Litigiu de munca. Drepturi salariale solicitate de angajatii SC PETROM SA

Avand in vedere faptul ca prevederile art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de munca incheiat la nivelul SC PETROM SA nu a suferit modificari de continut in perioada 2003-2007, prevazand in mod inechivoc ca salariatii vor beneficia cu ocazia sarbatorilor de Craciun si de Pasti de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SC PETROM SA, acest drept subzista si dupa anul 2003, respectiv pentru perioada 2004-2007.

Prin sentinta civila nr.1654/27 noiembrie 2007, Tribunalul Mures a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, precum si exceptia prematuritatii introducerii actiunii, a admis in parte actiunea civila formulata de reclamantul I.L. in contradictoriu cu S.C. Petrom S.A. si, drept consecinta:
- a obligat parata la plata in favoarea reclamantului a diferentelor de drepturi salariale reprezentand un salariu de baza mediu pe S.C. Petrom S.A. pe anul 2004;
- a dispus ca la sumele mai sus mentionate se va adauga actualizarea in functie de rata inflatiei calculata de la data scadentei lunare a fiecarei diferente salariale in parte si pana la data introducerii  actiunii;
- a respins restul pretentiilor;
- a obligat parata la plata in favoarea reclamantului a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Impotriva hotararii anterior descrise au declarat recurs ambele parti litigante, parata solicitand respingerea integrala a actiunii, iar reclamantul - admiterea pretentiilor formulate si pentru perioada ulterioara anului 2004.
Prin memoriul de recurs, parata a invocat motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila, sustinand, cu prioritate, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, pe considerentul gresitei retineri de catre instanta de fond a incidentei prevederilor art. 283 lit. c) din Codul muncii, in realitate drepturile pretinse prin actiune fiind afectate de termenul de 6 luni, prevazut de art. 283 lit. e).
In argumentarea acestei sustineri, parata a invocat prevederile Contractului colectiv de munca, aratand ca ajutoarele de Pasti si de Craciun isi gasesc izvorul obligatiei in capitolul VI, intitulat "Protectia sociala a salariatilor si alte drepturi", iar nu in capitolul V - "Salarizarea". Prin urmare, nefiind drepturi salariale, pretentiile care formeaza obiectul judecatii se prescriu in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului, iar nu in termen de 3 ani, cum s-a retinut de catre prima instanta.
In ceea ce priveste fondul cauzei, parata a sustinut ca instanta de fond a facut o aplicare gresita a legii, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, deoarece incepand cu anul 2003, partile au prevazut in mod expres includerea drepturilor suplimentare de Pasti si de Craciun in salariul de baza, fapt ce rezulta din prevederile art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de munca si actele aditionale ulterioare, care nu ar mai fi justificat mentinerea aceluiasi continut al textului daca acesta ar fi avut o aplicabilitate temporara, respectiv doar pentru anul 2003.
Parata a mai aratat ca, potrivit art. 9 din contractul colectiv de munca, interpretarea clauzelor acestuia se face prin consens, astfel ca, prin Deciziile nr. 3793/18 iunie 2007 si 5140/31 august 2007, comisia paritara constituita conform prevederilor art. 10, a confirmat faptul ca intentia reala a partilor semnatare ale contractului colectiv de munca a fost ca, incepand cu anul 2003, suplimentarile prevazute in art. 168 sa fie incluse in salariul lunar de baza al fiecarui salariat si ca, incepand cu aceeasi data, partile au inteles ca art.168 alin.1 a ramas fara  obiect.
In fine, hotararea primei instante a fost criticata si pentru faptul ca aceasta nu a lamurit daca sumele acordate sunt nete sau brute, in primul caz societatea parata urmand sa achite aceste sume si tot ea sa suporte si impozitele datorate de salariat, iar in cel de-al doilea caz - sa retina impozitul si doar ceea ce ramane sa achite salariatului.
La randul sau, reclamantul a invocat motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila, sustinand ca in mod gresit s-a retinut de catre instanta de fond faptul ca art. 168 alin.1 si 2 din contractul colectiv de munca reprezinta un izvor normativ pentru plata, in mod distinct, a suplimentarilor salariale litigioase, numai pentru anul 2004, in conditiile in care aceste drepturi salariale au fost permanentizate prin neabrogare.
