Informatii de interes public. Obligatia asigurarii liberului acces la contractele de achizitie publica. Clauze de confidentialitate.

Informatii de interes public

Informatii de interes public. Obligatia asigurarii liberului acces la contractele de achizitie publica. Clauze de confidentialitate.

- art.12 lit. c din Legea nr.544/2001;
- art. 24 din Ordonanta de Uregenta a Guvernului nr. 34/2006.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR. 581/11.02.2013)

Prin sentinta civila nr. 3271/07.10.2011, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal a admis in parte actiunea formulata de reclamantul P. M. B. in contradictoriu cu paratul CGMB si a anulat art. 1, 2, 5 si 7 din Hotararea nr. 101/31.05.2010 emisa de parat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin Hotararea nr. 101/31.05.2010 emisa de paratul CGMB s-a dispus la art. 1 ca „Pentru cresterea transparentei activitatii Primariei Municipiului Bucuresti, a tuturor institutiilor publice de interes local, conform anexei 1, precum si a Regiei Autonome de Transport Bucuresti si a Regiei Autonome de Distributie a Energiei Termice Bucuresti, de la intrarea in vigoare a prezentei hotarari se interzice includerea in contractele incheiate de institutiile mai-sus mentionate cu terti, persoane fizice sau juridice, a unor clauze de confidentialitate indiferent de tipul de contract, obiect, valoare sau mod de atribuire.”
La art. 2 s-a stabilit ca incalcarea art. 1 va fi sanctionata conform legii de catre Primarul General, care va informa Consiliul General al Municipiului Bucuresti cu privire la sanctiunile aplicate.
Potrivit art. 3, in pagina de internet a Primariei Municipiului Bucuresti (www.pmb.ro), se va crea sectiunea distincta „Cheltuieli publice” care va include cate o subsectiune separata pentru fiecare institutie din anexa 1, precum si o subsectiune „Primaria Municipiului Bucuresti”, o subsectiune „RATB” si o subsectiune „RADET”.
De asemenea, potrivit art. 4, 5 si 6 din Hotarare, „in vederea cresterii transparentei cheltuirii banilor publici, Primaria Municipiului Bucuresti, institutiile publice de interes local mentionate in anexa 1, precum si Regia Autonoma de Transport Bucuresti si Regia Autonoma de Distributie a Energiei Termice Bucuresti vor furniza si vor publica in pagina de internet a Primariei Municipiului Bucuresti, in sectiunea „Cheltuieli publice”, in subsectiunea fiecarei institutii, datele conform anexei 2, pentru toate contractele incheiate cu terti, persoane fizice sau juridice, indiferent de tipul de contract, obiect, valoare sau mod de atribuire”. 
„Publicarea datelor prevazute la art. 4 se va realiza tehnic prin Centrul de Calcul, institutie publica de interes local in subordinea Consiliului General al Municipiului Bucuresti”, iar „neindeplinirea in termen de 10 zile de la semnarea unui contract cu un tert, persoana fizica sau juridica, a obligatiilor prevazute la art. 4, conduce la sanctionarea conform legii a conducatorului institutiei in cauza, de catre Primarul General, care va informa Consiliul General al Municipiului Bucuresti cu privire la sanctiunile aplicate la prima sedinta”.
Conform art. 7 din Hotarare, alin. 1, „Sunt exceptate de la prevederile prezentei hotarari contractele care se incadreaza in categoria informatiilor la care se face referire in art. 12 alin. 1 lit. a, lit. b, lit. c si lit. d din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, cu modificarile si completarile ulterioare” iar conform alin. 2, „sunt exceptate contractele de furnizare a energiei termice ale RADET catre consumatori”, insa potrivit art. 8 si 9, „orice institutie sau regie care va fi infiintata, sau din cele prevazute in anexa 1, care se reorganizeaza sau isi modifica denumirea se vor supune normelor prezentei hotarari, fara a fi necesara modificarea si/sau completarea anexei 1, pana la indeplinirea termenului prevazut de art. 9” si „toate contractele in derulare ale institutiilor mentionate la art. 1 din exercitiul bugetar curent intra sub incidenta prezentei hotarari si vor fi publicate pe subsectiunile institutiilor, in conformitate cu art. 4”.
