Fond funciar. Calitatea de mostenitor

Fond funciar. Calitatea de mostenitor
Mostenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, intrucat terenurile nu s-au gasit in circuitul civil, sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor. Ei sunt considerati ca au acceptat mostenirea prin cererea pe care o fac comisiei. 
           Din categoria celor care sunt socotiti repusi de drept in termenul de 6 luni de acceptare a succesiunii, termen la care se refera art.700 alin.2 C.civ., nu puteau face parte mostenitorii care au renuntat in mod expres la mostenirea lui I.N. (practica instantelor de drept comun si cea a I.C.C.J. fiind si ea unanima in acest sens), ci doar mostenitorii declarati straini de succesiune prin neexprimarea vointei de a mosteni in conformitate cu dispozitiile textului citat, cu conditia ca acestia din urma sa fi formulat in calitate de mostenitor al fostului proprietar al terenurilor agricole o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la Comisia locala.
                 ( sentinta civila nr. 2350/27.06.2012 a Judecatoriei Dragasani, decizia civila nr. 1304/R/20.12.2012 a Tribunalului Valcea pronuntata in dosarul nr. 418/223/2012) Prin sentinta civila nr.2350/27.06.2012 pronuntata de Judecatoria Dragasani in dosarul nr.418/223/2012, au fost respinse exceptiile privind lipsa calitatii procesuale active a reclamantilor precum si lipsa de interes; a fost admisa actiunea formulata de reclamantii I.I. si I.P., in contradictoriu cu paratii I.I., Comisia de fond funciar A. si Comisia Judeteana V. si s-a constatat nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr.391/14226/02.02.2000, emis pe numele autorului paratului.
Deliberand asupra exceptiei invocate prin prisma prevederilor art.137 alin.1 C. proc. civ., potrivit carora instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura cat si a celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea de fond a pricinii, instanta a retinut urmatoarele:
Calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecatii. Spre deosebire de capacitatea procesuala care se apreciaza in general, prin raportare la o anumita categorie de persoane, calitatea procesuala se determina in concret, prin raportare la litigiul dedus judecatii. Altfel spus, numai o anumita persoana poate fi reclamanta, respectiv parata, in cadrul raportului juridic litigios. Conform art.112 C.pr.civ. reclamantul este cel care are obligatia de a justifica, atat calitatea sa procesuala cat si calitatea procesuala a paratului, prin indicarea obiectului cererii de chemare in judecata dar si a motivelor de fapt sau de drept pe care se intemeiaza pretentia acestuia.
In cauza, titulari ai dreptului la actiune sunt reclamantii care au calitate de mostenitori ai autorului I.N. in conditiile in care se pune in discutie reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor provenite de la autor. 
 Avand in vedere aspectele de fapt si de drept mentionate mai sus, instanta a constatat ca cei care au pornit actiunea sunt titulari ai dreptului litigios, si ca atare, a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata de parat.
In ceea ce priveste interesul, ca si conditie pentru exercitarea actiunii, acesta este folosul pe care-l urmareste in mod practic cel care face o cerere sau o aparare in justitie, acesta trebuind sa fie nascut si actual, reclamantul trebuind sa justifice o incalcare a dreptului sau de cel pe care-l cheama in judecata, tocmai pentru a fi obligat sa-i respecte dreptul, si nu in ultimul rand sa fie personal.
Astfel, s-a apreciat ca reclamantii justifica acest interes avand calitate de mostenitori ai autorului, motiv pentru care se va respinge si aceasta exceptie.
Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca potrivit certificatului de mostenitor aflat la fila 17 in dosar, I.T., in calitate de fiu al autorului I.N. cu ocazia dezbaterii succesiunii autorului decedat la 18 august 1982 a renuntat expres la succesiune prin declaratie autentica.
Potrivit art.13 din Legea nr.18/1991 republicata, in cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate: "Calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor sau a hotararii judecatoresti definitive ori, in lipsa acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea mostenirii", iar "mostenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, intrucat terenurile nu s-au gasit in circuitul civil, sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor".
