Partaj bunuri comune. Motive de recurs.

Prin plangerea inregistrata la Judecatoria Botosani sub nr. 12721 din 29 septembrie 2009, reclamantele L.I. si B.L. au chemat in judecata paratii O.B.C.P.I. , M.M. si SC "C.P." SRL B. prin administrator M.P.si M..C, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna rectificarea cartii funciare intocmite de SC "T. LTD", actuala C.P. SRL, cu nr.7707 a municipiului B., conform Incheierii nr.5475/28.08.2002.
In motivarea actiunii, reclamantele au aratat ca documentatia cadastrala intocmita la intabulare de catre parati nu corespunde realitatii si nu este identica cu schita Ordinului Prefectului nr.108/ din 28 martie 2001, prin care proprietara a vandut paratilor terenul din litigiu.
Prin intampinarea depusa la dosar, O.J.C.P.I. B. a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive. A aratat ca, in exercitarea atributiilor ce-i revin, nu dobandeste un drept subiectiv pe care ar trebui sa-l apere, institutia neparticipand la stabilirea raporturilor juridice dintre parti, ci solutioneaza cererile in termenul si in conditiile impuse de lege si efectueaza operatiunile de publicitate imobiliara.
Prin sentinta civila nr. 5832 din 23 septembrie 2010, Judecatoria Botosani a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a O.C.P.I. B.; a respins plangerea formulata impotriva incheierii de carte funciara potrivit art.52 alin.2 Legea nr.7/1996 de reclamante si a obligat reclamantele sa plateasca paratei SC "C.P." SRL Botosani suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca intre O.C.P.I.B. si titularii drepturilor inscrise in cartea funciara nu se nasc raporturi juridice cu caracter civil in legatura cu imobilele evidentiate in cartea funciara, ci, Oficiul exercita doar atributiile conferite de lege, neavand calitatea de parte in procedura contencioasa declansata prin formularea plangerii impotriva incheierii de carte funciara.
Pe fond, instanta a retinut ca reclamanta L.I. a dobandit de la numita P. A. proprietatea acesteia, situata in B., prin actul din 4 septembrie 1953 incheiat la Notariatul de Stat al Raionului Botosani, transcris in Registrul de Transcriptiuni sub nr. 628 din 5 septembrie 1953, imobil care se compunea dintr-o casa de caramida, in stare veche, cu 2 camere, un antreu, bucatarie si camara, in curte un beci din ciment si o magazie de scanduri si din terenul inconjurator. Prin contractul de vanzare-cumparare din 29 decembrie 1958 al Notariatului de Stat al Raionului Botosani, numita B.A.impreuna cu sotul sau, B. D.I., cumparau de la A. F. si L.M. zisa A., imobilul situat in B., C.N. nr.415, care se compunea dintr-o casa cu 4 camere, magazie, precum si terenul cladit si necladit in suprafata de 256,75 mp cu imprejmuirea existenta, proprietate invecinata la miaza-noapte si rasarit cu L.F., la miaza-zi cu proprietatea statului, iar la apus cu C.N.
Prin al doilea contract de vanzare-cumparare, din 5 februarie 1959, al Notariatului de Stat al Raionului B., numita B.A.impreuna cu sotul sau B.D.I. cumparau o completare a terenului in str. C.N. nr.415, in suprafata de 28,95 mp, invecinat la miaza-noapte cu proprietatea dobandita in anul 1958 de cumparatori, la miaza-zi cu proprietatea statului, la rasarit cu F.L. si la apus cu C.N.
Acest teren este alaturat imobilului dobandit de cumparatori prin actul intocmit la Notariatul de Stat al Raionului B. la data de 29 decembrie 1958 (autentificarea nr. 3368/1973), iar provenienta acestei diferente de teren este aceeasi cu cea a suprafetei de 256,75mp) si prin urmare, la data Decretului de expropriere nr. 394/29 decembrie 1958, B.A.si B.D.I. detineau in proprietate in str. C.N. nr.415 suprafata de 285,70 mp.
