Aspecte legate de angajarea raspunderii personale patrimoniale si de incidenta prevederilor art. 24 alin. 2 C. pr. civ.

• Legea nr. 85/2006 rep.
Solutionarea cauzei dupa casare, cu incalcarea prevederilor privind abtinerea, atrage nulitatea hotararilor pronuntate de instanta si casarea cu trimitere spre rejudecare.
Prin sentinta civila nr. 1910 din 28 mai 2010, pronuntata de Tribunalul Harghita, s-a admis cererea formulata de G. M. C. SPRL, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. C. SRL si a au fost obligati, in solidar, administratorii debitoarei B. A. A. si T. H. T. sa plateasca in contul de faliment al debitoarei suma de 44.901,50 lei, reprezentand pasivul debitoarei.
Impotriva acestei hotarari, au declarat recurs paratii T. H. T. si B. A. A.
Curtea de Apel Tg-Mures, prin Decizia nr. nr.91/R din 27 ianuarie 2011 a admis recursurile declarate de paratii T. H. T. si  B. A. A.,  impotriva sentintei nr.1910 din 28 mai 2010 pronuntata in dosarul nr. 751/96/2008 al   Tribunalului Harghita, a casat hotararea recurata si a  dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la judecatorul sindic din dosarul nr.751/96/2008 al Tribunalului Harghita.
In rejudecare, Tribunalul Harghita, prin Sentinta nr.273 din 28 ianuarie 2013, a admis cererea formulata  de G. M. C. SPRL,  in calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC  C. SRL privind atragerea raspunderii patrimoniale  a administratorilor  debitoarei, si in consecinta:
-a obligat  in solidar   pe administratorii debitoarei T. H. T. si  B. A. A., sa  plateasca in contul de faliment al debitoarei suma de  44.901,50 lei reprezentand  pasivul debitoarei.
         -a respins cererea de chemare  in garantie  formulata de administratorul B. A.  A. impotriva chematei in garantie K. B. E., ca inadmisibila.
         -a obligat pe administratorul B. A.   A. sa plateasca chematei in garantie  K. B. E.  suma de 2.480 lei   cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin Sentinta civila nr.1097/9.06.2008  s-a dispus deschiderea procedurii  simplificate a  insolventei impotriva debitoarei SC C. SRL ,  fiind desemnat in calitate de  lichidator judiciar G. M. C. SPRL.
Valoarea totala a creantelor asupra averii debitoarei este in suma de 14.787 lei conform  tabelului definitiv de creante al debitoarei.
Administratorii debitoarei sunt B. A. A. si T. H. T.  astfel cum rezulta din  adresa ORC Harghita nr.9652/2009.
Potrivit art.144/2 din Legea nr.31/1990 rep. administratorii sunt raspunzatori de indeplinirea tuturor obligatiilor potrivit prev.art.72 si 73 din aceeasi lege. Art.72 prevede ca obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si cele speciale din Legea nr.31/1990 rep.
Judecatorul sindic a considerat ca administratorii de drept ai debitoarei nu si-au indeplinit obligatiile prev.de lege care le reveneau in limitele mandatului privind exercitarea functiei de administrator in baza art.72 si 73 din Legea nr.31/1990 rep., contribuind prin nerespectarea acestor obligatii si prin pasivitatea sa la ajungerea societatii debitoare in insolventa.
Judecatorul sindic a constatat ca administratorii debitoare desi au fost notificati pentru predarea actelor si informatiilor prev. de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006  si s-a formulat si plangere penala impotriva  administratorului T. H. T.  de lichidatorul judiciar desemnat in cauza, acestia nu s-au conformat dispozitiilor legale,  astfel  administratorii debitoarei se afla in culpa pentru omisiunea de a-si indeplini obligatia prev.de art.35 din Legea nr.85/2006 ca in termenul de 10 zile de la deschiderea procedurii sa predea lichidatorului judiciar actele si informatiile prev.de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006, prezumandu-se netinerea contabilitatii in conformitate cu legea, ceea ce atrage raspunderea patrimoniala  in temeiul art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
Sustinerile paratei T. H. T.   potrivit carora din data de 28 mai 2011 nu mai este administrator nici de fapt si nici de drept al societatii debitoare, nu au fost retinute de judecatorul sindic, nefiind fondate.   
         Din adresa ORC Harghita nr.9652/2009 rezulta, fara putinta de tagada, ca parata  are calitatea de administrator de drept al debitoarei, neexistand nicio mentiune cu privire la revocarea  acesteia, imprejurare de altfel recunoscuta si de parata prin concluziile scrise  depuse la dosarul cauzei.
         Este adevarat ca prin adresa  catre paratul B. A. Á., parata  a somat pe  parat   a lua act de renuntarea sa la mandatul  de administrator,  dar  aceasta adresa , care este un  inscris sub semnatura privata, nu prezinta relevanta in cauza  si nu este opozabil tertilor.
