Recursul administrativ in domeniul fiscal

• O.G. nr. 92/2003 rep.  - art. 205-206 si 218
• C. pr. civ. - art 312 alin. 5 si art. 129

Decizia de impunere nu reprezinta un act administrativ fiscal susceptibil de a fi atacat in instanta de contencios administrativ; doar decizia emisa dupa solutionarea contestatiei impotriva deciziei de impunere, are caracterul actului administrativ jurisdictional in intelesul art. 2 lit. d din Legea nr. 554/2004.
In situatia in care a fost parcursa procedura fiscala reglementata de art. 205 si urm. din Codul de procedura fiscala si finalizata prin emiterea deciziei de solutionare a contestatiei, in virtutea rolului sau activ, instanta are obligatia de a clarifica obiectul cauzei deduse judecatii punand in discutia partilor aspectele legate de actele administrative contestate.
Prin Sentinta nr.2968 din 03 iulie 2012, Tribunalul Mures, Sectia  Contencios Administrativ si Fiscal, a admis exceptia inadmisibilitatii, si in consecinta, a respins actiunea formulata de reclamantul J. C. R., in contradictoriu cu parata Casa de Asigurari de Sanatate  Mures, ca inadmisibila.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca prin decizia de impunere nr. 1313/07.09.2011, s-a stabilit in sarcina reclamantului suma de 4.925 lei reprezentand contributia datorata la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate.
Reclamantul a contestat aceasta decizie de impunere, astfel cum rezulta din contestatia inregistrata la parata la data de 27.09.2011 iar prin Decizia nr. 623/14.10.2011 emisa de CAS Mures a fost respinsa contestatia formulata, ca neintemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 205 alin. l din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, impotriva titlului de creanta precum si impotriva altor acte  administrativ fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui ce se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia in conditiile legii. De asemenea, dispozitiile art. 206 alin. 3 din actul normativ anterior mentionat prevad ca aceasta contestatie se depune la organul fiscal respectiv vamal  al carui act administrativ este atacat si nu este supusa taxelor de timbru. Prin urmare competenta de solutionare a contestatiei impotriva unui titlu de creanta respectiv impotriva unei decizii de impunere o are organul cu atributii administrativ jurisdictionale respectiv organul fiscal al carui act administrativ este atacate.
Reclamantul a inteles sa parcurga aceasta procedura administrativa fiind emisa in solutionarea contestatiei sale Decizia nr. 623/14.10.2011.
De altfel dispozitiile art. 218 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat, prevad ca deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestator sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212 la instanta judecatoreasca administrativ competenta in conditiile legii.
Reclamantul nu a atacat aceasta decizie data in solutionarea contestatiei ci a solicitat prin prezenta cerere de chemare in judecata doar anularea deciziei de impunere impotriva careia a formulat contestatie.
   Prevederile art. 218 Cod procedura fiscala, in acord cu care impotriva deciziei de solutionare a contestatiei administrative se poate formula actiune in fata instantei de contencios administrativ, nu delimiteaza obiectul actiunii de contencios fiscal, ci stabilesc calea de atac care poate fi exercitata impotriva acestui act. De altfel, art. 218 alin. 2 din acelasi act normativ, mentioneaza in mod expres faptul ca dreptul la actiune se exercita in "conditiile legii", ceea ce trimite direct la cerintele legii contenciosului administrativ.
  Avand in vedere considerentele expuse, in temeiul textelor de lege la care a facut referire, instanta a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii si a respins cererea reclamantului ca inadmisibila.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs  reclamantul  J. C. R., solicitand admiterea caii de atac, casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii de recurs s-a aratat ca in mod gresit instanta a admis exceptia inadmisibilitatii intrucat atunci cand a atacat decizia de impunere a atacat si decizia prin care contestatia i-a fost respinsa, aceasta ultima decizie facand parte din ansamblul actelor pe care le-a atacat prin cererea de chemare in judecata care a format obiectul prezente cauze.
Parata intimata, Casa de Asigurari de Sanatate Mures, a formulat intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat si  mentinerea  hotararii atacate ca legala si temeinica.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate dar si din oficiu in raport de dispozitiile art. 3041 C. pr. Civ., Curtea a apreciat ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
Reclamantul a solicitat, prin cererea sa de chemare in judecata, anularea in parte a  deciziei de impunere nr. 1313/24551/07.09.2011 emisa de parata CAS Mures. Prin cererea inregistrata la CAS Mures la data de 07.09.2011, reclamantul a formulat contestatie impotriva deciziei de impunere iar prin Decizia nr. 623/14.10.2011 parata a respins ca neintemeiata aceasta contestatie. Asadar, prin cererea de chemare in judecata, reclamantul nu a inteles sa conteste Decizia nr. 623/14.10.2011 doar  ci decizia de impunere, in opinia sa, acest act reprezentand actul administrativ fiscal. Insa, decizia de impunere nu  reprezinta un act administrativ fiscal, un titlu de creanta ci doar decizia pronuntata dupa contestarea acesteia are caracterul unui act administrativ jurisdictional in intelesul art. 2 lit. d din Legea nr. 554/2004 (actul emis de o autoritate administrativa investita, prin lege organica, cu atributii de jurisdictie administrativa speciala). 
In speta, Decizia nr. 623/14.10.2011 a fost emisa de CAS Mures in solutionarea contestatiei formulate de reclamant, fiind deci, o contestatie in temeiul art. 205 C. pr. fiscala, reclamantul utilizand astfel calea recursului administrativ in domeniul fiscal. Decizia reprezinta un act administrativ jurisdictional in intelesul art. 2 lit. i de din Legea nr. 554/2004 si nu un simplu act de informare, ea cuprinzand solutia adoptata de organul administrativ cu atributii jurisdictionale in procedura cu acelasi caracter. Cum recurentul a inteles sa urmeze procedura prevazuta de  Codul de procedura fiscala, aceasta trebuia parcursa integral iar reclamantul a inteles sa conteste doar decizia de impunere. Cum reclamantul nu a solicitat in mod expres anularea deciziei nr.623/14.10.2011, instanta de fond, in baza rolului sau activ, era obligata sa puna in discutia partilor obiectul cererii de chemare in judecata cu referire la acest aspect.
Curtea a considerat ca prima instanta, neclarificand obiectul cererii de chemare in judecata si admitand exceptia inadmisibilitatii, a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, motiv pentru care, in baza art. 312 alin. 5 C.pr.civ., a admis recursul, a casat sentinta atacata si a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleasi instante. Cu ocazia rejudecarii, instanta de fond a clarificat obiectul cauzei deduse judecatii prin punerea in discutia partilor si a Deciziei nr. 623/14.10.2011 si s-a pronuntat pe fondul acestei cererii, eventual precizate, avandu-se in vedere, pe langa cele expuse mai sus, si motivele invocate de recurent in prezenta cale de atac.