Ulterior, B.A. a instrainat suprafata de 257 mp situata in B.,C.N. nr.415 paratului M.M., prin contractul de vanzare-cumparare  nr. 3940 din 3 august 2001 autentificat la Biroul Notarului Public Asociati C.A. - S.A. - Botosani, dupa care aceeasi suprafata de teren a fost vanduta de catre M.M. catre SC "T." LTD SRL  prin contractul de vanzare cumparare nr. 4967 din 28 august 2002, autentificat la Biroul Notarului Public Asociati C.A. - S.A. - B..
Autoarei B.A. i s-a restituit aceasta suprafata de teren, de 257 mp, in baza dispozitiilor Legii nr.18/1991, intocmindu-i-se Ordinul Prefectului nr.108 din 22 martie 2001.
Prima instanta a retinut ca nu exista nici un fel de marturii cu privire la granite si in legatura cu actele vechi, nici schite ale proprietatilor, iar intinderea acestei suprafete de teren a constituit obiectul unor procese anterioare.
Astfel, intinderea proprietatii reclamantelor s-a stabilit in urma judecarii actiunii in revendicare cu tertii C.L.B. si R..A.B., prin care s-a recunoscut proprietatea si folosinta suprafetei de 1263 mp teren, situat in C.N. nr. 413, prin sentinta civila nr. 4225 din 20 iunie 1997 a J.B., definitiva si irevocabila. Prin Decizia civila nr. 345A din 17 martie 1999 a T.B., definitiva si irevocabila, in apelul impotriva sentintei civile nr. 1539/1998 a J.B., s-a admis in parte actiunea in constatare a reclamantei in contradictoriu cu O.B. - Prin P. si S.R. prin D.G.F.P.B. si a fost individualizata suprafata de 460,88 mp teren, trup comun cu suprafata de 1263 mp teren, rezultand asadar ca suprafata de teren detinuta de reclamanta este de 1723,28 mp.
L.I.a solicitat constatarea nulitatii absolute partiale a Ordinului Prefectului nr.108 din 22 martie 2001 emis numitei B.A. iar prin sentinta civila nr. 753/13 februarie 2007, pronuntata in dosarul nr. 4771/193/2006, s-a respins actiunea, sentinta ramanand irevocabila prin decizia nr. 843R din 9 octombrie 2007 a T.B..
De asemenea, prin sentinta civila nr. 1010 din 4 martie 2008, pronuntata in dosarul nr. 11/193/2003, i s-a respins reclamantei actiunea in revendicare si granituire, sentinta ramasa irevocabila prin D.nr. 1052 R din 3 decembrie 2008 a T.B., formulandu-se in legatura cu aceasta si o cerere de revizuire, de asemenea respinsa.
Prin hotarari irevocabile s-a analizat titlul emis numitei B.A., care ulterior a vandut paratilor, constatandu-se ca O.P. este legal, iar actiunea in revendicare formulata de catre reclamanta a fost respinsa, fiind analizate, in acest context, toate actele de proprietate opuse de parti.
Actiunea in rectificare poate fi dispusa intr-unul din cazurile expres si limitativ prevazute de art.34 din Legea nr. 7/1996, republicata, admisibilitatea sa fiind conditionata de existenta unei hotarari judecatoresti prin care sa constate ca a intervenit una dintre situatiile expres si limitativ prevazute de art.34 din Lege.
Instanta a inlaturat asertiunea expertului, potrivit careia paratii ar ocupa o suprafata de teren de 30,5 mp, cu motivarea ca titlurile acestora au fost analizate in sentintele pronuntate in actiunile in anulare Ordin Prefect, revendicare si granituire si ca acelasi expert invedereaza ca in evidentele OCPI B. nu sunt pastrate intabulari in format electronic, fiind intocmite inainte de anul 2006, neputandu-se verifica o eventuala suprapunere.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta L.I., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie. A aratat ca prima instanta a solutionat o alta cerere decat cea cu care a fost investita. Din continutul actiunii  si calificarea data la primirea cererii de chemare in judecata, rezulta ca instanta de fond s-a investit cu o plangere impotriva incheierii de carte funciara, in timp ce din motivarea hotararii rezulta ca instanta a analizat si a rezolvat o actiune in rectificare tabulara, care presupune intotdeauna o verificare de fond a dreptului de proprietate, ce se realizeaza in cursul cercetarii judecatoresti, incat aceasta operatiune nu se poate dispune decat in baza unei hotarari prin care se solutioneaza litigiul privitor la dreptul inscris.