In preambulul actului administrativ atacat au fost invocate dispozitiile art. 31 din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 20 lit. d, lit. e, lit. h si lit. j din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale, potrivit carora „Autoritatile administratiei publice locale au urmatoarele competente si responsabilitati in ceea ce priveste finantele publice locale: [...] d) stabilirea si urmarirea modului de prestare a activitatilor din domeniul serviciilor publice de interes local, inclusiv optiunea trecerii sau nu a acestor servicii in raspunderea unor operatori economici specializati ori servicii publice de interes local, urmarindu-se eficientizarea acestora in beneficiul colectivitatilor locale; e) administrarea eficienta a bunurilor din proprietatea publica si privata a unitatilor administrativ-teritoriale;[...] h) administrarea fondurilor publice locale pe parcursul executiei bugetare, in conditii de eficienta;[...] j) elaborarea, aprobarea, modificarea si urmarirea realizarii programelor de dezvoltare in perspectiva a unitatilor administrativ-teritoriale ca baza a gestionarii bugetelor locale anuale;”, precum si ale art. 12 alin. 1 si alin. 2 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public.
De asemenea, actul a fost fundamentat pe dispozitiile art. 10, art. 36 alin. 2 lit. b, lit. d, alin. 6 si art. 45 alin. 2 din Legea nr. 215/2001.
Din analiza documentatiei administrative in baza careia a fost emis actul supus controlului de legalitate, Tribunalul a retinut ca, prevalandu-se de competentele atribuite de lege in domeniul finantelor publice locale, paratul a avut in vedere in mod esential la elaborarea actului normativ dezideratul cresterii transparentei activitatii Primariei Municipiului Bucuresti, a institutiilor publice de interes local, precum si a regiilor autonome RADET si RATB la nivelul contractelor incheiate de acestea cu tertii, fundamentat pe principiul constitutional al obligatiei institutiilor publice de informare a cetatenilor cu privire la treburile publice.
Insa, din analiza modului de reglementare a regimului acestei transparente, Tribunalul a constatat ca actul administrativ dedus controlului jurisdictional deroga de la dispozitii imperative ale legii care reglementeaza materia atribuirii contractelor de achizitii publice, unde potrivit art. 24 din Ordonanta de Uregenta a Guvernului nr. 34/2006: „Fara a aduce atingere celorlalte prevederi ale prezentei ordonante de urgenta, autoritatea contractanta are obligatia de a asigura garantarea protejarii acelor informatii pe care operatorul economic le precizeaza ca fiind confidentiale, in masura in care, in mod obiectiv, dezvaluirea acestor informatii ar prejudicia interesele legitime ale operatorului economic, in special in ceea ce priveste secretul comercial si proprietatea intelectuala”.
In plus, in conditiile art. 12 lit. c din Legea nr. 544/2001, se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor si implicit, de la publicare, „informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuala ori industriala, precum si principiului concurentei loiale, potrivit legii”.
Or, a concluzionat Tribunalul, interdictia expresa continuta de art. 1 din Hotarare, de includere in contractele incheiate de institutiile mai-sus mentionate cu tertii a unor clauze de confidentialitate indiferent de tipul de contract, obiect, valoare sau mod de atribuire, este in vadita contradictie cu norma legala ce protejeaza informatiile exceptate de la caracterul public, prin raportare la natura acestora, de secret comercial sau proprietate intelectuala, situatie in care autoritatea publica deliberativa ar incalca drepturile tertilor potentiali co-contractanti.
Pe de alta parte, s-a retinut ca potrivit art. 7 din Hotarare, se excepteaza de la prevederile acestei interdictii si a sanctiunilor instituite in cazul nerespectarii lor, contractele de furnizare a energiei termice ale RADET catre consumatori, precum si contractele care se incadreaza in categoria informatiilor la care se face referire in art. 12 alin. 1 lit. a, b, c si d  din Legea nr. 544/2001, conform cu care „Se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor, prevazut la art. 1 si, respectiv, la art. 111, urmatoarele informatii: a) informatiile din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii publice, daca fac parte din categoriile informatiilor clasificate, potrivit legii; b) informatiile privind deliberarile autoritatilor, precum si cele care privesc interesele economice si politice ale Romaniei, daca fac parte din categoria informatiilor clasificate, potrivit legii; c) informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuala ori industriala, precum si principiului concurentei loiale, potrivit legii; d) informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii [...]”.
