FOND FUNCIAR

Prin decizia civila nr. 110/15.02.2013, tribunalul a admis recursul declarat de recurentii-reclamanti AG si AE, a modificat in tot sentinta atacata si in consecinta:
A admis actiunea formulata de reclamantii AG si AE impotriva paratilor NM, NC, IPJT,  CJFFT, CLFFA.
A constatat nulitatea  absoluta a Ordinului PJT nr. 361/ 24.XI. 2005.
A obligat pe intimatii NM si NC la 1500 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul a retinut ca, prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei A, sub nr. 5330/740/2011 la data de 29.06. 2011, reclamantii AG si AE au solicitat ca in contradictoriu cu paratii NM, NC, IPJT,  CJFFT, CLFFA sa se constate nulitatea absoluta a Ordinului P nr. 361/24.11. 2005 prin care se modifica Ordinul P nr. 238/28.12. 1992 si sa se stabileasca hotarul despartitor dintre proprietatea reclamantilor si cea a paratului NM; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca, in temeiul Legii 18/1991 prin Ordinul P nr. 238/28.12.1992 li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan in suprafata de 1056 m.p., teren aferent curtii in care locuiesc iar prin acelasi ordin, paratului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafetei de 800 m.p.
Ulterior , in anul 2005, paratul NM a formulat contestatie impotriva Ordinului Prefectului nr. 238/1992 solicitand modificarea suprafetei atribuite , in sensul majorarii acesteia ; desi contestatia era tardiva, Comisia Judeteana de Fond Funciar a admis-o iar prin Ordinul nr. 361/24.11. 2005 s-a modificat suprafata atribuita paratului la 1224, 60 m.p. Mai mult,  Ordinul a carui nulitate absoluta se solicita a fost emis avand la baza un inscris fals, inscris produs de paratul NM, astfel, acesta avea obligatia de a anexa declaratii ale vecinilor din care sa rezulte ca nu sunt litigii legate de granituire si cu toate ca reclamantii nu au semnat o astfel de declaratia, acesta a falsificat inscrisul.
Au mai aratat reclamantii ca in inscrisul depus de parat la documentatie nu este scrisul si nici semnatura reclamantului AG, datele de identificare fiind si ele eronate, considerand ca Ordinul este lovit de nulitate absoluta conform prevederilor art. III alin. ( 1 ) lit. a din Legea nr. 169/1997 avand in vedere ca paratul nu avea dreptul la constituirea dreptului de proprietate asupra diferentei de 424, 6 m.p. si datorita imprejurarii ca se fundamenteaza pe un act fals.
Desi reclamantii s-au adresat Comisiei Judetene de Fond Funciar solicitand actele care au stat la baza emiterii Ordinului Prefectului, aceste documente nu le-au fost comunicate.
In ceea ce priveste stabilirea hotarului despartitor, reclamantii au aratat ca potrivit Ordinului Prefectului nr. 238/28.12. 1992 asa cum a fost emis ei au in strada 1907,  nr. 52, suprafata de 1056 m.p. iar paratul in aceeasi strada, nr. 54, suprafata de 800 m.p.
In drept au fost invocate dispozitiile Legii 18/1991, Legea 169/1997.
In dovedirea actiunii , reclamantii au depus la dosarul cauzei in copie Ordinul Prefectului nr. 238/28.12.1992, situatia terenurilor trecute in proprietatea statului ca urmare a aplicarii prevederilor art. 30 din Legea 58/1974, declaratia din 11.10. 2005, plangere penala adresata Parchetului de pe langa Judecatoria A.
Din oficiu,  instanta a solicitat Comisiei Judetene de Fond Funciar comunicarea actelor care au stat la baza modificarii Ordinului Prefectului nr. 361/24.11. 2005, relatii comunicate cu adresa nr. 7214/16.09. 2011.
