Admiterea exceptiei necompetentei materiale. Consecinte

Odata admisa o exceptie de necompetenta, instanta nu mai poate dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale, ci trebuie sa faca aplicarea dispozitiilor art. 41 alin. 1 C. pr. pen. din 1968 privind declinarea competentei si trimiterea dosarului instantei de judecata aratata ca fiind competenta.
Acest lucru rezulta pe de o parte din caracterul imperativ al art. 42 alin. 1 C. pr. Pen. din 1968 care nu lasa la aprecierea instantei daca va trimite sau nu dosarul instantei competente, dupa ce a admis exceptia de necompetenta materiala.
Pe de alta parte, art. 43 alin. 6 C. pr. pen. din 1969 permitea instantei care isi declina competenta doar sa ia masurile si sa efectueze “actele ce reclama urgenta" (spre exemplu, masurile preventive).
Ori, restituirea cauzei la procuror, dupa ce a in prealabil a fost admisa exceptia de necompetenta materiala, nu constituie o masura sau un act “ce reclama urgenta" in sensul art. 43 alin. 6 C. pr. pen. din 1969.
C. pr. pen. din 1968, art. 39, art. 42
C. pr. Pen., art. 47, art. 50
Prin sentinta penala nr. 1219/26.11.2013 pronuntata de Judecatoria Targu-Mures,  s-au hotarat urmatoarele:
In baza art. 39 alin. 1 din C.pr.pen. a fost admisa exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei Targu Mures invocata din oficiu.
In baza art. 332 alin. 1 si 2 din C.pr.pen. s-a dispus restituirea cauzei privind pe inculpata P. A. M.,   cercetata sub aspectul savarsirii infractiunilor de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, delapidare si fals in inscrisuri sub semnatura privata,  fapte prevazute de art. 215 al. 1, 2, 3 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 215 ind. 1 al.1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal si art. 290 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, la Parchetul de pe langa Tribunalul Mures.
In baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
In baza art. 332 alin. 3 din C.pr.pen. a fost mentinuta masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
La termenul de judecata din data de 22.10.2013, inculpata P. A. M. a aratat ca recunoaste fara rezerve faptele retinute in actul de sesizare a instantei, ca doreste sa-i fie aplicate prevederile art. 320 ind. 1 Cod procedura penala si ca este de acord ca aceasta cauza sa fie solutionata pe baza probelor administrate in faza de urmarire penala, pe care le cunoaste si le insuseste. La acelasi termen instanta a constatat ca prezenta cauza se va judeca potrivit art. 320 ind. 1 Cod procedura penala, astfel incat nu vor fi administrate alte probe si a pus in discutie din oficiu schimbarea incadrarii juridice, din infractiunile de delapidare, inselaciune si fals in inscrisuri sub semnatura privata descrise in actul de sesizare al instantei, respectiv fapte prevazute de art. 215 ind. 1 al.1 si al.2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 215 al. 1, 2 si 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal si art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, in infractiunile de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, delapidare si fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazute de art. 215 ind. 1 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 215 al. 1, 2, 3 si 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal si art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, retinand ca:
- fapta inculpatei P. A. M. de a se inrola fara drept, dupa accesarea sistemului informatic al C. B. SA, pe conturile clientilor K. I. V., N. J. B., N. I., S. A., I. L., R. I., G. M.C., T. E., F. G., V. E., I. I., F. I. si S. A., aflati in portofoliul detinut in calitate de ofiter servicii clienti, ca si imputernicit si de a retrage bani din conturile sau depozitele acestora, in perioada 05.05.2010-05.01.2013, prezentandu-se in acest sens la sucursala C. Tg. Mures si inducand in eroare reprezentantii bancii carora le-a prezentat o situatie neadevarata, respectiv ca ar avea dreptul de a retrage sume de bani din conturile clientilor, aceste actiuni avand drept urmare cauzarea unui prejudiciu in valoare totala de 206.230,01 lei in dauna persoanelor vatamate mentionate si a C. B. SA, (suma care reprezenta retragerile efectuate de inculpata din conturile acestor persoane vatamate, la care s-au adaugat comisioanele aferente fiecarei retrageri, precum si veniturile nerealizate de banca - suma de 6.624,57 lei, in cazul lichidarii depozitelor persoanelor vatamate I. L. si R. I.), fapta prevazuta de art. 215 alin. 1, 2, 3 si 5 din C.pen., cu aplicarea art. 41, alin. 2 din C.pen. (41 acte materiale);
- faptele inculpatei P.A. M., care in calitate de angajata a C. B. SA si-a insusit din conturile persoanelor vatamate K. I. V. si N. J. B. suma de 10.845,00 lei prin efectuarea a 15 retrageri, in perioada 25.02.2009-03.02.2010, toate fara acordul persoanelor vatamate, semnand in fals ordinele de retragere in numele titularilor de cont sau intr-un caz in numele martorului K. D., s-a apreciat ca intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de delapidare in forma continuata prevazuta de art. 215 ind. 1 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41, alin. 2 din C.pen (15 acte materiale) si fals in inscrisuri sub semnatura privata prevazuta de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41, alin. 2 din C.pen. (15 acte materiale).