In acelasi timp, dispozitia imperativa de la art.13 alin.(2) din Legea fondului funciar potrivit careia, in cazul terenurilor ce nu s-au gasit in circuitul civil, mostenitorii sunt repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor, ei fiind considerati ca au acceptat succesiunea prin cererea pe care o fac comisiei, care nu este infirmata de nici o alta prevedere legala, impune concluzia ca toti succesibilii autorului indreptatit ce solicita reconstituirea dreptului sunt, la randul lor, repusi de drept in termenul de acceptare a mostenirii cu privire la dreptul de proprietate al autorului lor asupra terenurilor.
In aceasta privinta este de observat ca pot beneficia de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii doar mostenitorii care nu au acceptat-o, in termenul si conditiile prev. de art.700 C.civ., iar nu si cei care au renuntat la succesiune, in conditiile art.696 C.civ.
De altfel, prin art.13 din Legea nr.18/1991 se prevede ca repunerea in termen vizeaza numai "mostenitorii", deci persoane care au "calitatea de mostenitor".
Potrivit art.696 C.civ., eredele care renunta la succesiune este considerat ca nu a avut niciodata aceasta calitate, titlul de mostenitor fiind desfiintat cu efect retroactiv, mostenitorul fiind considerat ca o persoana straina de mostenire.
De aceea, cel care renunta la succesiune nu intra in categoria persoanelor care sunt mostenitori, el neputand dovedi aceasta calitate intrucat, in acest caz, nu este vorba de neacceptarea succesiunii in conditiile art.700 C.civ. si care este doar prezumat de lege ca renuntator, ci, dimpotriva, se dovedeste cu certitudine (declaratia notariala) ca nu este mostenitor, dat fiind ca a renuntat expres la succesiune.
Prin efectul renuntarii, mostenitorul este socotit ca nu a fost niciodata mostenitor, iar vocatia sa succesorala este retroactiv desfiintata.
Regula indivizibilitatii patrimoniului succesoral confera acelasi caracter indivizibil si optiunii succesorale care nu poate fi conditionata de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral. Renuntarea vizeaza atat bunurile existente in succesiune la data decesului, cat si cele care, eventual, ar intra in succesiune.
Ca urmare, beneficiaza de dreptul de mostenire a proprietatii, in temeiul art.13 alin.(2) din Legea nr.18/1991, in sensul repunerii in termenul de acceptare a succesiunii, numai mostenitorii care nu au acceptat-o in termenul prevazut de lege, iar nu si cei care au renuntat la succesiune (decizia nr.XI din 5 februarie 2007 a I.C.C.J. -sectiile unite).
Ca atare, instanta a concluzionat ca I.T., renuntand la succesiunea tatalui sau, nu avea calitatea de mostenitor sa solicite reconstituirea dreptului de proprietate, iar titlul de proprietate fiind emis pe numele sau, este lovit de nulitate absoluta, potrivit art.III  alin.1 lit.a, pct.i din Legea nr.169/1997.
Impotriva sentintei a declarat recurs paratul I.I., criticand-o ca fiind netemeinica si nelegala, in temeiul disp. art.304 pct.9 C.pr.civ. solicitand modificarea acesteia si pe fond respingerea actiunii formulate de reclamanti, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea caii de atac a aratat ca in mod gresit instanta de fond a respins exceptiile invocate de acesta prin intampinare si anume exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor, in conditiile in care se pune in discutie reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole provenite de la autorul I.N., intrucat I.I. este descendentul de gradul I al defunctului I.N. si avand in vedere acest lucru se poate presupune ca este si mostenitorul legal acceptant, lucru contrazis de existenta certificatului de mostenitor eliberat cu grave erori. I.P. este descendentul de gr.II al lui I.N. si fiul lui I.I., dar acesta nu avea vocatie la succesiunea lui I.N., avand in vedere ca descendentul de gr.I I. I.  traia la momentul dezbaterii succesiunii autorului si traieste si azi (reclamant in prezenta cauza) cu precizarea ca potrivit principiului proximitatii gradului de rudenie, rudele de grad mai apropiat le inlatura de la mostenire pe cele in grad mai indepartat, ipoteza in care trebuia sa fie admisa exceptia lipsei calitatii procesuale active.