In opinia reclamantului, instanta a interpretat gresit contractul colectiv de munca la nivel de unitate si a schimbat intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, deoarece utilizarea prepozitiilor "pentru" si "in" au inteles restrictiv, limitat doar la anul 2003, singurul an in care suplimentarile de Pasti si Craciun au fost  incluse in salariul de baza.
Pe de alta parte, din coroborarea prevederilor art. 168 din contractul colectiv de munca pe anul 2004, cu aceleasi prevederi din contractele ulterioare, pe anii 2005 - 2007, rezulta fara putinta de tagada ca partile au inteles sa pastreze pentru salariati beneficiul respectivelor suplimentari salariale si dupa anul 2004.
Reclamantul a mai sustinut ca instanta de fond a gresit atunci cand a dispus ca la suma acordata se va adauga actualizarea in functie de rata inflatiei, de la data scadentei lunare si pana la data introducerii actiunii, incalcand, astfel, prevederile art. 161 alin.4 din Codul muncii.
De asemenea, a precizat ca este partial reala sustinerea primei instante,referitoare la cuantificarea  eronata a drepturilor solicitate, prin raportare la "salariul mediu brut pe unitate", insa ulterior a depus un calcul al acestora, in conformitate cu adresa nr. 2022/2007, emisa de parata, prin raportare la "salariul de baza mediu", situatie in care drepturile pretinse trebuiau astfel cuantificate prin hotarare.
Investita cu solutionarea celor doua cai de atac, Curtea a invocat, la primul termen de judecata, exceptia tardivitatii recursului declarat de parata S.C. PETROM S.A., exceptie care, constatandu-se a fi intemeiata, va fi admisa in baza urmatoarelor considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999, privind solutionarea conflictelor de munca, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotararii pronuntate de instanta de fond, iar prevederile art. 103 alin. 1 Cod procedura civila sanctioneaza cu decaderea neexercitarea caii de atac in termenul legal, cu exceptia cazului in care partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei.
In cauza dedusa judecatii, hotararea primei instante a fost comunicata paratei la data de 13 martie 2008, prin preluarea acesteia de catre serviciul registratura, astfel cum rezulta din dovada de predare-primire aflata la fila 91 din dosarul primei instante.
Or, recursul a fost declarat la data de 25 martie 2008, prin urmare, cu depasirea termenului de 10 zile prevazut de art. 80 din Legea nr. 168/1999.
Pentru considerentele expuse, recursul paratei a fost respins ca tardiv, aceasta neformuland o cerere de repunere in termenul de recurs, prin invocarea vreunei imprejurari mai presus de vointa sa, care ar fi impiedicat-o sa exercite calea de atac in termenul legal.
In ceea ce priveste recursul reclamantului, Curtea  a observat ca acesta a fost declarat in termen legal si, procedand la examinarea lui prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 3041 si 306 alin. 2 Cod procedura civila, constata ca este intemeiat, astfel ca l-a admis pentru considerentele relevate in continuare:
Rezolvarea data litigiului dedus judecatii, de catre prima instanta, este doar in parte corecta, deoarece prevederile art. 168 alin.1 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate nu au suferit modificari de continut in perioada 2003 - 2007, prevazand in mod inechivoc: "Cu ocazia sarbatorilor de Pasti si Craciun, salariatii PETROM S.A. vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe PETROM S.A".
Precizarea din cuprinsul alin. 2 al aceluiasi articol, conform careia, "in anul 2003, suplimentarile de la alin.1 au fost introduse in salariul de baza al fiecarui salariat", nu poate fi interpretata in sensul pretins de catre parata, si anume ca respectivele suplimentari au fost introduse in salariul de baza "incepand cu anul 2003", ceea ce ar exclude acordarea acestora in perioada 2004 - 2007.
De asemenea, este gresita si solutia data acestei probleme de catre prima instanta, deoarece textul art. 168 alin. 2 este inechivoc, in sensul ca se refera strict la anul 2003, si a fost reiterat cu acelasi continut si in contractele colective de munca pe anii 2004 - 2007. In plus, pentru aceeasi perioada a fost mentinut si alin. 1 al art. 168, prin care dreptul aflat in litigiu a fost instituit.
Prin urmare, in mod eronat s-a concluzionat ca vointa reala a partilor, la negocierea contractului colectiv de munca, ar fi fost includerea adaosului de Pasti si Craciun in salariul de baza, incepand cu anul 2005, deoarece printr-o atare interpretare este eliminat insusi dreptul instituit prin art.168 alin.1, ceea ce ar fi impus, in mod logic, radierea definitiva a respectivei prevederi din contractele colective de munca ulterioare anului 2003, iar nu reiterarea repetata a acesteia.
