Anulare contract de intretinere. Invocare lipsa consimtamant

Anulare contract de intretinere. Invocare lipsa consimtamant
R O M A N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECTIA I CIVILA
DECIZIE Nr. ___.
Sedinta publica de la 15 Octombrie 2014
Completul compus din:
Presedinte
Judecator
Grefier     
Pe rol se afla judecarea apelului civil declarat de apelanta reclamanta S V impotriva sentintei civile nr. ___. pronuntata de Judecatoria Motru in dosarul nr___..  in contradictoriu cu intimatul parat B S. S
La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns intimatul parat B S. S, asistat de avocat C V L, in baza imputernicirii avocatiale din 16.07.2014, pe care o depune la dosarul cauzei, lipsa fiind apelanta reclamanta Z V fiind reprezentata de avocat A C in substituire pentru doamna avocat M T, in baza delegatiei de substituire din 14.10.2014 pe care o depune la dosar impreuna cu imputernicirea avocatiala  nr. 90/15.10.2014 privind pe M T.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care invedereaza instantei ca apelanta reclamanta nu a depus la dosarul cauzei originalul chitantei privind plata taxei judiciare de timbru.
Avocat A C pentru apelanta reclamanta depune la dosar, in original,  chitanta nr. 383/11.07.2014 privind plata taxei judiciare de timbru.
Aparatorii partilor arata ca nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, se constata apelul in stare de judecata si se acorda cuvantul asupra acestuia.
Avocat A C pentru apelanta reclamanta  solicita admiterea apelului, iar pe fondul cauzei modificarea  in tot a sentintei instantei de fond  in sensul admiterii cererii de chemare in judecata asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
Avocat C V L pentru intimatul parat solicita respingerea apelului, mentinerea  ca temeinica si legala a sentintei instantei de fond, cu cheltuieli de judecata, depunand la dosar chitanta nr. 39/16.07.2014 privind plata onorariu de avocat.
Sustine ca apelanta reclamanta a formulat o actiune in constatarea nulitatii absolute a  contractului de intretinere, dupa decesul beneficiarei acestui contract.
Se mai arata ca  obiectul cauzei il reprezinta un contract autentic si atata timp cat  nu s-a formulat o plangere pentru inscrierea in fals si nu este inceputa urmarirea penala in acest sens, nu se poate defaima un astfel de act, ce face dovada deplina a valabilitatii celor consemnate in cuprinsul sau.
Mai mult, se arata ca pe tot parcursul contractului de intretinere, beneficiara dreptului de intretinere nu a inteles sa solicite rezilierea contractului intrucat  a fost multumita de serviciile  acordate.
Totodata, se precizeaza ca beneficiara contractului de intretinere s-a ocupat de cresterea si ingrijirea copiilor reclamantei, lucru care nu ar fi fost posibil in situatia in care ar fi fost bolnava, astfel cum sustine apelanta.  
TRIBUNALUL Prin sentinta civila nr. ___../14.04.2014 pronuntata de Judecatoria Motru in dosarul nr____.. a fost respinsa cererea in constatare nulitate absoluta a contractului de intretinere autentificat sub nr. 247 din 31.01.2003 la BNP C M H, cerere formulata de reclamanta S V cu domiciliul in  comuna D, sat F, judetul M in contradictoriu cu paratul B S cu domiciliul in mun. M, sat R, judetul G.
A fost obligata reclamanta la plata catre parat a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca prin contractul de intretinere autentificat sub nr. 247 din 31.01.2003 B M a transmis catre paratul B S un imobil casa de locuit compus din patru camere, hol, sala inchisa, un patul si un cotet pentru pasari, toate imobilele situate pe un teren de 1380 m.p.
S-a retinut ca dezlegarea pricinii presupune mai intai stabilirea actului normativ aplicabil avand in vedere data intocmirii inscrisului autentic, 31.01.2003 si momentul intrarii in vigoare a Codului civil.
Pentru actul juridic, legiuitorul a stabilit ca regula aplicarea legii in vigoare la data incheierii actului juridic nu numai in privinta conditiilor de validitate, ci si pentru alte aspecte ce privesc incheierea actului juridic, regulile de interpretare, efectele, executarea obligatiilor asumate de parti ori incetarea actului juridic.
Aceasta regula se desprinde atat din dispozitiile art. 6 alin. 2 si 3 Cod civil, reluate in art. 3 si 4 din Legea 71/2011 cat si din art. 102 alin. 1 din Legea 71/2011, text de lege potrivit caruia contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa.