De asemenea, in mod gresit instanta a respins si exceptia lipsei de interes a reclamantilor in exercitarea actiunii, exceptie invocata de parat, cu precizarea ca cel putin pentru unul din reclamanti, trebuia sa fie admisa aceasta exceptie, intrucat nu sunt indeplinite toate cerintele acestuia (interes legitim, nascut si actual, personal si direct), doar unul dintre ei avand un folos practic in promovare a actiunii.
In ceea ce priveste fondul cauzei, recurentul considera ca instanta trebuia sa aiba in vedere faptul ca niciunul dintre reclamanti nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce fac obiectul titlului a carui constatare a nulitatii absolute partiale se solicita, reclamantul, I.I. formuland cerere pentru alte terenuri care provin tot de pe urma autorului I. N. si pentru care acesta detine pozitie de rol separat si nu pentru terenurile din titlul contestat. Terenurile din titlul eliberat pe numele autorului recurentului, I.T., in calitate de mostenitor al defunctului I. N., au fost solicitate doar de I.T. prin cerere de reconstituire si, chiar daca autorul I. I. a renuntat in mod expres la succesiunea lui I.N., prin faptul ca acesta a formulat cerere de reconstituire adresata Comisiei locale A., aceasta reprezinta o veritabila retractare a renuntarii, instanta de fond trebuind sa aiba in vedere particularitatile spetei si faptul ca dispozitiile Legii funciare se intrepatrund cu cele de drept succesoral, ipoteza in care, reconstituirea dreptului de care a beneficiat defunctul sau tata, I. T. si de care profita recurentul, nu poate sa ramana doar un drept iluzoriu.
In final, recurentul sustine ca titlul de proprietate a fost corect eliberat, ca nici reclamantii nu au contestat anterior validarea si nu a urmat procedura speciala prevazuta de art.53 din Legea nr.18/1991, ei neimpotrivindu-se nici stapanirii bunurilor imobile, terenurile agricole din titlul de proprietate contestat.
Recursul intruneste cerintele impuse de textul art.301 si art.303 C.pr.civ.
Examinand sentinta si criticile formulate de catre parat, in raport de actele si lucrarile dosarului si dispozitiile legale incidente, s-a constatat  ca recursul acestuia este intemeiat, urmand sa fie admis pentru considerentele care succed.
In primul rand, din cuprinsul certificatului de mostenitor nr.213/1983, eliberat la data de 16.05.1983 de fostul Notariat de Stat local D. rezulta fara indoiala ca, in privinta succesiunii autorului I. N., decedat la 18.08.1982, a ramas ca unic mostenitor legal acceptant, I.P., in calitate de nepot de fiu, cu o cota de 1/1 din mostenire, fiind straini de succesiunea lui, prin renuntare in mod expres din partea acestora -mostenitorii sai: sotia fiii si fiicele, in baza declaratiilor autentice notariale nr.540, 541, 543, 544/1983, precum si nepotii, acestia din urma prin neacceptarea succesiunii in conditiile art.700 C.civ.
Din aceasta perspectiva, in masura in care intimatii au demonstrat ca autorul comun al partilor este I.N., cel de la care se pretinde ca provine suprafata de teren in litigiu, acestia justifica un interes legitim pentru promovarea actiunii in contra unui alt pretins comostenitor al acestora, I.I. despre al carui tata I. T. (fiul autorului) se sustine ca a renuntat la succesiunea autorului comun, asa cum in mod corect a retinut si prima instanta.
