Drepturi salariale ale angajatilor in sistemul public. Discriminare

Diferenta de tratament devine discriminare, in sensul articolului 14 din Conventia europeana a drepturilor omului, atunci cand se induc distinctii intre situatii analoage si comparabile, fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva. Instanta europeana a decis in mod constant ca, pentru ca o asemenea incalcare sa se produca, trebuie stabilit ca persoane plasate in situatii analoage sau comparabile beneficiaza de un tratament preferential si ca aceasta distinctie nu-si gaseste nicio justificare obiectiva sau rezonabila.
Pentru a fi in prezenta unei fapte de discriminare, trebuie sa existe doua situatii comparabile, la care tratamentul aplicat sa fi fost diferit. Subsecvent, tratamentul diferentiat trebuie sa urmareasca sau sa aiba ca efect restrangerea ori inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.
Prin Sentinta civila nr. 1205 din 14.05.2013 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 7713/102/2012, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Sanatatii si s-a respins actiunea civila formulata de reclamantii B. V. R. , M. V. , S. S. G. , O. L. , M. A. , L. L. , H. M., I. D., I. R. , G. C. L., K. E., S. A.-E., M. E. - A., C. V., O. E., I. M., K. E., T. E., K. S., P. O., A. C. ?i B. M. in contradictoriu cu paratul Ministerul Sanatatii, cu citarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, ca introdusa impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
De asemenea, s-a respins actiunea civila formulata de reclamantii B. V. R. , M. V. , S. S. G. , O. L. , M. A. , L. L. , H. M., I. D., I. R. , G. C. L., K. E., S. A.-E., M. E. - A., C. V., O. E., I. M., K. E., T. E., K. S., P. O., A. C. ?i B. M. in contradictoriu cu paratul Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Tg. Mures, cu citarea Consiliului Na?ional pentru Combaterea Discriminarii.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca Ministerul Sanatatii nu are legitimare procesuala pasiva, intrucat faptul ca are ca atributie asigurarea, in colaborare cu institutiile administratiei publice centrale si locale, a resurselor umane, materiale si financiare necesare functionarii institutiilor din sistemul public de sanatate respectiv avizarea sau aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli ale institutiilor publice aflate in subordinea, sub autoritatea sau in coordonarea sa nu se confunda cu obligatia de asigurare, din bugetul propriu, a sumelor necesare platii drepturilor salariale ale angajatilor paratului Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Tg. Mures.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a retinut ca reclamantii B. V. R. , M. A. , L. L. , I. D., I. R., K. E., S. A.-E., M. E.-A., C. V., K. E., T. E., K. S., P. O., A. C. ?i B. M.  au fost angajati in anul 2008 la paratul Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Tg. Mures in functia de asistent medical debutant, respectiv in functia de registrator medical debutant - reclamanta H. M. .
Acestia au fost evaluati profesional la inceputul anului 2009 in vederea avansarii in grad profesional, odata cu promovarea in grad reclamantilor amintiti fiindu-le majorate si drepturile salariale incepand cu data de 15.05.2009
Reclamantii B. V. R. , M. A. , L. L. , I. D., I. R., K. E., S. A.-E., M. E.-A., C. V., K. E., T. E., K. S. ,  P. O. ,  A. C. , H. M.  si B. M. s-au considerat discriminati fata de alti angajati in functii similare ai paratului Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Tg. Mures, respectiv S. A.-E., L. L. , I. D., I. R. si K. E. fata de O. E., B. V. R. , M. A. , P. O. , K. E. fata de C. M., M. E.-A., K. S.  fata de C. S. E., T. E., A. C.  si B. M. fata de N. S., H. M.  fata de F. G., C. V. fata de  O. P. B..
