Rejudecarea cauzei dupa extradare sau predare. Conditii de admisibilitate

Admisibilitatea in principiu a unei cereri de rejudecare dupa extradare sau predare presupune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: cererea sa fie introdusa de titularul legal; titularul cererii de rejudecare sa fi fost extradat sau predat in Romania pe baza unui mandat european de arestare; extradarea sau, dupa caz, predarea sa fi avut loc in vederea executarii unei hotarari definitive de condamnare;  cererea sa priveasca hotararea prin care s-a aplicat sanctiunea pentru executarea careia condamnatul a fost extradat sau predat; titularul cererii sa fi fost judecat si condamnat in absentia.

Prin sentinta penala nr. 150/7 iunie 2013, Judecatoria Sighisoara a respins cererea de rejudecare dupa predare formulata de petentul R. G. C., obligandu-l pe acesta la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat in cauza.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, prima instanta a retinut ca potrivit art.522 ind.1 C.p.p " in cazul in care se cere extradarea sau predarea in baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului".
Dreptul persoanei extradate sau predate in baza unui mandat european de arestare de a beneficia de rejudecarea cauzei poate fi restrictionat, nu numai in situatia in care persoana condamnata a fost prezenta la unul din termenele de judecata la pronuntarea hotararilor, ci si atunci cand a avut cunoscuta in orice mod, despre desfasurarea procesului.
Analiza actelor dosarului conduce la concluzia ca petentul condamnat s-a sustras de la judecarea cauzei.
Astfel, instanta a retinut ca fata de petentul condamnat s-a dispus inceperea urmaririi penale prin rezolutia din 19 ianuarie 2000.
Petentul a avut cunostinta de urmarirea penala desfasurata impotriva sa .
La 26 ianuarie 2000, asadar dupa inceperea urmaririi penale, a fost audiat de catre organele de politie, ocazie cu care a dat detalii cu privire la modul de savarsire a faptei, precizand ca regreta fapta comisa.
Ulterior petentul a plecat in strainatate astfel ca nu a fost posibila prezentarea materialului de urmarire penala.
Desi legal citat la ambele adrese indicate cat si prin afisare la sediul Consiliului Local Sighisoara in a carei raza teritoriala s-a savarsit infractiunea conform art.177 alin.1 C.p., petentul nu s-a prezentat in fata instantei pentru a fi audiat si a propune probe in aparare .
I-a fost asigurata apararea din oficiu.
In consecinta, nu i-au fost incalcate in cursul procesului, nici drepturile procesuale si nici cele constitutionale acesta cunoscand de procedura judiciara derulata impotriva sa, insa s-a sustras de la judecata si a parasit tara. Cererea de rejudecare formulata in conditiile art.522 ind.1 C.p.p. devine admisibila in principiu doar in situatia in care condamnatul nu ar fi avut cunostinta ca a fost inceputa urmarirea penala impotriva sa ori in cauza de fata aceasta conditie nu este indeplinita.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs petentul R. G. C.
In motivarea caii de atac promovata, petentul contesta legalitatea si temeinicia hotararii primei instante de respingere a cererii de rejudecare dupa predare.
Din perspectiva legalitatii, petentul sustine ca hotararea a fost data de un judecator incompatibil, aceasta intrucat acelasi judecator care a pronuntat condamnarea prin sentinta penala nr. 232/9 august 2004, a statuat si asupra cererii de rejudecare dupa predare. In plus, in mod gresit si contrar textului art. 522 ind.1 C. pr. Pen., cererea petentului a fost supusa unui examen de admisibilitate in principiu, in conditiile in care textul legal indicat nu prevede o asemenea procedura prealabila.
Sub aspectul temeiniciei, recurentul considera ca sunt indeplinite in cauza conditiile prevazute de art. 522 ind.1 C. pr. pen., ca sa obtina rejudecarea litigiului finalizat cu sentinta penala nr. 232/9 august 2004 a Judecatoriei Sighisoara, astfel ca in mod neintemeiat i s-a respins cererea.
