Litigiu de munca. Raspunderea patrimoniala a angajatului. Prejudiciu cauzat unitatii din vina si in legatura cu munca paratei

Dreptul muncii

1. Litigiu de munca. Raspunderea patrimoniala a angajatului. Prejudiciu cauzat unitatii din vina si in legatura cu munca paratei.

Sarcina dovedirii culpei revine angajatorului, potrivit dispozitiilor art. 287 din Codul muncii, insa de la aceasta regula exista unele exceptii in cazurile in care se aplica prezumtia relativa de vinovatie si imprejurarea cea mai frecventa in care opereaza aceasta prezumtie se refera la lipa in gestiune. In acest sens, s-a retinut ca in cazurile cand se produc lipsuri in gestiune, actul de constatare a lipsei creeaza in sarcina gestionarului o prezumtie de culpa pe care acesta o poate rasturna facand dovada contrara, prin acte legale care probeaza inexistenta lipsurilor sau prin dovedirea unor cauze obiective legate de conditiile precare de depozitare a marfurilor.
Prin actiunea civila in conflict de drepturi inregistrata pe rolul acestei instante, reclamanta C.L. a chemat in judecata parata M.M.solicitand instantei ca prin  sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 2554,53 lei, cu titlu de pagube produse societatii, din vina si in legatura cu munca sa,
Coroborand probatoriul administrat, raportat la dispozitiile art. 270 Codul Muncii, instanta constata ca actiunea reclamantei este intemeiata in raport de urmatoarea situatie de fapt si de drept.
Prin Contractul individual de munca inregistrat la I.T.M. Valcea sub nr. 167 din data de 08 ianuarie 2004, intre parata si reclamanta s-au incheiat raporturi juridice de munca pe o perioada nedeterminata, in cadrul carora prima parte a detinut functia de lucrator - gestionar, prin exercitarea atributiilor prevazute in fisa postului, anexa la contractul individual de munca.
Prin Decizia nr. 3 din data de 08 ianuarie 2007 emisa de parata, au incetat raporturile de munca, in baza art. 79 Codul muncii si s-a dispus efectuarea unor inventarieri a marfurilor aflate la Magazinul Romanesti, unde era gestionara reclamanta.
Expertul contabil desemnat de instanta a verificat rapoartele de gestiune in perioada 30 noiembrie 2005- 08 ianuarie 2007 si pentru inventarul faptic din data de 07 noiembrie 2006, a constatat o lipsa in gestiune in suma de 13.499,19 lei,  lipsa justificata de parata urmare a instrainarii marfurilor pe credit, fara a fi recuperate sumele respective. Ulterior, prin garantia in numerar constituita la data de 31 decembrie 2006, in valoare de 1440 lei si prin diversele sume de bani achitate de parata la sediul societatii, s-a acoperit partial aceasta lipsa in gestiune, ramanand de recuperat suma de 648,19 lei.
Pentru inventarul faptic din data de  08 ianuarie 2007, expertul contabil a stabilit ca rezulta o lipsa in gestiune in suma de 782,17 lei, datorata de parata, asa cum rezulta si din nota explicativa luata acesteia la acea data, prin care a precizat ca aceasta lipsa provine fie din eventualele diferente de pret de la inventarul precedent si actualul inventar, fie urmare a expirarii termenului de garantie pentru diverse marfuri, nota explicativa in cadrul careia si-a asumat angajamentul de a acoperi in intregime aceasta paguba.
Din verificarile registrelor de inventar, respectiv total intrari si iesiri, in perioada 01 decembrie 2005- 05 ianuarie 2007, expertul contabil a statuat ca, din suma totala de 1430,36 lei , parata a achitat un total de 616,55 lei si a mai ramas de recuperat suma de 813,81 lei. Acelasi expert contabil a mai concluzionat ca, parata a produs societatii reclamante si un prejudiciu in valoare de 1740,72 lei, constand in marfa degradata si alte cheltuieli neaprobate, astfel incat, rezulta o lipsa in gestiune totala de 2554,53 lei.
Potrivit dispozitiilor art. 270 din Codul muncii, salariatii raspund patrimonial in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor. Asadar, pentru a se antrena raspunderea patrimoniala a angajatului este necesar sa fie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii de fond: calitatea de salariat la angajatorul pagubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicita si personala a salariatului savarsita in legatura cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si culpa salariatului.
Cat privesc primele patru cerinte ale raspunderii patrimoniale, prezenta speta nu comporta discutii, insa, trebuie analizata distinct vinovatia salariatei parate, in raport de apararile acesteia, conform carora lipa in gestiune nu i se datoreaza, exista o fisa de scazamant din  data de 07 noiembrie 2006, prin care i
s-au redus din evidenta sa mai multe marfuri expirate, in valoare de 906,45 lei, fisa de scazamant neinregistrata in evidentele contabile ale societatii.
Sarcina dovedirii culpei revine angajatorului, potrivit dispozitiilor art. 287 din Codul muncii, insa de la aceasta regula exista unele exceptii in cazurile in care se aplica prezumtia relativa de vinovatie si imprejurarea cea mai frecventa in care opereaza aceasta prezumtie se refera la lipa in gestiune. In acest sens, s-a retinut ca in cazurile cand se produc lipsuri in gestiune, actul de constatare a lipsei creeaza in sarcina gestionarului o prezumtie de culpa pe care acesta o poate rasturna facand dovada contrara, prin acte legale care probeaza inexistenta lipsurilor sau prin dovedirea unor cauze obiective legate de conditiile precare de depozitare a marfurilor.
In  literatura de specialitate si in practica s-a retinut ca, daca lipsa la inventar depaseste cota de perisabilitate a marfurilor, s-a considerat ca ea este consecinta vinovatiei gestionarului, acesta putand face insa dovada nevinovatiei sale. De fapt, aceste statuari decurg din prevederile art. 24 si 25 din Legea nr. 22/1969.
In speta, parata M.M. nu a dovedit ca aceasta lipsa in gestiune, astfel cum a fost cuantificata de catre expertul contabil, s-a datorat unor cauze obiective, independente de vointa sa, care ar exonera-o de raspundere patrimoniala, de altfel aceasta a acoperit in mare masura prejudiciul constatat, fiind implicit o recunoastere tacita a culpei sale, astfel incat va fi obligata la recuperarea in intregime a pagubei. Nu poate fi scazuta suma consemnata in fisa de scazamant din data de 07 noiembrie 2006, din valoarea totala a prejudiciului, intrucat este vizibil ca acest inscris a fost efectuat pro-cauza si expertul contabil nu a identificat originalul acestui act in evidenta contabila a societatii reclamante.
Fata de aceste considerente, in temeiul art. 270 Codul muncii coroborat cu dispozitiile art. 28 - 30 din Legea nr. 22/1969 s-a  admis actiunea si s-a dispus  obligarea paratei la plata sumei de 2554,53 lei, reprezentand contravaloarea prejudiciului cauza reclamantei.