Despagubiri pentru prejudiciul cauzat prin preluarea, din patrimoniul reclamantei, a imobilului restituit in natura mostenitorilor fostului proprietar.

Despagubiri pentru prejudiciul cauzat prin preluarea, din patrimoniul reclamantei, a imobilului restituit in natura mostenitorilor fostului proprietar. Calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finan?elor Publice. Prescrip?ia inceputa (i neimplinita) la data intrarii in vigoare a Noului Cod civil ramane supuse dispozi?iilor legale care au instituit-o. Dreptul la despagubire s-a nascut in temeiul unei norme speciale, momentul de inceput al curgerii termenului neputand fi prorogat pana la data intreprinderii vreunui demers de evacuare, de catre persoanele carora le-a fost restituit imobilul (mo?tenitorii fostului proprietar).

- Legea nr. 99/1999, art. 324 alin. 1, 6
- H.G. nr. 34/2009, art. 3 alin. 1 pct. 81
-  Decretul nr. 167/1958, art. 18, art. 7 alin. 1
- Codul civil,  art. 6 alin. 4
- Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009,  art. 201, art. 223, art. 230 lit. p

Potrivit art. 324 alin. 1 din Legea nr. 99/1999, repararea prejudiciilor cauzate societa?ilor comerciale privatizate, prin restituirea catre fo?tii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat se asigura de institutiile publice implicate in privatizare. Instan?a a retinut, insa, ca la stabilirea entita?ilor statului chemate sa raspunda pentru prejudiciile in discu?ie, nu poate fi ignorat con?inutul art. 324  alin. 6 din Legea nr. 99/1999 care prevede ca Statul garanteaza indeplinirea de catre institutiile publice implicate a obligatiilor prevazute in prezentul articol.
Dispozi?iile art. 324  alin. 1 din Legea nr. 99/1999 desemneaza un alt organ decat Ministerul Finan?elor Publice caruia ii poate fi opus, de catre persoana prejudiciata, dreptul sau la despagubiri, fiind incidenta teza finala a normei cuprinsa in disp. art. 3 alin. 1 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009. Insa, prin art. 324  alin. 6 din Legea nr. 99/1999 - pentru ca persoana prejudiciata sa dispuna de posibilitatea efectiva de a incasa despagubirile -, s-a alaturat raspunderii organelor implicate in procesul de privatizare obliga?ia de garan?ie a Statului Roman, fara a se men?iona organele statale in contra carora se invoca aceasta obliga?ie, astfel ca Ministerul Finan?elor este organul ce reprezinta Statul in fa?a instan?elor de judecata.
Institu?iei prescrip?iei extinctive a dreptului la ac?iune i se aplica, in cauza, prevederile Decr. nr. 167/1958, conform dispozitiilor art. 6 alin. 4 din Noul Cod civ., dispozitiile art. 201, art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prescrip?iile incepute la data intrarii in vigoare a Noului Cod civil, inclusiv cele incepute ?i neimplinite, ramanand supuse dispozi?iilor legale care le-au instituit -  excep?ie facand doar institu?ia suspendarii cursului prescrip?iei (neinvocata, in spe?a), ?i numai in condi?iile strict prevazute de art. 203 din Legea nr. 71/2011 (norma generala care face trimitere la cazurile reglementate de art. 2352 pct. 6, 7 Cod civ.).
Dreptul la despagubire s-a nascut in temeiul unei norme speciale, respectiv disp. art. 324 din Legea nr. 99/1999, care stabile?te ca premisa a acestui drept, prejudiciul cauzat prin restituirea in natura a imobilelor detinute de societatea comerciala catre fostii proprietari prin efectul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile. In condi?iile punctual reglementate de legiuitor, momentul de inceput al curgerii termenului de prescrip?ie nu poate fi prorogat pana la data intreprinderii vreunui demers de evacuare, de catre persoanele carora le-a fost restituit imobilul (mo?tenitorii fostului proprietar), dat fiind ca na?terea dreptului la ac?iune al societa?ii pagubite prin pierderea imobilului din patrimoniu nu este legata de imboga?irea fara just temei a persoanelor carora li s-a restituit acest imobil.
Prin Sentinta nr. 1548/3 decembrie 2013, Tribunalul Mures a hotarat: respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive invocate de paratul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, prin DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV - ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE MURES; respingerea exceptiei inadmisibilitatii invocate de parata AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI (A.A.A.S.); admiterea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune invocate de parata A.A.A.S., cu consecinta respingerii cererii formulate de SC R. SA, in contradictoriu cu paratele mentionate, avand ca obiect plata despagubirilor pentru prejudiciul cauzat prin preluarea, din patrimoniul reclamantei, a imobilului situat in xxx, restituit in natura mostenitorilor fostului proprietar; respingerea cererii de chemare in garantie formulate de parata A.A.A.S. impotriva Statului Roman, prin Ministerul Finantelor Publice; respingerea cererii reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecata.