Totusi, tinand seama ca in cadrul procesual creat de reclamanti, sunt incidente atat prevederile art.696 si art.700 C.civ., cat si cele ale art.13 din legea nr.18/1991, republicata, avand in vedere ca, pe de o parte, este real faptul ca I. T. (tatal recurentului-parat) este renuntator expres la succesiunea lui I.N., iar pe de alta parte se confirma si imprejurarea ca, numai in conditiile in care tatal reclamantului I.P., respectiv I.I., a renuntat expres in mod la succesiunea aceluiasi autor comun I.N., el putea mosteni bunurile din certificatul de mostenitor nr.219/16.05.1983, asa cum se sustine in calea de atac, se impunea ca instanta de fond dispuna completarea probelor in dosar pentru a stabili cu certitudine care sunt persoanele cu vocatie succesorala reala la succesiunea lui I. N. (dat fiind ca textul art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991 statueaza ca: "(2) Mostenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, intrucat terenurile nu s-au gasit in circuitul civil, sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor. Ei sunt considerati ca au acceptat mostenirea prin cererea pe care o fac comisiei."
Contrar celor invederate de catre recurent, din categoria celor care sunt socotiti repusi de drept in termenul de 6 luni acceptare a succesiunii, termen la care se refera art.700 alin.2 C.civ., nu puteau face parte mostenitorii care au renuntat in mod expres la mostenirea lui I.N. (practica instantelor de drept comun si cea a I.C.C.J. fiind si ea unanima in acest sens), ci doar mostenitorii declarati straini de succesiune prin neexprimarea vointei de a mosteni in conformitate cu dispozitiile textului citat, cu conditia ca acestia din urma sa fi formulat in calitate de mostenitor al fostului proprietar al terenurilor agricole o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la Comisia locala.
Or, in cazul in speta, incuviintand doar un probatoriu insuficient si anume doar proba cu inscrisuri, fara a verifica daca toate persoanele cu vocatie conform art.13 din Legea nr.18/1991) de a fi repuse in termenul de a accepta succesiunea autorului I.N. au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce provin de la acest autor, si fara a verifica daca intreaga suprafata de teren de 3.196 m.p., inclusa in titlul de proprietate nr.391/14226/2.02.2000 (fila 26 dosar), eliberat de Comisia Judeteana V. pe numele autorului paratului, I.T., provine exclusiv de la autorul comun (potrivit certificatului de mostenitor si rolului agricol la defunctului), sau acest titlu cuprinde numai o parte din terenul autorului, in sedinta publica de astazi insusi intimatul prezent I.I. aratand ca a formulat cerere de reconstituire doar pentru terenul de 0,12 ha, ce face parte din suprafata 3.196 m.p., pentru care nu a primit acte de proprietate, prima instanta s-a multumit sa faca o analiza sumara a textelor de lege mentionate si sa aprecieze in final ca prin renuntarea la succesiunii tatalui sau, I.T. nu avea calitatea de mostenitor pentru a cere reconstituirea dreptului de proprietate, titlul fiind nul.
Or, asa cum s-a precizat deja in cele ce preced, pentru o corecta stabilire a situatiei de fapt si de drept in privinta calitatii de mostenitori a tuturor partilor implicate, in primul rand a partilor aflate in proces, implicit a calitatii procesuale active a reclamantilor si interesului juridic real in a promova prezenta actiune, dar si pentru stabilirea in fond a drepturilor si obligatiilor partilor in privinta terenului in litigiu, in functie de toate prevederile legale in materie aplicabile, se impunea completarea probei cu inscrisuri si efectuarea unei expertize tehnice judiciare topografice, ocazie cu care s-ar fi identificat atat suprafata de teren ce provine de autor, cat si suprafata de teren pretins solicitata de catre reclamanti.
Cum numai in aceste conditii se putea aprecia asupra temeiniciei sau netemeiniciei pretentiilor formulate de reclamanti cat si asupra exceptiilor ridicate de parat prin intampinare, iar pentru aceste minime verificari nu s-au facut, tribunalul apreciind ca prin modalitatea de lucru abordata prima instanta nu procedat la insasi cercetarea fondului, retinand ca pentru aflarea adevarului in cauza este absolut necesara completarea probelor in sensul mentionat si fiind de prisos a examina astfel si celelalte chestiunile ridicate in recurs, in temeiul art.312 alin.(1) si (61) C.pr.civ., tribunalul a admis recursul ca fiind fondat, a casat in tot sentinta atacata si a trimis  cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.