Efectele nerespectarii deciziei instantei de recurs de casare cu trimitere spre rejudecare

Aspecte legate de solutionarea exceptiei inadmisibilitatii pentru lipsa procedurii prealabile in cazul actelor administrative consecutive emise dupa data inregistrarii actiunii de anulare a primului act administrativ.
• C.pr.civ. - art. 315
• Legea nr. 188/1999 rep. - art. 27 si art.99
Prin Sentinta nr. 3448/26 septembrie 2012 Tribunalul Harghita in dosarul nr. 1000/96/2010* a admis exceptia inadmisibilitatii in privinta Dispozitiilor nr. 427/2010 si nr. 322/2010 ale Primarului Municipiului Gheorgheni si in consecinta a respins actiunea formulata de reclamanta B. E. E. impotriva paratilor, admitand in parte actiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratul Consiliul Local al Municipiului Gheorgheni, anuland art. 1 punct 2 din HCL al Municipiului Gheorgheni nr. 464/2011.
Instanta a retinut ca actiunea reclamantei a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Harghita la data de 25.01.2012 in rejudecare, in baza Deciziei 2278/25.11.2012, a Curtii de Apel Tg. Mures, ca la data de 20.06.2012, reclamanta a depus cererea de introducere in cauza a Municipiului Gheorgheni formuland precizare de actiune in sensul constatarii ca nelegale si anularea art. 1 punct 2 din HCL 31/2010, referitor la modificarea organigramei si a statutului de functii al aparatului de specialitate a primarului municipiului Gheorgheni precum si al serviciilor publice subordonate Consiliului Local Gheorgheni, constatarea nulitatii integrale a Dispozitiei primarului nr. 427/2010 si anularea partiala a Dispozitiei nr. 322/2010, respectiv constatarea nulitatii art. 3 din dispozitie, reintegrarea in functie si repararea pagubelor constand in plata unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pana la reintegrare.
Solutionand cu precadere exceptia inadmisibilitatii actiunii in privinta Dispozitiilor nr. 427/2010 si nr. 322/2010, exceptie invocata de Primarul municipiului Gheorgheni, prin completarea la intampinare la termenul din 25 iunie 2010, instanta de fond a constatat ca reclamanta nu a indeplinit procedura prealabila prevazuta de art. 7 din Legea 554/2004, singura plangere prealabila fiind formulata impotriva HCL 31/2010, or dispozitiile contestate nu existau la data depunerii plangerii si oricum dispozitiile puteau sa nu existe cu continutul pe care il au, astfel ca a considerat ca nu au legatura cu HCL 31/2010.
Concluzia a fost aceea ca petitele privind cele doua dispozitii sunt inadmisibile si in ceea ce priveste HCL nr. 31/2010, instanta a constatat ca prin art. 1 punct 2, s-a desfiintat Serviciul buget-contabilitate, patrimoniu al carui sef era reclamanta si s-au infiintat trei compartimente si anume Buget, Contabilitate si Patrimoniu, desfiintandu-se postul ocupat de reclamanta si un alt post care era vacant.
S-a avut in vedere faptul ca nici in expunerea de motive si nici in raportul comisiei de specialitate nu exista un argument care sa sustina adoptarea hotararii si nici nu se face dovada faptului ca ar fi indeplinita conditia prevazuta de art. 100 alin. 4 din Legea 188/1999. In plus s-a considerat relevant faptul ca intr-un interviu aparut la 19.02.2010, intr-un ziar local, Primarul Municipiului Gheorgheni descrie ca este dificila indepartarea reclamantei din institutie si ca s-a facut un demers in vederea indepartarii acesteia printr-o restructurare in urma careia s-a desfiintat numai postul reclamantei.
Hotararea primei instanta a fost atacata cu recurs de reclamanta care a solicitat  mentinerea dispozitiei de anulare a art. 1 punct 2 din HCL nr. 31/2010, constatarea nulitatii Dispozitiilor nr. 427/2010 si nr. 322/2010 ale Primarului, repararea pagubelor pana la reintegrare, reintegrarea in functie.
In motivarea caii de atac s-a criticat faptul ca s-a admis exceptia inadmisibilitatii pentru lipsa plangerii prealabile si s-a invederat ca Dispozitia nr. 322/2010 privind desemnarea d-lui G. I., pentru exercitarea controlului financiar preventiv, nu i-a fost comunicata reclamantei iar Dispozitia 427/2010, este un act subsecvent HCL 31/2010, neputand fi considerata un act de sine statator, deoarece nu putea fi emisa in cazul anularii HCL nr. 31/2010.