In considerentele Sentintei, instanta a retinut, in esenta, urmatoarele aspecte:
• exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de parata D.G.R.F.P. BRASOV - A.J.F.P. MURES a fost respinsa intrucat disp. art. 324 alin. 6 din Legea nr. 99/1999 face trimitere la garantarea, de catre Stat, a acoperirii prejudiciilor suferite de societatile comerciale privatizate, textul completandu-se cu disp. art. 3 pct. 56 din H.G. nr. 208/2005, prin raportare la pct. 54 din H.G. nr. 1574/2003, iar aceste din urma dispozitii stabilesc calitatea M.F.P. de reprezentant al Statului; solutia de respingere a exceptiei inadmisibilitatii invocate de parata A.A.A.S. a fost motivata prin aceea ca titlul I art. 1 din Legea nr. 99/1999 a adus modificari prevederilor O.U.G. nr. 88/1997, aceste modificari fiind cuprinse si in art. 324 din Legea nr. 99/1999, norma pe care se intemeiaza cererea reclamantei; potrivit definitiei date de art. 3 lit. g din O.U.G. nr. 88/1997, "institutie publica implicata" inseamna Fondul Proprietatii de Stat sau orice minister de resort ori, dupa caz, o autoritate a administratiei publice locale care are atributii de privatizare a unei societati comerciale; deci, principala institutie publica implicata in procesul de privatizare este parata A.A.A.S., cererea reclamantei fiind admisibila in privinta despagubirilor solicitate, cu atat mai mult cu cat nu a solicitat restituirea in natura a imobilului, ci despagubiri in suma de 354.000 lei;
• in ce priveste exceptia prescriptiei extinctive invocata de parata A.A.A.S., prima instanta a retinut ca potrivit art. 3228 din O.U.G. nr. 88/1997, drepturile conferite (inclusiv cele prevazute de art. 324) trebuiau solicitate in termen de 3 luni de la data nasterii lor, insa, acest text de lege, invocat de reclamanta, a fost abrogat prin O.G. nr. 36/2004 pentru modificarea Legii nr. 137/2002 (cu referire la art. 56 din Lege), Ordonanta fiind publicata in M.O. nr. 90/31 ianuarie 2004; prin urmare, prima instanta a examinat exceptia prescriptiei prin raportare la termenul general de 3 ani, prevazut de art. 3 din Decr. nr. 167/1958 (raportul juridic litigios nascandu-se inainte de intrarea in vigoare a Noului Cod civil, la 1 octombrie 2011, aplicandu-i-se art. 201 din Legea nr. 71/2011 privind punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009);
• termenul de prescriptie de 3 ani a inceput sa curga la momentul la care reclamanta a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului, acest fapt intervenind odata cu pronuntarea Deciziei nr. 290/R/13 aprilie 2010 a Curtii de Apel Targu-Mures, asa incat termenul s-a implinit la data de 13 aprilie 2013, cererea de chemare in judecata fiind inregistrata la 22 iulie 2013, fara ca reclamanta sa justifice vreo situatie de intrerupere a cursului prescriptiei; faptul ca, dupa pronuntarea Deciziei nr. 290/R/13 aprilie 2010 a Curtii de Apel Targu-Mures, Primarul Municipiului Reghin a emis Dispozitia nr. 574/21 martie 2012 nu are relevanta deoarece reclamanta nu a fost parte in acea procedura, raportul juridic administrativ reparatoriu purtandu-se exclusiv in temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 si avand ca parti pe fostii proprietari si pe Primarul Municipiului Reghin (care a actionat pe seama Statului); procedura administrativa a fost posibila, in numele Statului Roman, tocmai pentru ca reclamanta a pierdut, anterior, proprietatea, in mod irevocabil, prin hotararea judecatoreasca mentionata;
• in Dispozitia nr. 574/2012 se face referire la efectele Sentintei nr. 1588/30 septembrie 2010 pronuntate de Tribunalul Mures (in dosarul nr. 26/102/2004) si la Decizia nr. 24/A/3 februarie 2011, pronuntata de Curtea de Apel Targu-Mures, prima instanta lamurindu-se, insa, dupa studierea acestor hotarari, ca acestea se refera la un alt proces purtat de catre mostenitorii fostului proprietar tabular in contradictoriu cu Primarul Municipiului Reghin - motivul litigiului constituindu-l faptul ca acesta din urma a respins cererea de restituire in natura a imobilului, retinand ca se afla in proprietatea SC R. SA, insa, in Decizia nr. 24/A/3 februarie 2011, instanta de apel a retinut ca un asemenea impediment nu mai exista pentru ca, intre timp, SC R. SA pierduse, in mod irevocabil, proprietatea asupra imobilului, restituirea acestuia devenind posibila.
