Despagubiri pentru prejudiciu moral. Prescriptie

Faptul ca despagubirile solicitate vizeaza acoperirea unui prejudiciu moral nu schimba cu nimic natura dreptului ce se cere a fi protejat prin actiunea dedusa judecatii. Dreptul la despagubiri banesti este un drept cu continut economic, evaluabil in bani, a carui natura patrimoniala este incontestabila. Dreptul de creanta valorificat de reclamant in prezentul litigiu are natura patrimoniala, iar un asemenea drept este supus prescriptiei extinctive.
Prin sentinta civila nr. 2846/01.04.2013 a Judecatoriei Targu-Mures s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de paratul Ministerul Apararii Nationale si in consecinta s-a respins ca fiind prescrisa cererea formulata de reclamantul C. A. F.  in contradictoriu cu paratii Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice prin DGFP Mures si Ministerul Apararii Nationale.
Prin decizia civila nr. 208/26.09.2013 a Tribunalului Mures s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul C. A. F., impotriva Sentintei civile nr. 2846 din 1 aprilie 2013 pronuntata de Judecatoria Tirgu-Mures in dosar nr. 11214/320/2012.
In considerentele hotararii judecatoresti atacate s-a retinut ca obiectul actiunii deduse judecatii l-a constituit obligarea paratilor Ministerul Apararii National si Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice prin DGFP Mures, la plata daunelor morale, pe temeiul raspunderii civile delictuale, reglementate de art.998- 999 Cod civil 1864, ca urmare a unui accident petrecut  la data de 28.11.1987, in timp ce reclamantul apelant isi satisfacea stagiul militar. Acest accident avut ca urmare pierderea vederii la ambii ochii, amputarea mainii drepte  si a degetului mare si aratator de la mana stanga.
S-a mai retinut ca potrivit art.8 alin  1 din Decretul  nr 167/1958 privind prescriptia extinctiva,  actiunea intemeiata pe raspunderea civila delictuala se prescrie in termenul general de prescriptie de 3 ani. Acesta se calculeaza de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel ce raspunde de aceasta.
 Apelantul - reclamant a  cunoscut diagnosticul la data de  25.04.1988 cand i-a fost comunicat certificatul medical nr. 2551/19.04.1988, care confirma diagnosticul pus prin certificatul medical nr. 316/04.02.1988, la externarea  din spital,  anulandu-l in partea referitoare la  legatura de cauzalitate accidentului cu atributiile militare si care a stat la baza trecerii sale in rezerva si la clasarea sa ca inapt pentru serviciul militar. In  aceste conditii,   data de 25.04.1988 a fost momentul la care a inceput sa curga termenul de prescriptie de 3 ani. Apelantul reclamant nu a facut dovada  intreruperii sau suspendarii termenului de prescriptie.
Nu putea fi  primit punctul de vedere al apelantului reclamant potrivit caruia cursul prescriptiei nu a inceput,  intrucat  diagnosticul pus cu ocazia externarii si confirmat ulterior, prin  natura sa, nu presupunea  mai multe etape evolutive, fiind unul ireversibil atat din perspectiva agravarii, cat si din cea a ameliorarii. Prin urmare, tinand seama de natura infirmitatii dobandite se putea concluziona ca si prejudiciul moral suferit era unul ce putea fi  determinat si evaluat la  momentul aparitiei infirmitatii, neexistand nici un dubiu cu privire la  dificultatile apelantului reclamant de a se reintegra in societate.