Tribunalul a constatat astfel ca, prin instituirea acestor exceptii, autoritatea deliberativa a omis de la aplicarea aceleiasi masuri de exceptare a interdictiei confidentialitatii, fara niciun fundament legal, acele contracte care contin informatii exceptate la randul lor de la caracterul de informatie publica in baza art. 12 alin. 1 lit. e-g din Legea nr. 544/2001, precum si contractele de furnizare de servicii incheiate de celelalte regii autonome locale cu consumatorii, conferind astfel intregului act administrativ un caracter cel putin echivoc si de inegalitate si inechitate a tratamentului juridic aplicabil destinatarilor.
Astfel, s-a constatat ca practic regulile instituite de parat restrang actiunea dispozitiilor art. 12 din Legea nr. 544/2001 si nu sunt aplicabile tuturor contractelor incheiate cu consumatorii, respectiv, de exemplu, toate contractele de transport sau cele de furnizare a altor servicii publice catre consumatori, de catre oricare din institutiile publice  avute in vedere la emiterea hotararii, fara insa ca din continutul actului sau din preambulul ori expunerea de motive ale acestuia sa rezulte in mod previzibil ratiunile organului deliberativ pentru care s-a procedat la exceptarea unor anumite categorii de contracte de natura celor supuse reglementarii.
Tribunalul a mai retinut ca si sub aspectul art. 5, Hotararea atacata este nelegala, intrucat instituie masura publicarii datelor prevazute la art. 4 in sarcina Centrului de Calcul, cu privire la care in mod eronat s-a mentionat a fi institutie publica de interes local in subordinea Consiliului General al Municipiului Bucuresti, in conditiile in care acesta constituie serviciu public de specialitate, care functioneaza ca institutie publica cu personalitate juridica, in baza HCGMB nr. 265/2004 (abrogata in prezent prin HCGMB nr. 174/2010) si se afla, potrivit art. 61 alin. 5 si art. 63 alin. 5 lit. e, raportat la art. 83 alin. 3 din Legea nr. 215/2001, in subordinea Primarului General al Municipiului Bucuresti.
Raportat la critica nerespectarii la adoptarea actului atacat a regulilor procedurale si a principiilor prevazute de Legea nr. 52/2003, Tribunalul a constatat ca nu poate fi retinuta teza avansata de reclamant, potrivit careia hotararea in speta ar avea caracter normativ, deoarece, in raport cu obiectul sau – prin prisma definitiei date de art. 3 lit. a din Legea nr. 52/2003 – nu stabileste norme de conduita generala, ci vizeaza persoane determinate si competente proprii acestora, astfel ca nu face parte din categoria actelor administrative unilaterale cu caracter normativ.
Actul administrativ normativ cuprinde reglementari formulate abstract, cu caracter obligatoriu pentru un numar nedeterminat de subiecte de drept sau situatii care se incadreaza in ipoteza normei pe care o instituie.
Or, in cauza, din continutul actului atacat rezulta cu evidenta ca este aplicabil doar institutiilor publice de interes local cuprinse in mod exhaustiv in Anexa nr. 1 la Hotarare, iar caracterul individual al actului administrativ nu se stabileste prin simpla sa corelare cu existenta unei singure persoane careia i-ar fi destinat, intrucat aplicabilitatea individuala a actului administrativ este data de sfera raporturilor sociale pe care le determina, modifica sau stinge, ce nu trebuie in mod necesar sa fie restransa la o unica persoana, ci poate privi un grup de persoane care se individualizeaza prin elementele comune ce le caracterizeaza, precum in speta, entitatile publice din subordinea Primarului General al Municipiului Bucuresti cuprinse in anexa nr.1.