Or, nefiind desfiintat dreptul prevazut de art. 168 alin. 1, acesta subzista si dupa anul 2003, respectiv si pentru perioada 2004 - 2007, in mod eronat apreciindu-se de catre prima instanta ca suplimentarile salariale pretinse prin actiune sunt datorate doar pentru anul 2004.
Nu prezinta relevanta majorarea ulterioara a salariilor la nivel de unitate, deoarece aceasta a avut la baza prevederile art. 128 alin. 5 si 6 din contractul colectiv de munca, respectiv negocierea anuala a salariului de baza minim, potrivit dispozitiilor art. 3 alin.1 - 2 si 4 din Legea nr. 130/1996, ceea ce a atras, in mod evident, prin aplicarea coeficientilor de salarizare, cresterea generala succesiva a nivelului salariilor de baza din cadrul S.C. PETROM S.A.
Prin urmare, salariul de baza mediu, la care face trimitere art. 168 alin.1 din contractul colectiv de munca difera de la an la an, considerent pentru care, de asemenea nu se poate sustine cu succes ideea includerii suplimentarilor pentru Pasti si Craciun in salariul de baza, incepand cu anul 2005. De altfel, insusi termenul de "suplimentare" presupune, in mod inerent, adaugirea unei sume la castigul pe care salariatul l-ar fi obtinut in mod curent, daca nu ar fi intervenit evenimentul pentru care adaosul salarial a fost prevazut. (Pasti si Craciun).
Cu alte cuvinte, o eventuala dovada a includerii respectivelor suplimentari in salariul de baza ar fi putut sa vizeze strict perioada sarbatorilor de Pasti si Craciun, in concret, castigul din lunile martie - aprilie, (in functie de confesiunea religioasa a fiecarui salariat), si decembrie, iar nu perioada intregului an, cum a sustinut parata.
In ceea ce priveste invocarea - in sprijinul interpretarii date de catre parata prevederilor art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de munca - a notelor nr. 3793/18 iunie 2007 si 5140/31 august 2007, emise de comisia paritara constituita la nivelul S.C. PETROM S.A., Curtea a constatat ca acestea nu sunt opozabile salariatilor, deoarece nu au fost respectate cerintele imperativ impuse prin dispozitiile art. 31, raportat la art. 25 din Legea nr. 130/1996.
Cum interpretarea data, prin notele mentionate, prevederilor art. 168 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, reprezinta, in realitate, o modificare a contractului, prin eliminarea unei clauze stabilite in favoarea angajatilor, aceasta trebuia sa se concretizeze intr-un act aditional inregistrat la directia generala de munca si protectie sociala, urmand a-si produce efecte de la data inregistrarii sau de la o data ulterioara, stabilita prin conventia partilor.
Nefiind indeplinite aceste conditii, interpretarea comisiei paritare nu poate fi primita.
Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat ca hotararea primei instante a fost partial data cu aplicarea gresita a prevederilor legale incidente, anterior examinate, astfel ca, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin.1, raportat la art. 304 pct.9 Cod procedura civila, a admis recursul declarat de reclamant si a modificat in parte sentinta civila atacata, in sensul obligarii paratei la plata integrala a diferentelor salariale solicitate prin actiune si a respins recursul acesteia din urma ca tardiv, astfel cum  s-a argumentat anterior.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei, in mod corect dispunandu-se actualizarea diferentelor salariale acordate, in functie de rata inflatiei, pana la data introducerii actiunii, deoarece prin chiar calculele depuse de catre reclamant, actualizarea pretentiilor a fost facuta pana in luna septembrie 2007, cand a fost promovata si actiunea in justitie. Prin urmare, sub acest aspect au fost respectate prevederile art. 129 alin. 6 Cod procedura civila.
De asemenea, in mod corect s-a apreciat de catre prima instanta ca suplimentarile solicitate prin actiune nu pot fi decat cele stabilite determinabil, prin raportare la "salariul de baza mediu", deoarece chiar dispozitiile art. 168 alin.1 din contractul colectiv de munca reglementeaza procedura stabilirii valorii concrete si a modalitatii de acordare a drepturilor pretinse prin actiune.
Nu se va face aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedura civila, deoarece reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecata in recurs.