Tribunalul a constatat ca reclamantii S. A.-E., L. L. , I. D., I. R. si K. E. nu se afla intr-o situatie analoaga sau comparabila cu angajata O. E., fata de care s-au considerat discriminati, intrucat aceasta a fost angajata la paratul Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Tg. Mures in 01.07.2007 in functia de asistent medical debutant, in data de 01.08.2008 a fost promovata in functia de asistent medical iar incepand cu data de 31.12.2009 i s-a acordat crestere o crestere salariala in urma evaluarii activitatii din perioada august 2007-august 2008, conform art. 17 din OUG nr.115/2004 citate anterior.
Reclamantii S. A.-E., L. L. , I. D., I. R. si K. E. au fost angajati la parat doar in ultima parte a anului 2008 in functia de asistent medical debutant iar in anul 2009 au fost promovati in functia de asistent medical, incepand cu data de 15.05.2009, fiindu-le acordata din aceeasi data si o majorare salariala prin decizia nr.643/14.05.2009.
Instanta a retinut ca in conditiile in care acesti reclamanti nu au lucrat in perioada august 2007-august 2008, iar in cursul anului 2009 li se mai acordase o crestere salariala nu poate fi considerat discriminatoriu faptul ca paratul nu a majorat salariul reclamantilor pentru activitatea din anii 2007-2008, cum s-a intamplat in cazul angajatei O. E..
Tribunalul a subliniat faptul ca potrivit art. 17 al.1 din OUG nr.115/2004 personalul contractual salarizat intre limitele corespunzatoare functiei poate beneficia anual de o crestere salariala prin evaluarea performantelor profesionale individuale realizate in anul precedent, cu conditia incadrarii in nivelul alocatiilor prevazute pentru cheltuielile cu salariile in bugetul de venituri si cheltuieli, legea neinstituind asadar o obligatie a angajatorului de a acorda cresterea salariala.
De asemenea, s-a retinut ca  nici reclamantele B. V. R. , M. A. , P. O. , K. E. nu se afla intr-o situatie analoaga sau comparabila cu C. M., care a fost angajat la paratul Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Tg. Mures in 01.10.2007 in functia de asistent medical debutant, in data de 01.08.2008 a fost promovat in functia de asistent medical iar incepand cu data de 31.12.2009 i s-a acordat crestere o crestere salariala in urma evaluarii activitatii din perioada august 2007-august 2008, conform art. 17 din OUG nr.115/2004.
Tribunalul a constatat ca, in conditiile in care reclamantii B. V. R. , M. A. , P. O.  si K. E. nu au lucrat in perioada august 2007-august 2008, iar in cursul anului 2009 li se mai acordase o crestere salariala, nu poate fi considerat discriminatoriu faptul ca paratul nu a majorat salariul acestora pentru activitatea din anii 2007-2008, cum s-a intamplat in cazul angajatului C. M..
De asemenea, s-a retinut ca nici reclamantii M. E.-A. si K. S.  nu pot fi considerati ca s-ar afla intr-o situatie analoaga sau comparabila cu angajata paratului C. S. E., fata de care s-au considerat discriminati, intrucat acestia nu au lucrat in perioada august 2007-august 2008, iar in cursul anului 2009 li se mai acordase o crestere salariala. Nu poate fi considerat discriminatoriu faptul ca paratul nu a majorat salariul reclamantilor pentru activitatea din anii 2007-2008, cum s-a intamplat in cazul lui C. S. E..
Cu privire la reclamantii T. E., A. C.  si B. M. s-a apreciat ca nu se afla intr-o situatie analoaga sau comparabila cu angajata paratului N. S., fata de care s-au considerat discriminati, intrucat nu au lucrat in anul 2005 si nici nu au promovat examenul de grad principal. Nu poate fi considerat discriminatoriu faptul ca paratul nu a majorat salariul reclamantilor pentru activitatea din anul 2005, respectiv pentru promovarea in functia de asistent medical principal, cum s-a intamplat in cazul lui N. S..
