Imparteala este operatia prin care se atribuie fiecarui coproprietar o parte diviza, determinata materialmente, proportionala si echivalenta cu cota ce o avea.

Partajarea proprietatilor partilor trebuie infaptuita cu respectarea pe cat posibil a echivalentului cotei pe care o au, iar imposibilitatea respectarii cu fidelitate a acestui echivalent se poate compensa prin sulta si nu prin nasterea unui drept de servitute.

                            Decizia civila nr. 606/R din 28.11.2011 a Curtii de Apel Galati

Prin decizia civila nr.85 a Tribunalului Braila s-a admis apelul, s-a schimbat in parte sentinta si in rejudecare s-a dispus iesirea din indiviziune a partilor conform raportului de expertiza C., lotul I atribuindu-se reclamantei, iar lotul 2 paratei. S-au delimitat loturile conform liniei care uneste punctele 1 - 2 - 3 cu mentiunea ca de la linia 2 - 3 se constituie servitute de trecere pentru acces la strada pe l0 ml. pentru lotul 2, pe traseul cel mai scurt.
Pentru a pronunta aceasta decizie s-au retinut urmatoarele:
Conform schitei anexa la raportul de expertiza efectuat de expertul M. la fond, lotul atribuit paratei nu are o cale de acces apropiata de iesirea la strada, ci va trebui sa ocoleasca pe o distanta de 40 ml lotul I atribuit reclamantei S.L.
Astfel, motivele invocate de apelanta R.E. sunt intemeiate, si s-a incuviintat in apel o noua expertiza, la solicitarea apelantei, pentru a se stabili o modalitate de iesire din indiviziune in masura sa asigure ambelor loturi accesul la strada si sa dea posibilitatea partilor sa foloseasca in mod util si comod loturile atribuite.
Potrivit raportului de expertiza tehnica imobiliara efectuat de expertul C.E. in apel imobilul nu este comod partajabil in natura. Singura posibilitate de a se putea asigura un acces facil la strada pentru lotul apelantei R.E. este acordarea unui drept de servitute de trecere pe lotul I al intimatei, pe traseul el mai scurt de 10 ml.
In ceea ce priveste stabilirea servitutii de trecere in favoarea lotului nr. 2, aceasta a rezultat din procesul de iesire din indiviziune, instanta putand sa stabileasca o astfel de sarcina asupra lotului nr. 1 (fondul aservit), atunci cand constata ca pentru exploatarea utila si comoda a lotului nr. 2 (fondul dominant) este necesara o astfel de sarcina, fara a exista o cerere formulata in mod expres de catre proprietarul fondului in favoarea caruia se instituie servitutea.
Existenta locului infundat care constituie lotul apelantei, nu se datoreaza unor fapte sau modalitati de folosire, ci este data de natura imobilului indiviz.
Asigurarea caii de acces pentru locul infundat este necesara ca urmare a delimitarii loturilor ca o consecinta a iesirii din indiviziune.
Pentru faptul ca proprietarul imobilului asupra caruia se exercita servitutea, sufera o scadere a dreptului sau de proprietate, fiind obligat sa lase pe titularul servitutii sa faca acte de uz asupra fondului sau, acesta trebuie despagubit.
In cauza, s-a stabilit in sarcina paratei apelante plata unei sulte pentru terenul asupra caruia s-a instituit un drept de servitute.
Impotriva deciziei civile nr.85 din 21 aprilie 2011 a Tribunalului Braila a declarat recurs reclamanta solicitand casarea acesteia si mentinerea sentintei civile nr.6523/2009 a Judecatoriei Braila pentru ca in speta sunt incidente dispozitiile art.304 pct.8, 9 Cod procedura civila.
Instanta a schimbat intelesul lamurit si clar al dosarului pentru ca aparatorul a cerut un drum de acces catre strada, pentru ca expertii definesc drumul de acces ca fiind o servitute pe lotul recurentei, iar Tribunalul Galati intra in rol si motiveaza in drept propunerea expertilor pe art.616 si 617 Cod civil si art.741.
Examinand actele si lucrarile dosarului prin decizia civila nr. 606/R din 28.11.2011 Curtea de Apel Galati a constatat ca recursul  este fondat.
Prin prezentul recurs se pune in discutie legalitatea omologarii raportului de expertiza din apel.
Din analiza acestui raport se constata ca prima concluzie a expertului a fost aceea ca imobilul nu este comod partajabil in natura. A doua varianta era de acordare a unei servituti de trecere pe lotul recurentei-reclamante S.L. pe traseul cel mai scurt , de la limita lotului sau pana la strada pe o distanta de 10 ml. In cazul in care S.L. si-ar demola incaperile se propune ca aceasta servitute sa fie instituita chiar pe locul acestor constructii, de-a lungul hotarului cu vecinul B.D.
Instanta de apel imbratiseaza aceasta a doua varianta si dispune instituirea acestei servituti de trecere "pe traseul cel mai scurt de 10 ml." fara o delimitare in plan a acestuia. Acest fapt contravine Legii nr.7/1996, iar daca s-a avut in vedere ca in viitor se vor demola constructiile lui S.L. este contrar dispozitiilor legale ca in prezent sa se dispuna instituirea unui drept de servitute pe terenul de sub aceste constructii.
Se constata ca in speta este incident art.304 pct.9 Cod procedura civila pentru ca instanta intr-o actiune de iesire din indiviziune a dispus crearea a doua loturi din care unul fara acces la drum public.
Pentru a asigura iesirea la drum public a dispus din oficiu instituirea unei servituti de trecere fara o delimitare in plan - fapt inadmisibil.
Partajarea proprietatilor partilor trebuia infaptuita cu respectarea pe cat posibil a echivalentului cotei pe care o aveau, iar imposibilitatea respectarii cu fidelitate a acestui echivalent se putea compensa prin sulta si nicidecum prin crearea de loturi fara acces la drum public. Este bine stiut ca o servitute de trecere se poate dispune doar atunci cand "infundarea este straina de faptul proprietarului locului infundat".