fond funciar - recurs respins ca nefondat

R O M A N I A

TRIBUNALUL DOLJ
SECTIA CIVILA

DECIZIA Nr. 788/2011
Sedinta publica de la 04 Aprilie 2011
T R I B U N A L U L

      Asupra  recursului  civil   de fata:
      Prin cererea inregistrata la Judecatoria Bailesti sub nr. 2259/183/2010, la 20 iulie 2010 O. L., in calitate de fiica a titularei dreptului la actiune, S. A., a formulat cerere prin care a solicitat anularea partiala a titlului de proprietate nr. 94945207/1996 , avand ca titular pe S. A.
In motivarea cererii a aratat, in esenta, ca, prin includerea suprafetei din intravilan  in  titlul eliberat solicitantului i-a fost nesocotit dreptul de proprietate al mamei sale cu privire la acest teren, drept de proprietate care este egal cu cel al lui S. A., drept de proprietate dobandit prin sentinta civila nr. 2333 din 29 octombrie 1991 a Judecatoriei Bailesti. A mai aratat ca, urmare a situatiei create prin eliberarea titlului de proprietate , urmasii titularului titlului au intabulat dupa cum au voit terenul si au instrainat in acelasi mod imobilul.
La cerere a anexat copie de pe testamentul  autentificat la 21 martie 1974, de pe sentinta mentionata, de pe actul de dezmembrare si vanzare cumparare intocmit la 11 februarie 2009 de notarul public din Craiova.
La 2 august 2010 parata Comisia Locala Plenita a depus documentatia in baza careia a fost eliberat titlul de proprietate in litigiu. De asemenea, Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Dolj a inaintat copia procesului verbal de punere in  posesie a solicitantului.
In sedinta publica din 19 august 2010 O. L., la solicitarea instantei, si-a precizat din nou cererea in sensul ca solicita sa se constate nulitatea titlului doar pentru suprafata din intravilan si ca intelege sa se judece in contradictoriu cu mostenitorii titularului titlului, respectiv S. V.-F. si N. V., la termenul respectiv fiind introduse in cauza in calitate de parate mostenitoarele titularului dreptului din titlul de proprietate in litigiu.
In aceasta calitate, la 9 septembrie 2010 acestea au depus intampinare prin care au invocat exceptiile rezolvate de instanta inainte de darea cuvantului in fond.
Prin sentinta civila nr.2177/14.10.2010, pronuntata de Judecatoria Bailesti, in dosarul nr.2259/183/2010, a fost  admisa cererea formulata de reclamanta S. A. - prin reprezentanta sa legala O. L. in contradictoriu cu S. V.-F. si N. V., Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor Plenita si Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor Dolj.
      S-a  constatat  nul titlu de proprietate nr. eliberat la 19 august 1996 de parata Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor Dolj, cu privire la suprafata de 844 mp. situata in intravilanul comunei Plenita, judetul Dolj.
      Pentru  a  se  pronunta  astfel, instanta  a  retinut urmatoarele:
Reclamanta S. A. si autorul paratelor S. V.-F. si N. V. au fost frati, copii ai defunctului S. T., decedat la 14 ianuarie 1981. In urma partajului dintre cei doi a mostenirii lasate de defunct S. A. a primit casa cu doua camere, hol si balcon si 125 mp din terenul aferent iar reclamanta a primit bucataria cu doua incaperi, pivnita, patulul si magazia cu sopru precum si 125 mp din acelasi teren aferent constructiilor care au apartinut defunctului.
Este evident ca cei 250 mp impartiti la cei doi descendenti au ramas in indiviziune si reprezinta suprafata avuta in proprietate de defunct la data deschiderii mostenirii.
Suprafata aferenta constructiilor era insa mai mare, respectiv de 844 mp, asa cum rezulta din titlul de proprietate.
      La 20 februarie 1991 - data publicarii in Monitorul Oficial a Legii nr.  18/1991, S. A. si S. A. au dobandit de drept, prin efectul legii, in indiviziune dreptul de proprietate asupra terenului aferent constructiilor lasate de autorul lor in conformitate cu dispozitiile art. 22 din lege ("Sunt si raman in proprietatea privata a cooperatorilor sau, dupa caz, a mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexele gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea taranimii. Dispozitiile alineatului precedent se aplica si persoanelor din zonele cooperativizate care nu au avut calitatea de cooperator.")