In temeiul art. 334 Cod procedura penala instanta a adus la cunostinta inculpatei ca are dreptul de a solicita lasarea cauzei mai la urma sau acordarea unui nou termen de judecata in vederea pregatirii apararii fata de punerea in discutie din oficiu a schimbarii incadrarii juridice a faptelor retinute in sarcina sa, iar aparatorul inculpatei, avocatul din oficiu, V. M., a solicitat acordarea unui nou termen de judecata in vederea pregatirii apararii.
La termenul de judecata din data de 26.11.2013 instanta a pus in discutie schimbarea incadrarii juridice, asa cum s-a mentionat in incheierea de sedinta din data de 22.10.2013, cu o completare in ceea ce priveste cuantumul prejudiciului retinut pentru infractiunea de inselaciune, respectiv adaugarea la suma de 206.230,01 lei a sumei de 7881,19 lei, reprezentand dobanda aferenta depozitelor mentionate la punctele 8 si 9 din Rechizitoriu, privind pe I. L. si R. I.
La acest termen, dupa formularea concluziilor de catre inculpata si reprezentanta parchetului, instanta a dispus  schimbarea incadrarii juridice a faptelor retinute in sarcina inculpatei P. A. M. din infractiunile de delapidare, inselaciune si fals in inscrisuri sub semnatura privata descrise in actul de sesizare al instantei, respectiv fapte prevazute de art. 215 ind. 1 al.1 si al.2 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 215 al. 1, 2 si 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal si art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, in infractiunile de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, delapidare si fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazute de art. 215 ind. 1 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 215 al. 1, 2, 3 si 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal si art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Conform dispozitiilor art. 27, pct. 1, lit. a din C.pr.pen., Tribunalul era competent sa judece in prima instanta infractiunea de inselaciune care a avut consecinte deosebit de grave, prevazuta de art. 215, alin. 5 din C.pen. Astfel, raportat la noua incadrare juridica, in baza art. 39 alin. 1 din C.pr.pen., s-a admis exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei Targu Mures invocata din oficiu.
Conform art. 332 alin. 1 si 2 din C.pr.pen. "cand se constata inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, ca in cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetare penala de un alt organ decat cel competent, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului, care procedeaza potrivit art. 268, alin. 1. Cauza nu se restituie atunci cand constatarea are loc dupa inceperea dezbaterilor sau cand instanta , in urma cercetarii judecatoresti, schimba incadrarea juridica a faptei intr-o alta infractiune pentru care cercetarea penala ar fi revenit altui organ de cercetare. Instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator".
