Litigii de munca

Dosar nr. 3751/89/2009
R O M A N I A

TRIBUNALUL VASLUI
CIVILA
Sentinta civila Nr. 1947/2010
Sedinta publica de la 23 Decembrie 2010
Completul compus din:
PRESEDINTE PETRUS CIPRIAN DIACONARU
Asistent judiciar OLIVIA CRETU
Asistent judiciar LORIN STEFAN PASCARU
Grefier LAVINIA-CERASELA LICA

Pe rol pronuntarea cauzei Litigii de munca privind pe reclamantul OV, domiciliat in in contradictoriu cu parata SC SC SA Vaslui, avand ca obiect drepturi banesti.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza faptul ca reclamantul, prin aparator, a depus note de concluzii scrise la dosarul prezentei cauze.
S-au analizat actele si lucrarile dosarului, dupa care;
Se constata ca dezbaterile in prezenta cauza au avut loc in sedinta publica din data de 16 decembrie 2010, ce s-au consemnat in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta din prezenta hotarare, cand, pentru a acorda posibilitatea domnului av. Mancas Ioan, pentru reclamant, de a depune la dosarul cauzei note de concluzii scrise, instanta a amanat pronuntarea in cauza pentru data de astazi, cand s-a dat sentinta civila de fata;
INSTANTA

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Vaslui sub numarul 3751/89/2009 din 17 decembrie 2009 reclamantul O V solicita obligarea paratei SC S C SA Vaslui la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01-31.07.2009, precum si cele aferente perioadei 01.-30.09.2009, interval in care trebuia sa efectueze concediu de odihna aferent anului 2008, precum si cele aferente perioadei 01-31.10.2009, interval in care trebuia sa efectuez concediul de odihna pentru anul 2009, in valoare totala de 8.400 lei, indexate cu rata inflatiei,  la plata unui spor reprezentand ore suplimentare efectuate in intervalul 01.08.2007 - 31.11.2009, in valoare totala de 7.500 lei, indexate cu rata inflatiei, precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor ocazionate de judecarea prezentului litigiu.
Ulterior, isi precizeaza actiunea in sensul ca suma indemnizatiilor aferente concediului de odihna este de 9041 lei, iar a orelor suplimentare efectuate si a sporului aferent acestor ore este de 40836,60 lei.
Arata reclamantul ca  la data de 01.08.2007 a incheiat contractul individual de munca nr. 60 din 01.08.2007, cu societatea SC S C SA Vaslui pentru pozitia de Director  Marketing al Societatii. Ih perioada 01-31.07.2009 a desfasurat activitatea specifica pozitiei de Director  Marketing, asa cum rezulta si din evidentele Societatii, insa nu a beneficiat de concediu  pentru munca prestata in acest interval, asa cum acesta este prevazut in CONTRACTUL individual de munca incheiat cu Societatea, motiv pentru care solicita plata indemnizatiilor de concediu.
Arata ca in perioada 01-05.08.2009 a desfasurat activitate in mod curent,    iar in perioada 06 - 31.08.2009, s-a aflat in  concediu medical.

In ceea  ce priveste prestarea de ore suplimentare, precizeaza reclamantul ca desfasurarea activitatilor  specifice pozitiei de Director de Marketing implica, pe langa altele, deplasari atat in incinta localitatii cat si in tara. Astfel, inca de la inceputul  activitatii  a efectuat ore suplimentare, ajungand la sfarsitul lunii noiembrie 2009 sa cumuleze un numar de 900 de ore, pentru care nu a beneficiat de repaus in urmatoarele 30 de zile de la data efectuarii, nici de compensarea acestora prin plata, asa cum prevede legea si cu recompensarea cu sporul legal.
Isi propune proba cu  inscrisuri, interogatoriu, orice alte probe a caror administrare ar reiesi ar fi necesara din dezbateri, fiind administrata proba cu expertiza contabila, iar in drept invoca art. 283,-287, 38, 141 si urmatoarele precum si 119 din Codul muncii, si Contractul Colectiv La nivel National pentru anii 2007 - 2010.
