Gresita interpretare si aplicare a disp. art. 300/2 rap. La art. 160/b Cod procedura penala coroborate cu disp. art. 148 Cod pr. penala si cu disp. Art. 6 din CEDO

Prin decizia penala nr. 400/R/1.07.2005 a Curtii de Apel Tg.Mures s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Mures impotriva Incheierii de sedinta din 29 iunie 2005 pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr. 4580/2004, s-a casat partial incheierea atacata si rejudecand limitativ cauza,s-a  mentinut starea de arest preventiv a inculpatului M. G. I.  Au fost eliminate din incheierea atacata dispozitiile referitoare la inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea Targu-Mures fara incuviintarea instantei de judecata si de punere in libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.46/29 iulie 2004 emis de Tribunalul Mures.
S-au mentinut celelalte dispozitii din incheierea atacata, iar cheltuielile judiciare in recurs au ramas in sarcina statului.
La data de 29 iunie 2005 in dosarul nr.4580/2004 Tribunalul Mures a pronuntat incheierea de sedinta prin care, printre alte masuri procesuale dispuse in cauza, a dispus admiterea cererii formulate, de inlocuire a masurii arestului preventiv luata fata de inculpatul M. G. I. prin incheierea nr.281/29.07.2004 a Tribunalului Mures si, in conformitate cu disp.art.139 al. 1 C.pr.pen., a inlocuit aceasta masura cu masura obligarii de a nu parasi localitatea Tg.-Mures, fara incuviintarea instantei de judecata.
Prin aceeasi incheiere s-a dispus punerea in libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.46/29.07.2004 emis de Tribunalul Mures si a  respins cererea de mentinere a masurii arestarii preventive, formulata de reprezentanta Ministerului Public.
Tribunalul Mures, verificand, in baza art.300/2 rap. la art.l60/b C.pr.pen., legalitatea si temeiurile care au stat la baza luarii si mentinerii pana in prezent a masurii arestului preventiv, a apreciat ca acestea s-au modificat atat prin prisma temeiurilor de fapt - adica a probelor si indiciilor temeinice, cat si prin prisma temeiurilor de drept.
Analizandu-se legalitatea si temeinicia hotararii instantei de fond, atat prin prisma motivelor de recurs cat si din oficiu, se apreciaza ca prin prisma disp.art.385/9 al.l pct.17/1 C.pr.pen. cu referire la disp.art.136 al.l, 143 al.3, 148 lit.f, h, i C.pr.pen. si la disp.art.139 din aceeasi lege organica, s-a apreciat in cauza se impune reformarea hotararii criticate pentru ca:
Masura preventiva a arestului poate fi luata daca sunt intrunite nu doar conditiile prev. de art. 143 C.pr.pen. dar si daca exista vreuna dintre cauzele expres si limitativ expuse de legiuitorul roman in disp.art.148 al.l C.pr.pen.
In cursul solutionarii unei cauze de natura penala, in care inculpatul sau inculpatii se afla in stare de arest preventiv, instanta are obligatia de a verifica periodic, prin prisma disp.art.l60/b C.pr.pen., dar nu mai tarziu de 60 de zile legalitatea si temeinicia masurii arestului preventiv dispusa in cauza respectiva fata de unul sau mai multi inculpati.
In cauza de fata, respectiv in cauza ce formeaza obiectul dosarului 4850/2004, inculpatul M.G.J. a fost trimis in judecata sub acuza comiterii in conditiile concursului real de infractiuni a faptelor incriminate de disp.art.12 al.l, 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.41 al.2 C.pen. si de art. 13 pet. 1 din Legea nr.678/2001.
Aspectele retinute de catre instanta de fond in incheierea de sedinta pronuntata cum ca in actualul stadiu procesual inculpatul nu mai prezinta pericol social concret pentru ordinea publica, ca nu mai poate exercita presiuni asupra martorilor din cauza sa si ca nu mai subzista indiciile temeinice potrivit carora ar putea exercita presiuni asupra unora dintre partile vatamate din cauza, nu pot fi insusite de catre Curtea de Apel, deoarece ele nu au fundamentare faptica in probatoriul cauzei si contravin dispozitiilor legale in materia mentinerii starii de arest preventiv.