Altfel spus, legea in vigoare la data incheierii unui act juridic va reglementa atat efectele trecute, adica efectele care s-au produs sub imperiul ei, cat si efectele viitoare, adica efectele care se vor produce dupa intrarea in vigoare a legii noi.
In aceste conditii instanta a apreciat ca in dezlegarea pricinii de fata sunt aplicabile dispozitiile Codului civil din 1864.
Prin contractul de intretinere una dintre parti instraineaza un bun, iar cealalta parte se obliga sa-i acorde intretinerea in natura, pe timpul cat va trai, iar dupa moarte sa o inmormanteze.
Contractul de intretinere este un contract cu titlu oneros, sinalagmatic si translativ de proprietate.
Intrucat dreptul la intretinere este un drept personal si pe cale de consecinta netransmisibil prin succesiune - dreptul se stinge la moartea beneficiarului - mostenitorii nu pot cere ca prestatia sa continue in persoana lor dar, caracterul personal al creantei de intretinere nu influenteaza caracterul patrimonial al actiunii in rezolutiune sau in nulitate.
Chiar daca obligatia are ca obiect o prestatie contractata intuitu personae, actiunea in anularea contractului are un evident caracter patrimonial si poate fi intentata de mostenitori.
Asa fiind, instanta nu a retinut apararea paratului potrivit careia reclamanta nu putea sa solicite anularea contractului de intretinere deoarece reclamanta nu este creditoare a obligatiei de intretinere, intrucat, asa cum s-a aratat mai sus, actiunea in constatarea nulitatii absolute a contractului de intretinere are un evident caracter patrimonial si poate fi intentata de mostenitori.
Reclamanta a aratat in cererea de chemare in judecata ca sunt aplicabile dispozitiile art. 948 Cod civil din 1864.
Potrivit acestui text de lege, pentru validitatea unei conventii sunt necesare indeplinirea unor conditii esentiale: capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii ce se obliga, un obiect determinat si o cauza licita.
Reclamanta a aratat ca lipseste consimtamantul intrucat a fost dat prin eroare, ca actul atacat a fost incheiat intr-o cauza ilicita si imorala si acelasi act a avut in vedere o frauda la lege intrucat instrainatoarea intretinuta nu era proprietara exclusiva a imobilului.
Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala, de fond si generala, a actului juridic civil care se materializeaza in hotararea de a incheia un act juridic civil, hotarare manifestata in exterior.
Pentru a fi valabil consimtamantul trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant, sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, sa fie exteriorizat si sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.
Eroarea, ca viciu de consimtamant, consta in falsa reprezentare a realitati la incheierea unui act juridic, eroare obstacol invocata de reclamanta fiind cea mai grava forma a erorii intrucat falsa reprezentare cade asupra naturii actului, error in negotio.
Din probele administrate in cauza, declaratiile martorilor si interogatoriile administrate, rezulta ca B M, intretinuta din actul atacat, a incheiat inscrisul autentic in cunostinta de cauza, avand reprezentarea faptului ca urmeaza sa transmita dreptul de proprietate asupra imobilelor cu obligatia paratului de a presta intretinere.
Reclamanta a mai sustinut si faptul ca actul atacat este intemeiat pe o cauza ilicita si imorala intrucat intretinuta, autoarea partilor, nu a fost proprietar exclusiv asupra imobilelor instrainate.
Cauza sau scopul actului juridic civil este acel element care consta in obiectivul urmarit la incheierea unui asemenea act.
Pentru a fi valabila cauza actului juridic civil trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: sa existe, sa fie reala, sa fie licita si morala. Art. 966 Cod civil din 1864 stabileste ca obligatia fara cauza nu poate avea nici un efect.
Acelasi text de lege stabileste si faptul ca obligatia nelicita nu poate avea nici un efect, iar art. 968 Cod civil din 1864 defineste cauza nelicita ca fiind acea cauza prohibita de legi, contrara bunelor moravuri si ordinii publice.
In cauza de fata, din probele administrate nu a rezultat faptul ca la incheierea actului a fost avuta in vedere o cauza nelicita.
Astfel, din declaratiile martorilor audiati a rezultat ca imobilul transmis a fost edificat in mare parte prin cheltuiala paratului, iar B M, desi netransportabila, era constienta.
