FOND FUNCIAR

Potrivit disp. art. 905 Cod procedura Civila daca in termen de 10 zile de la comunicarea incheierii de incuviintare a executarii, debitorul nu executa obligatia de a face sau de a nu face, care nu poate fi indeplinita prin alta persoana, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea de penalitati de catre  instanta de executare.
Intrucat reclamantul in calitate de creditor nu a facut dovada ca s-a emis o incheiere de incuviintare a executarii silita fata de debitoare, care sa fie comunicata acesteia si ca, desi au trecut 10 zile, nu a fost executata, justificat s-a apreciat de catre instanta de fond ca nu poate fi admisa cererea de obligarea la plata unei penalitati de intarziere.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei A la data de 28.04.2014, sub nr. 1696/740/2014, astfel cum a fost precizata la data de 16.10.2014, reclamantul VN  a chemat in judecata pe parata CLFFM, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa dispuna obligarea paratei sa-i plateasca  suma de 1000 lei pentru fiecare zi de intarziere pana la executarea obligatiei prevazute in sentinta civila nr. 3442/14.09.2011 pronuntata de Judecatoria Alexandria in dosarul nr. 3287/740/2011.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a intervenit pe langa parata in toate modalitatile prevazut de lege, dar fara nici un rezultat, iar ultima data a depus cererea inregistrata la Primaria M sub nr. 276/24.01.2014 insotita de titlu executoriu, respectiv sentinta civila nr. 3442/14.09.2011 pronuntata de Judecatoria A in dosarul nr. 3287/740/2011, dar pe care parata nu a luat-o in seama, invocand diferite pretexte.
A mai aratat ca executorii judecatoresti ii cer dovada ca terenul este liber, dovada pe care el nu poate sa o aduca, asa incat a inteles sa apeleze la prevederile art. 902 si urmatoarele din Codul de procedura civila prin procedura prevazuta de art. 996 C. proc. civ..
Totodata, a sustinut ca a considerat piedici invite cu ocazia executarii hotararii si de aceea a apelat la cererea de ordonanta presedintiala avand in vedere si pagubele cauzate de nefolosirea terenului nici in acest an.
In final, reclamantul a aratat ca lasa la aprecierea instantei calificarea actiunii.
Au fost anexate, in copie, urmatoarele inscrisuri:  raspunsul comunicat de Primaria Mi nr. 276/21.02.2014 la cererea de punere in posesie; Decizia Civila nr. 131/2012 a Tribunalului T; sentinta civila nr. 3442/2011 irevocabila; adresa emisa de Institutia Prefectului Judetului T catre Primaria comunei M.
La data de 20.05.2014, reclamantul a depus o cerere precizatoare, prin care a aratat ca solicita executarea titlului executoriu in temeiul art. 622 alin. 4 C. proc. civ.,  - executarea unei obligatii de a face fara interventia executorului prin stabilirea de catre instanta a penalitatilor solicitate in cerere.
La data de 04.09.2014, in sedinta publica, reclamantul a mai depus la dosar adresa nr. 6169/23.06.2014 emisa de Institutia Prefectului Judetului T, ca raspuns la cererea prin care reclamantul solicita lamuriri cu privire la constatarile facute de colectivul de control constituit prin Ordinul Prefectului nr. 202/2014; adresa nr. A86/5603/05.06.2013.
La data de 19.09.2014, prin serviciul registratura, reclamantul a atasat dosarului cererea de punere in posesie, in copie, inregistrata la Primaria M cu nr. 276/24.01.2014.
In sedinta publica din data de 25.09.2014, instanta a dispus emiterea unei adrese catre CLFFM pentru a raspunde urmatoarelor intrebari: 1) daca a luat cunostinta de hotararea judecatoreasca, respectiv sentinta civila nr. 3442/14.09.2011 a Judecatoriei A pronuntata in dosarul nr. 3287/740/2011 astfel cum a ramas irevocabila prin decizia civila nr. 131/03.02.2012 a Tribunalului T, prin care s-a dispus punerea in posesie a reclamantului; 2) daca a procedat la punerea in posesie  a reclamantului pentru suprafata de 0,50 ha pe vechiul amplasament, pe unul similar acceptat de acesta sau daca i-a acordat reclamantului despagubiri; 3) in caz  de raspuns negativ la intrebarea nr. 2, sa precizeze care sunt motivele pentru care nu a dat eficienta hotararii judecatoresti; 4) sa comunice stadiul situatiei centralizatoare a terenurilor agricole la nivelul Unitatii Administrativ Teritoriale Comuna M judetul T, in functie de prevederile Legii nr. 18/1991 si Legii nr. 165/2013.
Prin adresa nr. 4340/15.10.2014, atasata dosarului la data de 15.10.2014 prin serviciul registratura, Primaria comunei M - Comisia Locala de Fond Funciar a raspuns ca la data de 17.10.2014 reclamantul a fost invitat la sediul institutiei in vederea punerii in executare a sentintei civile nr. 3442/14.09.2011 a Judecatoriei A.
In cauza, instanta a incuviintat si administrat pentru reclamant proba cu inscrisurile atasate dosarului.