Analizand recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 716/308/2013 al Judecatoriei Sighisoara si a dosarului nr. 2017/2003 al aceleiasi instante, a motivelor invocate, a sustinerilor si concluziilor recurentului si ale reprezentantului Ministerului Public, precum si din oficiu, in limitele efectelor devolutiv si neagravarii situatiei in propria cale de atac, se retin urmatoarele:
Recursul declarat de petentul R. G. C. impotriva sentintei penale nr. 150/7 iunie 2013 a Judecatoriei Sighisoara este fondat urmand sa fie admis, in temeiul art. 385 ind.15 pct. 2 lit. d si c C. pr. Pen., pentru urmatoarele motive:
Prin Legea nr. 281/2003 in Codul de procedura penala a fost introdus, sub denumirea marginala "Rejudecarea celor judecati in lipsa in caz de extradare", un nou articol -5221- menit sa acorde celui condamnat in lipsa si extradat un remediu procesual ca pricina i se va rejudeca in prezenta sa.
Ulterior, dupa intrarea in vigoare a Titlului III din Legea privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, avand in vedere ca, in cazul mandatului european de arestare nicio norma nu facea trimitere la textul art. 522 ind.1 C. pr. pen. si exista, astfel, riscul unei interpretari formale si restrictive a acestui articol, prin art. 92 din Legea nr. 302/2004 republicata s-a prevazut expres ca art. 522 ind.1 C. pr. pen. se aplica in mod corespunzator si in situatia celui predat pe baza unui mandat european de arestare in vederea executarii unei sanctiuni pronuntate in lipsa.
Legea prevede un singur caz care justifica rejudecarea pe taramul art. 522 ind.1 C. pr. pen.: este vorba de pronuntarea unei condamnari definitive in contumacie, argumentat de nevoia salvgardarii drepturilor apararii. Pentru a legitima, insa, redeschiderea procedurii, cazul de rejudecare este circumscris unei alternative: fie cel condamnat in lipsa a fost extradat, fie a fost predat pe baza unui mandat european de arestare. In prezenta cauza, petentul a fost predat in Romania pe baza mandatului european de arestare emis de Judecatoria Sighisoara in vederea executarii pedepsei de 3 ani si 2 luni inchisoare impuse prin sentinta penala nr. 232/9 august 2004 a Judecatoriei Sighisoara pentru savarsirea unei infractiuni de furt calificat.
Potrivit art. 522 ind.1 alin. 2 C. pr. pen., in procedura de rejudecare, dispozitiile art. 404-408 C. pr. pen. se aplica in mod corespunzator. Desi norma de trimitere nu vizeaza si art. 403 C. pr. pen., contrar celor sustinute in recurs de avocatul petentului, subliniem ca din interpretarea dispozitiilor art. 405 C. pr. pen. care fac referire la rejudecarea cauzei dupa admiterea in principiu a cererii de revizuire, in procedura rejudecarii dupa extradare se parcurg posibil doua etape: prima -obligatorie- a admisibilitatii in principiu si a doua -eventuala- a rejudecarii pricinii in prezenta celui condamnat. Deoarece in prima etapa se cerceteaza doar conditiile formale ale rejudecarii dupa extradare sau predare si nu chestiuni care privesc fondul litigiului, nu exista vreun impediment procesual ca acelasi judecator care a pronuntat hotararea de condamnare sa examineze intrunirea cumulativa a acestor conditii.
In ceea ce priveste analiza admisibilitatii in principiu a cererii, aceasta presupune verificarea urmatoarelor conditii:
a) cererea sa fie introdusa de titularul legal;
b) titularul cererii de rejudecare sa fi fost extradat sau predat in Romania pe baza unui mandat european de arestare;
c) extradarea sau, dupa caz, predarea sa fi avut loc in vederea executarii unei hotarari definitive de condamnare;
d) cererea sa priveasca hotararea prin care s-a aplicat sanctiunea pentru executarea careia condamnatul a fost extradat sau predat;
e) titularul cererii sa fi fost judecat si condamnat in absentia.