Probatoriul administrat in cauza pana in acest moment procesual din iunie 2005 demonstreaza ca temeiurile faptice ce au fost avute in vedere la luarea masurii arestului preventiv fata de inculpat continua sa subziste deoarece martorii care au fost audiati in cauza si partile vatamate audiate, de asemenea de catre instanta de judecata, confirma starea de fapt retinuta in rechizitoriu. Imprejurarea ca doua parti vatamate nu pot fi audiate de catre instanta ca urmare a refuzului lor de a da declaratii nu poate fi apreciata ca, fiind de natura, a conduce la concluzia ca declaratiile date de aceste doua parti vatamate, in faza urmaririi penale, ar fi fost luate prin mijloace neprocedurale si ar contine relatari nereale. Retinerea acestor parti vatamate de a da declaratii in fata instantei de judecata ridica suspiciuni tocmai cu privire la sentimentul de insecuritate pe care-l resimt aceste doua parti ce au fost supuse unor actiuni necorespunzatoare din partea inculpatului.
Impotriva inculpatului continua sa-si gaseasca incidenta disp.art.148 lit.h C.pr.pen.(acuzele ce planeaza asupra acestuia vizeaza infractiuni ce sunt sanctionate cu pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani, iar lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica date fiind circumstantele reale retinute drept cadru  al comiterii faptelor in actul de sesizare al instantei, caracterul organizat al acestor activitati ilicite desfasurate de catre inculpat si caracterul transfrontalier al acestor fapte), disp.art.148 lit.i C.pr.pen.(exista in continuare acele indicii temeinice impotriva inculpatului cum ca, daca ar fi lasat in libertate, acesta ar continua sa exercite presiuni asupra partilor vatamate din cauza, pentru ca acestea sa nu faca declaratii conforme realitatii), dar si disp.lit.d din acelasi text legal anterior mentionat (in cauza chiar
daca s-a pasit la audierea martorului B. V., exista dovada faptului ca asupra acestuia s-au efectuat demersuri pentru a se produce o schimbare a declaratiei sale initial date).
Instanta de fond a facut o eronata apreciere in cauza a disp.art.148 lit.d, h i C.pr.pen., dar si a disp.art.139 din acelasi act normativ, deoarece temeiurile de fapt si de drept avute in vedere la luarea, prelungirea si mentinerea masurii arestului preventiv initial dispusa fata de inculpat neschimbandu-se nu se putea dispune inlocuirea acestei masuri preventive drastice cu una mai blanda.
Circumstantele personale, prezentate de inculpat si retinute de catre instanta de fond, trebuiau interpretate in mod corelat cu temeiurile de fapt si de drept ce justificau mentinerea masurii arestului preventiv, in continuare, deoarece afectiunile prezentate de inculpatul din prezenta cauza nu sunt afectiuni de natura a nu-i permite suportarea regimului privativ de libertate, aspecte relevate de inscrisurile aflate la f. 182 - 185 dos.fond.
De asemenea, aprecierea instantei de fond ca inlocuirea masurii arestului preventiv luata fata de inculpat se justifica si prin prisma disp.art.6 s.i art.5 paragraf 3 din CEDO nu poate fi insusita de aceasta instanta de control judiciar, deoarece termenul rezonabil de solutionare a unei cauze trebuie apreciat nu doar prin prisma perioadei petrecute de inculpat in arest preventiv si prin prisma principiului conform caruia pana la pronuntarea unei hotarari de condamnare cu caracter defmitiv, o persoana este prezumata nevinovata, dar si prin prisma criteriilor cum sunt natura cauzei deduse judecatii, complexitatea acesteia, numarul partilor implicate in cauza, natura probelor ce se impun a fi administrate s,.a.