Decizie de sanctionare disciplinara cu avertisment scris. Inaplicabilitatea sanctiunii nulitatii absolute pentru absenta mentiunii privitoare la motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare

- Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicata: art. 252 alin. (2) lit. c)

In cazul in care cercetarea disciplinara prealabila a salariatului nu a fost obligatorie, potrivit legii, decizia de sanctionare disciplinara nu trebuie sa cuprinda motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile, astfel incat absenta acestei mentiuni nu se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare disciplinara.
Pe cale de consecinta, daca angajatorul a efectuat cercetarea disciplinara prealabila a salariatului, desi aceasta nu era obligatorie conform art. 251 alin. (1) din Codul muncii, neindicarea motivelor pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile nu atrage nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare a salariatului cu sanctiunea disciplinara a avertismentului scris.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 550 din 20 martie 2013

Prin sentinta civila nr. 3264/PI22.11.2012, pronuntata in dosarul nr. 7611/30/2012, Tribunalul Timis a admis exceptia nulitatii absolute, precum si cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamantul C.C. in contradictoriu cu parata SN Aeroportul International Traian Vuia Timisoara SA Ghiroda.
A anulat decizia de sanctionare disciplinara nr. 113/24.07.2012, emisa de parata pe seama reclamantului si a obligat parata la plata catre reclamant a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut, in esenta, ca reclamantul este angajatul paratei SN Aeroportul International Traian Vuia Timisoara SA Ghiroda, in cadrul Serviciului Dispecerat Dirijare/Directia Operational, avand functia de controlor sol.
Prin decizia nr. 113/24.07.2012, parata a procedat la sanctionarea disciplinara a reclamantului.
Potrivit art. 251 alin. (1) din Codul muncii, sanctiunea avertismentului scris se aplica fara derularea procedurii cercetarii disciplinare. Aceste dispozitii legale nu impiedica angajatorul sa efectueze cercetarea disciplinara daca doreste, cum s-a intamplat in speta.
Daca angajatorul opteaza pentru efectuarea cercetarii disciplinare, el are obligatia de a respecta prevederile legale care reglementeaza desfasurarea intregii proceduri, ce reprezinta garantii ale respectarii dreptului la aparare al salariatului, iar nu sa le aplice partial.
Pe cale de consecinta, decizia de sanctionare trebuie sa respecte cerintele de validitate impuse de art. 252 alin. (2) din Codul muncii, aceasta procedura neputand fi aplicata pro parte de catre angajator, in functie de propriul sau interes.
Din analiza deciziei de sanctionare, rezulta ca ea nu cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile, cerinta a carei omisiune atrage nulitatea actului emis in aceste conditii raportat la art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata, solicitand admiterea recursului si modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul respingerii actiunii reclamantului.
In motivarea recursului se arata, in esenta, ca, prin decizia nr. 113/24.07.2012, intimatul a fost sanctionat disciplinar cu avertisment scris, in temeiul art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul muncii.
Desi, art. 251 alin. (1) din Codul muncii mentioneaza expres ca sanctiunea avertismentului scris se aplica fara derularea procedurii cercetarii disciplinare, conducerea societatii a dat posibilitatea intimatului sa se apere, astfel incat acesta a expus atat in scris, cat si verbal toate apararile in favoarea sa, fiind asistat, la cererea lui, de catre un reprezentant al Sindicatului Liber "16 Decembrie 1989" Timisoara.
Din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 251 alin. (1)  cu cele ale art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, rezulta ca decizia de sanctionare trebuie sa cuprinda motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile doar pentru sanctiunile in cazul carora cercetarea disciplinara este obligatorie. Or, in cazul aplicarii sanctiunii disciplinare a avertismentului scris cercetarea disciplinara nu este obligatorie.
In drept, se invoca  dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Intimatul a depus concluzii scrise, prin care solicita respingerea recursului ca nefondat.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 Cod procedura civila, Curtea constata ca este intemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Prin actiunea pendinte, reclamantul a contestat decizia nr. 113/24.07.2012, emisa de catre Directorul general al SN Aeroportul International Timisoara - Traian Vuia SA Ghiroda, solicitand anularea acesteia cu consecinta inlaturarii sanctiunii disciplinare a avertismentului scris aplicata reclamantului.
