Actiune in daune. Contract de asigurare. Subasigurare bunuri. consecinte. Daune morale

Prin actiunea introdusa la Judecatoria Campulung Moldovenesc si inregistrata la 16 mai 2012, reclamantii TF si TV au chemat in judecata pe parata Societatea de Asigurari "U A" S.A. Bucuresti, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata aceasta sa le plateasca sumele de: 150.000 lei reprezentand c/val. despagubirilor constand in degradarea imobilului casa; 50.000 lei reprezentand c/val. despagubirilor constand in degradarea bunurilor mobile; cate 140 lei/zi incepand cu data de 12 decembrie 2011 pana la plata efectiva a sumelor datorate si 200.000 lei cu titlu de daune morale.
In motivarea actiunii lor, reclamantii au aratat ca la data de 13 decembrie 2011 imobilul proprietatea lor a fost distrus partial, intr-un incendiu si datorita acestui fapt, cat si a interventiei pompierilor au fost distruse majoritatea bunurilor mobile aflate in casa. Intrucat la data respectiva aveau incheiat cu parata un contract de asigurare, atat cu privire la bunurile mobile, cat si la imobil, s-au adresat societatii parate pentru evaluarea pagubelor si plata despagubirilor cuvenite. In ziua urmatoare incendiului, la fata locului s-a deplasat un reprezentant al paratei care le-a comunicat, verbal, sa inceapa reparatiile cu mentiunea ca el va reveni peste doua zile pentru a finaliza evaluarea pagubelor si, totodata, le-a sugerat sa depuna dosarul de daune pana pe data de 22 decembrie 2011 pentru a putea fi despagubiti pana la sfarsitul anului. Conform acestor discutii ei au depus toata documentatia, fiind asigurati ca pana pe 29 decembrie 2011 li se va acorda un avans de 10.000 Euro, iar pana la 15 - 20 ianuarie 2012 vor primi intreaga suma asigurata. Ulterior, reprezentantul paratei nu a mai venit sa finalizeze evaluarea daunei, invocand fel de fel de pretexte si nici nu li s-a mai dat suma de bani promisa. Totodata reclamantii au aratat ca s-au deplasat de nenumarate ori la agentia paratei din Municipiul Campulung Moldovenesc, facandu-le si notificari scrise, primind asigurari de la directorul agentiei in persoana lui H G M ca li se vor da banii, lucru ce nu s-a intamplat nici pana in prezent. Potrivit politei de asigurare din 06 august 2011, locuinta era asigurata pentru suma de 150.000 lei, iar bunurile gospodaresti pentru 50.000 lei. S-a mai sustinut ca imobilul era construit din lemn, iar in urma incendiului prin folosirea apei de catre pompieri parterul a fost distrus in proportie de 80% si din cauza temperaturilor scazute peretii au inghetat, iar ulterior, s-au degradat. Cum incendiul s-a produs in jurul orelor 19,00 - 23,00 pompierii si-au desfasurat activitatea pe intuneric si datorita acestui aspect bunurile mobile din interior au fost distruse de apa si spuma aruncata pe geam cat si flacarilor care le-au cuprins. Intrucat era perioada de iarna si nu aveau unde locui, iar banii necesari pentru ridicarea constructiei nu au fost livrati de catre parata, au fost nevoiti sa locuiasca la Pensiunea Viorica unde au achitat suma de cate 140 lei/zi pentru folosirea a doua camere, a accesului la bucatarie si a altor utilitati, incat au solicitat obligarea paratei si la plata acestei sume.
Deosebit de aceasta reclamantii au solicitat obligarea paratei si la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de daune morale constand in: disconfortul fizic si psihic creat pentru neachitarea la timp a sumelor asigurate pentru a ridica imobilul, umilinta la care au fost supusi prin faptul ca au fost purtati cu vorba de la o zi la alta fiind nevoiti sa se deplaseze in nenumarate randuri si sa faca notificari paratei, cat si a umilintelor venite din partea concetatenilor in sensul ca acestia le reprosau ca nu au fost despagubiti intrucat el - reclamantul TF ar fi fost primar al comunei Fundu Moldovei si a cazut in dizgratie.
Actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 969, 970, 1073 si 1084 din codul civil.
Prin intampinarile depuse la dosar parata a solicitat respingerea actiunii reclamantilor precizand ca, intr-adevar acestia, potrivit contractului de asigurare de bunuri seria AL nr.0298873, au avut asigurat, pe perioada 06 august 2011 - 05 august 2012, imobilul casa si anexa la valoarea de 150.000 lei, iar bunurile din casa pentru suma de 50.000 lei. In urma incendiului produs la locuinta reclamantilor pe data de 13 decembrie 2011, parata a fost anuntata despre avariile produse la imobilul asigurat in data de 14 decembrie 2011 data la care inspectorul de specialitate a fost la fata locului, a consemnat avariile in cuprinsul procesului - verbal de constatare a daunelor, efectuand si fotografii, consemnandu-se ca imobilul casa era in dauna totala. S-a mai sustinut ca societatea este de acord cu expertiza de evaluare a taxei si a bunurilor intocmite de expertul FM pe care si-a insusit-o si a luat-o ca baza de calcul pentru stabilirea despagubirilor cuvenite reclamantilor. Din examinarea acestui raport prin compararea cu suma de asigurare a imobilului - rezulta ca valoarea asigurata a casei este cu mult mai mica decat valoarea reala a acesteia, aflandu-se, potrivit conditiilor de asigurare, intr-un caz de subasigurare reglementata prin art. 10 pct. 9 din conditiile speciale ale contractului de asigurare mentionat prin care se stipuleaza ca in situatia in care suma asigurata este mai mica decat valoarea reala a bunurilor din momentul producerii evenimentului asigurat, despagubirea cuvenita se reduce corespunzator raportului dintre suma asigurata prevazuta in contract si valoarea reala a bunurilor, daca nu s-a convenit altfel. Raportat la cele mai sus mentionate parata a aratat ca valoarea maxima a despagubirilor cuvenite reclamantilor s-ar ridica la suma de 68.571,53 lei pentru cladire si la 9.956,19 lei pentru bunurile mobile. Referitor la cheltuielile de cazare solicitate de reclamanti, parata a aratat ca acestea nu pot fi acordate cata vreme nu au optat pentru acordarea unei prime de asigurare suplimentare corespunzatoare acoperirii acestui risc asa cum se stipuleaza la art. 5 din polita de asigurare. Cat priveste daunele morale parata a considerat ca acestea nu sunt justificate, nedovedite si mai mult decat atat nu fac obiectul asigurarii facultative. In acest sens au fost invocate disp. art. 962 din codul civil care arata ca obiectul conventiilor este acela la care partile se obliga, ori, daunele morale solicitate nu fac obiectul contractului de asigurare. In alta ordine de idei s-a sustinut ca reclamantii nu au facut dovada unui prejudiciu moral fiind invocata, in acest sens, decizia 2356/2011 a ICCJ. Prin urmare, parata a aratat ca societatea a dovedit buna - credinta si a platit suma de 78.527,72 lei catre reclamanti prin "oferta reala de plata" (anexa 2) procedura fiind indeplinita prin societatea profesionala de executori judecatoresti "D si Asociatii" comunicata lor.
Intampinarile au fost motivate pe prev. art. 969 din codul civil, dispozitiile din contractul de asigurare precum si prevederile art. 3 si 56 din codul comercial.