In consecinta, instanta de fond a apreciat ca nu se poate da eficienta nici criticilor ce vizeaza continutul art.  9 alin. 2 din hotararea atacata, referitor la obligatia publicarii contractelor incheiate anterior aparitiei hotararii, nefiind incidenta nicio incalcare a principiului neretroactivitatii legii.
In ceea ce priveste criticile aduse de reclamant celorlalte articole din hotararea contestata, Tribunalul a retinut in mod analog ca nu sunt intemeiate, neputandu-se aprecia ca masura crearii in pagina de internet a Primariei Municipiului Bucuresti a unei sectiuni distincte „Cheltuieli publice” care sa includa cate o subsectiune separata pentru fiecare institutie din anexa 1, precum si o subsectiune „Primaria Municipiului Bucuresti”, o subsectiune „RATB” si o subsectiune „RADET” (art. 3), precum si masura publicarii pe aceasta pagina de internet a datelor conform anexei 2, pentru toate contractele incheiate cu terti, persoane fizice sau juridice, indiferent de tipul de contract, obiect, valoare sau mod de atribuire, ar fi de natura sa incalce dispozitii normative cu forta juridica superioara, intrucat aceste date se refera doar la numarul si data incheierii contractului, partile, obiectul si valoarea contractului, ce nu pot fi considerate informatii exceptate de la liberul acces potrivit Legii nr. 544/2001 sau altor norme legale.
Imprejurarea ca dispozitiile art. 5 din Legea nr. 544/2001 reglementeaza informatiile ce trebuie puse din oficiu la dispozitia publicului nu este de natura sa atraga nelegalitatea de plano a masurii instituite de parat la art. 4 din Hotararea nr. 101/2010, avand in vedere ca informatiile indicate in anexa nr. 2 – cu restrangerile aferente nelegalitatii art. 1 si 7, constatate in prezenta sentinta – se circumscriu sferei informatilor cu caracter public, ce pot fi oricum aduse la cunostinta cetatenilor, la cerere, potrivit art. 6 din Legea nr. 544/2001, astfel ca instituirea masurii publicarii din oficiu a acestora nu conduce la vatamarea intereselor tertilor si nici la nelegalitatea respectivei masuri, cu atat mai mult cu cat o astfel de masura apare drept necontradictorie principiului consacrat de art. 31 din Constitutie, invocat de parat in preambulul hotararii.
In ce priveste art. 6, Tribunalul a retinut ca mentionarea in cuprinsul acestuia a aplicarii de sanctiuni pentru cazul nerespectarii obligatiei de publicare a informatiilor prevazute in anexa nr. 2 nu echivaleaza cu instituirea unor sanctiuni, de vreme ce textul hotararii trimite la reglementarile cu caracter normativ ce stabilesc sanctiuni, iar posibilitatea necorelarii acestei mentiuni cu textele legale incidente in cauza nu poate determina decat neaplicarea de sanctiuni, lipsind practic actul administrativ de efectele juridice pentru care a fost emis, insa nu constituie in sine un motiv de nelegalitate a art. 6.
In fine, referitor la efectele juridice pretinse de reclamant pentru refuzul secretarului unitatii administrativ-teritoriale de a contrasemna hotararea atacata, s-a retinut, pe de o parte, ca acesta constituie un drept al functionarului public in conditiile art. 48 din Legea nr. 215/2001, al carui exercitiu este protejat de lege, dar care nu conduce de plano la nelegalitatea actului administrativ adoptat de CGMB in aceste conditii, avand in vedere ca in cauza a fost respectata procedura administrativa constand in depunerea in scris si expunerea in fata consiliului local a opiniei sale motivate.