Instanta a constatat ca in prezenta cauza urmarirea penala a fost efectuata de Parchetul de pe langa Judecatoria Tg-Mures, care nu este competent material fata de noua incadrare juridica. La termenul de judecata din data de 22.10.2013, inculpata P. A. M. a aratat ca recunoaste fara rezerve faptele retinute in actul de sesizare a instantei, ca doreste sa-i fie aplicate prevederile art. 320 ind. 1 Cod procedura penala si ca este de acord ca aceasta cauza sa fie solutionata pe baza probelor administrate in faza de urmarire penala, pe care le cunoaste si le insuseste. La acelasi termen instanta a constatat ca prezenta cauza se va judeca potrivit art. 320 ind. 1 Cod procedura penala, astfel incat nu vor fi administrate alte probe. Inainte de inceperea dezbaterilor instanta a pus in discutie din oficiu schimbarea incadrarii juridice, iar la termenul de judecata din data de 26.11.2013 a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptelor retinute in sarcina inculpatei P. A. M. din infractiunile de delapidare, inselaciune si fals in inscrisuri sub semnatura privata descrise in actul de sesizare al instantei, respectiv fapte prevazute de art. 2151 al.1 si al.2 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 215 al. 1, 2 si 3 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal si art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, in infractiunile de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, delapidare si fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazute de art. 215 ind. 1 al.1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 215 al. 1, 2, 3 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal si art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.
Instanta a considerat ca nu se impunea declinarea  competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Mures, asa cum a solicitat reprezentanta Parchetului de pe langa Judecatoria Tg-Mures. Intr-adevar, in situatia in care schimbarea incadrarii juridice se dispune in urma cercetarii judecatoresti, iar competenta ar apartine altui organ de cercetare penala, cercetarea judecatoreasca efectuata de o instanta independenta si impartiala, cu respectarea exigentelor de publicitate si contradictorialitate, ar acoperi nulitatea urmarii penale efectuata de un organ necompetent. Or, in prezenta cauza, instanta nu a efectuat o astfel de cercetare, avand in vedere faptul ca a constatat ca se judeca potrivit procedurii simplificare, neprocedand la readministrarea probatoriului. Drept urmare, singura solutie care se impunea  era aceea de restituire a cauzei la organul de urmarire penala competent a efectua cercetarile, raportat la noua incadrare juridica, respectiv Parchetul de pe langa Tribunalul Mures. 
Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Tg.-Mures.
In motivarea recursului, procurorul sustine ca instanta de fond in mod gresit a admis exceptia de necompetenta materiala si a dispus restituirea cauzei la procuror si solicita respingerea cererii de schimbare a incadrarii juridice a faptelor si trimiterea cauzei la Judecatoria Targu-Mures pentru continuarea judecatii.
Examinand recursul promovat de Parchet, din prisma dispozitiilor  art. 3856 alin. 3, art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 17 ind. 2 rap. la art. 5 ind. 2 si art. 62-68  C. pr. pen, instanta de control judiciar l-a gasit fondat, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozi?iilor art. 39 alin. 1 C. pr. pen, exceptia de necompetenta materiala poate fi ridicata in tot cursul procesului penal, pana la pronuntarea hotararii definitive.
Observam ca prima instanta a invocat aceasta exceptie, iar prin hotararea atacata, exceptia a fost admisa.
Odata admisa o asemenea exceptie, instanta nu mai putea dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale, in baza art. 332 alin. 1, 2 C. pr. pen, ci trebuia sa faca aplicarea dispozi?iilor art. 41 alin. 1 C. pr. pen. privind declinarea competentei si trimiterea dosarului instantei de judecata aratata ca fiind competenta.
Acest lucru rezulta pe de o parte din caracterul imperativ al dispozi?iilor art. 42 alin. 1 C. pr. pen., care nu lasa la aprecierea instantei daca va trimite sau nu dosarul instantei competente, dupa ce a admis exceptia de necompetenta materiala.
Pe de alta parte, art. 43 alin. 6 C. pr. pen. permite instantei care isi declina competenta doar sa ia masurile si sa efectueze “actele ce reclama urgenta" (spre exemplu, masurile preventive).
Ori, restituirea cauzei la procuror potrivit art. 332 alin. 1, 2 C. pr. pen, dupa ce a in prealabil a fost admisa exceptia de necompetenta materiala, nu constituie o masura sau un act “ce reclama urgenta" in sensul art. 43 alin. 6 C. pr. pen.
Pentru aceste considerente, restituirea cauzei la procuror dupa ce a fost admisa exceptia de necompetenta materiala,  apare ca fiind o dispozitie lovita de nulitate si va fi inlaturata, cauza fiind rejudecata in baza art. 385 ind. 15 lit. d C. pr. pen.
