Raporturi de munca. Raspundere patrimoniala. Paguba produsa de salariat unui tert.

Este inadmisibila antrenarea raspunderii patrimoniale daca salariatul a provocat o paguba unui tert, chiar daca acesta se afla in relatii contractuale cu angajatorul, in conditiile in care tertul nu a solicitat angajatorului repararea  pagubei.
Reclamanta S.C. C.T. S.R.L. a chemat in judecata pe paratul  U.V., solicitand instantei sa fie obligat paratul la plata sumei de 13.481 lei, actualizata la data platii efective, la plata cheltuielilor de judecata si sa se dispuna instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile proprietate a paratului.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca paratul U. V. a fost angajatul societatii in functia de sofer autocamion/masina de mare tonaj.
In data de 05.11.2013 si in data de 09.11.2013, paratul U.V. a plecat in cursa, in vederea onorarii unei comenzi, in localitatea M., jud. Teleorman, unde a transportat cantitatea 29,460 mc laturoaie fag si in localitatea P., jud. Olt, unde a transportat cantitatea de 26.509 mc laturoaie fag, beneficiarii comenzilor fiind T.M., respectiv A. F., incarcand marfa de la depozitul G., situat in com. P., jud. Gorj, proprietatea S.C. S. N. Com S.R.L. (expeditorul marfii).
S-a invederat ca  societatea reclamanta efectueaza transport auto de marfuri pentru expeditor, in baza contractului de transport/prestari servicii.
A sustinut reclamanta ca la fiecare transport paratului i s-au inmanat/eliberat atat de catre expeditor cat si de transportator documentele necesare efectuarii transportului, paratul a livrat marfa la beneficiari si a incasat sumele de 6.775,00 lei si  de 6.706,00 lei, reprezentand contravaloarea celor doua comenzii, fara a le preda expeditorului.
Ca urmare a nerespectarii de catre transportator a obligatiei, expeditorul a notificat societatea reclamanta cu suma de 13.481,00 lei reprezentand prejudiciul cauzat de catre salariatul societatii.
Avand in vedere cele relatate, a considerat reclamanta ca paratul si-a insusit suma de 13.481,00 lei, creand astfel un prejudiciu material societatii.
Cererea reclamantei de instituire a sechestrului asigurator a fost analizata in sedinta din Camera de Consiliu din 19.03.2014, fiind respinsa prin incheierea pronuntata la aceeasi data, instanta retinand ca reclamanta, desi a intentat actiune impotriva paratului, nu a depus odata cu cererea de sechestru o cautiune de jumatate din valoarea reclamata, conform prevederilor art. 952 alin.2 din Codul de procedura civila, republicat.
Prin sentinta civila nr. 1332 din 02.06.2014, pronuntata de Tribunalul Gorj - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale s-a respins actiunea.
Pentru a pronunta astfel, tribunalul a avut in vedere dispozitiile art. 254 alin.1 din Codul muncii, a  aratat ca pentru ca raspunderea patrimoniala a salariatilor sa fie antrenata trebuie indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii: existenta prejudiciului material; calitatea de salariat al angajatorului pagubit; fapta ilicita a salariatului trebuie sa fie savarsita in legatura cu munca sa; raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; vinovatia salariatului care a produs prejudiciul.
Instanta a retinut ca societatea reclamanta nu a facut dovada producerii unui prejudiciu in patrimoniul sau, ca paratul nu avea obligatia de a incasa contravaloarea  marfii transportate, neavand o astfel de sarcina  de serviciu, ca sumele respective se cuvin expeditorului marfii - S.C. S.N. Com S.R.L., iar nu societatii reclamante., in calitate de transportator.
Ori, in situatia in care paratul U.V. - conducator auto ar fi incasat contravaloarea marfii de la beneficiari, desi nu avea astfel de atributii in temeiul contractului individual de munca incheiat cu transportatorul,  s-ar fi produs un prejudiciu in patrimoniul expeditorului marfii, care insa nu a formulat o cerere de chemare in judecata  a paratului.