Impotriva Sentintei nr. 1548/3 decembrie 2013 a declarat apel reclamanta SC R. SA, solicitand admiterea caii de atac si modificarea in parte a hotararii, in sensul respingerii exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, cu consecinta admiterii cererii de chemare in judecata. In esenta, apelanta a sustinut urmatoarele motive: termenul de prescriptie a inceput sa curga la data iesirii imobilului din patrimoniul societatii, adica in luna decembrie 2012, si nu la 13 aprilie 2010 - data pronuntarii Deciziei nr. 29/R/2010 a Curtii de Apel Targu-Mures, prin care s-a dispus radierea dreptului de proprietate, apelanta indeplinindu-si obligatiile de plata a impozitului pe cladire inclusiv in anul 2012; prima instanta nu a avut in vedere Decizia nr. 18/2011 data de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii, potrivit careia despagubirile acordate societatilor comerciale implicate in procesul de privatizare, ca urmare a retrocedarii unor imobile, se raporteaza la valoarea contabila a imobilului, reflectata in bilant la momentul iesirii efective a bunului din patrimoniul societatii; Decizia nr. 18/2011 se coroboreaza cu art. 324 alin. 2 din Legea nr. 99/1999, prevedere potrivit careia despagubirea reprezinta echivalentul banesc al prejudiciului cauzat prin restituirea in natura a imobilelor detinute de societatea comerciala, catre fostii proprietari, prin efectul unei hotarari judecatoresti irevocabile; in speta, restituirea in natura a avut loc prin Dispozitia nr. 574/21 martie 2012 a Primarului Municipiului Reghin, care nu a fost comunicata apelantei, contand, de asemenea, data iesirii efective a bunului din patrimoniul apelantei, asa incat dreptul la actiune s-a nascut in luna decembrie 2012, la data inregistrarii cererii de chemare in judecata termenul general de 3 ani nefiind implinit; referitor la fondul cauzei, apelanta a aratat ca SC F. A. SA, absorbita de SC R. SA, este succesoare in drepturi a fostului Oficiu Farmaceutic Regional Targu-Mures, inscris in CF xx Reghin, nr. top. x, ca proprietar al imobilului situat in xxx; inventarierea patrimoniului a avut loc in conformitate cu art. 19 din Legea nr. 15/1990, capitalul social al noii societati fiind stabilit prin evaluarea patrimoniului potrivit H.G. nr. 945/1990; jurisprudenta a apreciat, in mod constant, ca hotararea Guvernului de infiintare a societatii constituie titlu de proprietate pentru imobile aflate in situa?ie celui din in litigiu, prin art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 consfintindu-se dobandirea dreptului de proprietate; la data incheierii contractului de vanzare-cumparare de actiuni D MS nr. 8/19 februarie 1999, s-a procedat la inventarierea bunurilor imobile (printre acestea aflandu-se si imobilul pentru care se solicita despagubiri, in speta), apelanta indeplinindu-si, ulterior, obligatia asumata prin art. 8.10.1 din Contract, investind in societate, inclusiv in farmacii, suma de 2.000.000 USD; dupa aparitia Legii nr. 10/2001, mostenitorii proprietarului decedat au solicitat radierea dreptului de proprietate al antecesoarei apelantei si restabilirea situatiei anterioare, iar prin Sentinta nr. 609/23 mai 2007 (dos. nr. 123/R/2003 al Judecatoriei Reghin), cererea a fost admisa, hotararea fiind mentinuta prin Decizia nr. 290/R/13 aprilie 2010 a Curtii de Apel Targu-Mures; mostenitorii legali ai fostului proprietar au incheiat Contractul de vanzare-cumparare autentificat prin Incheierea nr. 606/11 iulie 2012 a B.N.P. D. C., transmitand dreptul de proprietate catre cumparatori, iar ca urmare a notificarii transmise in vederea evacuarii pana cel tarziu la data de 23 februarie 2013, SC R. SA a eliberat spatiul si a predat imobilul proprietarilor, la data de 12 martie 2013; Dispozitia nr. 574/2012 a Primarului Municipiului Reghin nu i-a fost comunicata apelantei; prin restituirea imobilului in natura, apelanta a suferit un prejudiciu si, pe de alta parte, este pusa in imposibilitatea realizarii obiectului de activitate, pachetul de actiuni fiind achizitionat in ideea existentei imobilelor in patrimoniul societatii; obligatia de despagubire este prevazuta de art. 324 alin. 2 din Legea nr. 99/1999; in spete similare, instantele au admis cererile de chemare in judecata, obligand fosta A.V.A.S. la plata prejudiciului suferit de societatea din al carei patrimoniu a iesit imobilul restituit in natura fostilor proprietari.