Prin sentinta civila nr. 1438 din 27 noiembrie 2012, Judecatoria Campulung Moldovenesc a admis in parte actiunea si a obligat parata sa le plateasca reclamantilor urmatoarele sume de bani: 155.000 lei reprezentand c/val. distrugerilor la imobil (105.000 lei la casa si 50.000 lei la bunurile mobile); 7560 lei reprezentand c/val. cazarii reclamantilor in perioada 13 decembrie 2011 - 30 martie 2012 si 50.000 lei cu titlu de daune morale, precum si suma de 6957 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca prin polita generala de asigurare completa a locuintei seria AL nr.0298873 incheiata la 04 august 2011 reclamantii au asigurat imobilul casa pentru suma de 150.000 lei si bunurile mobile pentru suma de 50.000 lei, aspect necontestat de nici una dintre parti, polita de asigurare avand valabilitatea in intervalul 06 august 2011 - 05 august 2012. La data de 13 decembrie 2011 la imobilul reclamantilor s-a produs un incendiu in urma caruia constructia a fost avariata si de asemenea au fost distruse bunurile mobile din interior. Potrivit rezolutiei din 18 ianuarie 2012 intocmita de Parchetul de pe langa Judecatoria Campulung Moldovenesc, lucratorii de politie au fost sesizati la orele 18,53 din 13 decembrie 2011 de producerea incendiului la locuinta reclamantului, iar la fata locului s-au deplasat pompierii si doua echipajul din cadrul sectiei nr. 11 a Politiei Rurale Pojorita, iar in urma verificarilor efectuate s-a constatat ca incendiul s-a datorat depunerii unor reziduuri in cosul de fum al locuintei, existand pericolul de a se propaga si la locuintele invecinate (aspecte consemnate in procesul - verbal de interventie nr. 90 din acea data). Martorul TI relatat ca fiind vecin cu reclamantii are cunostinta ca in seara zilei de 13 decembrie 2011, la imobilul acestora a izbucnit un incendiu care a distrus etajul casei in proportie de 100%, iar parterul de 80% si a confirmat ca personal a participat la incercarea de stingere a incendiului alaturi de alti cetateni. In acelasi timp martorul a sustinut ca la stingerea incendiului au mai participat pompierii din cadrul comunei Fundu Moldovei, cat si cei de la formatiunea din Campulung Moldovenesc, sens in care au fost folosite mai multe cisterne cu apa, iar bunurile mobile aflate in casa au fost distruse, parte din cauza incendiului, iar parte ca urmare a molozului si a apei ce au curs de la etaj atunci cand s-a incercat stingerea incendiului. Cel de-al doilea martor a sustinut ca, facand parte dintr-o echipa de constructori, a doua zi s-au deplasat la locul respectiv unde au scos molozul pentru a se putea incepe lucrarile de refacerea a imobilului, ocazie cu care a constatat ca etajul casei era distrus in totalitate, iar la parter peretii erau arsi, iar bunurile mobile din interior erau distruse in totalitate (fie din cauza focului, fie din cauza molozului cazut de pe pereti). S-a mai sustinut de catre martori ca evenimentul petrecandu-se inaintea sarbatorilor de iarna reclamantii au fost distrusi psihic observandu-i chiar plangand si din aceasta cauza au fost nevoiti sa locuiasca la o pensiune din apropiere. Din expertiza extrajudiciara depusa la dosar intocmita de expertul FM (si pe care parata si-a insusit-o sub aspectul procentului in care imobilul si bunurile mobile au fost distruse), reiese ca ponderea elementelor distruse de incendiu din valoarea totala a casei este de 70%. Asa cum a rezultat din probe, bunurile mobile au fost distruse in totalitate, fie din cauza incendiului produs, fie ca s-au degradat prin folosirea apei pentru stingerea incendiului, cat si a molozului ce a rezultat. Asadar instanta, in raport de cele mai sus aratate a luat ca baza de calcul cea pentru care a fost intocmita politia de asigurare respectiv: 150.000 lei pentru cladire si 50.000 lei pentru bunurile mobile in raport de coeficientul in care acestea au fost distruse (70% la casa si in totalitate la bunurile mobile). Prin urmare, instanta a obligat-o pe parata sa le plateasca reclamantilor suma de 155.000 lei reprezentand c/val. distrugerilor la imobil (150.000 lei valoarea de asigurare x 70 % gradul de distrugere in ceea ce priveste casa = 105.000 lei si 50.000 lei la bunurile mobile). Tot astfel instanta a obligat-o pe parata sa le plateasca reclamantilor si suma de 7560 lei reprezentand c/val. unei camere pe care reclamantii au fost nevoiti sa o foloseasca pentru cazare in perioada 13 decembrie 2011 - 30 martie 2012. S-a mentionat ca reclamantii au depus factura in valoare de 15.120 lei pentru doua camere pentru aceasta perioada, insa instanta a acordat doar jumatate din aceasta suma tinand seama ca este vorba despre o singura familie si aceasta putea folosi doar o camera si nu era necesar sa apeleze la doua camere.