Aceasta inseamna ca indiferent de faptul ca au luat fiecare cate 125 mp prin hotararea de partaj, in realitate numai formal au primit din moment ce terenul nu a fost individualizat pentru fiecare, lucru care nici nu era posibil intrucat suprafata pe care erau amplasate constructiile depasea cu mult suprafata de 250 mp avuta in proprietate de autor la deces.
Autorul reclamantei a mai detinut anterior colectivizarii 2,00 ha. teren, cu privire la care aceasta nu si-a valorificat dreptul prevazut in art. 8 alin. 3 din lege, drept pe care fratele ei, S. A. a inteles sa si-l valorifice. Astfel, la data de 13 martie 1991, potrivit cererii inregistrate la nr. 431 din aceeasi data, acesta a solicitat suprafata de 2.00 ha teren extravilan detinuta de autorul sau. Este de mentionat ca nu a cerut nici o suprafata din intravilan ceea ce presupune ca acesta avea reprezentarea faptului ca dobandise dreptul de proprietate asupra terenului aferent constructiilor din intravilan in temeiul legii.
Prin urmare, petentului S. A. i s-a reconstituit un drept exclusiv pe care nu l-a cerut si pe care il avea in patrimoniu inca din data de 20 februarie 1991, este adevarat, impreuna cu sora sa, reclamanta din actiunea de fata.
Din aceasta perspectiva, atribuirea in proprietatea exclusiva a lui S. A. a dreptului de proprietate asupra terenului intravilan de 844 mp se inscrie in prevederile art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 in redactarea initiala a acesteia, aplicabila eliberarii titlului de proprietate anterior adoptarii acesteia.
Cum reclamanta isi justifica interesul legitim constand in faptul ca propriul sau drept indiviz este inclus in suprafata mentionata in acest titlu, instanta  a  constatat  ca cererea acesteia este intemeiata si a fost  admisa , iar titlul de proprietate cu privire la suprafata de 844 mp situata in intravilan a fost constatat nul.
Impotriva  acestei  sentinte  au declarat  recurs paratele, sustinand  ca  in mod eronat  au fost respinse  exceptia   lipsei  calitatii procesuale active  si exceptia  lipsei de interes  a reclamantei, deoarece  actiunea  in anulare poate  fi invocata doar de  persoana al carei interes  a  fost nesocotit la  incheierea  actului juridic , in speta  S.  A.,  insa cererea  de  chemare in judecata  a fost  formulata  de  O.  L.,  in nume propriu, si nu ca reprezentant  legal.
Paratele au mai invocat, in motivele de recurs, exceptia prescriptiei  dreptului  material la actiune,  intrucat este vorba  de o nulitate relativa, iar titlul de proprietate  a fost emis  in anul 1996.
       Au mai criticat solutia instantei de  fond, pe considerentul ca aceasta nu trebuie sa tina cont  de modificarea actiunii, intrucat intervenise decaderea reclamantei din dreptul de  a-si modifica actiunea.
      Recurentele  au mai invocat, ca si  motive de  recurs, imprejurarea  ca reclamanta   nu a formulat  cerere de  reconstituire  a dreptului de  proprietate , nu a  indeplinit  procedura  prealabila  in  contestarea  titlului de proprietate, ca instanta  de  fond   a retinut contrar realitatii calitatea de  frati a  reclamantei S. A. si  autorului paratelor, iar intre acestia   nu exista  o stare de  indiviziune, conform   sentintei civile   nr.1465/2009  a  Judecatoriei Bailesti.
      Au mai  sustinut  ca  nu sunt incidente  motivele  de  nulitate prevazute  de  art.  3 alin.1  din  Legea nr.169/1997  si ca  instanta de  fond trebuia  sa verifice corespondenta dintre  terenul  ce  i-a revenit  reclamantei  prin  sentinta  civila nr. 2339/1991 si cel inscris  in titlul  de  proprietate, prin solutia  pronuntata   instanta  lipsind partile  de  un titlu   de proprietate valabil pentru terenul  intravilan, cu atat mai mult  cu cat paratii   au  instrainat partea  de constructie si terenul aferent  prin act autentic.
      Recursul  nu este fondat pentru urmatoarele  considerente:
      In cazul  in care  actiunea este formulata de o persoana  in  numele altei persoane, fara sa  prezinte vreo procura si fara ca persoana  ce trebuie  sa stea  in judecata in calitate de reclamant sa fi semnat cererea de chemare  in judecata,  in conformitate cu dispozitiile art.82 din Codul de Procedura Civila, fata de  deficientele actului de investire a instantei, trebuie  sa se dispuna aducerea in instanta a persoanei  indicate ca  avand  calitatea de  reclamant pentru a-si preciza  pozitia  in proces.