         De altfel si paratul B. A. A. a confirmat faptul  ca parata nu a fost niciodata revocata din functia de administrator, astfel cum rezulta din   interogatoriul.
         In ceea ce priveste   actele contabile ale societatii,  sustinerile paratei potrivit carora  in prezent  aceste acte  se afla la B. A., contabila societatii, conform  declaratiei, nu au fost retinute in cauza, nefiind dovedite, iar  din  declaratia lui B. A., rezulta  ca actele contabile nu se afla in posesia sa.
          De asemenea, nu au fost retinute in cauza nici sustinerile paratei, potrivit carora actele societatii au fost predate paratului  B. A. A., care la randul sau le-a predat  lui B. E. , aceste sustineri  nefiind dovedite.
Prin Intampinarea formulata in cauza, B. E.,  in prezent K. B. E. in calitate de mandatara a administratorului B. A. A. conform procurii  de administrare,  sustine  ca la data deschiderii procedurii documentele contabile s-au aflat in posesia administratorului T. H. T.  si depozitate in imobilul situat in xxx , iar potrivit Declaratiei din data de 31.03.2009, documentele contabile ale societatii nu se afla in posesia sa.
In cauza, judecatorul sindic nu a retinut nici sustinerile administratorului debitoarei B. A. A.  potrivit carora cu ocazia intocmirii procurii de administrare la data de 28.05.2011, prin care a imputernicit pe mandatara B. E.  ca in numele sau sa administreze societatea debitoare,s-au predate toate  actele societatii, iar la  data deschiderii procedurii insolventei, actele contabile ale societatii se aflau in posesia acesteia,avand in vedere ca   aceste sustineri nu sunt  dovedite prin  niciun mijloc de proba, iar din cuprinsul procurii de administrare nu  rezulta   aceasta imprejurare.
        Judecatorul sindic  a considerat ca neconcludente sustinerile martorei T. R., care fiind audiata in cauza, potrivit declaratiei de martor arata  ca are cunostinta ca actele contabile ale societatii s-au aflat la administratorul societatii T. H. T.  pana la data predarii catre noul administrator B. E., acestea aflandu-se la domiciliul noului administrator, aceste sustineri  fiind in contradictie cu sustinerile administratorului B. E. relevate mai sus, potrivit carora actele contabile nu  i-au fost predate si nu  se afla in posesia sa. 
          Desi paratul B. A. A. sustine ca incepand cu data de 28.05.2001 a plecat din   tara si s-a stabilit in AUSTRIA si de la aceasta data  nu a mai administrat  societatea, iar parata T. H. T.  sustine ca a renuntat la mandatul de administrator in data de 20.06.2011,  avand in vedere ca potrivit  adresei ORC Harghita nr.9652/2009  paratii au calitatea de  administratori de drept ai debitoarei, judecatorul sindic a retinut ca acestia  sunt vinovati pentru  neindeplinirea obligatiei prev.de art.35 din Legea nr.85/2006 ca in termenul de 10 zile de la deschiderea procedurii sa predea lichidatorului judiciar actele si informatiile prev.de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006.
         Prejudiciul este cert si real in suma de 44.901,50 lei reprezentand pasivul debitoarei,  format din suma de 14.787  lei reprezentand totalul creantelor conform tabelului definitiv de creante  si suma de 30.114,50 lei  reprezentand onorariul lichidatorului judiciar  si  cheltuielile cu procedura de lichidare judiciara.
Intre fapta administratorilor debitoarei si starea de insolventa a debitoarei exista legatura de cauzalitate evidenta.
Art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 prevede ca judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei persoana juridica, ajuns in stare de insolventa sa fie suportata de membrii organelor de conducere sau de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitoarei prin una din faptele prev.la lit.a -g.
Practica judiciara si teoreticienii dreptului au ajuns la concluzia ca expresia de "parte din pasiv" folosita de legiuitor in art.138 din L.85/2006 vizeaza mai putin sau maximul pasivului, asa cum apare in tabelul definitiv  de creante al debitoarei.
Avand in vedere ca practica judiciara s-a pronuntat in mod constant in sensul ca simpla nedepunere a actelor si informatiilor prev. de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006 se constituie intr-o prezumtie privind existenta faptei prev. de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 in ce priveste teza netinerii contabilitatii in conformitate cu legea, judecatorul sindic a apreciat ca in cauza dedusa  judecatii, raspunderea patrimoniala a administratorilor debitoarei B. A. A. si T. H. T. poate fi stabilita la nivelul intregului pasiv al debitoarei.
Pentru considerentele relevate mai sus, judecatorul sindic a constatat ca intemeiata cererea lichidatorului judiciar privind angajarea raspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei B. A. A. si T. H. T. in temeiul art.138 alin.1 lit.d  din Legea nr.85/2006, si in consecinta a obligat, in solidar, pe administratorii debitoarei sa plateasca in contul de faliment al debitoarei suma de 44.901,50 lei reprezentand pasivul debitoarei.