Impotriva Sentin?ei nr. 1548/3 decembrie 2013 a formulat apel ?i parata D.G.R.F.P. BRASOV - A.J.F.P. MURES, in numele MINISTERULUI FINAN?ELOR PUBLICE si al STATULUI ROMAN, invocand disp. art.466 din Noul Cod de procedura civila, solicitand a se dispune admiterea apelului si schimbarea in parte a hotararii atacate, cu consecinta admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a acestei parate. In esen?a, apelanta a sus?inut urmatoarele motive: conform art. 3 alin. 1 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009, M.F.P. reprezinta Statul, ca subiect de drepturi si obligatii, in fata instantelor, in raporturile juridice, daca legea nu stabileste in acest scop un alt organ, iar conform art. 324 alin. 1 din Legea nr. 99/1999, cu privire la o eventuala reparare a prejudiciului raspunde "institutia publica implicata in privatizare"; din coroborarea art. 3 alin. 1 pct. 81 al H.G. nr. 34/2009 cu art. 344 alin. 1 din Legea nr. 99/1999, cu art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 837/2004 si cu art. 5 din O.U.G. nr. 23/2004 rezulta ca, pentru ipoteza in discutie, M.F.P. nu are calitate procesuala activa; art. 5 alin. 2 din Legea nr. 99/1999 prevede expres ca A.A.A.S. exercita atributiile stabilite prin art. 43 alin. 2, iar in cazul societatilor constituite in temeiul Legii nr. 69/1991, aceste atributii se exercita de catre autoritatile administratiei publice locale; in CF xx Reghin, nr. top. x, este inscris, in calitate de proprietar al imobilului, Statul Roman, in favoarea SC F. A. SA existand doar un drept de administrare si folosinta transmis cu ocazia reorganizarii in temeiul art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990; deci, imobilul nu a intrat in patrimoniul SC F. A. SA deoarece se afla in proprietatea Statului; referitor la jurisprudenta invocata de reclamanta-apelanta, parata-apelanta a sustinut ca situatiile sunt diferite fata de cea existenta, in speta, cat timp nu s-a facut dovada unui drept de proprietate; referitor la cuantumul despagubirilor, parata-apelanta a facut trimitere la Decizia nr. 18/17 octombrie 2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, aceasta hotarare mentionand si faptul ca prin institutii publice implicate in privatizare se inteleg, dupa caz, ministerele de resort, A.V.A.S., autoritatile administratiei publice locale; exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.F.P. este intemeiata si pentru ca O.U.G. nr. 88/1997 (modificata prin Legea nr. 99/1999) nu prevede raspunderea solidara, aceasta neputand fi extinsa la cazuri nereglementate prin lege; prima instanta a respins, in mod nelegal, exceptia retinand principiul disponibilitatii si considerand ca reclamantul detine, prin vointa legiuitorului, atributul stabilirii celor trei elemente ale actiunii sale; in privinta obligatiei de garantare prevazute de art. 324 din Legea nr. 99/1999, apelanta a sustinut ca aceasta are efecte ope legis, nefiind necesar a se statua printr-o hotarare judecatoreasca, textul de lege neputand justifica dispozitia de respingere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, in conditiile in care prima instanta a retinut in mod eronat si prevederile H.G. nr. 1574/2003 - act normativ abrogat prin H.G. nr. 208/2005.
Prin intampinarea depusa la 28 martie 2014, D.G.R.F.P. BRASOV - A.J.F.P. MURES, in numele M.F.P. si al Statului Roman, in calitate de intimata fata de apelul formulat de reclamanta, a solicitat sa se dispuna respingerea acestuia, formuland, in esenta, urmatoarele aparari: exceptia prescriptiei dreptului material la actiune a fost admisa, in mod corect, de prima instanta, fiind incidenta disp. art. 3 din Decr. nr. 167/1958, termenul de prescriptie de 3 ani calculandu-se de la data nasterii dreptului la actiune - momentul predarii imobilului catre mostenitorii fostului proprietar fiind un fapt juridic nerelevant in raport cu inceperea cursului prescriptiei; tolerarea reclamantei-apelante in folosinta imobilului si neformularea unei cereri de chemare in judecata avand ca obiect evacuarea acesteia nu a amanat momentul nasterii dreptului la actiune; termenul de prescriptie a inceput sa curga la data pronuntarii Deciziei nr. 290/R/13 aprilie 2010 a Curtii de Apel Targu-Mures, la data de 22 iulie 2013, cand a fost introdusa cererea de chemare in judecata, termenul fiind deja implinit; emiterea Dispozi?iei nr. 574/2012, de catre Primarul Municipiului Reghin, nu are relevanta sub aspectul momentului de inceput al prescriptiei intrucat SC R. SA nu a fost parte in procedura administrativa, tocmai pentru ca, anterior, pierduse dreptul de proprietate, in mod irevocabil.
