Actiune creditor recunoastere drept de servitute. Contestatie la licitatie publica pentru vanzarea terenului

Prin sentinta nr. 200 din 8 martie 2005 a Tribunalului Comercial Mures a respins actiunea creditorului M. I.I. pentru recunoasterea unui drept de servitute (in realitate de superficie) asupra terenului aferent constructiilor evidentiate in C.F. nr. 1500/a B., nr. top. 2806/1 (depozit carburanti, magazie de piese si atelier de reparatii) instanta apreciind ca actiunea  a fost promovata de o persoana fara calitate procesuala activa.
Pentru acelasi motiv s-a respins si cererea de interventie formulata de intervenientul M. F. T., in timp ce contestatia la licitatia publica din 23 decembrie 2004 (pentru vanzarea terenului) introdusa de creditorul Moga I.Ioan, s-a respins ca nefondata prin aceeasi sentinta aflata la filele 186-187 dosarul judecatorului sindic nr. 788/2002.
Solutionand actiunea principala si cererea de interventie pe exceptia lipsei calitatii  procesuale active, instanta a retinut ca prezumtia mandatului tacit prevazuta de art. 35 alin. 2 Codul familiei, nu se aplica in cazul reclamantului care detine constructiile in devalmasie cu sotia M. E., in timp ce intervenientul M. F. T. nu a facut dovada dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu.
S-a apreciat ca licitatia publica din 23 decembrie 2004 s-a organizat cu respectarea dispozitiilor imperative ale legii, imobilul fiind adjudecat ofertantului cu pretul cel mai mare de 143.521.241 lei propus de M. F. T. fata de 55.000.000 lei, cat a oferit contestatorul M. I.I.
Sentinta primei instante a fost recurata de catre sotii M. I.I. si M. E.
Recurs fondat pentru unrmatoarele considerente:
Art. 35 alin. 2 din Codul familiei inscrie prezumtia de mandat tacit potrivit careia oricare dintre soti este considerat ca are si consimtamantul celuilalt sot atunci cand administreaza si foloseste bunurile mobile.
In cauza intervenienta a confirmat actiunea in constatarea superficiei introdusa numai de unul din soti, invederand ca a avut si acordul (coproprietarei constructiilor) si ca fara un drept de superficie asupra terenului, constructiile nu ar putea fi administrate si folosite pentru scopul in care s-au dobandit. Sotii M. detin constructiile in devalmasie, conform art. 30 din Codul familiei, iar actiunea unuia din soti pentru stabilirea dreptului de superficie profita si celuilalt sot,  fiind in interesul comunitatii de bunuri.
Cu toate ca textul art. 35 alin. 2 Codul familiei priveste exercitarea drepturilor de administrare,si  folosinta  numai cu privire la bunurile mobile, rezulta ca dobandirea unui imobil sau a unor dezmembraminte ale dreptului de proprietate, nu intra sub incidenta textului amintit, cum s-a urmarit cresterea valorii bunurilor codevalmase si nu diminuarea lor , curtea apreciaza ca reclamantul M. I.I. avea calitate procesuala activa pentru promovarea unei actiuni in constatarea dreptului de superficie, calitate confirmata in mod expres si de sotia intervenienta.
Pentru motivele expuse, cererea de interventie accesorie se priveste fondata, urmand a se admite, potrivit art. 51 si urm. Cod procedura civila.
Avand in vedere ca cererea privind constatarea dreptului de superficie a fost solutionata pe exceptia lipsei calitatii procesuale a reclamantului (fara cercetarea fondului) si cum intre solutia pe fondul acestei cereri si cea privind contestatia la licitatia publica din 23 decembrie 2004 exista  stransa legatura, solutionarea contestatiei depinzand de existenta sau inexistenta dreptului de superficie ce face obiectul primei cereri, curtea  dispune casarea cu trimitere la prima instanta conform art. 304 pct. 9 si art. 312 alin. 5 Cod procedura civila, pentru a adopta o solutie unitara cu privire la ambele cereri formulate de M. I. I.
In ce priveste solutia data cererii de interventie formulata de M. F. T., curtea apreciaza ca hotararea este legala si temeinica, urmand a fi mentinuta, casarea cu trimitere vizand doar cererile formulate de M. I. I.
In fine, recursul declarat de M. E. urmeaza a se respinge ca inadmisibil, fiind de principiu ca atat caile ordinare cat si cele extraordinare de atac sunt rezervate doar partilor din proces.
Cum in fata primei instante M. E. nu a avut calitatea de parte, recursul declarat urmeaza a se respinge ca inadmisibil.