Instanta competenta sa solutioneze cererile in materie de mostenire in situatia in care masa succesorala include un imobil situat in raza teritoriala a altei instante. Situatia cererilor accesorii si incidentale.

Instanta competenta sa solutioneze cererile in materie de mostenire in situatia in care masa succesorala include un imobil situat in raza teritoriala a altei instante. Situatia cererilor accesorii si incidentale.

Conform art. 14 Cod procedura civila, in materia de mostenire sunt de competenta instantei celui din urma domiciliu  al defunctului, cererile privitoare la validarea sau executarea dispozitiilor testamentare, cererile privitoare la mostenire, cele vizand pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva celuilalt, precum si cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului impotriva vreunuia din mostenitori sau impotriva executorului testamentar.
In  literatura de specialitate si in practica judiciara s-a statuat, in mod constant, ca dispozitiile acestui text se aplica si in situatia in care in masa succesorala se afla un imobil care nu este situat in circumscriptia instantei ultimului domiciliul al defunctului.
Prevederile art. 14 Cod procedura civila, care reglementeaza situatia speciala a iesirii din indiviziune, au precadere fata de art. 13 Cod procedura civila, referitor la litigiile al caror obiect este un imobil, intrucat imobilul, ca bun singular, face parte din masa bunurilor succesorale si lichidarea succesiunii se face pentru toate aceste bunuri.
Un alt argument care vine sa sustina aceasta teza este impus si de topografia textelor, ceea ce inseamna ca asezand norma de competenta privitoare la succesiuni, dupa aceea privitoare la imobile, legiuitorul a inteles ca in materie succesorala sa deroge de la regula inscrisa in art. 13 Cod procedura civila.
In conditiile in care, in speta dedusa judecatii, ultimul domiciliu al defunctei    (in a carei succesiune se include si cota de 2/8 din apartamentul situat in Bucuresti, Calea Grivitei, nr. 190, etaj II, sc. A, sector 1) era in comuna Crangurile, judetul Dambovita, respectiv in raza teritoriala a Judecatoriei Gaesti, acestei instante ii revenea competenta de solutionare a pricinii, avand in vedere dispozitiile art. 14 Cod procedura civila si considerentele expuse in precedent.
Pe de alta parte, se impune a fi retinut faptul ca, potrivit art. 17 Cod procedura civila, text care reglementeaza prorogarea legala a competentei, cererile accesorii  sau incidentale sunt in caderea instantei competente sa judece cererea principala.
In categoria cererilor incidentale intra nu numai cererea reconventionala formulata de parat, ci si cererea de interventie promovata de terte persoane (asa cum este cazul si in prezenta cauza), iar prorogarea de competenta se justifica pe raporturile de dependenta pe care aceste cereri le au fata de actiunea principala.
Cata vreme, in ceea ce priveste  actiunea principala avand ca obiect iesirea din indiviziune asupra averii defunctei S.G., competenta de solutionare  revine Judecatoriei Gaesti, in temeiul art. 17 Cod procedura civila pentru motivele prezentate mai sus, acestei instante ii revenea si competenta de solutionare a cererii reconventionale formulata de paratul S.G. si a cererii de interventie promovata de S.N.C.