La data de 28.09. 2011, paratul NM a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei competentei materiale a Judecatoriei A in solutionarea cauzei si declinarea competentei in favoarea Tribunalului T, intrucat cererea introductiva are ca si capat de cerere constatarea nulitatii absolute a Ordinului Prefectului nr. 361/24.11. 2005 prin care se modifica Ordinul Prefectului nr. 238/28. 12.1992, act administrativ emis de o autoritate publica a carui anulare se poate invoca numai in fata instantelor de contencios administrativ, conform art. 1 din Legea 554/2004, in timp ce art. 17 Cod procedura civila prevede in mod expres ca instanta investita cu cererea principala urmeaza a o solutiona si pe cea incidentala, chiar daca are alt obiect.
Paratul a invocat si exceptia tardivitatii cererii de chemare in judecata intrucat atat Legea 554/2004 cat si Legea 18/1991 prevad ca termene de decadere in care reclamantul avea posibilitatea de a  exercita calea de atac impotriva unui act emis de o autoritate publica ; potrivit legii contenciosului administrativ termenul este de 6 luni dar nu mai mult de un an de la data emiterii unui act contestat iar pe de alta parte, potrivit legii fondului funciar exista si termene mult mai restrictive limitate la 30 de zile de la data emiterii titlului.
S-a mai invocat de parat si exceptia lipsei de interes a reclamantilor, care fiind o exceptie de fond ii permite sa aduca si argumente privind fondul pricinii, astfel, pentru ca o cerere sa poata fi admisa se impune a fi intrunite conditiile stabilite de legiuitor printre care si interesul legitim, nascut si actual. Se poate observa cu usurinta ca reclamantul nu poate avea interes in promovarea cererii, atata timp cat nu are decat o nemultumire fata de lipsa unei suprafete din terenul pe care il detine potrivit inscrisurilor, in aceasta situatie aparand ca lipsita de interes si cererea prin care se contesta actul de proprietate al paratului, atata vreme cat reclamantii aveau la dispozitia calea unei actiuni in revendicare imobiliara pe de o parte, iar pe de alta parte chiar reclamantul recunoaste ca nu exista hotar despartitor intre cele doua proprietati.
Pe fond, paratul NM a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata si sa se stabileasca hotarul despartitor dintre proprietatile partilor; cu cheltuieli de judecata.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 115 Cod procedura civila.
La data de 15.11.2011, reclamantii au depus raspuns la intampinarea depusa de paratul NM solicitand respingerea exceptiei competentei materiale a Judecatoriei Alexandria intrucat in cauza nu este vorba de un act administrativ in sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 ci este vorba de un Ordin al Prefectului emis in baza art. 36 din Legea 18/1991.
Reclamantii au solicitat respingerea exceptiei tardivitatii intrucat prin cererea de chemare in judecata au solicitat sa se constate nulitatea absoluta a unui Ordin al Prefectului iar nulitatea se poate invoca oricand, actiunii fiind imprescriptibila.
De asemenea,  reclamantii au solicitat si respingerea exceptiei lipsei de interes, intrucat interesul lor rezulta din faptul ca in functie de suprafata curtii paratilor NM si NC urmeaza sa fie stabilita si linia de hotar dintre proprietatile lor.
Reclamantii au mentionat ca pe rolul instantei exista dosarul nr. 2309/740/2011 prin care au solicitat granituirea precum si revendicarea suprafetei de teren pe care le-au acaparat-o paratii NM si NC, dosar care a fost suspendat pana la solutionarea prezentei cauze.
In sustinere, reclamantii au depus la dosarul cauzei in copie incheierea din 26.08. 2011 si comunicarea acesteia, cererea de chemare in judecata formulata in dosarul nr. 2309/740/2011, extras de pe portalul instantei privind dosarul nr. 2309/740/2011.
Prin incheierea de sedinta din 15.11. 2011 instanta a respins motivat exceptiile invocate, a citat in proces pe sotia paratului, NC, a incuviintat proba cu martori solicitata si astfel au fost audiati martorii VSO pentru reclamanti, LM,  EN si IG pentru parati, martori care au dat declaratii in baza carora s-a emis ordinul atacat.