Prin sentinta civila nr. 3228 din 21.10.2014 a Judecatoriei A s-a respins actiunea ca neintemeiata.
           Pentru a hotari astfel, a retinut ca prin sentinta civila nr. 3442/14.09.2011 pronuntata de Judecatoria A ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 131/03.02.2012 a Tribunalului T a fost admisa actiunea civila avand ca obiect fond funciar formulata de reclamantul VN in contradictoriu cu parata CLFFM, aceasta din urma fiind obligata sa-l puna in posesie pe reclamant cu suprafata de 0,50 ha teren arabil situat in extravilanul comunei M - teren asupra caruia prin decizia civila nr. 713 R/08.10.2010 Tribunalul T i-a reconstituit reclamantului dreptul de proprietate -, pe vechiul amplasament, daca este liber, pe unul similar acceptat de acesta sau, in lipsa de teren disponibil, reclamantul urmeaza a primi despagubiri.
           Din inscrisurile atasate dosarului, respectiv: raspunsul comunicat de Primaria M nr. 276/21.02.2014 la cererea de punere in posesie; adresa emisa de Institutia Prefectului Judetului T catre Primaria comunei M; adresa nr. 6169/23.06.2014 emisa de Institutia Prefectului Judetului T ce contine raspunsul la cererea prin care reclamantul solicita lamuriri cu privire la constatarile facute de colectivul de control constituit prin Ordinul Prefectului nr. 202/2014; adresa nr. A86/5603/05.06.2013, instanta a retinut ca reclamantul a efectuat anumite demersuri pentru ca parata sa-si indeplineasca obligatia ce ii revenea potrivit titlului executoriu, insa Comisia locala de fond funciar M a inteles sa dea curs cererii privind punerea in posesie a reclamantului cu privire la suprafata de 0,50 ha teren extravilan abia in cursul prezentului proces, cand, la solicitarea instantei, a emis adresa nr. 4340/15.10.2014, atasata dosarului la data de 15.10.2014 prin serviciul registratura.
 Astfel, potrivit acelei adrese, Primaria comunei M - Comisia Locala de Fond Funciar a precizat ca la data de 17.10.2014 reclamantul a fost invitat la sediul institutiei in vederea punerii in executare a sentintei civile nr. 3442/14.09.2011 a Judecatoriei A.
           Fata de aspectele expuse, pe fondul atitudinii paratei care, in cele din urma,  a iesit din pasivitate, instanta nu poate face abstractie de pretentia reclamantului dedusa judecatii si grefata pe dispozitiile art. 902 si urmatoarele C. proc. civ., reclamantul investind instanta cu o cerere prin care parata sa fie obligata sa-i plateasca  suma de 1000 lei penalitati  pentru fiecare zi de intarziere pana la executarea obligatiei prevazute in sentinta civila nr. 3442/14.09.2011 pronuntata de Judecatoria A in dosarul nr. 3287/740/2011.
           Potrivit art. 905 alin. 1 C. proc. civ., daca in termen de 10 zile de la comunicarea incheierii de incuviintare a executarii debitorul nu executa obligatia de a face sau de a nu face, care nu poate fi indeplinita prin alta persoana, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea de penalitati de catre instanta de executare.
Instanta a constatat ca aplicabilitatea dispozitiilor legale mentionate mai sus decurge din punerea in executare silita a titlului executoriu ce contine obligatii de a face sau de a nu face, procedura la care, in speta, reclamantul a lasat sa se inteleaga ca nu a recurs, intrucat a aratat ca executorii judecatoresti ii cer sa faca  dovada ca terenul cu privire la care se solicita punerea in posesie este liber, dovada pe care, sustine reclamantul, nu poate sa o faca.
Cum reclamantul nu a solicitat punerea in executare silita a titlului executoriu- sentinta civila nr. 3442/14.09.2011 pronuntata de Judecatoria A in dosarul nr. 3287/740/2011-, in lipsa incheierii de incuviintare a executarii, instanta  a retinut ca nu poate da eficienta pretentiei deduse judecatii pe calea dreptului comun, aplicarea penalitatilor de 100  lei pana la 1000 lei pe zi de intarziere fiind o masura ce se dispune de instanta de executare prin incheiere definitiva.
A mai motivat ca, imprejurarea ca reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare, prin care a aratat ca solicita executarea titlului executoriu in temeiul art. 622 alin. 4 C. proc. civ.,  - executarea unei obligatii de a face fara interventia executorului prin stabilirea de catre instanta a penalitatilor solicitate - nu este de natura a duce la o alta concluzie, intrucat dispozitiile art. 622 alin. 4 C. proc. civ. vizeaza alte obligatii de a face, dintre acelea enumerate exemplificativ de textul legal si numai daca prin lege nu se dispune altfel, or obligatia de punere in posesie a reclamantului cu privire la suprafata de 0,50 ha teren extravilan ce incumba paratei, in conditiile Legii nr. 18/1991 republicata, este susceptibila de executare silita prin formarea si instrumentarea unui dosar executional de catre un executor judecatoresc care sa se adreseze instantei pentru incuviintarea executarii silite, in acord cu prev. art. 902, 905 C. proc. civ. .
Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termen, reclamantul, care a solicitat schimbarea hotararii, in sensul admiterii actiunii cererii de executare silita prin aplicarea penalitatilor de intarziere.
A motivat ca in mod gresit prima instanta a motivat respingerea actiunii in temeiul art. 905 C. proc. civ., facand referire ca de la dosar ar lipsi notificarea sau somatia transmisa de executorul judecatoresc, desi, cererea de chemare in judecata echivaleaza cu o punere in intarziere, punerea in intarziere poate rezulta dintr-o simpla somatie sau notificare, daunele compensatorii sunt datorate prin simplul fapt al neexecutarii, fara a fi nevoie de o punere in intarziere, iar creditorul nu este obligat sa faca dovada unui prejudiciu.
In dovedire, apelantul a depus in copie, notificarea inregistrata la BEJ RFAM la 21.11.2014,  somatia din 2.02.2014 si dovada comunicarii acesteia.
Intimata nu a depus intampinare.
In apel, nu s-a solicitat administrarea altor probatorii.
Verificand in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, prin prisma dispozitiilor legale aplicabile, tribunalul, a respins apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Prin cererea precizatoare depusa la data de 20.05.2014 la instanta de fond, reclamantul a solicitat executarea titlului executoriu,  in temeiul art. 622 alin. 4 C. proc. civ.,  - executarea unei obligatii de a face fara interventia executorului prin stabilirea de catre instanta a penalitatilor solicitate in cerere.
Avand in vedere cererea precizatoare, precum si mentiunile din cererea initiala,  instanta de fond a apreciat ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 902 si urmatoarele C. proc. civ., reclamantul investind instanta cu o cerere prin care parata sa fie obligata sa-i plateasca  suma de 1000 lei penalitati  pentru fiecare zi de intarziere pana la executarea obligatiei prevazute in sentinta civila nr. 3442/14.09.2011 pronuntata de Judecatoria A in dosarul nr. 3287/740/2011.
           Sub acest aspect, s-a retinut in mod corect, ca reclamantul, nu a facut dovada, ca s-a adresat unui executor judecatoresc pentru punerea in executare a titlului executoriu.
Intr-adevar, din analiza dispozitiilor art. 905 C. proc. civ. rezulta ca daca in termen de 10 zile de la comunicarea incheierii de incuviintare a executarii debitorul nu executa obligatia de a face sau de a nu face, care nu poate fi indeplinita prin alta persoana, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea de penalitati de catre instanta de executare.
Intrucat reclamantul in calitate de creditor nu a facut dovada ca s-a emis o incheiere de incuviintare a executarii silita fata de debitoare, care sa fi comunicata acesteia si ca, desi au trecut 10 zile, aceasta nu a fost executata, instanta de fond, in aplicarea acestor prevederi, a apreciat justificat ca nu poate fi admisa cererea de obligarea la plata de penalitati de intarziere.
De asemenea, se observa ca, instanta de fond a analizat si cererea reclamantului prin care a aratat ca solicita executarea titlului executoriu in temeiul art. 622 alin. 4 C. proc. civ., - executarea unei obligatii de a face fara interventia executorului prin stabilirea de catre instanta a penalitatilor solicitate, aceasta apreciind in mod justificat  ca obligatia de punere in posesie a reclamantului cu privire la suprafata de 0,50 ha teren extravilan ce incumba paratei, in conditiile Legii nr. 18/1991 republicata, este susceptibila de executare silita prin executor judecatoresc, care sa se adreseze instantei pentru incuviintarea executarii silite, in acord cu prev. art. 902, 905 C. proc. civ.
Faptul ca, apelantul a depus in apel, o notificare inregistrata la BEJ RFAM nr. 18/2014  si o somatie adresata paratei in vederea punerii in posesie cu suprafata de 0,50 ha teren in baza sentintei civile nr. 3442/2011, nu echivaleaza cu indeplinirea obligatiilor prevazute de art. 902 si 905 C. proc.civ., nefiind data incheierea de incuviintare a executarii silite.
In acelasi timp, se retine faptul ca, reclamantul s-a adresat executorului judecatoresc ulterior pronuntarii sentintei apelate, astfel ca, indeplinirea in parte, a unor obligatii care ii incumbau, prealabil sesizarii instantei, nu pot constitui motiv de nelegalitate a hotararii instantei de fond.
Asa fiind, sustinerea apelantului potrivit careia punerea in intarziere poate rezulta dintr-o simpla somatie sau notificare, daunele compensatorii sunt datorate prin simplul fapt al neexecutarii, fara a fi nevoie de o punere in intarziere, iar creditorul nu este obligat sa faca dovada unui prejudiciu, nu sunt apreciate ca fiind intemeiate, in considerarea prevederilor legale speciale aplicabile in cauza.
In raport de considerentele expuse, se apreciaza ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica, astfel ca, in baza art. 480 alin.1 C. proc. civ., apelul a fost respins ca nefondat.