Cerere de chemare in judecata. Temei juridic. Principiul disponibilitatii partilor. Incidenta prevederilor art. 129 alin. 6 Cod pr. civila.

In conditiile in care instanta a fost investita cu solutionarea unei contestatii formulata in temeiul Legii nr. 112/1995 si la nici unul din termenele de  judecata ulterioare nu s-a formulat vreo cerere de modificare a actiunii si a temeiului juridic al acesteia, solutionarea cererii introductive prin stabilirea in favoarea reclamantului a dreptului la masuri reparatorii prin echivalent, in baza art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 constituie o incalcare evidenta a principiului disponibilitatii partilor si a prevederilor art. 129 alin. 6 Cod pr. civila, conform carora, in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii.

Prin sentinta civila nr. 1175/30 martie 2006, Tribunalul Harghita a admis in parte actiunea inaintata de reclamantul M. L. impotriva paratilor Consiliul Local Bradesti, S.C. H. S.A. Miercurea Ciuc,  D.G.F.P. Harghita si,drept consecinta:
- a constatat ca in baza art. 1alin.2 din Legea nr.10/2001 republicat, reclamantul are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent,acordate in conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii  si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv pentru imobilul construit, situat in Bradesti, teren in suprafata totala de 9.305 mp si  constructiile existente si nationalizate in 1948, inscris in prezent in C.F. nr. 506 Bradesti, identificat de experta M. L. C., expertiza facand parte integranta din hotarare;
 - a respins capatul de actiune privind restituirea in natura a imobilului construit;
- a respins  actiunea fata de parata Consiliul Judetean Harghita.
Impotriva hotararii anterior descrise a declarat apel parata S.C. H. S.A. Miercurea Ciuc, solicitand schimbarea acesteia in tot, cu consecinta respingerii actiunii indreptate de reclamant impotriva sa.
De asemenea, apelanta a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive in cauza, precum si  incalcarea de catre prima instanta si a dispozitiilor art. 129 alin.6 Cod procedura civila, care obliga judecatorii sa hotarasca numai asupra obiectului  cererii deduse judecatii.
Prin intampinarea formulata, paratul Consiliul Judetean Harghita a solicitat respingerea apelului, sustinand legalitatea  solutiei de respingere a actiunii indreptate impotriva sa pe considerentul lipsei calitatii procesuale pasive in cauza.
Examinand apelul dedus  judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele caracterului devolutiv al caii de atac, consacrat de art. 294 - 295 Cod procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata la Judecatoria Odorheiu Secuiesc la data de 29 septembrie 1998, reclamantul M. L. a contestat Hotararea nr.167/1997, emisa de Consiliul Judetean Harghita -Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, prin care i-a fost respinsa cererea de restituire in natura a imobilului din litigiu  pe considerentul ca acesta nu intra sub incidenta Legii nr. 112/1995, fiind preluat de Statul Roman in baza Decretului nr. 119/1948, care nu constituie titlu valabil conform H.G. nr. 11/1997.
Actiunea reclamantului a fost respinsa prin sentinta civila nr. 563/30 aprilie 1999 a Judecatoriei Odorheiu Secuiesc, insa in urma admiterii apelului declarat de catre acesta, Tribunalul Harghita, prin decizia civila nr. 810/17 noiembrie 1999, a desfiintat hotararea  primei instante si a retinut cauza spre competenta solutionare in prima instanta.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut ca reclamantul a precizat oral obiectul actiunii ca fiind "revendicare pe calea dreptului comun" si ca valoarea imobilului este de peste 150 milioane lei, depasind chiar valoarea de 1 miliard. Prin urmare, s-a constatat ca judecatoria nu avea competenta sa judece cauza in prima instanta, aceasta apartinand tribunalului.