Cat priveste daunele morale, instanta le-a considerat justificate in limita sumei de 50.000 lei fiind obligata pe parata sa le plateasca reclamantilor aceasta suma. S-a mai avut in vedere faptul ca aceste daune morale au fost apreciate ca o reparatie morala a reclamantilor pentru faptul ca acestia, in prag de iarna, au avut un puternic soc datorita evenimentului produs si care s-a acutizat prin activitatea pasiva a paratei care a tergiversat plata despagubirilor si i-a pus in imposibilitatea de a-si repara imobilul, ba mai mult reclamantii au fost nevoiti, de nenumarate ori sa faca deplasari si demersuri la sediul paratei pentru a-si primi drepturile cuvenite. Sustinerea paratei in sensul ca ar fi fost de buna - credinta si ar fi pus la dispozitia reclamantilor suma de 78.527,72 lei nu a fost primita de catre instanta cata vreme acest lucru s-a facut prin oferta de plata 3876 din 18 iunie 2012, cand reclamantii au fost invitati sa se prezinte la Societatea de executori judecatoresti "D si Asociatii" la data de 20 iunie 2012 pentru a-si ridica aceasta suma (data respectiva este la o jumatate de an dupa ce a avut loc incendiul). Prin urmare, instanta a considerat ca exista o legatura cauzala intre suferintele pricinuite reclamantilor de atitudinea paratei, incat daunele morale se justifica, ca o reparatie morala pentru ei. Tot astfel nu au fost primite sustinerile paratei referitor la faptul ca reclamantilor li s-ar cuveni o suma mai mica fiind vorba despre o subasigurare, deoarece ei si-au asigurat imobilele la o anumita valoare, iar despagubirile le-au fost acordate in raport de aceasta suma si tinand seama de procentul in care bunurile asigurate au fost distruse.
Potrivit art. 274 din codul de procedura civila a fost obligata parata sa le plateasca reclamantilor suma de 6957 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, justificate cu: 4157 lei reprezentand taxa de timbru corespunzator valorii daunelor pentru care actiunea a fost admisa, 1.000 lei c/val. de avocat, 1500 lei c/val. expertizei extrajudiciare si 300 lei reprezentand c/val. deplasarilor reclamantul TF si ale martorilor la instanta si a castigului nerealizat pe timpul cat s-a aflat la proces.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata, calificat drept apel la termenul de judecata din data de 13 martie 2013, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie. In motivare a aratat ca, instanta de fond a aplicat gresit legea, neanalizand temeinic clauzele contractului de asigurare. Apoi ca, in mod nelegal instanta de fond a obligat societatea parata la plata sumei de 7560 lei reprezentand contravaloarea chiriei pentru perioada 13.12.2011 - 30.03.2012, acest risc nefiind reglementat in contractul de asigurare. Parata apelanta a considerat ca instanta de fond, la solutionarea cauzei, nu a tinut cont de faptul ca, in speta, este vorba despre o raspundere contractuala si nu despre o raspundere delictuala. Apelanta a mai sustinut ca prima instanta nu a dat eficienta prevederilor de drept comun, potrivit carora debitorul este liberat de obligatie prin efectuarea ofertei reala de plata, situatie in care a fost parata, prin punerea la dispozitia reclamantilor a sumei de 78.527,72 lei. De asemenea, parata apelanta a considerat ca in mod nelegal a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata, in conditiile in care reclamantii nu au solicitat acest lucru prin cererea de chemare in judecata.