In privinta reclamantei O. L., tribunalul a retinut ca nu se afla intr-o situatie analoaga sau comparabila cu N. S., reclamanta neprestand activitate in anul 2005 pentru a-i putea fi acordata o crestere salariala in anul 2006 si nici nu a promovat examenul de grad principal, cum a fost cazul angajatei N. S. aratat anterior.
Tribunalul a mai aratat ca reclamanta H. M.  nu se afla intr-o situatie analoaga sau comparabila cu angajata F. G., nici C. V. fata de angajata O. P. B..
Cu privire la reclamanta M. V. , Tribunalul a retinut ca a fost angajata la paratul Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Tg. Mures in functia de asistent medical debutant in data de 01.10.2007, in data de 01.11.2008 a promovat in functia de asistent medical in urma testarii cunostintelor pentru promovare din data de 17.10.2008, fiindu-i acordata o crestere salariala din aceeasi data conform art. 18 din OUG nr.115/2004, reclamanta aflandu-se intr-o situatie diferita de aceea a angajatei O. P. B., careia i s-a acordat la data de 01.11.2008 o crestere salariala ca urmare a evaluarii activitatii din perioada 01.08.2007-01.08.2008 conform art.17 din OUG nr.115/2004, insa in aceasta perioada reclamanta nu a indeplinit aceeasi functie ca O. P. B., reclamanta fiind asistent medical debutant, iar O. P. B. fiind asistent medical, functie in care promovase inca din data de 01.07.2007, asa cum am aratat anterior, iar din datele comunicate de parat si necontestate de reclamanta nu rezulta ca angajatei O. P. B. i s-a mai acordat o crestere salariala si in anul 2009 ca urmare a evaluarii activitatii din anul 2008.
Cu privire la angajatii O. E. si C. M. (fata de care reclamanta nu a invocat discriminarea, dar a caror situatie a fost analizata, deoarece reclamanta a invocat faptul ca in mod discriminatoriu nu i s-a acordat in anul 2009 o majorare salariala in urma evaluarii activitatii din anul 2008), carora li s-a acordat la data de 31.12.2009 o crestere salariala in urma evaluarii activitatii din perioada august 2007-august 2008, conform art. 17 din OUG nr.115/2004, s-a retinut ca s-au prezentat la testarea pentru promovarea din functia de asistent medical debutant in asistent medical in luna iulie 2008, fiind promovati in functia de asistent medical din data de 01.08.2008, pe cand reclamanta s-a prezentat la aceasta testare in luna octombrie 2008 fiind promovata in functie in data de 01.11.2008, reclamanta neavand deci functia de asistent medical in perioada august 2007-august 2008.
De asemenea, s-a retinut ca reclamanta O. E. a fost angajata la paratul Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Tg. Mures la data de 01.02.2008 in functia de asistenta medicala principala, prin concurs. Salariul acestei reclamante a fost stabilit conform art. 13 din Metodologia pentru stabilirea normelor de evaluare a performantelor profesionale individuale si de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de baza intre limite pentru personalul de specialitate medico-sanitar si personalul auxiliar sanitar, incadrat in unitati sanitare si de asistenta sociala, aprobata prin Hotararea Guvernului nr. 150/1999, modificata prin HG nr.414/2000, in vigoare la acel moment in baza notelor obtinute si a criteriilor de selectie la angajare, conform fisei de evaluare
S-a mai retinut ca angajata C. C. F., fata de care reclamanta s-a considerat discriminata, a fost angajata la paratul Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Tg. Mures la data de 01.03.1999 in functia de asistent medical debutant, la data de 01.10.1999 a promovat in functia de asistent medical, in data de 01.04.2001 i s-a acordat o crestere salariala conform OUG nr.115/2004 ca urmare a evaluarii activitatii din anul 2000, iar in data de 01.11.2008 a promovat in functia de asistent medical principal prin examen, rezultand ca reclamanta O. E. se afla intr-o situatie diferita fata de angajata C. C. F., avand o vechime mult mai redusa si neprestand in anul 2000 activitate la paratul Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Tg. Mures, pentru care acesteia i s-a acordat cresterea salariala in anul 2001.