Prin decizia civila nr.303/13 aprilie 2011 Curtea de Apel Ploiesti  a admis recursul formulat de reclamantii S.E., S.S., S.C., S.V., S.B.  impotriva deciziei civile nr.464 pronuntata la 6 decembrie 2010 de Tribunalul Dambovita, in contradictoriu cu paratul  S.G. si intervenientul S.N.C., a casat decizia sus mentionata si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dambovita pentru urmatoarele considerente:
Prin cererea de chemare in judecata reclamantii au solicitat iesirea din indiviziune asupra averii numitei S.G. decedata la data de 19 ianuarie 1993, cu ultimul domiciliu in comuna Crangurile, judetul Dambovita, avere care includea, alaturi de mai multe terenuri situate in comuna Crangurile, si cota de 2/8 dintr-un apartament situat in Bucuresti, Calea Grivitei, nr. 190, etaj II, sc. A, sector 1.
In raport de actiunea introductiva, paratul a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat obligarea reclamantilor la suportarea cotei parti ce le revine din creantele nascute din starea de coproprietate comuna constand in creditul contractat de el in vederea achitarii apartamentului din Bucuresti (ce a apartinut fratelui sau S.T. in prezent decedat) si a imbunatatirilor aduse acestuia.
La randul sau S.N.C. a formulat cerere de interventie prin care a invederat ca in baza  testamentului lasat de bunica sa, S.G., mosteneste, cu titlu de legatar, cota de 2/8 din apartamentul ramas de la defunctul S.T., iar asupra acestui bun doreste sa ramana in indiviziune cu tatal sau, in caz contrar urmand a se dispune obligarea reclamantilor sa ii plateasca sulta cuvenita.
 Urmare a probatoriilor administrate, in masa succesorala a defunctei a fost retinuta cota de 2/8 din imobilul mai sus mentionat, alaturi de o serie de terenuri, cota ce i se cuvenea de pe urma fiului sau S.T., decedat la 28 aprilie 1995.
In faza procesuala a apelului, Tribunalul Dambovita a disjuns capatul de cerere privind iesirea din indiviziune cu privire la apartamentul in litigiu impreuna cu cererea reconventionala si cererea de interventie si a declinat competenta de solutionare a acestora in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, motivat de faptul ca, potrivit art. 13 Cod procedura civila, acestei instante ii revine competenta exclusiva de solutionare a cererii de iesire din indiviziune a imobilului aflat in raza sa teritoriala.
Conform art. 14 Cod procedura civila, in materia de mostenire sunt de competenta instantei celui din urma domiciliu  al defunctului, cererile privitoare la validarea sau executarea dispozitiilor testamentare, cererile privitoare la mostenire, cele vizand pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva celuilalt, precum si cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului impotriva vreunuia din mostenitori sau impotriva executorului testamentar.
In  literatura de specialitate si in practica judiciara s-a statuat, in mod constant, ca dispozitiile acestui text se aplica si in situatia in care in masa succesorala se afla un imobil care nu este situat in circumscriptia instantei ultimului domiciliul al defunctului.
Prevederile art. 14 Cod procedura civila, care reglementeaza situatia speciala a iesirii din indiviziune, au precadere fata de art. 13 Cod procedura civila, referitor la litigiile al caror obiect este un imobil, intrucat imobilul, ca bun singular, face parte din masa bunurilor succesorale si lichidarea succesiunii se face pentru toate aceste bunuri.
Un alt argument care vine sa sustina aceasta teza este impus si de topografia textelor, ceea ce inseamna ca asezand norma de competenta privitoare la succesiuni, dupa aceea privitoare la imobile, legiuitorul a inteles ca in materie succesorala sa deroge de la regula inscrisa in art. 13 Cod procedura civila.
In conditiile in care, in speta dedusa judecatii, ultimul domiciliu al defunctei    (in a carei succesiune se include si cota de 2/8 din apartamentul situat in Bucuresti, Calea Grivitei, nr. 190, etaj II, sc. A, sector 1) era in comuna Crangurile, judetul Dambovita, respectiv in raza teritoriala a Judecatoriei Gaesti, acestei instante ii revenea competenta de solutionare a pricinii, avand in vedere dispozitiile art. 14 Cod procedura civila si considerentele expuse in precedent.
Pe de alta parte, se impune a fi retinut faptul ca, potrivit art. 17 Cod procedura civila, text care reglementeaza prorogarea legala a competentei, cererile accesorii  sau incidentale sunt in caderea instantei competente sa judece cererea principala.
In categoria cererilor incidentale intra nu numai cererea reconventionala formulata de parat, ci si cererea de interventie promovata de terte persoane (asa cum este cazul si in prezenta cauza), iar prorogarea de competenta se justifica pe raporturile de dependenta pe care aceste cereri le au fata de actiunea principala.
Cata vreme, in ceea ce priveste  actiunea principala avand ca obiect iesirea din indiviziune asupra averii defunctei S.G., competenta de solutionare  revine Judecatoriei Gaesti, in temeiul art. 17 Cod procedura civila pentru motivele prezentate mai sus, acestei instante ii revenea competenta de solutionare a cererii reconventionale formulata de paratul S.G. si a cererii de interventie promovata de S.N.C.
In raport de considerentele expuse, Curtea a apreciat ca in mod gresit Tribunalul Dambovita a facut aplicarea dispozitiilor art. 13 Cod procedura civila, intrucat Judecatoriei Gaesti  ii revenea competenta de solutionare, atat a actiunii principale, cat si a cererilor  incidentale, motiv pentru care, in baza  art.  312 alin. 3 Cod procedura civila, a admis recursul reclamantilor, a casat decizia atacata si a trimis cauza spre rejudecare tribunalului.