In privinta criticilor aduse prin recurs asupra competentei materiale, asa cum s-a retinut, prima instanta s-a limitat in a admite exceptia de necompetenta materiala, in baza art. 39 alin. 1 C. pr. pen, fara sa arate care ar fi instanta competenta si fara sa decline cauza in favoarea respectivei instante.
Aceasta dispozitie de admitere a exceptiei de necompetenta materiala nu poate fi analizata in prezenta cale de atac, deoarece hotararea prin care se dispune asupra unei exceptii de necompetenta materiala nu are prevazuta o asemenea cale de atac.
Mai mult, potrivit dispozi?iilor art. 42 alin. 4 C. pr. pen, nici hotararea de declinarea a competentei nu este supusa apelului sau recursului.
Abia in momentul ivirii conflictului pozitiv sau negativ de competenta,  instanta superioara este chemata sa solutioneze acest conflict, potrivit dispozi?iilor art. 43 C. pr. pen.
Ori, in prezenta cauza, inca nu este ivit un conflict negativ de competenta, deoarece prima instanta doar a admis exceptia de necompetenta materiala, fara sa arate care ar fi instanta competenta, fara sa-si decline competenta si sa trimita cauza respectivei instante si fara sa existe o a doua instanta care sa se fi declarat necompetenta material.
Pentru aceste considerente, tinand seama de cadrul procesual cu care este investita, respectiv recursul declarat de procuror, Curtea nu a putut analiza dispozitia primei instante prin care a fost admisa exceptia de necompetenta materiala si cata vreme nu este ivit un conflict de competenta, care poate fi solutionat doar prin regulatorul de competenta, potrivit art. 43 C. pr. pen.
Solutia care se impune este aceea a trimiterii cauzei Judecatoriei Targu-Mures pentru continuarea judecatii, in baza art. 38515 lit. c C. pr. pen, urmand a fi aplicate dispozitiile procesuale ce decurg din admiterea unei exceptii de necompetenta materiala.
Pornind de la aceasta solutie, nu vom mai analiza criticile aduse de parchet privind pretinsa contradictie logico-juridica intre dispozitiile procedurii simplificate prevazute de art. 320 ind. 1 C. pr. pen. si cele de restituire a cauzei la procuror prevazute de art. 332 C. pr. pen, nici cele privind indeplinirea sau nu a cerintelor art. 332 alin. 1, 2 C. pr. pen si nici cele privind incadrarea juridica a faptelor.
Insa toate aceste motive de recurs vor fi avute in vedere de instante in continuarea procesului penal.
Fata de cele retinute, urmeaza ca, in temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C. pr. pen, sa admitem  recursul  declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Targu-Mures impotriva sentintei penale nr. 1219/26.11.2013 pronuntata de Judecatoria Targu-Mures.
S-a casat partial sentinta penala atacata si rejudecandu-se cauza:
S-a inlaturat din sentinta atacata dispozitiile de restituire a cauzei la Parchetul de pe langa Tribunalul Mures privind pe inculpata P. A. M., cercetata sub aspectul savarsirii infractiunilor de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, delapidare si fals in inscrisuri sub semnatura privata, fapte prevazute de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen, art. 215 ind. 1 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. si  art. 290 C. pen, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.
S-a trimis cauza Judecatoriei Targu-Mures pentru continuarea judecatii.
In baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare in recurs au ramas in sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentand onorariul aparatorului desemnat din oficiu, va fi avansata Baroului Mures din fondurile Ministerului Justitiei.

Nota (judecator Mihaela Vasiescu): Considerentele instantei raman actuale si dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 13572010 privind Codul de procedura penala. Astfel, daca necompetenta materiala, teritoriala sau functionala se iveste in faza camerei preliminare, judecatorul de camera preliminara, dupa admiterea unei asemenea exceptii, nu poate decat sa isi decline competenta in favoarea instantei competente. El nu are caderea sa excluda anumite probe sau toate probele administrate in cursul urmaririi penale, sau sa restituie cauza la procuror, masuri pe care le poate dispune doar judecatorului de camera preliminara de la instanta competenta. Suplimentar, in faza de judecata, faza in care oricum o dispozitie de restituire a cauzei la parchet nu mai este posibila, admiterea unei exceptii de necompetenta poate atrage doar declinarea de competenta.