Fata de considerentele expuse, instanta a retinut ca nu sunt intrunite conditiile pentru atragerea raspunderii patrimoniale a paratului in temeiul art. 254  din Codul muncii, respectiv  existenta prejudiciului material si  calitatea de salariat al angajatorului pagubit.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel apelanta-reclamanta S.C. C. T. S.R.L. Tg. Jiu, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Totodata, solicita sa se dispuna, prin incheiere motivata, suspendarea executarii hotararii atacate, fara citarea partilor, chiar inainte de primirea dosarului.
In motivare a aratat care au fost pretentiile sale, a sustinut ca instanta nu s-a pronuntat asupra cererii de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile proprietatea paratului, , incalcand dispozitiile art. 397 Cod procedura civila.
Apelanta a sustinut ca probatoriul administrat a fost cenzurat de catre instanta de fond, care nu a avut in vedere actele depuse si a dat o alta interpretare acestora.
A apreciat ca in hotararea instantei de fond nu  se regasesc argumentele care 1-au determinat pe judecator sa adopte solutia dispusa in cauza, ca instanta a avut in vedere doar apararile paratului.
A aratat ca existenta faptei ilicita se stabileste prin raportare la atributiile si sarcinile de serviciu ce incumba salariatului in temeiul legii,  contractului individual de munca,  regulamentului intern si fisei postului,  a expus situatia de fapt invederata si in actiune si a concluzionat ca intimatul U.V. si-a insusit suma de 13.481,00 lei, creand astfel un prejudiciu material societatii, motiv pentru care se impune atragerea raspunderii patrimoniale a intimatului.
In drept, isi intemeiaza prezenta pe dispozitiile art. 466 si urmatoarele din Cod procedura civila.
Instanta va respinge cererea de suspendare a executarii hotararii atacate, constatand ca nu sunt incidente dispozitiile art. 450 cod procedura civila.
Pentru a putea fi pusa in executare, o hotarare judecatoreasca trebuie sa instituie o obligatie in sarcina unei  parti, adica sa fie admisa o cerere, indiferent daca priveste fondul cauzei sau obligatia la plata cheltuielilor de judecata.
Potrivit art. 632 cod procedura civila,  executarea silita se poate efectua numai in temeiul unui titlu executoriu, hotararile pronuntate in materia litigiilor de munca de prima instanta fiind executorii de drept, asa cum se  dispune prin art. 274 codul muncii. Nu poate fi executata, insa, o hotarare prin care cererile formulate de parti s-au respins, pentru ca nu se stabileste nicio obligatie, asa incat caracterul executoriu al unei hotarari este legat de admiterea cererii.
In concluzie, se va respinge cererea de suspendare a executarii, neexistand o obligatie a carei executare  poate fi suspendata.
Apelul nu este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Hotararea pronuntata de prima instanta respecta dispozitiile art. 425 cod procedura civila, in sensul ca dupa administrarea probelor  acestea au fost logic valorificate, fiind stabilita corect situatia de fapt si aplicate dispozitiile legale corespunzatoare.
Instanta a aratat care sunt conditiile angajarii raspunderii patrimoniale a salariatului, a  avut in vedere  toate sustinerile reclamantei si apararile paratului si a raspuns argumentat acestora, respectand drepturile procesuale ale partilor si solutionand cererile cu care a fost investita.
Este nefondata sustinerea apelantei in sensul ca instanta nu s-a pronuntat asupra cererii de instituire a sechestrului asigurator,  cererea fiind respinsa prin incheierea de sedinta de la 19.03.2014, intrucat reclamanta nu s-a conformat dispozitiilor art. 952 alin.2 din Codul de procedura civila  care impuneau depunerea unei cautiuni de jumatate din valoarea reclamata.
Nici dupa aceasta data reclamanta  nu a achitat cautiunea, astfel incat fondul cererii nu a putut fi antamat, instanta avand obligatia de a verifica daca sunt indeplinite toate conditiile cerute de lege inainte de a analiza daca pe fond se poate institui sechestrul asigurator.
In conditiile in care actiunea a fost respinsa, reclamanta nici nu mai are interes sa critice solutia asupra acestui capat de cerere.