         In ceea ce priveste  cererea de chemare in garantie  a mandatarei B. E.  formulata de administratorul B. A. A. prin care se solicita atragerea raspunderii  chematei in garantie in temeiul art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, judecatorul sindic a constatat ca aceasta este inadmisibila, pentru urmatoarele considerente.
         Legea nr.85/2006 este o lege speciala care reglementeaza procedura insolventei, procedura concursuala si egalitara, cererea de chemare in garantie fiind incompatibila cu prevederile acestei legi.
         In cadrul procedurii insolventei reglementate de Legea nr.85/2006, nu se justifica cererea de chemare in garantie a mandatarei B. E., administratorul debitoarei B. A. A.  avand posibilitatea de a formula   actiune civila in despagubiri pe calea dreptului comun impotriva mandatarei B. E.,  daca considera ca aceasta se face vinovata de prejudiciul  cauzat societatii debitoare, intemeiata pe raspunderea contractuala.
         De altfel din cuprinsul procurii de administrare  rezulta ca  administratorul debitoarei a imputernicit pe mandatara sa administreze societatea in numele sau  si sa reprezinte societatea  in locul sau in fata organelor  administrative, fiscale, juridice si bancare.
         Judecatorul sindic a constatat ca  administratorul debitoarei nu contesta caracterul raspunderii civile incidente in cauza, si anume delictuala  si nu contractuala ,care face obiectul cererii de atragere a raspunderii patrimoniale formulata de lichidatorul judiciar in temeiul art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006, iar raspunderea civila delictuala ii incumba administratorului de drept al societatii si nicidecum mandatarei-chemata in garantie,  care nu poate dobandi calitatea de administrator de  fapt, aceasta actionand in numele  si pe seama altuia, in speta administratorul debitoarei.      
  Mandatul conferit    chematei in garantie   de  administratorul  de drept al debitoarei  nu   este de natura  a-l  exonera  pe  acesta  de  incidenta dispozitiilor referitoarea  la atragerea  raspunderi personale  in temeiul art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.            
         In temeiul art.274 Cod proc. civ, judecatorul sindic avand in vedere ca administratorul debitoarei B. A. A.   se afla in  culpa procesuala, l-a obligat  sa plateasca chematei in garantie suma de 2.480 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand  onorariu de avocat.
Impotriva acestei sentintei a formulat recurs B. A. A., solicitand casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, Tribunalul Harghita.
In motivare se invoca dispozitiile art.304 pct.1 C.pr.civ, in sensul ca instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale. Astfel, recurentul arata ca prin Decizia nr.91/R/27.01.2011 a Curtii de Apel Tg-Mures, s-a casat sentinta 1910/28.05.2010 a Tribunalului Harghita si s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, aceasta sentinta fiind pronuntata de un complet format din judecator E. E.
In opinia recurentului in raport de dispozitiile art.24 alin.1 C.pr.civ., acest judecator era incompatibil sa judece aceeasi cauza dupa casare.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta a apreciat ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
Prin sentinta 1910/28.05.2010 a Tribunalului Harghita, judecatorul sindic E. E.  s-a pronuntat pe fondul cererii de angajare a raspunderii personale ale B. A. A. si T. H. T., administratori ai debitoarei, acestia fiind obligati, in solidar, sa plateasca in contul de faliment al debitoarei suma de 44.901,50 lei, reprezentand pasivul debitoarei. Aceasta sentinta a fost casata prin Decizia nr. 91/R/27.01.2011 a Curtii de Apel Tg-Mures iar cauza trimisa spre rejudecare pentru nelegala citare a paratului B. A. A., insa, fiind vorba de o coparticipare procesuala dat fiind obligatia solidara a celor doi, efectele casarii hotararii s-a extind si asupra celeilalte parti.
Cum judecatorul sindic s-a pronuntat in sentinta 1910/28.05.2010 asupra fondului cauzei, respectiv, a faptelor, a vinovatiei, prejudiciului si raportului de cauzalitate, conditii care antreneaza raspunderea instituita de art. 138 din Legea nr. 85/2006, este evident ca in cauza erau incidente dispozitiile art. 24 alin. 1 C.pr.civ., acesta fiind incompatibil sa mai judece cauza dupa casare. In aceasta situatie, judecatorul sindic avea obligatia de a formula cerere de abtinere de la rejudecarea cauzei dupa casare odata ce isi exprimase parea cu privire la cauza dedusa judecatii.
Cum judecatorul sindic nu a formulat o astfel de  cerere, Curtea a constatat ca acesta a pronuntat o hotarare lovita de nulitate, fiind incident in cauza motivul de casare prevazut  de art. 304 pct. 1 si 5 C.pr.civ.
In aceste conditii, Curtea a casat sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleasi instante cu respectarea dispozitiilor legale in ceea ce priveste compunerea instantei.