In ceea ce priveste sustinerea reclamantei potrivit careia bunurile instrainate nu ar fi apartinut in totalitate defunctei B. M., instanta a aratat ca din probele administrate in cauza, inscrisuri depuse de parti in urma celor dispuse de instanta, imobilul casa de locuit a fost edificat  incepand cu anul 1973, conform autorizatiei aflate la fila 57 din dosar, iar B.S., tatal reclamantei si al paratului, a decedat in anul 1958. Asadar, casa construita incepand cu anul 1973 nu putea sa fie bun comun al defunctilor B. M. si B. S.
In acelasi sens instanta a aratat si faptul ca imobilul casa de locuit mentionat la punctul 1 din certificatul de mostenitor incheiat la 22.05.1958 a fost demolat anterior constructiei noi, asa cum rezulta din autorizatia nr. 15 emisa la 16.04.1973 pentru autoarea B. M.
Intrucat actul atacat, considerat ca fiind lovit de nulitate absoluta de catre reclamanta, este un act autentic, instanta a analizat si efectele actului autentic intocmit cu respectarea normelor legale edictate, act autentic fata de care reclamanta nu s-a inscris in fals.
In ceea ce priveste efectele actului autentic atacat instanta a retinut faptul ca, potrivit dispozitiilor art. 26 C.proc.civ. legea care guverneaza conditiile de admisibilitate si puterea doveditoare a probelor preconstituite este cea in vigoare la data producerii acestor probe, iar administrarea probelor respective se face potrivit legii in vigoare la data administrarii lor.
Asadar, efectele inscrisului autentic trebuie verificate in conformitate cu legea in vigoare la data intocmirii acestui inscris.
Potrivit art. 1171 Cod civil din 1864 inscrisurile autentice sunt acelea care s-au facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar de stat, care are drept de a functiona in locul unde actul s-a facut.
Codul civil din 1864 consacra opozabilitatea erga omnes a celor constatate prin inscris autentic, prevazand la art. 1173 alin. 1 ca actul autentic are deplina credinta in privinta oricarei persoane, despre dispozitiile si conventiile ce constata, adica opozabilitatea actului fata de tert este privitoare la drepturile si obligatiile reciproce ale partilor.
Inscrisul autentic intocmit de notarul public face dovada, pana la inscrierea in fals, in ceea ce priveste constatarile personale ale agentului instrumentator, facute in limitele atributiilor sale.
Astfel, constatarile persoanele ale notarului public mentionate in inscrisul autentic, cum sunt acelea referitoare la prezenta partilor, modul de identificare al lor, sau luarea consimtamantului, nu pot fi combatute decat prin inscrierea in fals.
Privitor la valabilitatea consimtamantului insa, se poate face proba contrarie deoarece notarul ia act de vointa partilor, fara a avea posibilitatea sa controleze in ce masura aceasta vointa a fost sau nu afectata de vreo cauza de nulitate absoluta ori relativa.
In cauza de fata, din probele administrate nu au rezultat elemente de nevalabilitate a consimtamantului intretinutei B. M..
In aceste conditii instanta a apreciat ca actul atacat, contractul de intretinere autentificat sub nr. 247 din 31.01.2003 la BNP, produce efectele specifice unui inscris autentic.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata solicitate de parat, instanta a retinut ca paratul este indreptatit la acordarea cheltuielilor de judecata conform dispozitiilor art. 453 alin. 1 C.proc.civ.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta S V, criticand-o ca netemeinica si nelegala. Solicita desfiintarea sentintei atacate si pe fond admiterea cererii de constatare nulitate absoluta a contractului de intretinere nr. 247/2003 si repunerea in situatia anterioara a partilor, cu cheltuieli de judecata.
Sustine ca a dovedit lipsa totala a discernamantului autoarei, pentru frauda la lege si cauza ilicita, din adresa nr. 9969/2013 a S. J. de U.Dr. Tr. Severin rezultand diagnosticul de hemipareza stanga recurenta prin hemoragie cerebrala de emisfera dreapta, iar din declaratiile martorilor D M si B V rezultand ca autoarea era foarte bolnava, in ultima perioada a vietii neavand discernamant, nemairecunoscand persoanele, prezentand pierderi de memorie.
Mai arata ca autoarea i se plangea de rele tratamente ce i se aplicau, motiv pentru care considera ca era imposibil sa nu ii comunice despre incheierea contractului in speta. Pe de alta parte, la interogatoriu, paratul a recunoscut ca reclamanta nu cunostea despre existenta contractului.
O alta critica priveste motivarea straina de natura cauzei, instanta de fond gresit retinand ca s-a invocat nulitatea relativa pentru vanzarea lucrului altuia, iar pe de alta parte este motivata generic, indicandu-se numai texte de lege, starea de fapt fiind tratata superficial si subiectiv in opinia partii.