Recurenta a criticat si modul in care prima instanta a solutionat cererea privind cheltuielile de judecata.
Hotararea primei instante a fost atacata cu recursuri de Consiliul Local Gheorgheni, care a solicitat modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii reclamantei, formuland totodata si intampinare la recursul acesteia motivand ca a luat cunostinta de pronuntarea sentintei, respectiv a motivelor la primirea citatie emisa de Curtea de Apel Tg. Mures in vederea comunicarii recursului formulat de reclamanta.
In motivarea recursului s-a sustinut ca instanta de fond a invocat si aplicat eronat prevederile  tezei finale a art. 100 alin 4 din Legea 188/1999, republicata. De asemenea, s-a invocat faptul ca atributiile postului de sef de serviciu s-au modificat in proportie de peste 50%, aspect ce rezulta din depunerea fisei postului sef de serviciu si al actualului director executiv al directiei economice, respectiv analiza comparativa a celor doua acte facute prin notele de sedinta depuse pentru termenul din 23 februarie 2011.
In ceea ce priveste interviul acordat intr-un ziar, recurentul a invocat faptul ca instanta a omis sa constate ca acel interviu a fost acordat de primar, iar actul atacat a fost adoptat  de Consiliul Local si ca doar autoritatile locale pot aprecia necesitatea eliberarii unei persoane din functia publica. S-a subliniat ca nu se poate retine nici culpa Consiliului Local, astfel ca este nefondat si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Referitor la recursul recurentei, Consiliul Local Gheorgheni a sustinut exceptia inadmisibilitatii actiunii in privinta celor doua dispozitii atacate, reclamanta neadresandu-se emitentului actelor, iar in ceea ce priveste solicitarea de reintegrare in functie s-a invocat practica instantei potrivit careia nu se poate impune reintegrarea pe un post care in prezent nu mai exista.
Instanta de recurs a constatat ca recursul declarat de Consiliul Local este peste termenul legal, in conditiile in care Sentinta 3448/26.09.2012, a fost comunicata la sediul acestei institutii publice din xxx si chiar daca s-ar calcula termenul de la data primirii citatiei emise de Curtea de Apel Tg. Mures, potrivit sustinerilor acestui recurent in raport de data respectiva de 19.03.2013, recursul formulat la 22.03.2013, este peste termenul legal de 15 zile. Fata de prevederile art. 301 Cod procedura civila instanta a respins ca tardiv formulat recursul, aceasta exceptie procedurala impiedicand analiza pe fond a motivelor invocate in recursul tardiv formulat.
In ceea ce priveste recursul reclamantei, instanta a constatat ca aceste este fondat deoarece prin HCL nr. 31/2010, art. 2 punct 9, practic s-a desfiintat postul ocupat de reclamanta, acela de sef serviciu contabilitate-patrimoniu, iar Dispozitia nr. 322/2010 il vizeaza pe numitul G. I., persoana desemnata cu exercitarea controlului  financiar  preventiv, aceasta dispozitie  nefiind insa comunicata reclamantei in pofida faptului ca  prin prevederile art. 3 se dispune revocarea dispozitiilor 104/2000, 310/2003 si 79/2004.
Reclamanta a formulat plangere prealabila impotriva HCL 31/2010 la data de 24.03.2010, data la care nu avea cunostinta de dispozitia 322/2010 si a formulat actiune in contencios administrativ la data de 23.04.2010, actiune in care a si mentionat faptul ca Dispozitia Primarului nr. 322/2010 nu i-a fost comunicata iar in intampinarea formulata la data de 25.05.2010 nu se invoca lipsa plangerii prealabile cu privire la dispozitia 322/2010, ci lipsa de interes a reclamantei pentru anularea actului administrativ  prin care a fost desemnat d-nul G. I. pentru exercitarea controlului financiar preventiv. Prin urmare, nefiind un act comunicat reclamantei instanta in mod gresit a solutionat exceptia inadmisibilitatii invocata la 29.06.2010 fila 62 dosar nr. 1000/96/2010 a Tribunalului Harghita, fara sa tina cont de aceste aspecte, dar si de imprejurarea ca reclamanta a fost desemnata ca exercite controlul financiar preventiv prin Dispozitia 104/30.06.2000, dispozitie revocata prin Dispozitia nr. 322/2010, situatie care ar fi impus comunicarea Dispozitiei nr. 322/2010 si reclamantei. Nefacandu-se dovada comunicarii, instanta trebuia sa solutioneze pe fond petitul privind anularea acestei dispozitii. In  plus instanta de fond in rejudecare nu a respectat dispozitiile instantei de recurs care prin Decizia 2278/25.11.2011 a retinut ca solicitarea de anulare a dispozitiei nr. 322 din 11 martie 2010, contine consecinta directa a anularii atributiilor de control financiar preventiv date in competenta d-lui G. I., astfel ca cererea trebuie solutionata in contradictoriu si cu aceasta persoana care nu a fost citata la nici un termen de judecata desi i s-a conferit calitatea de parte in cauza.