Spre deosebire de rectificarea tabulara, plangerea impotriva inscrierii are ca scop verificarea conditiilor formale in care s-a dispus inscrierea, invocandu-se erori de identificare sau de alta natura, care nu presupun o schimbare a fondului dreptului si care pot fi rezolvate de Biroul de Carte Funciara.
Reclamanta s-a adresat instantei cu o plangere impotriva incheierii de C.F. nr. 5475 din 28 august 2002, invederand ca la intabularea paratei, din eroare, s-a intocmit o documentatie cadastrala care nu corespunde realitatii si nu este identica cu schita din O.P. nr. 108 din 28 martie 2011, asa incat se impune desfiintarea sentintei, cu trimitere spre rejudecare, motivat de faptul ca instanta nu s-a pronuntat asupra a ceea ce s-a cerut.
Pe fondul cauzei, reclamanta a aratat ca pentru indreptarea erorilor de identificare si amplasament a terenului paratei, verificarile impuneau stabilirea existentei sau inexistentei erorilor strecurate si care ar fi impus doar o alta pozitionare a terenului acesteia. La dosar s-au depus suficiente acte din care rezulta ca parcela nr. 413, proprietatea reclamantei, ar avea forma dreptunghiulara, iar in cauza s-a efectuat o expertiza topografica, care cuprinde o pozitionare corecta a terenului paratei, care prin planurile gresit intocmite si-a largit in mod nepermis frontul la strada cu 2,70 m., depasind deschiderea de 10,7 m.l. la care avea dreptul.
Paratii, legal citati, nu au depus intampinare, insa au fost reprezentati de avocat F.I. si au solicitat respingerea apelului ca neintemeiat.
In apel, reclamanta a depus inscrisuri.
Prin decizia nr. 76 A din 4 mai 2011, T.B. a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta L.I. prin mandatar B.L..
Pentru a hotari astfel, T. a retinut, cu referire la primul motiv, ca temeiul de drept al cererii formulate a fost identificat de prima instanta in contextul situatiei de fapt expuse de aceasta si incadrat corespunzator, cu atat mai mult cu cat nici partea, in cadrul motivelor evocate, nu a indicat temeiul de drept al actiunii sale, obligatie pe care, in virtutea rolului activ, si-a asumat-o instanta. Este adevarat faptul ca in cuprinsul dispozitivului se face vorbire despre respingerea unei plangeri indreptata impotriva incheierii de C.F. insa, in opinia T., aceasta consemnare vine in vadita contradictie atat cu preambulul, cu considerentele, dar si cu minuta intocmita cu ocazia deliberarii si nu poate fi calificata, evident, decat ca o simpla eroare materiala, savarsita cu ocazia tehnoredactarii dispozitivului sentintei, ce va putea fi indreptata in conditiile art. 281 Cod procedura civila, nefiind justificata casarea sentintei pe acest considerent, intrucat s-ar da dovada de un formalism excesiv ce nu poate avea drept finalitate decat tergiversarea nepermisa a judecarii cauzei.
De altfel, la fila 26 din dosarul de fond, reclamanta face si o precizare mai explicita privind obiectul judecatii, in raport de care prima instanta a calificat corect obiectul cererii ca fiind o actiune in rectificare tabulara, asa dupa cum s-a solicitat.
Prima instanta a surprins corect in considerentele sentintei atacate faptul ca intinderea exacta a proprietatilor partilor a fost stabilita din punct de vedere juridic in cursul procedurilor judiciare pe care acestea le-au declansat si in considerarea carora, pe baza dovezilor administrate, s-a stabilit configuratia si intinderea suprafetelor aflate in proprietatea partilor si pe care acestea le disputau.
Un alt aspect relevant sub aspectul justei solutionari a cauzei, de altfel, surprins de catre prima instanta in hotararea atacata, se refera la faptul ca raporturile litigioase dintre parti au fost definitiv dezlegate in cadrul proceselor pe care acestea le-au purtat si care au avut practic aceeasi finalitate, aceea de a stabili in mod just dreptul partilor cu privire la proprietate.