Prin decizia nr. 98 din 13 martie 2013 Tribunalul Suceava - sectia civila a admis apelul formulat de parata Societatea de Asigurare U A SA Bucuresti impotriva sentintei civile nr. 1438 din 27 noiembrie 2012 pronuntata de Judecatoria Campulung Moldovenesc in dosarul civil nr. 895/206/2012 - reclamanti intimati fiind TF si TV, a modificat, in parte, sentinta civila nr. 1438 din 27 noiembrie 2012 pronuntata de Judecatoria Campulung Moldovenesc in dosarul civil nr. 895/206/2012, in sensul ca a inlaturat dispozitia de obligare a paratei la plata daunelor morale precum si a contravalorii chiriei, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei care nu sunt contrare prezentei decizii, respingand, ca nefondata, cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de intimati.
Pentru a hotari astfel tribunalul a retinut ca, contractul de asigurare reprezinta legea partilor. Prin contractul de asigurare, asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta ia asupra sa riscul producerii unui anumit eveniment, obligandu-se ca, la producerea evenimentului sa plateasca asiguratului sau unei terte persoane, denumite beneficiar o despagubire sau suma asigurata in limitele cuvenite . In speta, in mod corect instanta a obligat-o pe parata sa le plateasca reclamantilor suma de 155.000 lei reprezentand c/val. distrugerilor la imobil (150.000 lei valoarea de asigurare x 70 % gradul de distrugere in ceea ce priveste casa = 105.000 lei si 50.000 lei la bunurile mobile). Conform contractului de asigurare de bunuri seria AL nr. 0298873 reclamantii au avut asigurat, pe perioada 06 august 2011 - 05 august 2012, imobilul casa si anexa la valoarea de 150.000 lei, iar bunurile din casa pentru suma de 50.000 lei. De asemenea, in mod judicios s-au acordat cheltuieli de judecata, acestea fiind solicitate prin concluziile scrise depuse la dezbaterile in fond. Este nelegala insa obligarea paratei la plata daunelor morale precum si a contravalorii chiriei, in cuprinsul contractului de asigurare nefiind stipulate asemenea obligatii in sarcina asiguratorului. Intarzierea executarii obligatiei de plata a despagubirii pentru dauna produsa nu poate da nastere la alte obligatii decat cele stipulate in contractul de asigurare. Neachitarea la timp a prejudiciului suferit poate atrage cel mult curgerea dobanzii legale sau a penalitatilor, in cazul in care acestea ar fi fost mentionate in actul juridic in discutie. Asadar, instanta de fond a interpretat eronat actul juridic in cauza, stabilind in sarcina asiguratorului alte obligatii decat cele asumate prin contractul de asigurare.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantii TF si TV si parata Societatea de Asigurari U A SA Bucuresti.
In motivarea recursului, reclamantii au aratat ca, in mod nejustificat instanta de apel a inlaturat obligatia de la plata a daunelor morale, precum si a c/val chiriei achitate ca urmare a lipsei folosintei bunului asigurat. Din suma totala a cheltuielilor a fost aprobata suma de 6.957 lei, solicitand diferenta de 3.354 lei. Au mai aratat ca, incendiul s-a petrecut in perioada sarbatorilor de iarna, au suferit din punct de vedere psihic fiind obligati sa locuiasca in chirie, stresul acumulat resimtindu-se si la aceasta data.