Prin incheierea din 10.01.2012, instanta a incuviintat proba cu expertiza avand ca obiectiv expertul sa masoare si sa identifice suprafetele de teren detinute de catre parti; daca exista gard despartitor intre proprietatea reclamantilor si a paratilor si daca exista semne de hotar.
           Prin sentinta civila 1462/ 5.03. 2012 instanta a respins actiunea ca nefondata si i-a obligat pe reclamanti sa le plateasca paratilor NM si NC suma de 1800 lei cheltuieli de judecata.
           Pentru a hotari astfel instanta a apreciat ca Ordinul Prefectului nr. 361 / 24 XI 2005 a fost emis in conformitate cu dispozitiile art. 23 din Legea nr. 18 /1991,. In acest sens s -a retinut ca  RA a obtinut de la parintii sai prin actul de donatie nr. 39 / 12. I. 1925 suprafata de 880 mp  parte din locul de casa pe care acestia, AAFM si AFM il detineau, insa prin mostenire, a obtinut si restul de teren pana la 0,13 ha conform Registrului Agricol din 1959 - 1960 si constructiile de pe el.
          Astfel, le -a vandut paratilor  NM si NC, intreaga suprafata de teren pe care au avut-o  dealtfel in posesie, fiind indreptatiti sa li se recunoasca acest drept in baza Legii 18 /1991, pentru  tot acest teren  masurat de  comisia locala de fond funciar.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs in termen si legal motivat reclamantii AG si AE criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele motive:
- Gresit s -a respins actiunea intrucat din probele administrate rezulta ca intimatii parati nu sunt indreptatiti decat la 880 mp si nu 1224,60 mp, pentru diferenta nefacandu-se dovada proprietatii.
- Gresit s -a retinut  ca potrivit legii RA nu putea sa vanda mai mult de 800 mp, in primul rand pentru ca nu exista  o astfel de lege iar pe de alta parte gresit s -a retinut ca de la data cumpararii, intimatii au avut aceeasi suprafata de teren, intrucat in 2005 au cerut 1280 mp si nu 1224,60 mp.
- Gresit s -a retinut ca  numita RA (cea care a vandut catre paritii N) ar fi dobandit diferenta de teren ( in afara de cei 880 de mp dobanditi prin donatie) de la AFM si AFM, in calitate de fiica.
Sub acest aspect, nu s -a  facut nici o dovada ca vanzatoarea RA  ar fi dobandit prin  mostenire o diferenta de teren intrucat nu s -a facut dovada dezbaterii succesiunii, ca in succesiune a ramas acest teren si ca RA ar fi fost singurul mostenitor al  autorilor sai.
-  Expertul a stabilit  o situatie de fapt si  nu de drept si trebuie sa se aiba in vedere ca  in conformitate cu raportul de expertiza din  curtea recurentilor lipseste suprafata de 115 mp, din acte rezultand ca detin in proprietate-1056 mp, ca cele doua suprafete se suprapun si nu isi pot intabula dreptul de proprietate.
- Obligarea recurentilor  la cheltuieli de judecata catre intimati este gresita, sentinta nefiind motivata sub acest aspect.  Recursul a fost intemeiat pe art. 304 pct. 7,9, 3041 Cod procedura civila.
Intimatii  NM si NC au formulat intampinare (f. 16 ), solicitand respingerea recursului .
S-au aparat intimatii  in sensul ca  la data cumpararii terenului era in vigoare Legea 58 /1974 care interzicea vanzarea acestor imobile,  asa incat in contract s -a facut  mentiunea vanzarii doar a casei de locuit in suprafata de 59,51 mp fara mentiunea terenului insa intentia partilor a fost instrainarea casei si a terenului aferent de aproximativ 0,13 ha suprafata care nu s -a modificat.