Curtea a observat, insa, ca decizia instantei de apel nu a fost comunicata partilor, fixandu-se, in schimb, urmatorul termen de judecata pentru data de 9 decembrie 1999, cand s-a dispus efectuarea in cauza a unei expertize tehnice pentru identificarea si evaluarea imobilului revendicat. De asemenea, judecata a continuat in acelasi dosar (de apel) pana la data de 23 martie 2000, cand s-a luat masura disjungerii actiunii reclamantului si formarii unui nou dosar, de prima instanta . Ulterior, dupa efectuarea in cauza a doua expertize tehnice-constructii si topografice - instanta a dispus, la termenul de judecata din 15 martie 2001, suspendarea judecatii, la solicitarea  reclamantului, care a invederat initierea procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001 .
Cauza a fost repusa pe rol la solicitarea paratului Consiliul Judetean Harghita, insa la termenul de judecata din 11 martie 2004, instanta a suspendat din nou judecata pana la solutionarea notificarii formulate de reclamant in baza Legii nr.10/2001 ,
Mai apoi, judecata a fost redeschisa din oficiu, iar la termenul de judecata din 30 iunie 2005, s-a dispus suspendarea judecatii conform prevederilor art. 242 pct.1 Cod procedura civila.
Cu toate acestea, cauza a fost din nou repusa pe rol din oficiu, fixandu-se termen de judecata pentru data de  16 februarie 2006, cand parata S.C. H. S.A. a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
In vederea solutionarii exceptiei mentionate si a verificarii imprejurarii daca se impune introducerea in cauza a A.V.A.S. Bucuresti - institutie notificata de reclamant prin procedura instituita de Legea nr. 10/2001 - instanta a acordat termen de judecata pentru data de 9 martie 2006, termen la care a respins cererea formulata de parata S.C. H. S.A. pentru introducerea in cauza a A.V.A.S., insa a dispus amanarea judecatii la cererea scrisa a reclamantului, care a invocat imposibilitatea prezentarii din motive de boala .
Ulterior, cauza a fost retinuta in pronuntare la termenul din  23 martie 2006, cu amanarea acesteia pentru data de 30 martie 2006, cand, s-a pronuntat sentinta atacata cu apelul supus examinarii.
Trebuie precizat, insa, ca la nici-unul din termenele de judecata anterioare nu s-a formulat de catre reclamant vreo cerere de modificare a actiunii si a temeiului juridic al acesteia, in sensul acordarii masurilor reparatorii prevazute de Legea nr. 10/2001. Din contra, in toate incheierile de sedinta si chiar in practicaua sentintei atacate, s-a preciza ca s-a luat in examinare contestatia formulata de reclamant in baza Legii nr. 112/1995.
In aceste conditii, solutionarea actiunii prin stabilirea in favoarea reclamantului a dreptului la masuri reparatorii prin echivalent, in baza art. 1 alin.2 din Legea nr. 10/2001, acordate in conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv ( Titlul VII din Legea nr. 247/2005), constituie o incalcare evidenta a  principiului disponibilitatii partilor si a prevederilor art. 129 alin.6 Cod procedura civila, conform carora, in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii.
Pe de alta parte, abordarea cauzei prin raportare la un alt temei juridic decat cel invocat prin actiune echivaleaza cu  necercetarea fondului, atragand incidenta prevederilor art. 297  alin.1 Cod procedura civila, cu consecinta desfiintarii hotararii astfel pronuntate si trimiterii cauzei spre rejudecare.
Pentru considerentele expuse, Curtea a admis apelul conform celor anterior relevate, urmand ca in rejudecare tribunalul sa respecte limitele judecatii prin raportare la obiectul cererii de chemare in judecata si la temeiul juridic invocat in sustinerea acesteia, solicitandu-se lamuriri suplimentare si  reclamantului, cu referire la continuarea judecatii sub forma contestatiei in baza Legii nr. 112/1995 sau a unei actiuni in  revendicare pe calea dreptului comun, prin contestarea valabilitatii titlului Statului Roman asupra imobilului in litigiu, dobandit prin aplicarea  actului de nationalizare.