In motivarea recursului declarat de parata Societatea de Asigurari U A SA, a aratat ca solutia instantei de apel este netemeinica si nelegala, in conditiile in care instanta de apel nu a motivat solutia dispusa si a aplicat gresit legea partilor - reprezentanta de Contractul de asigurare. Hotararea pronuntata de instanta de apel nu cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se sprijina, motiv pentru care se impune modificarea in tot a hotararii in sensul respingerii actiunii ca neintemeiate - art. 304 pct. 7 Cod procedura civila. Motivarea hotararii presupune ca instanta sa argumenteze hotararea pronuntata prin prisma probelor administrate si in urma analizei si interpretarii lor, iar nu prin prisma opiniilor personale, legiuitorul stabilind ca numai astfel se poate elimina arbitrariul judecatorilor. Contradictorialitatea motivelor invocate de instanta de apel, pentru a constitui motiv de casare, trebuie sa creeze o vatamare partii care o invoca prin transpunerea acestei contradictorialitati in dispozitivul hotararii, solicitand sa se aiba in vedere ca s-a produs in acest caz, prin neluarea in calcul a coeficientului de subasigurare. Prin urmare instanta de apel nu a inteles sa precizeze care au fost motivele de fapt si de drept pentru care a inlaturat sustinerile societatii, desi toate probele administrate sustineau cele invederate in apararile formulate prin lucrarile depuse si prin sustinerile orale, iar dispozitiile legale sunt clare. Mai mult, solicita sa se observe ca nicaieri in hotarare nu exista nici macar o apreciere referitoare la faptul ca expertiza stabileste valoarea imobilului la 290.096 lei aproape dubla fata de suma asigurata de reclamant. Mai arata ca instanta de fond a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii schimband intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia - art. 304 pct. 8 Cod procedura civila. In cererea formulata reclamantii au solicitat asigurarea casei impreuna cu anexa la valoarea de 150.000 lei, iar bunurile din casa au solicitat sa fie asigurate la suma de 50.000 lei. Dupa producerea evenimentului, reclamantii au solicitat efectuarea unei expertize pentru evaluarea bunurilor si imobilelor afectate de incendiu, din expertiza intocmita la data de 19.12.2011 rezulta ca valoarea imobilului in momentul producerii incendiului era de 472.682 lei, iar valoarea daunei ar fi fost de 313.056 lei. Ulterior, la data de 28.12.2011 a fost comunicat un alt raport de expertiza, conform caruia valoarea imobilului in momentul producerii incendiului era de 290.096 lei, iar prin compararea cu valoarea asigurata de 150.000 lei inscrisa in polita de asigurare, rezulta ca imobilul a fost subasigurat. Prin aplicarea dispozitiilor legale care presupun raportarea valorii reale a imobilului la suma asigurata rezulta un coeficient de subasigurare de 46,22%. Ambele instante au retinut, in mod eronat, numai gradul de avariere al imobilului stabilit prin raportul de expertiza, uitand de faptul ca valoarea imobilului a fost stabilita prin expertiza la 290.096 lei, aproape dubla fata de suma asigurata. Astfel, instanta de apel nu numai ca nu a dat eficienta dispozitiilor art. 10 pct. 9 din contractul de asigurare, dar nici nu a observat faptul ca optiunea asiguratului a fost ca in caz de dauna, despagubirea sa fie acordata raportat la valoarea de inlocuire a cladirii. Subasigurarea este reglementata generic prin art. 28 din Legea nr. 136/1995 conform caruia, in cazul in care contractul de asigurare s-a incheiat pentru o suma asigurata inferioara valorii bunului, despagubirea cuvenita se reduce corespunzator raportului dintre suma prevazuta in contract si valoarea bunului, daca nu s-a convenit altfel prin contract. Instanta de apel nu a dat eficienta prevederilor de drept comun, potrivit carora debitorul este liberat de obligatie prin efectuarea "Ofertei reale de