In prezenta cauza, primele patru conditii nu implica discutii. In schimb, in ceea ce priveste ultima conditie, judecatoria a constatat ca acesta nu este indeplinita intrucat petentul nu se afla in situatia unei persoane judecate si condamnate in lipsa, ci a unui fugar, deoarece el a avut cunostinta de procedurile penale declansate impotriva sa in 19 ianuarie 2000, iar, dupa ce a fost ascultat in 26 ianuarie 2000, a plecat in strainatate, fara sa anunte organele judiciare despre aceasta plecare. Aceste concluzii trase de instanta de prim grad sunt contestate de petent, iar sustinerile lui sunt fondate. Astfel, intr-adevar, dupa inceperea urmaririi penale, in 26 ianuarie 2000, petentul a dat o declaratie in calitate de invinuit pe atunci in fata organelor politiei judiciare. Ulterior acestui moment, la o data care nu s-a putut stabili, petentul a plecat in Spania, iar incercarile autoritatilor judiciare de a-l aduce la prezentarea materialului de urmarire penala si la judecata au esuat. Totodata, citatiile pentru infatisare in instanta nu au fost semnate personal de catre petent, acesta nu a fost reprezentat pe durata procesului la nici un termen de judecata si nici la pronuntarea hotararii, fiind asistat doar de un avocat desemnat din oficiu cu care nu a luat legatura, si nu exista vreo dovada ca a avut cunostinta ca a fost trimis in judecata si condamnat pentru infractiunea de furt calificat care i se reprosase in ianuarie 2000, cu atat mai mult cu cat nu a pastrat vreo legatura cu tara de origine.
Faptul ca in 26 ianuarie 2000 a dat o declaratie in fata organelor de urmarire penala intr-adevar demonstreaza ca petentul a stiut ca impotriva lui se incepuse urmarirea penala, asa incat trebuie stabilit daca prin plecarea lui din tara a urmarit sa se sustraga procedurilor sau cel putin a acceptat ca aceste proceduri sa aiba loc in lipsa sa, altfel spus, daca petentul a fost sau nu un fugar. In acest context, pentru identificarea conduitei petentului, doua idei prezinta relevanta. In primul rand, cu prilejul ascultarii sale in 26 ianuarie 2000, nu i s-a pus in vedere ca are obligatia de a incunostinta organele judiciare despre orice schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal si care sunt consecintele procesuale in cazul in care nu se conformeaza acestei obligatii, in special ca, in cazul trimiterii in judecata, este posibil sa se pronunte o hotarare in absenta sa. In plus, la acea data, omisiunea invinuitului sau a inculpatului de a incunostinta organul de urmarire penala sau instanta despre schimbarea adresei avea drept urmare, potrivit art. 177 alin. 3 C. pr. Pen., citarea in continuare a celui vizat de la locuinta indicata initial si sub nicio forma nu era tratata ca o dovada a relei credinte in cazul in care persoana in cauza absenta de la proces.
In al doilea rand si in stransa legatura cu primul aspect, simpla parasire a teritoriului Romaniei, chiar daca a avut loc in timpul urmaririlor penale, nu este suficienta prin ea insasi sa-l plaseze pe petent in categoria unui fugar, ci trebuie insotita de alte probe care sa dovedeasca in principal ca, in strainatate, d-l R. G. C. a dus o existenta ascunsa de ochii comunitatii. Asemenea dovezi nu exista, insa, la dosar. Dimpotriva, potrivit inscrisurilor depuse cu ocazia judecarii in prim grad si in recurs a cererii sale, petentul a reusit sa probeze ca in Spania si-a intemeiat o familie, si-a stabilit domiciliului, a platit taxe si impozite statului spaniol, a avut un loc de munca acolo, s-a implicat in viata scolara a fiicei lui si, in general, a avut o viata sociala activa. Toate acestea duc la concluzia ca nici un moment dupa plecare lui din Romania, petentul nu s-a comportat ca un fugar.
In lumina considerentelor enuntate, contrar celor statuate in prim grad, cererea d-lui R. G. C. de rejudecare dupa predare indeplineste conditiile admisibilitatii in principiu.
Odata cu cererea de rejudecare dupa predare, petentul a solicitat si suspendarea executarii sentintei penale nr. 232/9 august 2004 a Judecatoriei Sighisoara. Avand in vedere natura infractiunii in discutie, circumstantele comiterii ei, natura si durata pedepsei care i-a fost aplicate, precum si persoana petentului, cererea sa de suspendare a executarii hotararii de condamnare este fondata, urmand sa fie admisa, cu consecinta punerii de indata in libertate a petentului R. G. C., daca nu este detinut in alte cauze, de sub puterea mandatului de executare a pedepsei inchisorii nr. 449/30 august 2004 emis de Judecatoria Sighisoara.
Ca urmare a admiterii in principiu a cererii pendinte, procedura va continua in a doua etapa - a rejudecarii litigiului in prezenta petentului, de catre instanta competenta - Judecatoria Sighisoara, cu asigurarea tuturor garantiilor de echitate.