Prin intampinarea depusa la 2 aprilie 2014, SC R. SA, in calitate de intimata fata de apelul formulat de D.G.R.F.P. BRASOV - A.J.F.P. MURES, in numele M.F.P. si al Statului Roman, a solicitat sa se dispuna respingerea acestuia, sus?inand, in esenta, urmatoarele aparari: prima instanta a respins, in mod corect, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.F.P., prin D.G.R.F.P. BRASOV - A.J.F.P. MURES, fata de disp. art. 324 alin. 6 din Legea nr. 99/1999, art. 4 alin. 1 pct. 37 din H.G. nr. 109/2009, art. 3 alin. 1 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009, M.F.P. avand calitatea de reprezentant al Statului, asa incat era firesc sa fie chemat in judecata ca mandatar ope legis al acestuia, cu referire la garantarea indeplinirii, de catre institutiile publice implicate in procesul de privatizare (in speta, A.A.A.S.), a obligatiilor prevazute de art. 324  din Legea nr. 99/1999; referitor la fondul cauzei, intimata a sustinut ca si-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului inscris in CF nr.xx Reghin, nr. top. x, intabulat in favoarea SC F. A. SA, absorbita, ca urmare a fuziunii, de catre intimata SC R. SA; intabularea este doar o forma de publicitate imobiliara, asa cum rezulta din art. 21 alin. 1 al Legii nr. 7/1996, rep., care nu afecteaza dreptul de proprietate dobandit in temeiul legii; intimata SC R. SA a dobandit dreptul de proprietate potrivit art. 2 din H.G. nr. 15/1991 si art. 19 din Legea nr. 15/1990, iar conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, bunurile din patrimoniul societatilor comerciale sunt proprietatea acestora.
Prin intampinarea depusa la 4 aprilie 2014 (f. 47-49), A.A.A.S., in calitate de intimata, a invocat disp. art. 471 alin. 5 din Noul Cod de procedura civila ?i a solicitat sa se dispuna respingerea apelului formulat de D.G.R.F.P. BRA?OV - A.J.F.P. MURE?, in numele M.F.P. si al Statului Roman, sus?inand, in esenta, urmatoarele aparari: calitatea procesuala a M.F.P. este prevazuta expres - ca garan?ie directa - de art. 324 alin. 6 din O.U.G. nr. 88/1997, art. 25 din Decr. nr. 31/1954, statul garantand indeplinirea, de catre institu?iile publice implicate a obliga?iilor prevazute in primul text de lege men?ionat; legiuitorul a prevazut, deci, o garan?ie speciala in sarcina Statului (reprezentat de M.F.P.), pentru repararea prejudiciilor cauzate societa?ilor comerciale privatizate sau in curs de privatizare, prin restituirea catre fo?tii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat; disp. art. 9 din O.U.G. nr. 88/1997, potrivit caruia toate sumele incasate de institu?ia intimata din contractele de privatizare se varsa la bugetul statului, este incidenta, in cauza, sus?inand calitatea procesuala a Statului Roman, prin M.F.P.; textele de lege invocate de apelanta D.G.R.F.P. BRA?OV - A.J.F.P. MURE?, in numele M.F.P. si al Statului Roman, cu referire la netemeinicia cererii de chemare in garan?ie, sunt lipsite de relevan?a ?i nu au legatura cu obiectul cauzei, Statul (prin M.F.P.), avand o obliga?ie ope legis, de garantare a pla?ii despagubirilor.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel - investita cu solutionarea apelului, potrivit motivelor invocate ?i potrivit regulilor statornicite de disp. art. 476, 477 Cod proc. civ. -, a retinut urmatoarele aspecte:
In ce priveste limitele investirii instantei de apel, Curtea a constatat ca, prin cererea de apel, D.G.R.F.P. Bra?ov - A.J.F.P. Mure? (in numele M.F.P. si al Statului Roman) nu a formulat critici vizand dispozitia de respingere a exceptiei inadmisibilita?ii ac?iunii, invocata in prima instan?a de parata A.A.A.S., dupa cum nici reclamanta SC R. SA nu a criticat aceasta dispozi?ie cuprinsa in hotararea atacata - neavand, de altfel, interes sa atace o dispozitie care ii era favorabila -, iar parata A.A.A.S. nu si-au exercitat dreptul de apel, achiesand tacit la hotararea primei instante. In consecinta, Curtea a constatat ca apelul a fost limitat la anumite solu?ii