Instanta de fond a retinut, in mod gresit, prin hotararea recurata, ca decizia contestata este lovita de nulitate absoluta, in temeiul art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, dat fiind ca nu cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de catre salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile.
Conform art. 251 alin. (1) din Codul muncii, "sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile". Art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul muncii reglementeaza sanctiunea disciplinara a avertismentului scris. Reglementarea cercetarii disciplinare prealabile a avut ca scop prevenirea unor masuri abuzive, nelegale sau netemeinice dispuse de catre angajator.
Prin urmare, raportat la dispozitiile legale citate anterior, daca regulamentul de ordine interioara sau contractul colectiv de munca aplicabil nu prevede obligativitatea angajatorului de a efectua cercetarea disciplinara prealabila indiferent de sanctiunea disciplinara aplicata, acesta nu are obligatia efectuarii unei cercetari disciplinare prealabile in cazul in care aplica salariatului, pentru abaterea disciplinara savarsita, sanctiunea disciplinara a avertismentului scris. Avand in vedere ca sanctiunea disciplinara a avertismentului scris este cea mai usoara sanctiune disciplinara ce poate fi aplicata unui angajat in ipoteza savarsirii unei abateri disciplinare, legiuitorul a apreciat ca, in cazul aplicarii ei, nu este necesara cercetarea disciplinara prealabila a angajatului, insa angajatorul poate efectua cercetarea disciplinara prealabila si intr-o asemenea ipoteza.
In ipoteza in care angajatorul efectueaza cercetarea disciplinara prealabila, desi nu are o obligatie legala in acest sens, nu se impune constatarea nulitatii absolute a deciziei de sanctionare disciplinara emisa cu nerespectarea dispozitiilor legale privitoare la aceasta cercetare, intrucat o astfel de sanctiune ar fi excesiva in conditiile in care legiuitorul nu a reglementat sanctionarea angajatorului cu nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare disciplinara in absenta cercetarii disciplinare prealabile, iar angajatorul a dat dovada de buna-credinta, conform art. 8 alin. (1) din Codul muncii, permitand salariatului sa-si formuleze apararea si sa fie asistat de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este, in scopul aflarii adevarului si stabilirii temeinice a existentei unei abateri disciplinare a acestuia, cu toate ca nu avea o indatorire legala in acest sens.
Art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii dispune ca: "sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu: ... motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea".
Din modul de redactare al art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii rezulta ca incidenta sanctiunii nulitatii absolute, reglementata de acest text legal, trebuie apreciata prin raportare la dispozitiile art. 251 din Codul muncii.
Daca, potrivit art. 251 alin. (1) din Codul muncii, cercetarea disciplinara prealabila a salariatului nu a fost obligatorie, decizia de sanctionare disciplinara nu trebuie sa cuprinda mentiunea indicata la art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, iar absenta acestei mentiuni nu se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare disciplinara. Aceeasi interpretare a art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii se impune si in situatia in care angajatorul a efectuat cercetarea disciplinara prealabila a salariatului desi aceasta nu era obligatorie, conform art. 251 alin. (1) din Codul muncii, astfel incat neindicarea motivelor pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile nu atrage nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare a salariatului cu sanctiunea disciplinara a avertismentului scris.
In speta, parata a efectuat cercetarea disciplinara prealabila a salariatului reclamant, desi a aplicat, prin decizia contestata, sanctiunea disciplinara a avertismentului scris.
Din considerentele expuse anterior rezulta ca hotararea recurata a fost data cu aplicarea gresita a legii, fiind incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila.
Pe cale de consecinta, in temeiul art. 312 alin. (1) - alin. (3) si alin. (5) din Codul de procedura civila, va admite recursul paratei ca fiind intemeiat si va casa hotararea recurata cu trimiterea cauzei la Tribunalul Timis spre solutionare in fond, intrucat prima instanta nu s-a pronuntat asupra fondului pricinii.