      Aceasta  era procedura  care trebuia  urmata  la  instanta de  fond  in raport de  imprejurarea  ca actiunea  a  fost formulata de  O. L., " in calitate de  fiica a A.  S.", nemaifiind insa necesara,  intrucat a fost depusa  la  dosar Dispozitia nr. a Primarului comunei Plenita,  prin care  s-a instituit  curatela  pentru reclamanta S. A.,  numindu-se  curator fiica acesteia, O.  L., care a devenit  astfel reprezentant legal.
      Prin urmare, neregularitatea  actului de investire  a  instantei a  fost acoperita, iar pe parcursul  procesului  a avut loc si o transmisiune a calitatii procesuale active   de  la  reclamanta S.  A. catre reprezentantul legal, O.  L., ca urmare a decesului reclamantei.
      Asa fiind, sunt neintemeiate exceptia lipsei calitatii  procesuale  active a reclamantei si exceptia lipsei de  interes  a  reclamantei O. L.
      Referitor la  exceptia  prescriptiei dreptului  material   la actiune, se  retine ca si  in situatia in care s-ar  constata ca este vorba de o nulitate relativa, normele  incalcate  ocrotind interese particulare, termenul de prescriptie  de  3 ani ar  incepe sa curga  nu de la data emiterii titlului de proprietate contestat, ci de la  data  cand  reclamanta , tert fata de acest titlu, a  aflat de  existenta lui si implicit de cauza de nulitate ce-l afecta.
      Or, din actele  dosarului  nu reiese  ca aceasta a luat  la cunostinta despre eliberarea titlului   cu mai mult de trei ani inainte  de  formularea  actiunii, astfel  incat  nu s-ar putea  acorda  eficienta  exceptiei  prescriptiei  dreptului material la actiune.
      Critica privind  sanctiunea decaderii reclamantei din  dreptul de a-si  modifica actiunea, nu poate  fi primita , dat  fiind  ca  dispozitiile art. 132 alin.1  din  Codul de procedura civila,  care   stabilesc  momentul pana la care  reclamantul poate  sa isi modifice  cererea de chemare in judecata nu sunt  de  ordine  publica, ci de ordine  privata, astfel incat nesocotirea lor ar  putea fi invocata doar la termenul respectiv sau daca paratul  nu este  prezent  la acel termen, la termenul  de  judecata urmator, inainte  de  a mai fi puse in discutie alte  aspecte  ale procesului.
      Or, paratele nu au procedat  in acest fel, invocand  dispozitiile  art. 132   C.pr.civ. abia prin  notele scrise  depuse  la  dezbaterile finale de la  14  octombrie  2010, iar nu la  termenul care a urmat modificarii cererii, adica  19 august 2010,  astfel  incat opereaza decaderea acestora din dreptul  de a mai  invoca neregularitatea  procedurala  respectiva.
      De altfel, chiar in ipoteza neluarii in considerare a modificarii actiunii  ( prin care  s-a solicitat  a  se  constata  nulitatea titlului de  proprietate, spre  deosebire de actiunea initiala prin care se  cerea  anularea  titlului), instanta  nu era  tinuta de  terminologia folosita de  reclamanta, persoana fara pregatire juridica, putand pune  in discutia partilor corecta calificare juridica  a actiunii, pe  de o parte, iar pe de alta parte distinctia dintre cele doua tipuri de nulitati - absoluta si relativa - este irelevanta in cauza, intrucat  singura  consecinta juridica a nulitatii  relative  ce s-ar  fi putut  produce ( prescriptia dreptului material  la actiune) nu se poate  retine in speta, pentru argumentele   mai sus expuse.
