Nerespectarea de catre salariat a dispozitiilor art. 28 lit. a) C. muncii nu poate constitui temei legal al revocarii unei decizii de reintegrare emisa de angajator in baza unei hotarari judecatoresti irevocabile

Nerespectarea de catre salariat a dispozitiilor art. 28 lit. a) C. muncii nu poate constitui temei legal al revocarii unei decizii de reintegrare emisa de angajator in baza unei hotarari judecatoresti irevocabile
Decizia nr. 406 din 15 iunie 2007
Prin sentinta civila nr. 296 din 2 februarie 2007, Tribunalul Iasi a admis actiunea reclamantului L.C. in contradictoriu cu parata R.N.P. "R." - D.S. Iasi, obligand-o la plata unor drepturi banesti cu titlu de drepturi salariale aferente perioadei 25 ianuarie 2005 (data la care reclamantul trebuia reintegrat in baza deciziei civile nr. 277 din 30 septembrie 2004 a Curtii de Apel Iasi) - 20 iunie 2006, prima de Pasti si tichete de masa.
A retinut prima instanta ca prin sentinta civila nr. 106/2004 s-a constatat nulitatea deciziei de desfacere a contractului individual de munca emisa de angajator si a dispus reintegrarea acestuia pe postul detinut anterior. Aceasta sentinta a fost mentinuta prin decizia nr. 277 din 30 septembrie 2004 a Curtii de Apel Iasi.
Avand in vedere dispozitiile acestor hotarari judecatoresti, R. N. P. "R" - D.S. Iasi a emis decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2005 si a dispus ca, incepand cu data de 25 ianuarie 2005, reclamantul L. C. sa fie repus pe postul de padurar la Cantonul Silvic nr. 9 H., Ocolul Silvic P.
Prin urmare, prin aceasta decizie, angajatorul a pus in executare hotararea judecatoreasca privind reintegrarea reclamantului in postul detinut anterior.
Cu toate acestea, la art. 3 din decizia nr. 20/2005 se prevede ca, in caz de neprezentare a reclamantului la medicul de medicina muncii pentru eliberarea certificatului medical, decizia se revoca, fiind aplicabile dispozitiile art. 27 alin. 1 si 2 din Legea nr. 53/2003.
Aceste dispozitii legale privesc conditiile privind angajarea unei persoane in cadrul unei unitati si nu reintegrarea salariatului pe postul detinut anterior.
In art. 185 din Codul muncii sunt prevazute sarcinile principale ale medicului de medicina a muncii si acestea nu confera atributii in ceea ce priveste stabilirea aptitudinii sau inaptitudinii unui salariat de a desfasura o activitate.
Parata a sustinut ca decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2005 a fost revocata, dar nu a facut nici o dovada in acest sens.
Mai mult, desi potrivit dispozitiilor art. 287 C. muncii avea sarcina probei, angajatorul nu a facut dovezi privind incetarea contractului individual de munca al reclamantului sau prezenta acestuia la serviciu.
Pentru aceste considerente, avand in vedere dispozitiile art. 161 C. muncii, instanta a retinut ca cererea privind obligarea paratei la plata drepturilor salariale este intemeiata.
Reclamantul a solicitat si acordarea primei de Pasti, cerere care - potrivit dispozitiilor art. 134 din Contractul colectiv de munca - este intemeiata. In raportul de expertiza se mentioneaza ca prima de Pasti acordata in anul 2005 a fost de 1.500.000 lei (150 RON), iar in 2006 a fost de 250 RON (fila 174 dosar).
Se mai arata in raportul de expertiza intocmit in cauza ca salariatilor D.S. - Iasi li s-au acordat tichete de masa in perioada 24 ianuarie 2005 - 20 iunie 2006, cu exceptia lunii ianuarie 2006.
In baza dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998, instanta a obligat parata sa acorde reclamantului tichete de masa, iar in baza dispozitiilor art. 173 din Contractul colectiv de munca pe anii 2005 - 2006, 12 m.c. lemn pentru incalzirea locuintei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata R.N.P. "R." - D.S. Iasi, considerand ca hotararea a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii si cu aprecierea eronata a probelor.
A motivat recurenta ca prin Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2005 s-a dispus repunerea intimatului pe postul avut anterior incepand cu data de 25 ianuarie 2005.
La art. 2 se prevede faptul ca intimatul trebuia sa se prezinte in data de 26 ianuarie 2005 pentru a fi examinat de medicul de medicina muncii, in vederea eliberarii certificatului medical, conform dispozitiilor art. 28 lit. a) din Legea nr. 53/2003, unde se stipuleaza ca certificatul medical este obligatoriu la reinceperea activitatii dupa o intrerupere mai mare de 6 luni, respectiv un an, in conditiile in care intimatul avea o intrerupere in munca de aproape 2 ani.
Neprezentarea intimatului a dus la revocarea deciziei in conformitate cu dispozitiile art. 27 din Legea nr. 53/2003, aplicabil in speta.
Mai arata recurenta ca abia la data de 18 martie 2005, intimatul s-a prezentat la medicul de medicina muncii emitandu-se certificatul nr. 3835 prin care a fost declarat inapt pentru exercitarea profesiei de padurar.
Impotriva acestui aviz, intimatul, in conformitate cu dispozitiile art. 72 din Normele Generale de Protectia Muncii 2002 - in vigoarea la acea vreme - in termen de 7 zile lucratoare de la emiterea avizului nefavorabil, trebuia sa formuleze cererea de recurs la Comisia de Expertiza Bucuresti. Intimatul nu a facut nici un fel de contestatie impotriva acestui aviz, acest lucru ducand la nulitatea contractului de munca in conformitate cu dispozitiile art. 27 alin. 1 si 2 din Legea nr. 53/2003.