In ceea ce priveste  imprescriptibilitatea  actiunii apelantului  reclamant, determinata de caracterul nepatrimonial al prejudiciului moral, tribunalul a retinut ca este adevarat ca obiectul cererii introductive de instanta l-a constituit acordarea unor daune morale in suma de 114.000 Euro, dar nu este mai putin adevarat ca acordarea acestor daune morale a fost solicitata cu titlul de reparare a prejudiciului ce i-a fost cauzat ca urmare a unui accident petrecut  la data de 28.11.1987, in timp ce reclamantul apelant isi satisfacea stagiul militar, in temeiul raspunderii civile delictuale fundamentate pe prevederile art. 998-999 Cod. civ. Fiind intemeiata din punct de vedere juridic exclusiv pe raspunderea civila delictuala, reglementata de dispozitiile art. 998-999 Cod civ., actiunea trebuia formulata in termenul de prescriptie extinctiva prevazut de art. 8 alin. 1 rap. la art. 3 alin. 1 teza I din Decretul nr. 167/1958.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti a declarat recurs reclamantul solicitand admiterea caii de atac formulate, cu consecinta admiterii actiunii formulate.
In memoriul de recurs se arata de catre reclamant ca solutia instantelor de fond si apel este eronata, data raportat la interpretarea gresita a textelor legale aplicabile, fiind incident motivul reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, reclamantul apreciind ca dreptul sau la despagubiri pentru prejudiciul moral suferit nu s-a prescris, avand in vedere ca se impune a se observa ca in practica judiciara in materia daunelor morale s-a stabilit faptul ca acestea au un caracter nepatrimonial, aceasta deoarece efectele unui prejudiciu moral nu pot fi cuantificate in bani. Insa daca prejudiciul moral nu poate fi reparat "in natura", instantele judecatoresti pot stabili daune morale prin apreciere, ca urmare a aplicarii unor criterii referitoare la consecintele negative suferite de cei in cauza in plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, masura in care le-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala etc., or, facand legatura dintre prejudiciul moral suferit si dreptul de a solicita acordarea de despagubiri pentru un astfel de prejudiciu, urmand a se stabili caracterul patrimonial sau nepatrimonial al unei solicitari de acordare de despagubiri pentru prejudiciile morale suferite de reclamant.
Totodata recurentul reclamant arata ca in conditiile in care prejudiciul moral are un evident caracter nepatrimonial, si cererea de acordare a despagubirilor pentru un astfel de prejudiciu trebuie sa aiba un caracter matrimonial, caracter nepatrimonial care are ca efect  imprescriptibilitatea dreptului de a solicita (si primi) despagubiri banesti pentru prejudiciul moral solicitate de reclamant.
Examinand recursul formulat prin prisma motivelor invocate si a prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila se constata ca este nefondat, urmand a se respinge, avand in vedere urmatoarele considerente, precum si Decizia nr. 1323/24.02.2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie:
Este patrimonial dreptul subiectiv al carui continut poate fi exprimat baneste, pecuniar. Sunt patrimoniale dreptul real si dreptul de creanta.
Este nepatrimonial (sau personal nepatrimonial) acel drept subiectiv al carui continut nu poate fi exprimat in bani. Sunt personal nepatrimoniale drepturile care privesc existenta si integritatea persoanei, drepturile care privesc identificarea persoanei si drepturile decurgand din creatia intelectuala.
In speta, reclamantul a solicitat prin actiune obligarea paratului la plata de despagubiri banesti, astfel ca dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat in justitie este un drept de creanta evaluabil in bani si, ca atare, are natura patrimoniala.
Faptul ca despagubirile solicitate vizeaza acoperirea unui prejudiciu moral nu schimba cu nimic natura dreptului ce se cere a fi protejat prin actiunea dedusa judecatii. Dreptul la despagubiri banesti este un drept cu continut economic, evaluabil in bani, a carui natura patrimoniala este incontestabila. Dreptul de creanta valorificat de reclamant in prezentul litigiu are natura patrimoniala, iar un asemenea drept este supus prescriptiei extinctive.
Este incontestabil faptul ca la 21.11.1987 reclamantul a fost victima unui grav accident si ca la 17.10.2012 a formulat prezenta actiune in despagubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Aplicabilitatea Decretului nr. 167/1958 este de ordine publica si a fost invocata de catre Ministerul Apararii Nationale, astfel ca in mod judicios, atat instanta de fond cat si instanta de apel au facut o corecta aplicare a prevederilor legale referitoare la prescriptia extinctiva, admitand aceasta exceptie si respingand actiunea ca prescrisa.