 Depune Contractul individual de munca, situatie privind meciurile sustinute de echipa de fotbal FC Vaslui in Liga 1 in anii 2007-2008, copie dupa pasaportul reclamantului.
Parata formuleaza intampinare prin care solicita respingerea actiunii reclamantului. Arata ca acesta a primit drepturile salariale la care avea dreptul si c nu a prestat ore suplimentare, fiind - de altfel- angajat cu timp partial, anume cu sase ore pe zi.
Isi propune proba cu  inscrisuri si depune state de plata, foi colective de prezenta, programul meciurilor FC Vaslui si extrase cu membrii delegatiilor care au insotit echipa SC Vaslui la deplasarile din strainatate.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta constata ca actiunea reclamantului este intemeiata in parte, retinand situatia de fapt si considerentele de drept expuse in continuare.
Reclamantul a fost angajat al paratei incepand cu 01.08.2007 pe functia de "Director Marketing si relatii publice" cu timp partial de 6 ore pe zi si un salariu de incadrare brut lunar de 2875 lei.
Nu este contestat faptul ca pana pe data de 1 septembrie 2009 reclamantul nu a beneficiar de concediu de odihna, iar in lunile septembrie 2009 si octombrie 2009 reclamantul a efectuat concediul de odihna aferent anilor 2008 si 2009.
Reclamantul afirma ca nu a primit indemnizatiile aferente concediului de odihna la care avea dreptul, iar parata refuza plata, parata afirma ca reclamantul poate incasa drepturile de la casierie insa nu a facut-o.
Prin adresa 282 din 07.01.2010(fila 20), formulata dupa deducerea litigiului pe rolul instantei, parata ii comunica reclamantului ca urmeaza a primi drepturile aferente concediului de odihna.
A fost administrata o expertiza contabila, care prin raportul depus la  filele 244-249  - dupa verificarea datelor evidentelor contabile ale paratei - a constatat ca indemnizatia de concediu aferenta anului 2007 este 973 lei, cea aferenta anului 2008 este de 2017 lei, iar cea aferenta anului 2009 este tot de 2017 lei(fila 247). Nicio suma aferenta acestor indemnizatii nu a fost achitata.
Conform prevederilor articolului   141 din Legea 53/2003  Codul Muncii “
    (1) Concediul de odihna se efectueaza in fiecare an.
    (2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), efectuarea concediului in anul urmator este permisa numai in cazurile expres prevazute de lege sau in cazurile prevazute in contractul colectiv de munca aplicabil.
    (3) Angajatorul este obligat sa acorde concediu, pana la sfarsitul anului urmator, tuturor salariatilor care intr-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihna la care aveau dreptul.
    (4) Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca."
Articolul 145 alineatul 3 din Codul Muncii dispune “Indemnizatia de concediu de odihna se plateste de catre angajator cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu."
 Raportat la aceste prevederi legale, instanta urmeaza a analiza  situatia concediului de odihna pentru fiecare perioada lucrata din anii calendaristici 2007, 2008, respective 2009.
Pentru perioada 01.08.2007- 31 decembrie 2007, concediul de odihna trebuia efectuat cel tarziu pna la data de 31 decembrie 2008, cand trebuia achitata si indemnizatia de concediu, in cuantum de 973 lei.
Codul Muncii nu prevede sanctiunea aplicabila in cazul in care, nerespectandu-se regula acordarii efective a concediului de odihna in anul urmator si a indemnizatiei aferente.