Dreptul reclamantei L.I. in raport cu titlul opus de parati a fost analizat succesiv de catre instante, asa cum s-a aratat, in cadrul unei actiuni in anulare ordin prefect si chiar in cadrul unei actiuni in revendicare, in contradictoriu cu autoarea paratilor, B.A. actiuni in cadrul carora instanta a fost pusa in situatia de a analiza fondul raportului litigios si a stabilit chestiuni definitive cu privire la limitele proprietatilor.
Mentiunile rectificative din C.F. se fac de catre OCPI in cadrul unei proceduri necontencioase, care nu implica o analiza de fond legata de dreptul  ce se solicita a fi inregistrat sau eventual rectificat, ci are la baza o hotarare judecatoreasca pronuntata in acest sens, iar reclamanta trebuie sa faca dovada faptului ca nevoia de rectificare de C.F. a survenit prin efectul nasterii unui nou raport juridic, ceea ce, in speta, nu s-a facut cata vreme intabularea a avut la baza acte emise la acel moment si O.P. nr. 108/22.03.2001, iar procedurile judiciare ulterioare pe care partile le-au urmat au vizat tocmai determinarea exacta a intinderii dreptului de proprietate contestat. Prin urmare, nu exista temei nici pentru rectificarea mentiunilor din C.F. pe considerentele expuse de reclamanta. Din acest punct de vedere nu se sustine afirmatia potrivit careia prima instanta s-a pronuntat asupra a ceea ce nu s-a cerut, actiunea reclamantei fiind dezbatuta, evident, intr-un cadru procesual complex.
In speta nu poate fi vorba nici despre o eroare materiala, in sensul dispozitiilor prevazute de art. 53 din Legea nr. 7/1996 si nici de ipoteza prevazuta de art. 34 pct. 1 din acelasi act normativ, cata vreme raporturile litigioase dintre parti cu privire la proprietatea in litigiu au fost definitiv dezlegate in cadrul unor proceduri judiciare contencioase.
Impotriva deciziei a declarat recurs in termen legal reclamanta, invocand dispozitiile art. 304 pct. 7 - 9 Cod procedura civila.
In dezvoltarea motivelor a aratat, in esenta, ca:
- ambele instante nu au clarificat care este obiectul actiunii, temeiul juridic al acesteia. Printr-o motivare confuza si ambigua, instantele au analizat actiunea si ca rectificare tabulara, si ca plangere impotriva incheierii de carte funciara, ceea ce este inadmisibil, deoarece este vorba de actiuni total diferite. Contrar celor retinute de Tribunal, din probe rezulta clar ca obiectul investirii l-a constituit o plangere impotriva incheierii de intabulare, conform dispozitiilor art. 50, 53 din Legea nr. 7/1996;
- exista contradictie intre minuta si dispozitivul sentintei, cat si intre acestea si considerente. Astfel, prin minuta s-a respins actiunea ca nefondata (rectificare tabulara), iar prin dispozitiv s-a respins plangerea impotriva incheierii de intabulare;
- interpretarea data de Tribunal acestei neconcordante, ca fiind, in mod evident, o eroare materiala savarsita cu ocazia tehnoredactarii este total gresita, in totala contradictie cu practica si literatura de specialitate, care au statuat ca intr-un astfel de caz instanta de control judiciar nu poate stabili modul in care a fost solutionat litigiul, solutia fiind aceea a casarii cu trimitere spre rejudecare.
Desi legal citati, paratii nu au formulat intampinare si nu si-au exprimat pozitia fata de recursul reclamantei.
Examinand decizia atacata prin prisma criticilor formulate de reclamanta, in raport de lucrarile dosarului, Curtea constata intemeiat recursul.
Astfel, prin cererea introductiva de instanta, L.I.si B.L. au solicitat "_obligarea paratilor (_) la modificarea planului de amplasament si delimitare a bunului imobil inscris la nr. 7707/N a municipiului Botosani, conform schitei din ordinul Prefectului nr. 108/28.03.2001 si a realitatii din teren la data intocmirii documentatiei cadastrale".