Pe de alta parte, a aratat Tribunalul, raportand textul art. 47 si 48 din Legea nr. 215/2001 la art. 117 din acelasi act normativ („Secretarul unitatii administrativ-teritoriale indeplineste, in conditiile legii, urmatoarele atributii: a) avizeaza, pentru legalitate, [...] hotararile consiliului local, respectiv ale consiliului judetean”), ce reglementeaza atributiile secretarului unitatii administrativ-teritoriale, se poate deduce ca in realitate vointa legiuitorului nu a vizat dreptul secretarului la emiterea unei veritabile contrasemnaturi, precum cea prevazuta de art. 100 sau art. 198 din Constitutie, ci de a da un aviz consultativ, deoarece, avand in vedere semnificatia interventiei secretarului in procesul decizional – aceea de a informa organul emitent cu privire la legalitatea actului care urmeaza a fi emis – este absolut necesar ca aceasta interventie sa fie anterioara emiterii actului (pentru ca altfel nu si-ar putea atinge scopul), deci anterioara semnarii sale, de vreme ce, la momentul avizarii (prin semnatura) a proiectului de hotarare ori dispozitie, acesta inca nu este semnat. Prin urmare, nu s-ar putea aprecia ca refuzul secretarului unitatii administrativ-teritoriale de a aviza legalitatea actului administrativ atacat constituie o cauza de nulitate a acestuia, prin raportare la sensul legii care asimileaza aceasta procedura celei de solicitare a avizului consultativ.
Pentru toate aceste motive, avand in vedere dispozitiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, raportate la art. 123 alin. 5 din Constitutie, Tribunalul a admis in parte actiunea formulata de reclamant si, retinand nelegalitatea art. 1, 2, 5 si 7 din Hotararea dedusa judecatii, a dispus anularea partiala a actului administrativ emis de parat, doar cu privire la aceste articole.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen, paratul CGMB invocand dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 3041 Cod procedura civila si solicitand modificarea hotararii atacate in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata.
In motivare, a aratat ca in mod eronat instanta de fond a retinut ca art. 1 din Hotararea nr. 101/2010 contravin dispozitiilor art. 24 din Ordonan?a de Uregen?a a Guvernului nr. 34/2006, intrucat informatiile la care se refera acest articol sunt exceptate de la prevederile art. 1 din actul administrativ contestat conform art. 7 alin. 1 din acesta, daca se incadreaza in categoria informatiilor la care se face referire in art. 12 alin. 1 lit. a – d din Legea nr. 544/2001, si, mai mult decat atat, contractele de achizitie publica intra in categoria informatiilor de interes public si pot fi consultate de orice persoana, potrivit art. 111 din aceeasi lege.
Recurentul a criticat si cele retinute de Tribunal in sensul ca prin instituirea exceptiilor prevazute de art. 7 din Hotarare s-au omis de la aplicarea aceleiasi masuri de exceptare, fara niciun fundament, informatiile ce cad sub incidenta art. 12 alin. 1 lit. e-g din Legea nr. 544/2001, precum si contractele de furnizare de servicii incheiate de celelalte regii autonome cu consumatorii, mentionand ca informatiile la care se refera art. 12 alin. 1 lit. e-g din Legea nr. 544/2001 nu fac obiectul contractelor la care se refera Hotararea si nu reprezinta informatii care sa priveasca activitatile sau care sa rezulte din activitatile autoritatilor sau institutiilor publice carora li se adreseaza aceasta, iar in ce priveste exceptarea contractelor de furnizare a energiei termice ale RADET catre consumatori, justificarea exceptarii consta in numarul foarte mare al acestora si in faptul ca in cuprinsul lor se regasesc date personale ale consumatorilor. A subliniat ca Hotararea atacata nu este de natura a restrange actiunea dispozitiilor art. 12 din Legea nr. 544/2001, cum in mod eronat a retinut instanta de fond, fiind dimpotriva adoptata in executarea acestei legi, a legii transparentei decizionale si in vederea respectarii dreptului la informare al cetatenilor.
Cat priveste motivul pentru care Tribunalul a retinut nelegalitatea art. 5 din Hotarare, recurentul a aratat ca la data emiterii acesteia Centrul de Calcul functiona ca institutie publica de interes local in subordinea CGMB, potrivit Hotararii CGMB nr. 265/2004 invocata chiar de prima instanta, iar in ce priveste dispozitiile art. 61 alin. 5 si art. 63 alin. 5 lit. e rap. la art. 83 alin. 3 din Legea nr. 215/2001, de asemenea invocate de Tribunal, a precizat ca dispozitiile Hotararii nu intra in contradictie cu acestea intrucat ele prevad ca Primarul General exercita atributii de conducere a serviciilor publice locale, respectiv coordoneaza realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice si de utilitate publica de interes local.