      Referitor la  fondul cauzei, in mod corect  instanta de  fond  a retinut  starea de indiviziune dintre  reclamanta S.  A. si  autorul  paratilor,  S. A., pentru terenul intravilan supus partajarii in suprafata de 250 m.p., starea de indiviziune izvorand din chiar hotararea judecatoreasca ,s.c. nr.2333/29 octombrie 1991 a  Judecatoriei Bailesti, prin care s-a dispus  partajarea  averii  succesorale  ramase la decesul  lui S. T., sotul  reclamantei si fratele autorului  paratilor, S.  A. Este irelevanta eroarea in care s-a aflat  instanta de  fond  in privinta  rudeniei dintre parti, esentiala fiind in cauza starea de indiviziune cu  privire  la  cei 250 m.p. teren intravilan ce se aflau in patrimoniul defunctului la data  deschiderii succesiunii si care puteau forma  obiect al partajului ( din totalul  de 844  m.p. teren intravilan) , din care  125  m.p. i-au fost  atribuiti  reclamantei S. A.,  impreuna cu o bucatarie, doua incaperi, o pivnita, un patul  cu magazie si sopron, iar 125 m.p.  au revenit  in lotul  lui Serban Augustin,  neindividualizati , nedelimitati.
      Hotararea  judecatoreasca  de  partaj are  efect declarativ, S.  A.  si S.  A., autorul paratilor  fiind considerati proprietari in indiviziune cu efect  retroactiv  pana la data  deschiderii succesiunii  defunctului S. T., astfel  incat, la data  aparitiei  Legii Fondului  Funciar  nr.18/1991, ei au dobandit  de drept, prin efectul legii , in conformitate  cu dispozitiile  art. 22 , dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 844 m.p,. teren intravilan,  reprezentand curtea  si gradina  din jurul  caselor.
      Asadar,  izvorul dreptului  de proprietate al partilor  asupra celor 844  m.p. este  legea, respectiv dispozitiile art. 22  din Legea nr.18/1991, care prin termenii folositi  "sunt si raman proprietatea _" denota  o  improprietarire de drept,  fara  a  mai fi necesara , ca  in celelalte  situatii de  reconstituire  sau constituire  a dreptului  de proprietate , formularea  unei cereri  adresate comisiei  locale  si parcurgerea  procedurii speciale  prevazute  de legea de  reconstituire.
      Prin emiterea  titlului de proprietate contestat pentru cei  844 m.p. teren intravilan i s-a recunoscut  dreptul exclusiv  al titularului S. A. asupra intregii suprafete,  incalcandu-se  dreptul de proprietate  indiviza al reclamantei, titlul  fiind lovit de  nulitate , conform art. III  alin.1  lit.a din Legea nr.169/1997, dupa cum corect  a  retinut instanta de fond.
      De altfel, cazurile de nulitate prevazute de art. III din Legea nr.169/1997 sunt exemplificative, iar nu  limitative, instantele putand constata  nulitatea  titlului de proprietate ori  de cate ori acesta  a fost intocmit cu nerespectarea  dispozitiilor legale si cu  incalcarea  drepturilor altor  persoane.
       Nu se poate retine  in cauza,  raportat la  sentinta civila nr.1465/2009,   prezumtia de lucru  judecat, fiind vorba  de  un alt litigiu,  cu o  alta  stare de fapt  si de drept, argumentul pentru care instanta investita  cu partajarea terenului  din titlul contestat  a  respins   actiunea  reclamantei  fiind ca suprafata  a fost  reconstituita exclusiv  in favoarea defunctului  S. A., iar titlul de proprietate nu a  fost anulat.
      Referitor  la motivul de  recurs vizand  neverificarea corespondentei dintre terenul cuprins  in  titlul anulat si cel atribuit  in lotul reclamantei prin hotararea de partaj, se constata   ca este speculativ,  intrucat chiar recurentele arata apoi  ca au  instrainat doar partea lor de constructie  si terenul aferent catre alte persoane, pe de  o parte, iar pe de  alta parte corespondenta este evidenta din  actul de vanzare incheiat,  in care se  mentioneaza ca pe terenul  vandut se afla  si imobilele constructii proprietatea  doamnei S. A.a, ce  nu  puteau forma  obiectul vanzarii.
      Se mai retine ca vanzarea, de catre  recurentele parate,  a  intregii suprafete de  teren de  844 m.p., prin act autentic ,  nu poate constitui  un impediment pentru anularea  titlului de proprietate, soarta vanzarii bunului de  catre un coindivizar depinzand de rezultatul partajului, fiind considerata  o vanzare sub conditia  rezolutorie ca bunul sa nu  cada  in lotul instrainatorului.
      Drept urmare,  daca bunul  cade  in lotul instrainatorului, vanzarea  se  definitiveaza, iar  in caz  contrar  se   desfiinteaza cu  efect retroactiv.
      In  consecinta,  in temeiul  art. 312 C.pr.civ., recursul  se va  respinge, ca nefondat.