Prin cererea precizatoare formulata la 27.09.2012(f. 28) recurentii au aratat ca pentru a putea obtine Ordinul Prefectului a carui nulitate au cerut-o, intimatii - parati aveau nevoie in mod obligatoriu de obtinerea acordului tuturor vecinilor inclusiv de acordul acestora,  acord pe care recurentii nu l - au  dat .
              In acest sens, prin  Rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria A, s -a retinut ca semnatura de pe declaratia folosita de intimat in 2005 pentru modificarea Ordinului in sensul maririi suprafetei de teren din curte, nu ii apartine, astfel fiind concluziile expertizei  grafologice.
Ori, fara aceasta declaratie, Ordinul nr. 361 /24.XI.2005, nu s - ar fi emis.
Din oficiu tribunalul a solicitat Arhivelor Nationale - Biroul Judetean T, decizia privind atribuirea in folosinta a terenului ca urmare a actului de instrainare  catre intimati nr. 1958 / 2. X. 1975.
Analizand legalitatea si temeinicia sentintei atacate prin prisma criticilor aduse si a dispozitiilor art. 304 1 Cod procedura civila, tribunalul constata ca recursul este intemeiat pentru considerentele  ce vor urma.
Gresit a apreciat instanta de fond ca, intimatii -  parati  NM si NC au cumparat de la RA intreaga suprafata de teren aferenta constructiilor prin actul de vanzare - cumparare 1958/1975, intrucat, in lipsa in contract a mentiunii cu privire la teren, nu se poate aprecia decat instrainarea suprafetei de 880 mp pe care vanzatorul RA  o dobandise de la parintii sai prin actul de donatie nr. 39/ 1925.
In registrul agricol 1959-1960, vanzatorul RA  este inscris cu 0,10 ha curti constructii, aproximativ suprafata pe care  a instrainat-o de 880 mp si care a trecut in proprietatea statului.
Din aceasta suprafata, dobanditorii constructiilor au primit in folosinta in conformitate cu disp.art.36 din l.18/1991 suprafata de 100 mp si nu mai mult, astfel  cum rezulta din inscrisul inaintat de Directia Nationala a Arhivelor Statului  intitulat" tabel nominal" (f 58 recurs), neputandu-se pretinde ca acestora li s-a atribuit cu acest scop diferenta pana la1280m.p. asa cum au pretins. Coroborat si cu mentiunea din registru pentru terenul din curte de 0,10ha.,rezulta ca terenul aferent  constructiilor dobandite nu era mai  mare de 880 mp., atat cat li s-a  acordat dealtfel prin Ordinul initial nr.238/1992.
Faptul ca in registrul agricol RA figura cu suprafata de 0,13ha.din care 0,10ha. Curti-constructii nu dovedeste ca aceasta le-a si instrainat intimatilor-parati diferenta de teren asa cum eronat a interpretat prima instanta probele administrate in lipsa unor dovezi certe sub acest aspect. Mai mult, nelegalitatea ordinului supus judecatii rezulta si din faptul ca acesta a fost emis fara indeplinirea conditiilor legale prev. de art.34 din Regulamentul nr.890/2005 de aplicare a legii nr.18/1991 privind recunoasterea limitelor proprietatii de catre vecini. 
In acest sens, dovada este referatul  intocmit de IPJ
T in dosarul penal nr. 4267 / 15.08. 2012 din  care rezulta ca potrivit raportului de  constatare tehnico - stiintifica nr. 76803/6.08.2012, semnatura de pe declaratia data de recurentul-reclamant AG privind acordul acestuia pentru modificarea Ordinului Prefectului 238/ 1992, nu a fost executata de acesta.
Imprejurarea ca fapta de fals pentru care intimatul  NM  a fost cercetat penal  s -a prescris, nu are relevanta si nu inlatura posibilitatea anularii actelor nelegal intocmite in baza actului contrafacut.
Drept pentru care, vazand dispozitiile art. 312 alin 1 si 3 Cod procedura civila, tribunalul a admis recursul, a modificat in  tot sentinta atacata si in consecinta a admis actiunea reclamantilor.