Din economia acestor reglementari rezulta ca in situatia in care angajatorul nu ii acorda efectiv salariatului efectiv concediu de odihna nici in anul calendaristic lucrat, nici in anul urmator, fara ca relatiile de munca sa inceteze(cu sau fara acordul salariatului), acesta nu ar putea beneficia nici de indemnizatia de concediu, nici de compensarea in bani a concediului de odihna neeefectuat. Este o reglementare menita sa asigure respectarea regulii efectuarii efective a concediului de odihna
Este acceptat faptul ca indemnizatia reprezinta un element al dreptului la concediu de odihna.( Alexandru Ticlea "Tratat de dreptul muncii" Editura Universul juridic, Bucuresti, 2009, fila670). Reglementarea, menita a impune realizarea efectiva a dreptului la concediu de odihna, are insa ca efect, in situatia descrisa, “stingerea ca urmare a trecerii unei perioade de report" a dreptului la indemnizatia de concediu daca angajatorul nu a respectat obligatia legala de a acorda efectiv concediu.
In doctrina s-a opinat, fata de ceea ce s-a apreciat a fi o lacuna legislativa, ca se impune “obligarea angajatorului la plata unei despagubiri egala cu cu indemnizatia de concediu la care ar fi avut dreptul salariatul respectiv"  (Alexandru Ticlea "Tratat de dreptul muncii" Editura Universul juridic, Bucuresti, 2009, fila 681 si autorii citati in lucrare), neexistand insa o prevede legala in acest sens. In plus, acordarea sumei cu titlu de "despagubire" implica fundamentarea teoretica a dreptului pe temeiul raspunderii delictuale ar implica evidente neajunsuri(existenta unor culpe concurente, cazuri exoneratoare de raspundere, de natura a diminua sau eluda scopul legii).
Instanta urmeaza a analiza si prevederile europene in domeniu. Prin articolul 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru (Publicata in Jurnalul Oficial nr. 195 din  1.8.2003, pagina. 41) se prevede
" Concediul anua l
(1) Statele membre iau masurile necesare pentru ca orice lucrator sa beneficieze de un concediu anual platit de cel putin patru saptamani in conformitate cu conditiile de obtinere si de acordare a concediilor prevazute de legislatiile si practicile nationale.
(2) Perioada minima de concediu anual platit nu poate fi inlocuita cu o indemnizatie financiara, cu exceptia cazului in care relatia de munca inceteaza."
Aplicarea concreta a acestei prevederi a facut obiectul unei bogate jurisprudente a Curtii Europene de justitie.
Raportat la situatia concreta descrisa in speta, intr-o hotarare recenta, anume cea din  din Cauzele reunite C-350/06 si C- 520/06(Gerhard Schultz- Hoff versus Detsche Rentenversicherug Bund, respectiv Stringer si altii versus Her Majestz s Revenue and Customs)( Publicata in Jurnalul oficial nr. 69 din 21.03.2009 pagina 3; A se vedea si "Revista romana de dreptul muncii " nr. 3/2009 filele 206-217) Curtea a hotarat la punctul 2 din hotarare ca « 2.        Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru trebuie interpretat in sensul ca se opune unor dispozitii sau unor practici nationale care prevad ca dreptul la concediul anual platit se stinge la expirarea perioadei de referinta si/sau a unei perioade de report stabilite de dreptul national(_)".
 Acceptarea unei interpretari care ar avea ca efect stingerea aspectului pecuniar (indemnizatia) al dreptului la concediu de odihna, neefectuat efectiv pana la sfarsitul anului calendaristic urmator, reprezinta tocmai o practica care are ca efect stingerea dreptului la concediul platit la “expirarea unei perioade de referinta sau de report stabilite prin dreptul national".
Prin urmare, instanta apreciaza ca, in temeiul articolului 7 din Directiva 2003/88/CE, asa cum rezulta din jurisprudenta Curtii Europene de Justitie, reclamantul are dreptul la suma de 973 lei, cu titlu de indemnizatie de concediu de odihna pentru perioada lucrata in anul calendaristic 2007.
Referitor la capatul de cerere privind actualizarea acestei sume cu indicele de inflatie, instanta retine ca acest capat de cerere este admisibil in principiu, conform principiilor generale ale raspunderii.
