Anularea titlului executoriu si a formelor de executare. Decizie de impunere emisa de Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate.

Constata ca prin sentinta civila nr. 76/2011 a Judecatoriei Medias s-a admis contestatia la executare formulata de contestatoarea L.A. in contradictoriu cu intimata Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Sibiu,  si in consecinta, s-a anulat titlul executoriu nr. 1702/09.12.2010 emis de intimata si toate formele de executare subsecvente, inclusiv somatia nr. 16628/09.12.2010.
S-a luat act de renuntarea contestatoarei la judecarea cererii de suspendare a executarii; a fost obligata intimata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 450 de lei catre contestatoare.
            Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut ca din actele dosarului rezulta ca in data de 21.10.2010 intimata CJAS Sibiu a emis pe numele contestatorului deciziile de impunere pentru anii 2005-2008, precum si decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii.
          Contestatoarea a realizat venituri din cedarea folosintei bunurilor si, conform art. 259 al. 4 din Legea nr. 95/2006, in baza unui contract de asigurare, a carui existenta nu a fost probata, avea obligatia de comunicare a veniturilor catre CAS, in vederea stabilirii si achitarii contributiei pentru asigurarile de sanatate.
           In lipsa comunicarii veniturilor, intimata a stabilit sumele datorate cu titlu de contributie de asigurare de sanatate, in baza unui protocol cu ANAF.
           Cu toate ca deciziile de impunere au fost emise in termenul de prescriptie a dreptului de a stabili obligatiile fiscale, prevazut de art. 91-93 din OG nr. 92/2003, intimata a incalcat obligatia de a emite decizia de impunere in termenul prevazut de art. 5-14 din Ordinul CNAS nr. 221/2002, prevederi reluate apoi in Ordinul CNAS nr. 617/2007.
          Oricum, deciziile de impunere emise cu intarziere ( cu consecinte asupra calculului majorarilor de intarziere si penalitatilor ) sunt valabile si ar fi trebuit comunicate contestatorului, acesta avand, apoi, drept de contestatie in termen de 30 de zile la organul emitent si, eventual, in fata instantei de contencios administrativ.
Dispozitiile art. 44 din OG nr. 92/2003 reglementeaza procedura de comunicare a actului administrativ fiscal ( decizia de impunere ), iar instanta a constatat ca  pana la data solutionarii contestatiei intimata nu a comunicat contribuabilului deciziile de impunere, acesta aratand expres ca nu a primit aceste acte administrativ fiscale si urmeaza ca intimata sa faca acest lucru cu respectarea procedurii prevazute de art. 44 din OG nr. 92/2003. De altfel, contestatoarea si-a exprimat disponibilitatea de a plati contributia retroactiv, dupa ce i se vor comunica deciziile de impunere si va verifica daca datoreaza sumele in cuantumul stabilit de intimata.
          Potrivit art. 141 din OG nr. 92/2003 si art. 35 al. 1 si 2 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, titlul de creanta ( decizia de impunere ) devine titlu executoriu la data la care creanta bugetara fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevazut de lege.
            In situatia de fata, creanta constatata prin decizia de impunere nu a devenit scadenta, intrucat obligatia de plata si cuantumul ei nu au fost comunicate legal contestatorului, iar termenul de plata nu a expirat tocmai datorita necomunicarii actului administrativ fiscal.
            In consecinta, emiterea titlului executoriu nr. 1702/09.12.2010, a somatiei nr. 16628/09.12.2010 si a oricaror acte de executare ulterioare nu a respectat prevederile legale amintite anterior, sanctiunea fiind anularea acestor acte de executare emise nelegal, sens in care instanta va proceda, conform art. 172 C. pr. fiscala.
           Cu privire la cererea de suspendare a executarii formulata de contestator, instanta a luat act de renuntarea contestatoarei la judecarea cererii, conform art. 246 C. pr. civ.
           In temeiul art. 274 C. pr. civ., instanta a obligat intimata sa plateasca contestatoarei cheltuieli de judecata in suma de 450 de lei, reprezentand onorariul avocatial ( f. 12 si 48 ).
            Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Sibiu, care a solicitat casarea hotararii si, rejudecand cauza pe fond, mentinerea ca temeinica si legala a somatiei nr. 16628/2010 emisa in baza titlului executoriu nr. 1702/2010, cu motivarea ca dispozitiile art. 44 al.2 din c. pr. fisc. nu contin nici o prevedere referitoare la  obligativitatea indeplinirii procedurii de comunicare, cumulativ prin mai multe modalitati legale,si nici nu stabilesc o ordine a modalitatilor in care trebuie transmis actul administrativ, astfel ca CAS Sibiu a procedat corect la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate. Resursele materiale si umane ale recurentei nu au permis transmiterea prin posta a actului.