plata". Astfel, desi a recunoscut si a retinut in motivare plata catre reclamanti a sumei de 78.527,72 lei, reprezentand despagubiri, prin "Oferta reala de plata" nu a consemnat efectele acesteia in sentinta, dispunand obligarea societatii la plata intregii sume acordate ca despagubire. Solutia instantei de fond este gresita deoarece suma de 78.527,72 lei a fost pusa la dispozitia reclamantilor, prin "Oferta reala de plata", procedura fiind indeplinita prin Societatea Profesionala de Executori Judecatoresti "D si asociatii" pentru care s-a depus oferta reala de plata precum si dovada comunicarii acesteia catre reclamanti. In acest sens, instanta, in virtutea rolului activ pe care il are, avea obligatia de a retine efectuarea acestei plati si sa dispuna, in cazul in care ar fi considerat ca despagubirea este mai mare decat suma consemnata, in sensul efectelor platii conform art. 1114 si urmatoarele Cod civil, retinand ca societatea este liberata in parte de obligatie. In ceea ce priveste obligarea la plata cheltuielilor de judecata, instanta de apel nu s-a pronuntat asupra acestora, avand in vedere faptul ca a solicitat diminuarea lor prin raportare la pretentiile diminuate prin oferta reala. In mod nelegal instanta de fond a obligat societatea la plata cheltuielilor de judecata in valoare de 6.957 lei, instanta trebuia sa faca aplicarea prevederilor art. 275 Cod procedura civila si sa dispuna cenzurarea cheltuielilor de judecata raportat la valoarea reala si justificata a pretentiilor.
Analizand motivele de recurs formulate de parti, apreciind ca se incadreaza la art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, instanta urmeaza a le admite in parte.
In ceea ce priveste recursul declarat de catre parata Societatea de Asigurari U A SA Bucuresti, instanta constata ca sunt intemeiate sustinerile acestea privind gresita inlaturare de catre instantele de fond ale argumentelor vizand existenta subasigurarii. Prin raportul de evaluare a pagubelor acceptat de catre ambele parti, s-a retinut ca valoarea totala a imobilului asigurat afectat de incendiu a fost de 290.096 lei, valoarea asigurata reprezentand 51,7% din aceasta suma.
Prin contractul de asigurare incheiat de parti, la art. 10 pct. 9 din Conditiile speciale de asigurare a locuintei pentru incendiu si alte pagube este inserata clauza potrivit careia "Daca suma asigurata este mai mica decat valoarea reala a bunurilor din momentul producerii evenimentului asigurat, despagubirea cuvenita se reduce corespunzator raportului dintre suma prevazuta in contract si valoarea reala a bunurilor, daca nu s-a convenit altfel". Pentru respectarea vointei partilor la momentul incheierii contractului de asigurare, instanta considera ca este necesar a se face aplicarea in cauza a clauzei citate, astfel ca, raportand valoarea distrugerilor de 202.497 lei (reprezentand 70% din valoarea totala a imobilului) la procentul de subasigurare de 51,7%, constata ca valoarea corecta a despagubirilor cuvenite reclamantilor pentru distrugerile produse imobilului este de 104.690 lei.
In ceea ce priveste distrugerea integrala a bunurilor mobile nu s-au formulat critici impotriva hotararilor instantelor de fond astfel ca pentru acestea va fi mentinuta obligarea paratei la plata sumei de 50.000 lei, in concordanta cu clauzele contractului de asigurare.
Instanta de recurs constata a fi neintemeiate sustinerile paratei privind gresita ignorare a ofertei de plata facuta reclamantilor si lipsirea acesteia de efecte. Pentru a putea fi retinuta de instante si a primi efectul liberator invocat de parata, oferta trebuia sa vizeze valoarea corecta a despagubirii cuvenite reclamantilor, in conformitate cu dispozitiile art. 1115 alin. 1 pct. 3 din Codul civil, in vigoare la data efectuarii invocatei oferte ("Pentru ca ofertele sa fie valabile trebuie sa fie facute pentru toata suma exigibila").