Reclamantul nu este tinut a suporta diminuarea efectiva  a creantei sale( cu devalorizarea monedei nationale din perioada cuprinsa intre data de la care indemnizatia era datorata si cea pana la care se achita efectiv) avand dreptul la repararea integrala a pagubei suferite. Acordarea unei sume egale cu devalorizarea se circumscrie notiunii  de damnum emergens. O aplicare a acestui principiu este facuta de articolul 78 din Codul Muncii.
Pentru anul 2008, respectiv 2009, concediul de odihna s-a efectuat efectiv, asa cum rezulta din adresa de la fila 20 din dosar si din interogatoriul reclamantului, in lunile septembrie, respectiv octombrie 2009, iar indemnizatia de concediu neachitata si la care urmeaza a fi obligata parata in virtutea prevederilor legale invocate si a considerentelor expuse anterior este de cate 2017 lei.
Raportat la data de la care se impune acordarea actualizarii sumei, instanta constata ca, in raport cu prevederile articolului 141 alineatul 3, raportat la articolul 145 alineatul 3, concediul de odihna pentru anul 2007 trebuia acordat pana la sfarsitul anului 2008 cand trebuia acordata - asa cum s-a aratat si indemnizatia de concediu. Prin urmare  obligatia a devenit scadenta la data de 1 ianuarie 2009, data de la care se impune acordarea actualizarii sumei.
Precizam ca, in virtutea deosebirii dintre damnum emergens si lucrum cessans, nu se poate sustine ca era necesara punerea in intarziere prin cererea de chemare in judecata, asa cum ar fi fost cazul pentru acordarea dobanzii legale.
Pentru anul 2008, respectiv 2009, concediul de odihna s-a efectuat efectiv, asa cum rezulta din adresa de la fila 20 din dosar si din interogatoriul reclamantului, in lunile septembrie, respectiv octombrie 2009. Intrucat la data efectuarii concediului trebuia acordata efectiv si indemnizatia de concediu, actualizarea se va acorda de la data de  1 septembrie, respectiv 1 octombrie 2009, urmand a se calcula pana la achitarea efectiva a debitului.
Capatul de cerere privind obligarea paratei la plata drepturilor salariale neachitate, urmeaza a fi admis.
Din raportul de expertiza rezulta ca reclamantul are de primit suma de 4034 lei cu titlu de drepturi salariale. Este de  esenta raportului juridic creat prin contractul de munca ca angajatul are dreptul de a primi salariul, iar angajatul are obligatia de a plati salariul. Articolul 10 din Codul Muncii reprezinta reglementarea generala in materie, iar obligatia concreta de plata a salariului este prevazuta de articolele 154 si 161 din Codul Muncii. Sarcina probei platii salariului revine angajatorului in temeiul prevederilor articolelor 163 si 287 din Codul Muncii, iar parata nu a fost in masura a face aceasta proba.
Raportat la capatul de cerere privind acordarea drepturilor salariale si a sporului aferent orelor suplimentare, instanta urmeaza a-l respinge ca neintemeiat pentru argumentele expuse in continuare.
In esenta, reclamantul sustine ca a efectuat in mod constant ore suplimentare fapt impus de atributiile de serviciu care le efectua  in mod constant. Parata contesta sustinerile reclamantului si afirma in esenta ca sarcinile postului nu impuneau efectuarea de ore suplimentare, iar in fisele de prezenta si statele de plata nu sunt evidentiate.
Ca principiu, efectuarea de ore suplimentare este o chestiune de fapt ce poate fi probata de catre salariat prin orice mijloc de proba, in ipoteza in care angajatorul nu ar evidentia efectiv in actele sale astfel de ore suplimentare. Intrucat angajatorul nu poate fi tinut a face dovada unui fapt negativ (ca salariatul nu a  efectuat ore suplimentare) sarcina probei revine in acest caz angajatului care trebuie sa dovedeasca atat faptul prestarii unor ore suplimentare cat si numarul acestor ore. 