In declaratia luata reclamantei B.L. la termenul din 26 noiembrie 2009 (fila 12 dosar fond), s-a consemnat ca M.M., care a vandut ulterior catre SC T. LTD SRL, s-a intabulat cu alta schita decat cea care ar trebui sa corespunda cu cea anexa la ordinul prefectului.
De asemenea, s-a consemnat ca aceasta "renunta la judecarea cauzei avand ca obiect rectificare carte funciara, sub nr. 12721/193/2009".
Cu toate acestea, in considerentele sentintei pronuntate instanta de fond a facut referiri la actiunea in rectificare tabulara, analizand admisibilitatea acesteia in raport de dispozitiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, republicata.
Aceste considerente sunt in acord cu minuta scrisa de judecator (fila 260 dosar fond), in care s-a consemnat "respinge actiunea", in practica instantelor fiind consacrat termenul "actiune" in cazul rectificarii tabulare, astfel cum este consacrat termenul "plangere" in cazul actiunilor privind incheierile de carte funciara.
Sub acest aspect, se poate aprecia ca, asa cum a retinut instanta de apel, "contradictia" dintre minuta si dispozitivul sentintei, in care s-a facut referire la o "plangere", iar nu la o "actiune", poate fi rezolvata in procedura reglementata de dispozitiile art. 281 Cod procedura civila.
Instanta de apel a avut insa a verifica, in limitele investirii stabilite prin cererea reclamantei, daca prima instanta a solutionat fondul pricinii deduse judecatii, respectiv daca a solutionat o alta actiune decat cea cu care a fost investita (fila 22 dosar apel).
Raspunzand acestui motiv, Tribunalul a retinut ca "temeiul de drept al cererii formulate a fost identificat de prima instanta, in contextul situatiei de fapt expusa de aceasta si incadrat corespunzator, cu atat mai mult cu cat nici partea, in cadrul motivelor evocate, nu a indicat temeiul de drept al actiunii sale, obligatie pe care, in virtutea rolului activ, si-a asumat-o instanta", si ca, "la fila 26 fond reclamanta face si o precizare mai explicita privind obiectul judecatii, sens in care se constata ca prima instanta a calificat corect obiectul cererii ca fiind o actiune in rectificare tabulara, asa dupa cum s-a solicitat".
In cuprinsul respectivului inscris (fila 26 fond), reclamantele, neasistate de avocat, au facut referire la propria actiune ca fiind una in rectificare de carte funciara. In intreg continutul acestuia s-au referit insa la necesitatea modificarii planului de amplasament care a stat la baza inscrierii in C.F. a dreptului de proprietate in favoarea SC "C.P." SRL, invocand dispozitiile art. 47 si 53 din Legea nr. 7/1996. De asemenea, au invederat instantei ca s-au adresat in acest sens si OCPI B., indicand numarul si data adresei.
In mod evident, reclamantele au solicitat instantei de judecata sa verifice daca planul de amplasament ce a stat la baza inscrierii in C.F. a dreptului de proprietate al paratei SC "C.P." SRL este identic cu cel anexa la O.P. nr. 108/28.03.2011. Or, in conditiile in care aceste verificari confirma sustinerile reclamantelor, solutia pe care instanta o poate da este aceea de desfiintare a incheierii C.F. care s-a intemeiat pe eroarea sesizata.
Actiunea in rectificare tabulara este fundamentata pe schimbari/modificari intervenite cu privire la teren ulterior inscrierii dreptului de proprietate, motiv pentru care presupune, de regula, verificari de fond ale acestuia.
Plangerea impotriva incheierii de carte funciara vizeaza elemente/inregistrari anterioare sau concomitente inscrierii dreptului, de cele mai multe ori fiind invocate, pe aceasta cale, nereguli privind actele ce compun documentatia ce sta la baza inscrierii.
Prin urmare, deosebirea dintre cele doua tipuri de actiuni in justitie este una simpla, dar esentiala pentru instanta.
In speta, cu incalcarea dispozitiilor art. 129 alin. 4 si 6 Cod procedura civila, ambele instante au calificat gresit obiectul actiunii, pronuntandu-se asupra a ceea ce nu s-a cerut.