Fata de retinerile instantei cu privire la valoarea despagubirilor cuvenite reclamantilor, in cauza nu va putea fi facuta aplicarea dispozitiilor art. 275 din Codul de procedura civila, referitoare la exonerarea partiala de plata cheltuielilor de judecata solicitate de catre reclmanti, intrucat suma oferita de parata nu reprezenta o contravaloare a despagubirilor cuvenite acestora, astfel ca in cauza nu este data recunoasterea pretentiilor (art. 275 din Codul de procedura civila "Paratul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata").
Analizand recursul declarat de catre reclamanti, instanta retine ca acestia au criticat decizia instantei de apel doar cu privire la respingerea pretentiilor formulate vizand contravaloarea chiriei suportate in perioada in care imobilul nu a fost locuibil, dupa incendiu, respectiv daunele morale. Referitor la solicitarea de a obliga parata sa suporte contravaloarea chiriei pe care acestia au fost nevoiti sa o plateasca in perioada ulterioara producerii riscului asigurat, instanta retine ca prin clauzele contractului de asigurare incheiat de parti nu a fost asumata de parata o astfel de obligatie, desi exista posibilitatea de a contracta in acest sens. Intrucat la data incheierii politei de asigurare nu a fost convenita asumarea acestei obligatii, instanta nu poate impune paratei obligatii suplimentare, peste clauzele contractuale, in conformitate cu dispozitiile art. 969 din Codul civil ("Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante".)
In ceea ce priveste daunele morale solicitate, instanta de recurs retine ca prima instanta a facut partial o corecta aplicare a dispozitiilor art. 998 din Codul civil ("Orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara"). Comportamentul paratei in raport de situatia reclamantilor care aveau un contract de asigurare atat pentru locuinta, cat si pentru bunurile mobile, si care au fost in situatia de a suporta efectele evenimentului asigurat - incendiu - fara a primi intr-un termen scurt si cu un nivel rezonabil de demersuri suma datorata de cocontractant a fost de natura sa le produca acestora un prejudiciu care nu poate fi acoperit decat prin acordarea de daune morale. Refuzul paratei de a se achita de obligatia ce ii revenea in baza conventiei incheiate cu reclamantii, desi acestia au platit primele de asigurare, in contextul in care sufereau deja o pierdere importanta a patrimoniului familiei prin distrugerea partiala a locuintei, anexelor si bunurilor mobile, a fost cauza unor suferinte suplimentare a caror reparatie se impune a fi realizata in prezenta cauza. Cuantumul acestor despagubiri urmeaza a fi stabilit de instanta la suma de 5.000 lei, (fata de 200.000 lei cat au solicitat reclamantii prin actiunea formulata, respectiv 50.000 lei cat a apreciat prima instanta), avand in vedere ca parte din suferintele invocate nu au legatura cu atitudinea paratei fata de reclamanti (disconfortul de a locui intr-o incapere straina si impersonala, dispretul si umilintele venite din partea concetatenilor).
Fata de aceste retineri, in conformitate cu dispozitiile art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 si art. 296 din Codul de procedura civila, precum si clauzele contractului de asigurare incheiat intre parti, instanta urmeaza a admite recursurile, a modifica in parte decizia recurata, a admite apelul si,  schimband in parte sentinta primei instante va obliga parata la plata in favoarea reclamantilor - intimati a sumei de 104.690 lei (in loc de 105.000 lei) cu titlu de contravaloare distrugere imobil si a sumei de 5.000 lei (in loc de 50.000 lei) reprezentand daune morale.
Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale deciziei recurate, privitoare la inlaturarea dispozitiei de obligare a paratei la plata contravalorii chiriei si respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de intimati.
In baza art. 276 din Codul de procedura civila, instanta va compensa cheltuielile de judecata efectuate de parti in faza procesuala a recursului.