In ce priveste fondul cauzei, instanta de control judiciar apreciaza ca dispozitiile art. 254 codul muncii au fost corect aplicate de tribunal.
Astfel,  reclamanta, in calitate de angajator, a solicitat obligarea salariatului sau la plata unei sume de bani, sustinand ca a suferit un prejudiciu material, care antreneaza angajarea raspunderii patrimoniale  a paratului.
Raspunderea patrimoniala este o forma a raspunderii contractuale, grefata pe raportul juridic de munca, avand caracter reparatoriu, care consta in obligatia salariatilor de  a repara pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
Fiind o  varietate a raspunderii civile contractuale, asa cum este ea definita prin art. 1350 cod civil, raspunderea patrimoniala a  angajatilor se poate antrena doar daca sunt intrunite cumulativ conditiile deduse si din dispozitiile art.  254 codul muncii, citate in sentinta primei instante. 
Premisa unei astfel de raspunderi este existenta unui prejudiciu suferit de angajator,  care trebuie sa dovedeasca o micsorare a patrimoniului sau ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite. In absenta  prejudiciului, salariatul nu poate fi tras la raspundere, angajatorul avand la dispozitie alte mijloace pentru a atrage raspunderea salariatului care a incalcat anumite norme la locul de munca. De pilda, raspunderea disciplinara a salariatului se poate declansa de catre angajator chiar si in ipoteza in care nu a suferit un prejudiciu material,  dar salariatul nu a respectat regulile  de desfasurare a raporturilor de munca.
Inexistenta prejudiciului duce la exonerarea salariatului raspunderea patrimoniala.
Prejudiciul trebuie sa fie real si cert, adica sa reflecte valorile efectiv pierdute din patrimoniul angajatorului si sa fie  evaluat in bani.
O alta conditie a existentei prejudiciului este sa fi fost produs direct in patrimoniul angajatorului, printr-o fapta ilicita in legatura cu munca. Atunci cand salariatul, in calitate de prepus, este chemat sa despagubeasca un tert pentru daune produse acestuia ca urmare a executarii atributiilor de serviciu, angajatorul poate solicita antrenarea raspunderii patrimoniale doar daca tertul pagubit formuleaza o actiune direct impotriva comitentului (angajatorul). In absenta actiunii tertului, angajatorul  nu poate pretinde ca a suferit un prejudiciu, pentru ca patrimoniul sau nu a fost nicidecum lezat.
 Este inadmisibila antrenarea raspunderii patrimoniale daca salariatul a provocat o paguba unui tert, chiar daca acesta se afla in relatii contractuale cu angajatorul, in conditiile in care tertul nu a solicitat angajatorului repararea  pagubei.
In speta, se constata ca relatiile de munca sunt stabilite intre reclamanta si parat, iar intre reclamanta si SC S. N. Com S.R.L. s-au derulat relatii contractuale. Reclamanta pretinde, prin actiune, producerea de catre parat a unui prejudiciu in patrimoniul partenerului sau contractual. Un astfel de prejudiciu nu poate fi reparat in conditiile art. 254 codul muncii, cat  timp reclamanta nu a raspuns patrimonial fata de SC S. N. Com S.R.L., nefiind invocat sau dovedit ca impotriva reclamantei s-a admis vreo actiune in urma careia sa fi suferit un prejudiciu patrimonial.
In conditiile in care patrimoniul  reclamantei nu a fost diminuat prin fapta paratului, nefiind indeplinita conditia existentei unui prejudiciu, este inutil a se examina daca sunt intrunite celelalte conditii ale  raspunderii patrimoniale si daca paratul a savarsit faptele ce i se imputa.
Apreciind ca sunt neintemeiate criticile formulate, sentinta apelata fiind legala si temeinica, potrivit art. 480 cod procedura civila se va respinge  apelul ca nefondat.
Se va respinge cererea formulata de intimatul parat, prin avocat, privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata din prima instanta, intrucat aceasta ar presupune o schimbare a sentintei, ceea ce nu este admisibil in absenta unui apel declarat de parte.