Cu privire la reclamanta I. M., s-a retinut ca se afla intr-o situatie diferita de aceea a angajatei M. C., reclamanta fiind reangajata in anul 2008 cand i s-au stabilit drepturile salariale conform prevederilor art.13 din metodologia citata, prevederi ce nu erau aplicabile angajatei M. C., care a lucrat neintrerupt la paratul Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Tg. Mures.
Tribunalul a mai constatat ca reclamanta G. C. L. se afla intr-o situatie diferita in raport de angajata I. M. A., reclamanta neprestand activitate in perioada 01.08.2007-01.08.2008, perioada pentru care lui I. M. A. i s-a acordat majorarea salariala.
De asemenea, s-a retinut ca reclamanta S. S. G.  se afla intr-o situatie diferita fata de angajata M. T., reclamanta neprestand activitate in perioada 2007-august 2008 cand a avut raporturile de munca suspendate conform art. 51 lit. a din Codul muncii, astfel ca nu i se putea acorda vreo crestere salariala la 01.11.2008 conform art.17 din OUG nr.115/2004.
Tribunalul a mai retinut ca abrogarea prevederilor OUG nr.115/2004 care permiteau obtinerea de cresteri salariale pana la limita maxima prevazuta nu poate fi interpretata ca ar crea o stare de discriminare intre reclamanti si angajatii paratului care obtinusera anterior abrogarii OUG nr.115/2004 majorarea salariilor de baza pana la limita maxima, in conditiile in care, in perioada cat prevederile OUG nr.115/2004 au fost in vigoare iar reclamantii au avut raporturi de munca cu paratul, aceste prevederi legale au fost aplicate nediscriminatoriu.
Impotriva acestei hotarari au formulat recurs reclamantii, solicitand modificarea sentintei atacate, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata.
In motivarea recursului s-a aratat ca in mod gresit prima instanta a respins actiunea fata de Ministerul Sanatatii, constatand lipsa calitatii procesuale pasive a acestuia, in contextul in care acesta are ca atributie principala asigurarea resurselor umane, materiale si financiare necesare functionarii institutiilor din sistemul public de sanatate.
Cu privire la fondul cauzei, recurentii au aratat ca actiunea formulata nu a avut in vedere aplicarea discriminatorie a legii, ci imprejurarea ca urmare a modificarilor legislative s-a creat o situatie discriminatorie in privinta acestora.
Recurentii au aratat ca in temeiul dispozitiilor art. 253 alin. 1 din Codul muncii angajatorul este obligat sa-l despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
S-a subliniat ca principiul egalitatii de tratament in salarizare implica recunoasterea acelorasi obiective si elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate intr-o situatie comparabila, or, in speta diferentierea este generata de data angajarii.
Recurentii au aratat ca angajatorul este in culpa pentru ca nu a initiat masuri care sa aiba ca finalitate eliminarea discriminarii create, fiind indeplinite toate conditiile pentru angajarea raspunderii paratilor in solidar.
In drept, recurentul parat a invocat dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 din Codul de procedura civila.
Intimatul Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Tg.-Mures a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului reclamantilor, aratand ca nu i se poate retine vreo culpa in conditiile in care nu a facut altceva decat sa aplice legile in vigoare.
S-a mai aratat ca paratului nu i se poate imputa aplicarea discriminatorie a legii, iar in ceea ce priveste analizarea discriminarii invocate de reclamanti ca fiind una ce rezult din lege, acesta a invocat decizia nr. 1325/2008 a Curtii Constitutionale, prin care s-a stabilit ca instantele judecatoresti nu au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor legi considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara.
Paratul a solicitat mentinea ca legala si temeinica a hotararii primei instante, subliniind ca s-a retinut in mod corect lipsa vreunei discriminari cu privire la fiecare reclamant in parte.