din dispozitiv, nefiind, a?adar, investita cu analizarea modalitatii de solutionare a exceptiei inadmisibilita?ii ac?iunii, conform interpretarii per a contrario a disp. art. 477 alin. 2 teza I Cod proc. civ. - faptul ca, in intampinarea depusa de intimata A.A.A.S. se face trimitere la "celelalte motive" invocate de aceasta in prima instan?a, respectiv "competen?a, admisibilitate, termenele speciale de prescrip?ie ?i aparari de fond privind valoarea prejudiciului solicitat", neputand determina investirea instan?ei de apei cu analizarea excep?iei inadmisibilita?ii ac?iunii (cu privire la care nu a identificat motive de ordine publica a caror invocare constituie o facultate a instan?ei, potrivit disp. art. 479 alin. 1 teza finala Cod proc. civ.), in condi?iile in care aceasta excep?ie a format obiectul cercetarii, de catre prima instan?a, iar impotriva dispozi?iei de respingere niciuna dintre par?i nu a declarat apel, in spe?a, nefiind incidente ipotezele prevazute de art. 477 alin. 2 tezele a II-a ?i a III-a Cod proc. civ.
Referitor la excep?ia lipsei calita?ii procesuale pasive a paratului M.F.P., prin D.G.R.F.P. Bra?ov - A.J.F.P. Mure?, Curtea a constatat, in privin?a cadrului procesual, cu referire la par?i ?i cu trimitere speciala la paratul men?ionat, nepertinen?a sus?inerilor apelantei-parate, fa?a de dispozi?iile art. 3 alin. 1 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009, care statueaza ca reprezentarea Statului de catre Ministerul Finan?elor Publice are caracter general ?i subsidiar, intervenind ori de cate legea nu stabile?te, in acest scop, un alt organ.
Este, de asemenea, adevarat ca potrivit art. 324 alin. 1 din Legea nr. 99/1999, repararea prejudiciilor cauzate societa?ilor comerciale privatizate, prin restituirea catre fo?tii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat se asigura de institutiile publice implicate in privatizare. Curtea a retinut, insa, ca la stabilirea entita?ilor statului chemate sa raspunda pentru prejudiciile in discu?ie, nu poate fi ignorat con?inutul art. 324  alin. 6 din Legea nr. 99/1999 care prevede ca Statul garanteaza indeplinirea de catre institutiile publice implicate a obligatiilor prevazute in prezentul articol.
Pentru a fi producator de efecte juridice, textul legal nu poate fi privit ca o simpla declara?ie de principiu, impunandu-se concluzia ca, prin art. 324  alin. 6 din Legea nr. 99/1999, legiuitorul a instituit o adevarata garan?ie subsidiara pentru executarea obliga?iei de catre organele desemnate de art. 324  alin. 1 din Legea nr. 99/1999. Aceasta garan?ie este oferita persoanelor pagubite ?i se reflecta, in plan procesual, in posibilitatea conferita persoanei prejudiciate de a chema in judecata ?i Statul Roman, prin organul care il reprezinta, ca regula, in fa?a instan?elor de judecata.
A?adar, disp. art. 324  alin. 1 din Legea nr. 99/1999 desemneaza un alt organ decat Ministerul Finan?elor Publice caruia ii poate fi opus, de catre persoana prejudiciata, dreptul sau la despagubiri, fiind incidenta teza finala a normei cuprinsa in disp. art. 3 alin. 1 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009. Insa, prin art. 324  alin. 6 din Legea nr. 99/1999 - pentru ca persoana prejudiciata sa dispuna de posibilitatea efectiva de a incasa despagubirile -, s-a alaturat raspunderii organelor implicate in procesul de privatizare obliga?ia de garan?ie a Statului Roman, fara a se men?iona organele statale in contra carora se invoca aceasta obliga?ie, astfel ca Ministerul Finan?elor este organul ce reprezinta Statul in fa?a instan?elor de judecata.
In condi?iile punctuale relevate, Curtea a retinut ca dezlegarea data de prima instan?a excep?iei lipsei calita?ii procesuale pasive a paratului Ministerul Finan?elor Publice este in acord cu normele analizate, urmand sa men?ina dispozi?ia de respingere a acestei excep?ii ?i, prin urmare, sa respinga apelul formulat de D.G.R.F.P. BRA?OV - A.J.F.P. MURE?, in numele M.F.P. si al Statului Roman.