Cu privire la sarcinile medicului de medicina muncii arata ca in lucrarea prezentata mai sus "Norme Generale de Protectia Muncii - 2002" a M.M.F.S.S., se prevede la, art. 61, Ordinul nr. 508 din 20 noiembrie 2002: "Medicul de medicina muncii, in baza... completeaza fisa de aptitudine, cu concluzia examenului medical la angajare: apt/inapt...".
Intimatul nu a mai lucrat in cadrul D.S. Iasi din anul 2003 (Decizia nr. 298 din 7 noiembrie 2003).
Examinand recursul, Curtea l-a constatat ca fiind nefondat si l-a respins in baza dispozitiilor art. 312 C. pr. civ., retinand urmatoarele:
Potrivit art. 21 alin. 3 din Constitutie: "partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil", iar conform art. 123 (1), justitia se infaptuieste in numele legii, astfel ca hotararea judecatoreasca executorie are putere de lege si instituie obligatia imperativa de a fi executata de cel fata de care s-a pronuntat.
Daca s-ar pune la indoiala caracterul absolut al acestei obligatii ori s-ar lasa posibilitatea de a fi evitata executarea acestui tip de obligatie, instituita judecatoreste, atunci s-ar incalca grav principiul legalitatii, autoritatea de lucru judecat si principiul securitatii juridice - creatie a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, ceea ce ar anihila efectele unei hotarari judecatoresti si ar viola de continut dreptul subiectiv recunoscut pe cale judiciara.
O hotarare judecatoreasca irevocabila, conform art. 128 din Constitutie, nu poate fi desfiintata decat prin exercitarea cailor de atac prevazute de lege, iar pana la desfiintare, efectele ei sunt obligatorii si ea trebuie executata silit.
Executarea ei in mod adecvat implica deci reintegrarea reclamantului L.C. in aceeasi functie, asa cum s-a dispus prin sentinta civila nr. 106 din 13 februarie 2004 a Tribunalului Iasi, irevocabila prin decizia civila nr. 277 din 30 septembrie 2004 a Curtii de Apel Iasi.
De asemenea, ca efect al anularii deciziei de concediere, reclamantul este indreptatit si la plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate si a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat daca nu i-ar fi fost desfacut contractul de munca, conform art. 78 (1) C. muncii.
Prin sentinta civila nr. 1532 din 12 octombrie 2005, D.S. - Iasi a fost obligata sa plateasca reclamantului L.C. dreptul cuvenit conform art. 78 (1) C. muncii pentru perioada noiembrie 2003 - 24 ianuarie 2005.
In dosarul pendinte, reclamantul a solicitat drepturile cuvenite in temeiul art. 78 (1) din Codul muncii, incepand cu data de 25 ianuarie 2005.
Recurenta-parata s-a aparat, aratand ca prin decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2005 s-a dispus repunerea reclamantului pe postul avut anterior, incepand cu data de 25 ianuarie 2005, insa neprezentarea acestuia la examenul medical, conform art. 28 lit. a) din Legea nr. 53/2003 a determinat revocarea deciziei in baza art. 27 din Legea nr. 53/2003. Mai mult, la data de 18 martie 2005, reclamantul a fost declarat inapt pentru exercitarea profesiei de padurar, imprejurare atestata de certificatul medico-legal nr. 3835.
Curtea constata ca, intr-adevar, la data de 24 ianuarie 2005 R.N.P. "R." - D.S. Iasi a emis decizia nr. 20 in care se mentioneaza ca, incepand cu data de 25 ianuarie 2005, L.C. se repune pe postul de padurar. Articolele 2 si 3 din aceeasi decizie conditioneaza insa reinceperea activitatii de obtinerea avizului medical.
Procedand in acest mod, recurenta a realizat doar o punere formala in executare a hotararii de reintegrare. In plus, astfel dupa cum afirma insasi recurenta, dispozitia de reintegrare a fost revocata pentru faptul ca reclamantul nu a obtinut avizul medicului cerut e lege.
Executarea hotararii de reintegrare trebuie sa fie pura si simpla. Impedimentele si limitele in executarea unui contract de munca prezentate de legiuitor in art. 27 (a) C. muncii, care constituie, conform art. 49 din Constitutie, restrangeri ale exercitiului unor drepturi, pot fi retinute de angajator dupa executarea intocmai a hotararii.
Altfel spus, hotararea judecatoreasca de anulare a unei decizii de desfiintare a contractului de munca cu repunerea in situatia anterioara presupune ca raportul juridic dintre angajator si salariat nu a incetat niciodata. Prin urmare, aflandu-se in derularea unui contract, absenta avizului medical la reinceperea activitatii dupa o intrerupere mai mare de 6 luni este un motiv de nulitate a contractului insusi.
In atare context, angajatorul avea deschisa calea constatarii nulitatii contractului individual de munca pentru lipsa certificatului medical obligatoriu conform art. 27 (2) din Codul muncii si nu neexecutarea unei hotarari judecatoresti (prin revocarea deciziei de reintegrare).
Actionand in acest mod, recurenta a incalcat principiul securitatii raporturilor juridice si principiul constitutional al legalitatii, astfel ca datoreaza reclamantului intimat L.C. despagubirile prevazute de art. 78 (1) din Codul muncii, asa cum au fost acordate de instanta de fond.