Recurentul a anexat cererii de recurs extras din procesul-verbal al sedintei din data de 31.05.2010 privind dezbaterile referitoare la proiectul hotararii atacate si HCGMB nr. 265/2004 cu anexa 3 privind regulamentul de organizare si functionare al Centrului de Calcul.
Intimatul-reclamant nu a formulat intampinare in cauza.
Examinand recursul declarat, pe baza motivelor invocate si in conformitate cu dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila, Curtea retine ca acesta este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
In mod corect a retinut Tribunalul ca art. 1 din Hotararea nr. 101/2010 a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, prin care se instituie interdictia generala a inserarii clauzelor de confidentialitate in contractele incheiate cu tertii, contravine art. 24 din Ordonan?a de Uregen?a a Guvernului nr. 34/2006, potrivit carora „autoritatea contractanta are obligatia de a asigura garantarea protejarii acelor informatii pe care operatorul economic le precizeaza ca fiind confidentiale, in masura in care, in mod obiectiv, dezvaluirea acestor informatii ar prejudicia interesele legitime ale operatorului economic, in special in ceea ce priveste secretul comercial si proprietatea intelectuala”.
Imprejurarea ca, potrivit art. 7 alin. 1 din Hotarare, sunt exceptate de la prevederile acesteia contractele care se incadreaza in categoria informatiilor la care se face referire in art. 12 alin. 1 lit. a-d din Legea nr. 544/2001 nu este de natura a inlatura contrarietatea constatata de Tribunal intre actul administrativ atacat si dispozitiile Ordonan?ei de Uregen?a a Guvernului nr. 34/2006, intrucat nu exista identitate intre informatiile la care se refera art. 24 din ordonanta si cele la care se refera art. 12 alin. 1 lit. c din Legea nr. 544/2001 (cele de la lit. a, b si d nefiind relevante din perspectiva analizata), sfera celor dintai fiind mai larga.
Astfel, in timp ce in art. 24 din Ordonan?a de Uregen?a a Guvernului nr. 34/2006 se face vorbire despre informatiile a caror dezvaluire ar prejudicia interesele legitime ale operatorului economic, facandu-se referire, cu titlu de exemplu, la secretul comercial si proprietatea intelectuala, art. 12 alin. 1 lit. d din Legea nr. 544/2001 vizeaza „informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuala ori industriala, precum si principiului concurentei loiale, potrivit legii”.
Or, interesele legitime ale operatorului economic, la a caror protejare obliga Ordonan?a de Uregen?a a Guvernului nr. 34/2006 prin instituirea confidentialitatii anumitor informatii inserate in contractele de achizitie publica, reprezinta o categorie mult mai cuprinzatoare decat aceea a dreptului de proprietate intelectuala si industriala si a principiului concurentei loiale, a caror ocrotire justifica restrangerea liberului acces la informatiile de interes public in conditiile legii generale in aceasta materie.
Nici dispozitiile art. 111 din Legea nr. 544/2001, potrivit carora autoritatile contractante au obligatia de a pune la dispozitia persoanelor interesate contractele de achizitie publica, nu constituie un argument pentru legalitatea prevederilor art. 1 din Hotararea atacata, caci textul de lege invocat de recurent trebuie interpretat corelat cu norma speciala cuprinsa in art. 24 din Ordonan?a de Uregen?a a Guvernului nr. 34/2006, astfel incat obligatia asigurarii liberului acces la contractele de achizitie publica nu se rasfrange si asupra informatiilor confidentiale, in sensul ordonantei, cuprinse in acestea.
Cat priveste dispozitiile art. 7 din Hotararea atacata, se constata, de asemenea, ca in mod corect Tribunalul a retinut nelegalitatea acestora, in conditiile in care exceptarea instituita nu acopera informatiile la care se refera art. 12 alin. 1 lit. e-g din Legea nr. 544/2001, contravenind asadar acestui text de lege, si nici contractele incheiate cu consumatorii, altele decat cele de furnizare a energiei termice ale RADET, fara nicio justificare obiectiva pentru aplicarea acestui tratament diferit.