Instanta constata ca unele din activitatile prezentate de catre reclamant ca prestate efectiv si de natura a impune efectuarea de ore suplimentare nu se regasesc in fisa postului(filele 312-313). In principiu, angajatorul are dreptul de stabili sarcinile de serviciu ale fiecarui salariat in temeiul prevederilor articolului 40 alineatul 1 litera b din Codul Muncii, nefiind asadar necesar  acordul angajatului. Desi reclamantul contesta realitatea acelei fise a postului intrucat nu este insusita prin semnatura, nici nu a fost in masura sa prezinte o alta fisa a postului. Nu se poate vorbi, asadar de o alta fisa a postului ci - se retine doar ca parata nu a facut dovada comunicarii fisei postului.
Instanta retine ca unele din activitatile pretins prestate in timpul orelor suplimentare- cum ar fi fixarea bannerelor publicitare, supravegherea angajatilor unei terte firme care se ocupa de asigurarea instalatiei rotative de publicitate - nu sunt de natura postului ocupat de reclamant - "Director marketing si relatii publice".
Nici martorul audiat nu a furnizat in depozitia sa elemente care sa fi ateste in mod rezonabil efectuarea de ore suplimentare, ci, eventual, prestarea unor sarcini de serviciu la ore tarzii. Aceste atributii erau strict legate de orele de desfasurare a meciurilor de fotbal ale echipei societatii parate si nu s-a pus in discutie nerespectarea unui program fix de lucru. De altfel, in contractul individual de munca nu este evidentiat un program fix de lucru.  
Nu s-a pus in discutie nici calificarea reclamatului ca "lucrator de noapte".
Faptul ca reclamantul a insotit echipa in deplasarile acesteia din strainatate tine de efectuarea unor delegatii de serviciu, nefiind facuta dovada ca in timpul acestor deplasari  activitatea desfasurata efectiv de catre reclamant a depasit  sase ore zilnic.
Nici pretinsa deplasare la meciurile de fotbal ale echipei paratei din tara nu a fost facuta in calitate oficiala, dupa cum rezulta din adresa Ligii profesioniste de fotbal(fila 361).
Prin urmare, instanta constata ca nu exista la dosarul cauzei elemente de proba care sa dovedeasca in mod rezonabil sustinerile reclamantului, fapt pentru care va respinge acest capat de cerere ca neintemeiat.
In temeiul prevederilor articolului 274 Cod procedura civila instanta va obliga parata, ca parte aflata in culpa procesuala,  la plata cheltuielilor de judecata, in speta onorariu de avocat( 2000 lei) si onorariu expertiza tehnica contabila(400 lei).
Cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru conform prevederilor 285 din Legea 53/2003 Codul Muncii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Admite in parte cererea formulata de reclamantul OV, in contradictoriu cu parata SC SC SA Vaslui.
Obliga parata  sa achite reclamantului urmatoarele sume:
- 973 lei cu titlu de despagubire pentru concediul de odihna neefectuat in anul 2007, precum si actualizarea acestei sume cu indicele de inflatie incepand cu data de 1 ianuarie 2009 si pana la achitarea integrala;
- 2017 lei cu titlu de indemnizatie aferenta concediului de odihna din  anul 2008, precum si actualizarea acestei sume cu indicele de inflatie incepand cu data de 1 septembrie 2009 si pana la achitarea integrala;
- 2017 lei cu titlu de indemnizatie aferenta concediului de odihna din  anul 2009, precum si actualizarea acestei sume cu indicele de inflatie incepand cu data de 1 octombrie 2009 si pana la achitarea integrala;
- 4034 lei cu titlu de drepturi salariale neachitate.
Obliga parata a achita reclamantului suma de 2400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Respinge restul pretentiilor.
Definitiva si executorie.
Cu drept de recurs, in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 23 decembrie 2010.