            In al doilea motiv de recurs se invoca faptul ca contrar celor retinute de instanta de fond privind incalcarea de catre CAS a obligatiei de a emite decizia de impunere in termenul prev. de art. 5-14 din Ordinul CNAS nr. 221/2005, acestea nu contin dispozitii referitoare nici la emiterea deciziei de impunere, nici la vreun termen de emitere a acestora, ci se refera la obligatia diferitelor categorii de asigurati de a declara si achita contributia la fondul national de asigurari de sanatate conform legii cu precizarea termenelor de plata, iar ordinul nr. 617/2007 nu prevede un termen in care casele de asigurari sunt obligate a emite actul administrativ fiscal.
         In al treilea motiv de recurs se invoca faptul ca gresit a retinut instanta de fond ca recurenta nu a comunicat deciziile de impunere, acestea fiind comunicate conform art. 44 al.3 c.pr.fisc.
          Al patrulea motiv de recurs vizeaza motivarea instantei de fond privind neprobarea de catre CAS a contractului de asigurare incheiat intre cele doua parti, in sensul ca obligatia intimatei exista si in lipsa unui contract de asigurare, pentru ca asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii si functioneaza ca un sistem unitar, unul dintre principiile sale de baza fiind participarea obligatorie la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru formarea FNUASS.
       Intimata L.A. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea hotararii atacate.
       Recursul este neintemeiat pentru considerentele ce urmeaza.
       Avand in vedere raportul juridic dedus judecatii, constatam ca dispozitiile legale aplicabile sunt cele prev. de OG 92/2003, c.pr.cfisc. si cele ale art. 399 si urm. C.pr.civ.
     Faptic, procedura de comunicare a deciziei de impunere emisa pe numele contestatoarei L. A. s-a realizat prin afisare la sediul CAS Sibiu si pe pagina de internet a institutiei, iar ulterior s-a emis titlul executoriu si somatia atacata.
       Potrivit art. 110 din OG 92/2003 colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu.
       Titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala. Pentru a deveni opozabil contribuabilului conform art. 44 din OG 92/2003, titlul de creanta trebuie comunicat acestuia, iar de la data comunicarii produce efecte juridice.
         Astfel, potrivit art. 45 din OG 92/2003 actul administrativ fiscal isi produce efectele impotriva debitorului doar din momentul comunicarii sale sau de la o data ulterioara comunicarii,  prevazuta in actul administrativ fiscal.
       Potrivit art.141 din OG 92/2003 titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prev. de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prev. de lege.
       Art. 44 din OG 92/2003 prevede procedura de comunicare a actului administrativ fiscal, astfel:  
 a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatura, data comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului;
     b) prin remiterea, sub semnatura, a actului administrativ fiscal de catre persoanele imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicarii fiind data remiterii sub semnatura a actului;
     c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia;
     d) prin publicitate.
      Potrivit alin. 4) din acelasi articol, „ Dispozitiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile in mod corespunzator”.
      Din ansamblul dispozitiilor legale privind procedura de citare, cuprinse in cap. II din codul de procedura civila rezulta ca citarea se face personal celui citat(art. 92c.pr.civ.), si doar in caz exceptional, prin publicitate(art.95 c.pr.civ.)
      In aceste conditii, constatam ca contestatoarei nu i-a fost legal comunicate titlurile de creanta, reprezentate de deciziile de impunere emise la 21.10.2010. In acest mod s-a incalcat dreptul la aparare al contestatoarei, care a fost lipsita de posibilitatea de a contesta pe cale administrativa deciziile de impunere.
      Fata de cele retinute, primul motiv de recurs este neintemeiat.
      In ce priveste al doilea motiv de recurs, retinem ca intr-adevar, disp. art.5-14 din Ordinul 221/2005, reluate de Ordinul CNAS 617/2007 se refera la obligatia diferitelor categorii de asigurati de a declara si achita contributia la fondul national de asigurari de sanatate conform legii cu precizarea termenelor de plata, iar ordinul nr. 617/2007 nu prevede un termen in care casele de asigurari sunt obligate a emite actul administrativ fiscal. Dar aceste considerente, gresit retinute de instanta de fond, nu au nici o relevanta in luarea hotararii instantei.
      In ce priveste al treilea motiv de recurs, acesta reitereaza practic, primul motiv, cu privire la comunicarea deciziei de impunere, cu privire la care ne-am referit anterior, in sensul ca nu este intemeiat, intrucat comunicarea nu s-a facut legal, fiind prioritare modalitatile de comunicare prev. de art. 44 lit. a,b,c.
      In ce priveste al patrulea motiv de recurs, nici acesta nu a fost determinant pentru pronuntarea solutiei de admitere a contestatiei la executare. Asa cum am aratat, ceea ce a determinat admiterea contestatiei a fost nelegala comunicare a deciziilor de impunere, celelalte motive putand fi invocate de partea interesata si analizate de instanta pe fond,doar pe calea de atac speciala prev. de art.205 c.pr.fisc.
Fata de aceste imprejurari, potrivit art. 312 c.pr.civ. instanta a respins recursul si a mentinut sentinta atacata. Potrivit art. 274 c.pr.civ. recurenta a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata dovedite de intimata in recurs.