Nu pot fi primite sustinerile recurentului potrivit carora art. 7 din Hotarare este legal intrucat prevederile art. 12 alin. 1 lit. e-g din Legea nr. 544/2001 vizeaza informatii care nu fac obiectul contractelor la care se refera actul atacat si care nu reprezinta informatii care sa priveasca activitatile sau care sa rezulte din activitatile autoritatilor sau institutiilor publice carora li se adreseaza acesta, respectiv informatiile privind procedura in timpul anchetei penale sau disciplinare, daca se pericliteaza rezultatul anchetei, se dezvaluie surse confidentiale ori se pun in pericol viata, integritatea corporala, sanatatea unei persoane in urma anchetei efectuate sau in curs de desfasurare (lit. e); informatiile privind procedurile judiciare, daca publicitatea acestora aduce atingere asigurarii unui proces echitabil ori interesului legitim al oricareia dintre partile implicate in proces (lit. e); informatiile a caror publicare prejudiciaza masurile de protectie a tinerilor (lit. g).
Astfel, nu poate fi exclusa de plano ipoteza in care un contract din cele la care se refera Hotararea atacata ar cuprinde informatii vizate de art. 12 alin. 1 lit. e-g din Legea nr. 544/2001, in special cele mentionate la lit. g, chiar daca o asemenea situatie nu ar putea fi intalnita decat cu titlu exceptional, iar pentru a se evita limitarea domeniului de actiune a art. 12 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 trimiterea ar fi trebuit sa se faca la acest text in intregul sau, fiind necesar ca actul administrativ sa acopere toate situatiile ce ar putea sa intervina, in raport de obiectul sau de reglementare.
In privinta contractelor incheiate cu consumatorii, recurentul a sustinut ca au fost exceptate doar cele de furnizare a energiei electrice ale RADET, avand in vedere numarul mare al acestora si faptul ca in cuprinsul lor se regasesc date personale.
In opinia Curtii, aceasta explicatie nu constituie o justificare obiectiva a tratamentului diferentiat aplicat, in conditiile in care orice contract incheiat cu un consumator contine date cu caracter personal, iar furnizarea catre consumatori a altor utilitati sau prestarea altor servicii publice de catre institutiile la care se refera Hotararea poate presupune, in egala masura, incheierea unui numar mare de contracte.
Si in ceea ce priveste dispozitiile art. 5 din Hotararea nr. 101/2010, concluzia Tribunalului privind nelegalitatea acestora este corecta, in conditiile in care Centrul de Calcul, ca serviciu public de specialitate, functioneaza, potrivit art. 61 alin. 5 si art. 63 alin. 5 lit. e rap. la art. 83 alin. 3 din Legea nr. 215/2001, in subordinea Primarului General, iar nu in subordinea Consiliului General al Municipiului Bucuresti, cum in mod nelegal s-a mentionat in cuprinsul actului atacat.
Astfel, potrivit art. 61 alin. 5 din Legea nr. 215/2001, „Primarul conduce serviciile publice locale”, iar potrivit art. 63 alin. 5 lit. e si alin. 7 numeste in functie conducatorii serviciilor publice de interes local.
Prevederile art. 1 din Regulamentul de organizare si functionare al Centrului de Calcul aprobat prin HCGMB nr. 265/2004, potrivit carora acesta functioneaza in subordinea Consiliului General al Municipiului Bucuresti, nu pot fi retinute ca argument al legalitatii art. 5 din Hotararea atacata in prezenta cauza, atata timp cat aceste prevederi intra in contradictie cu dispozitiile Legii nr. 215/2001 anterior invocate, norme cu forta juridica superioara de la care nu se poate deroga printr-un act administrativ.
Pentru toate aceste considerente, sentinta recurata fiind legala si temeinica, in bza art. 312 Cod procedura civila, recursul va fi respins ca nefondat.