In rejudecare, instanta de fond nu numai ca nu a respectat aceste indrumari care erau obligatorii potrivit art. 315 Cod procedura civila, dar a constatat prin incheierea din 05.09.2012, ca nu se impune citarea in cauza a numitului G. I., retinand precizarile formulate de reclamanta la termenul anterior,precizari care ar fi schimbat situatia avuta in vedere de Curtea de Apel Tg. Mures la pronuntarea deciziei din recurs, in sensul ca nici unul din capetele contestatiei nu il vizeaza pe numitul G. I.
Instanta de recurs constata ca nu a intervenit nicio schimbare de natura sa justifice nerespectarea deciziei de casare,  deoarece tocmai faptul ca se solicita constatarea nulitatii art. 3 din Dispozitia nr. 322/2010, care il priveste pe G. I. impunea solutionarea cererii in contradictoriu si cu aceasta persoana careia i s-au conferit atributiile date anterior reclamantei prin Dispozitia 104/2000, revocata prin Dispozitia nr. 322/2010.
Recursul este fondat si in ceea ce priveste modul de solutionare a exceptiei inadmisibilitatii cererii de anulare a Dispozitiei nr. 427/2010, deoarece acest act administrativ a fost emis la 28.04.2010, dupa inregistrarea cererii de chemare in judecata, avand ca obiect anularea HCL nr. 31/2010 si Dispozitiei  nr. 322/2010. In intampinarile formulate de Consiliul Local Gheorgheni si Primarul Municipiului Gheorgheni pentru termenul de judecata din 25.10.2010 fila 29-33, s-a subliniat ca, urmare a HCL nr. 31/2010, s-a eliberat Dispozitia nr. 427/28.04.2010, in conditiile in care in perioada 08.02.2010-31.03.2010, reclamanta s-a aflat in concediu de boala, iar demersurile privind aducerea la indeplinire in totalitate a HCL nr. 31/2010, au fost incepute doar dupa venirea din concediu.
In acest context reclamanta a precizat actiunea in sensul ca solicita si anularea Dispozitiei nr. 427/2010, de incetarea a raporturilor de munca.
Este evident fata de temeiul legal invocat in preambulul dispozitiei si anume art. 27 lit. 3 si art. 99 alin. 1 litera b) din Legea 188/1999, ca incetarea raportului de serviciu al reclamantei a avut loc urmare a reorganizarii si desfiintarii functiei publice pin HCL nr. 31/2010.Situatia in care impotriva HCL nr. 31/2010 s-a formulat plangere prealabila si dispozitia de eliberare din functie s-a emis ulterior inregistrarii actiunii de anulare a HCL nr. 31/2010, nu justifica formularea unei noi plangeri prealabile care sa vizeze in mod expres dispozitia emisa practic in baza HCL nr. 31/2010.
Instanta de recurs a constatat ca in mod gresit au fost solutionate pe exceptie cererile vizand cele doua dispozitii, ca nu s-a dispus introducerea in cauza a numitului G. I. contrar deciziei pronuntate de instanta de recurs cu incalcarea art. 315 Cod procedura civila, devenind incident motivul de casare prevazut de art. 312 alin. 5 Cod procedura civila, casare partiala, deoarece in propria cale de atac nu poate fii inrautatita situatia recurentei, iar recursul Consiliului Local Gheorgheni s-a dovedit a fi tardiv formulat. Prin urmare se vor mentine restul dispozitiilor sentintei, de altfel imprejurarea ca in dispozitiv este mentionata HCL nr. 464/2010 este o eroare materiala ce poate fi indreptata de instanta in conditiile art. 281 Cod procedura civila.
Cu toate ca s-ar impune casarea cu trimitere spre rejudecare pe fond a cererilor vizand anularea dispozitiilor contestate, instanta a avut in vedere prevederile art. 312 alin. 61 Cod procedura civila, astfel ca s-a admis recursul reclamantei si s-a casat in parte sentinta, retinandu-se cauza spre rejudecare in ceea ce priveste Dispozitiile nr. 427/2010 si nr. 322/2010, urmare a respingerii exceptiei inadmisibilitatii, fixand termen de judecata la 26.04.2013, in limitele aratate in prezenta motivare.