Examinand sentinta atacata din perspectiva motivelor invocate, precum si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta de control judiciar a constatat urmatoarele:
Cu privire la critica referitoare la modalitatea de solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Sanatatii, instanta a constatat ca argumentele recurentilor reclamanti nu pot fi primite.
Astfel, tribunalul a constatat in mod legal lipsa calitatii procesuale pasive a Ministerului Sanatatii, in contextul in care reclamantii sunt angajati ai spitalului, iar potrivit dispozitiilor art. 165 al.1 si 2 din Legea nr.95/2006 spitalul este unitatea sanitara de utilitate publica, cu personalitate juridica, ce furnizeaza servicii medicale. Spitalul poate fi public, public cu sectii private sau privat. Spitalele de urgenta se infiinteaza si functioneaza numai ca spitale publice.
De asemenea, conform art. 188 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii  spitalele publice sunt institutii publice finantate integral din venituri proprii si functioneaza pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele incasate pentru serviciile medicale, alte prestatii efectuate pe baza de contract, precum si din alte surse, conform legii.
In ceea ce priveste atributia Ministerului Sanatatii de a asigura, in colaborare cu institutiile administratiei publice centrale si locale, a resurselor umane, materiale si financiare necesare functionarii institutiilor din sistemul public de sanatate, respectiv avizarea sau aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli ale institutiilor publice aflate in subordinea, sub autoritatea sau in coordonarea sa, aceasta atributie  nu se confunda cu obligatia de asigurare, din bugetul propriu, a sumelor necesare platii drepturilor salariale ale angajatilor.
Prin urmare, neexistand nici un fel de raporturi de munca intre reclamanti  si  Ministerul Sanatatii, in mod legal instanta de fond a constatat ca acesta nu are legitimare procesuala pasiva in cauza.
Cu privire la fondul litigiului, Curtea  a constatat ca reclamantii au investit instanta cu o cerere prin care au solicitat angajarea raspunderii angajatorului, pentru ca nu a luat masurile necesare pentru a evita situatia de discriminare creata intre angajatii spitalului, care desi presteaza aceeasi munca au salarii in cuantum diferit.
Potrivit prevederilor art. 17 din OUG nr. 115/2004 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului contractual din unitatile sanitare publice din sectorul sanitar, personalul contractual salarizat intre limitele corespunzatoare functiei poate beneficia anual, in perioada mai - septembrie, de o crestere salariala prin evaluarea performantelor profesionale individuale realizate in anul precedent, cu conditia incadrarii in nivelul alocatiilor prevazute pentru cheltuielile cu salariile in bugetul de venituri si cheltuieli. Pentru personalul incadrat si care incepand cu data de 1 aprilie 2008 urmeaza sa beneficieze de salarizarea prevazuta in anexa nr. I, salariile de baza individuale se stabilesc pe functia, gradul sau treapta profesionala avuta, dupa cum urmeaza: a) la limita minima, daca salariul de baza individual se situeaza sub salariul de baza minim;  b) se mentine salariul de baza individual, daca acesta se situeaza intre salariul de baza minim si maxim; c) conform evaluarii performantelor profesionale individuale, cu respectarea prevederilor alin. 1.
Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice a abrogat prin art. 48 pct.17 prevederile art.17 din OUG nr.115/2004, text legal  care ar fi permis reclamantilor sa obtina majorari salariale in urma evaluarii performantelor profesionale individuale realizate in anul precedent. Astfel, din 01.01.2010 drepturile salariale ale acestora au fost stabilite conform art. 30 al.5 din legea nr. 330/2009 care prevedea ca in anul 2010, personalul aflat in functie la 31 decembrie 2009 isi va pastra salariul avut, fara a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de baza, solda functiei de baza sau, dupa caz, indemnizatia lunara de incadrare va fi cel/cea corespunzatoare functiilor din luna decembrie 2009, la care se adauga sporurile care se introduc in acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;  b) sporurile prevazute in anexele la prezenta lege ramase in afara salariului de baza, soldei functiei de baza sau, dupa caz, indemnizatiei lunare de incadrare se vor acorda intr-un cuantum care sa conduca la o valoare egala cu suma calculata pentru luna decembrie 2009. De asemenea conform art. 8 din acelasi act normativ in anul 2010, majorarea salariilor, a soldelor functiilor de baza si a indemnizatiilor se va face numai pentru acelea care au un nivel mai mic de 705 lei/luna si fara a depasi aceasta valoare.
Curtea aminteste ca diferenta de tratament devine discriminare, in sensul articolului 14 din Conventia europeana a drepturilor omului, atunci cand se induc distinctii intre situatii analoage si comparabile, fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva. Instanta europeana a decis in mod constant ca, pentru ca o asemenea incalcare sa se produca, trebuie stabilit ca persoane plasate in situatii analoage sau comparabile beneficiaza de un tratament preferential si ca aceasta distinctie nu-si gaseste nicio justificare obiectiva sau rezonabila (hotararile Fredin impotriva Suediei, Hoffman impotriva Austriei, Spadea si Scalambrino impotriva Italiei).
Prin urmare, pentru a fi in prezenta unei fapte de discriminare, trebuie sa existe doua situatii comparabile, la care tratamentul aplicat sa fi fost diferit. Subsecvent, tratamentul diferentiat trebuie sa urmareasca sau sa aiba ca efect restrangerea ori inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.
Instanta de fond a facut o analiza detaliata a situatiilor de discriminare invocate de reclamanti, analizand pentru fiecare in parte, motivele invocate si a constatat, in mod legal, faptul ca niciunul dintre reclamanti nu se afla intr-o situatie comparabila cu ceilalti angajati ai paratului la care s-au raportat, fiind corecta concluzia instantei in sensul ca  paratul nu a facut o aplicare discriminatorie a dispozitiilor legale.
Recurentii au aratat ca nu au invocat aplicarea discriminatorie a legii, ci imprejurarea ca modificarile legislative intervenite au determinat o situatie discriminatorie pentru acestia, situatie care impune angajarea raspunderii paratului, in calitate de angajator. Recurentii au aratat ca fapta culpabila a angajatorului consta in neluarea masurilor corespunzatoare pentru a evita situatia de discriminare creata, fara insa a arata care ar fi masurile pe care ar fi trebuit sa le ia angajatorul. Or, in contextul in care acesta a aplicat cu strictete dispozitiile legale, Curtea a constatat ca nu se poate retine in sarcina angajatorului savarsirea vreunei fapte culpabile.
In masura in care reclamantii au inteles sa solicite inlaturarea dispozitiilor legale mentionate anterior, care ar fi determinat situatia de discriminare pretinsa, instanta a reamintit ca potrivit Deciziei nr. 1325/2008 a Curtii Constitutionale, instantele judecatoresti nu au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor legi considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
Prin urmare, abrogarea prevederilor OUG nr.115/2004 care permiteau obtinerea de cresteri salariale pana la limita maxima prevazuta nu poate fi interpretata ca ar crea o stare de discriminare intre reclamanti si angajatii paratului care obtinusera anterior abrogarii OUG nr.115/2004 majorarea salariilor de baza pana la limita maxima, in conditiile in care, in perioada cat prevederile OUG nr.115/2004 au fost in vigoare iar reclamantii au avut raporturi de munca cu paratul aceste prevederi legale au fost aplicate nediscriminatoriu.
Fata de considerentele expuse, Curtea a constatat ca sentinta atacata de reclamanti este legala si temeinica, nefiind incidente motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 7 si 9 din Codul de procedura civila, astfel ca, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila a respins ca nefondat recursul promovat.