Referitor la apelul formulat de reclamanta SC R. SA, Curtea a retinut faptul ca par?ile sunt de acord in privin?a faptului ca, in spe?a, se aplica termenul general de prescrip?ie, de 3 ani, concluziile acestora fiind divergente cu privire la momentul de inceput al curgerii termenului.
Intr-adevar, institu?iei prescrip?iei extinctive a dreptului la ac?iune i se aplica, in cauza, prevederile Decr. nr. 167/1958, conform disp. art. 6 alin. 4 din Noul Cod civ., disp. art. 201, art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prescrip?iile incepute la data intrarii in vigoare a Noului Cod civil, inclusiv cele incepute ?i neimplinite, ramanand supuse dispozi?iilor legale care le-au instituit -  excep?ie facand doar institu?ia suspendarii cursului prescrip?iei (neinvocata, in spe?a), ?i numai in condi?iile strict prevazute de art. 203 din Legea nr. 71/2011 (norma generala care face trimitere la cazurile reglementate de art. 2352 pct. 6, 7 Cod civ.).
Odata cu intrarea in vigoare a Decr. nr. 167/1958, la data de 21 aprilie 1958, ?i pana la abrogarea acestuia prin art. 230 lit. p din Legea nr. 71/2011, incepand cu 1 octombrie 2011, normele care reglementau prescriptia aveau caracter imperativ, prescriptia extinctiva ?ind o institutie de ordine publica, astfel ca sub imperiul acestei reglementari nu se putea deroga prin conventie de la normele referitoare la prescriptie, instanta de judecata putand ?i fiind chiar obligata sa invoce din o?ciu prescriptia - art. 18 din Decr. nr. 167/1958 -, oricand, chiar ?i in calea de atac a recursului. Aceasta solu?ie este, de altfel, confirmata prin jurispruden?a Inaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie - e.g., Decizia nr. 3537/9 septembrie 2013, Sec?ia I Civila.
Prin Sentin?a nr. 609/23 mai 1997, pronun?ata in dosarul nr. 123/R/2006, Judecatoria Reghin a dispus radierea, din C.F. nr. 5470 Reghin, nr. top. 395, a dreptului de proprietate al paratei SC F. A. SA ?i restabilirea situa?iei anterioare eviden?ierii dreptului de proprietate al acesteia cu privire la imobilul situat in xxx, prin Decizia nr. 263/24 noiembrie 2009, pronun?ata de Tribunalul Mure? in dosarul nr. 357.1/102/2008 (numarul in format vechi fiind 3283/2009), fiind admis apelul formulat de SC F. A. SA, cu consecin?a respingerii cererii de chemare in judecata formulate de G. M. M., in calitate de mo?tenitor legal al fo?tilor proprietari tabulari, M. V. ?i M. F., in contradictoriu cu parata SC F. A. SA.
Insa, prin Decizia nr. 290/R/13 aprilie 2010, pronun?ata de Curtea de Apel Tg.-Mure? in dosarul nr. 357.1/102/2008, a fost admis recursul formulat de mo?tenitorii reclamantului G. M. M. (decedat in timpul procesului), dispunandu-se modificarea Deciziei nr. 263/24 noiembrie 2009, in sensul respingerii apelului paratei SC F. A. SA, a carei succesoare in drepturi era SC R. SA, declarat impotriva Sentin?ei nr. 609/23 mai 2007 a Judecatoriei Reghin.
Prin urmare, la data de 13 aprilie 2010, instan?a de control judiciar a confirmat, in mod irevocabil, hotararea primei instan?e prin care s-a dispus radierea dreptului de proprietate al antecesoarei SC R. SA ?i restabilirea situa?iei anterioare eviden?ierii dreptului de proprietate al acesteia in C.F. nr. xx Reghin, nr. top. xx, cu privire la imobilul situat in xxx. 
Intrucat antecesoarea apelantei din prezenta cauza, respectiv SC F. A. SA ?i, ulterior, apelanta SC R. SA, au avut calitatea de parte, mai exact, pozi?ia procesuala a parata, atat in dosarul nr. 123/R/2006 al Judecatoriei Reghin, cat ?i in dosarul nr. 3283/2009 (nr. in format nou 357.1/102/2008) al Tribunalului Mure? ?i in dosarul nr. 357.1/102/2008 al Cur?ii de Apel Tg.-Mure? - exercitandu-?i, in mod activ, drepturile procesuale, SC R. SA nu poate invoca necunoa?terea dispozitivului ?i considerentelor Deciziei nr. 290/R/13 aprilie 2010 a Cur?ii de Apel Tg.-Mure?.
A?adar, apelanta SC R. SA nu poate invoca, in prezenta cauza, necunoa?terea consecin?elor juridice ale hotararii irevocabile evocate cu privire la pierderea dreptului de proprietate asupra imobilului inscris in C.F. nr. xx Reghin, nr. top. x ?i situat in xxx.
Potrivit disp. art. 7 alin. 1 din Decr. nr. 167/1958, corob. cu disp. art. 1886 Cod civ. - norme aplicabile raportului juridic dedus judecatii -, prescriptia extinctiva incepe sa curga de la data nasterii dreptului la actiune.
Curtea a constatat, deci, ca prima instan?a a stabilit, in mod corect, momentul de inceput al termenului general de prescrip?ie de 3 ani, prin raportare concreta la data na?terii dreptului material la ac?iune, ca situa?ie de drept, re?inand ca termenul a inceput sa curga de la data pierderii dreptului de proprietate asupra imobilului anterior men?ionat, prin efectul Deciziei nr. 290//R pronun?ate de Curte de Apel Tg.-Mure? la data de 13 aprilie 2010.
Dreptul la despagubire s-a nascut in temeiul unei norme speciale, respectiv disp. art. 324 din Legea nr. 99/1999, care stabile?te ca premisa a acestui drept, prejudiciul cauzat prin restituirea in natura a imobilelor detinute de societatea comerciala catre fostii proprietari prin efectul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile. In condi?iile punctual reglementate de legiuitor, momentul de inceput al curgerii termenului de prescrip?ie nu poate fi prorogat pana la data intreprinderii vreunui demers de evacuare, de catre persoanele carora le-a fost restituit imobilul (mo?tenitorii fostului proprietar), dat fiind ca na?terea dreptului la ac?iune al societa?ii pagubite prin pierderea imobilului din patrimoniu nu este legata de imboga?irea fara just temei a persoanelor carora li s-a restituit acest imobil. Prin urmare, nu poate produce efecte juridice o continuare a posesiei societa?ii asupra imobilului, prin raportare la aceste persoane intrucat prescrip?ia vizand dreptul societa?ii de a ob?ine despagubiri nu a curs in folosul fo?tilor proprietari - potrivit disp. art. 324 alin. 3 din Legea nr. 99/1999 despagubirile stabilindu-se de catre institu?iile publice implicate ?i societatea care a pierdut imobilul din patrimoniu (de comun acord sau prin justi?ie) -, astfel ca nu se poate pune problema unei recunoa?teri ca tacite a dreptului ce face obiectul prescriptiei, realizata de catre persoanele carora le-a fost restituit imobilul.
In acela?i sens, avand in vedere fundamentul creat prin norma speciala cuprinsa in disp. art. 324 din Legea nr. 99/1999, Curtea a confirmat argumentul re?inut de prima instan?a referitor la lipsa relevan?ei emiterii Dispozi?iei nr. 574/21 martie 2012 - prin care Primarul Municipiului Reghin a realizat actul de repara?ie, prin restituirea imobilului catre fo?tii proprietari, in temeiul Legii nr. 10/2001, ca finalitate a procedurii administrative parcurse de ace?tia -, pentru stabilirea momentului de inceput al termenului de prescrip?ie. In fine, prin Decizia nr. 18/17 octombrie 2011 a Inaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie, data in solu?ionarea unui recurs in interesul legii ?i publicata in M.O. nr. 892/16 decembrie 2011, s-a stabilit faptul ca despagubirile se acorda pentru bunuri ce ies din patrimoniul societa?ii, cuantumul despagubirilor raportandu-se la valoarea contabile a imobilului, astfel cum aceasta este reflectata in bilan?, la momentul ie?irii efective a bunului din patrimoniul societa?ii, valoarea trebuind actualizata cu indicele de infla?ie la momentul pla?ii despagubirilor. Avand in vedere problemele dezlegate de instan?a suprema, Curtea a retinut ca, pe temeiul Deciziei nr. 18/2011, nu se poate sus?ine instituirea unei excep?ii in privin?a momentului de inceput al termenului de prescrip?ie, Inalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie nestabilind unui alt moment decat cel al na?terii dreptului la ac?iune. 
In condi?iile punctuale men?ionate, termenul de prescrip?ie de 3 ani a inceput ca curga la data de 13 aprilie 2010, iar cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Mure? la data de 22 iulie 2013 a fost introdusa dupa implinirea acestui termen. 
Avand in vedere argumentele anterior expuse, Curtea a respins, ca nefondate, atat apelul formulat de reclamanta, cat ?i apelul formulat de parata, pastrand hotararea primei instante - art. 296 teza I Cod proc. civ.