Sustine ca un contract incheiat in conditii de legalitate si moralitate presupune sa fie public, or, nimeni nu a stiut despre existenta acestuia. Apreciaza apelanta ca a fost smuls prin dol consimtamantul autoarei, aceasta fiind dusa de apelanta la domiciliul fratelui parat ca urmare a starii proprii de boala, desi anterior, din 1976 pana in 2002, fusese in grija reclamantei apelante, termenul scurt pana la incheierea contractului sugerand, in opinia partii, reaua credinta a paratului.
Nu a fost motivat in drept apelul.
Nu au fost solicitate si indicate probe in sustinerea apelului.
Intimatul parat a depus intampinare, sustinand ca hotararea pronuntata este temeinica si legala.
Apreciaza ca in apel sunt reluate motivele invocate in cererea de chemare in judecata, iar solicitarea de constatare a nulitatii absolute a fost formulata ca urmare a faptului ca nu putea cere rezolutiunea contractului dupa decesul autoarei, or, intimatul parat si-a indeplinit obligatiile contractuale.
Mai arata ca in speta este vorba despre un contract autentic si, pana la inscrierea in fals, face dovada deplina a valabilitatii celor consemnate in cuprinsul acesteia. Pe de alta parte, constructia casei a inceput in anul 1973 potrivit autorizatiei de construire.
In ceea ce priveste cauza imorala invocata de apelant, intimatul sustine ca nu poate fi primita o asemenea aparare intrucat autorul tata al partilor era decedat in anul 1958, iar bunul este in opinia sa bun exclusiv al autoarei.
Relativ la consimtamantul exprimat de autoare la incheierea contractului, apreciaza ca a fost liber exprimat, conform probatoriului administrat. Precizeaza ca reclamanta apelanta s-a folosit de autoare pentru a o ajuta la cresterea copiilor, iar cand starea de sanatate nu i-a mai permis a dus-o la locuinta paratului.
In fine, arata ca in realitate casa a fost construita pe cheltuiala paratului, cu contributia si a socrilor sai, iar faptul ca autoarea a locuit la reclamanta demonstreaza ca nu putea sa construiasca o imobilul obiect al conventiei.
In drept, a fost invocat art. 205 C.p.civ.
Nu a fost depus raspuns la intampinarea intimatului de catre apelanta.
Apelul nu este fondat pentru considerentele care succed.
In primul rand, instanta de apel constata ca in mod corect prima instanta a retinut aplicabilitatea prevederilor Codului civil de la 1864 prin raportare la dispozitiile art. 6 alin.2 si 3 din noul Cod civil, art. 3 si 4, art. 102 alin.1 din Legea nr. 71/2011, contractul fiind supus dispozitiilor in vigoare la momentul incheierii acestuia.
Ca atare, conditiile de valabilitate se analizeaza in raport de dispozitiile art. 948 C.civil 1864, acestea fiind capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii care se obliga, obiectul determinat si cauza licita.
Dintre aceste conditii, sunt criticate ca neindeplinite consimtamantul autoarei comune a partilor, respectiv cauza conventiei.
In ceea ce priveste lipsa unui consimtamant liber exprimat, din inscrisurile si declaratiile martorilor audiati in cauza nu rezulta elemente care sa conduca la concluzia evocata de catre reclamanta apelanta. Astfel, desi invoca un inscris medical, si anume adresa
nr. 9969/2013 a S.. J. de U. Dr. Tr. S., cu referire la perioada de internare a autoarei in anul 1996,  acest inscris nu demonstreaza ca autoarea instrainatoare nu putea sa isi manifeste constient si liber consimtamantul la incheierea contractului de intretinere - 2003, in concret la transmiterea unui drept real in schimbul intretinerii paratului. De altfel, din declaratiile martorilor B V si D M I, propusi de reclamanta, nu se poate desprinde concluzia lipsei de discernamant a autoarei partilor. Astfel, primul martor evocat sustine ca autoarea, anterior mutarii sale la parat, si-a fracturat piciorul si la acel moment era o persoana normala, cu discernamant. Desi nu intereseaza sub aspectul analizei consimtamantului, ca element psihologic component al formarii vointei de a contracta, suferinta fizica relatata de martor, este de retinut din aceasta declaratie ca in perioada imediat anterioara plecarii autoarei la domiciliul paratului era o persoana cu discernamant. Cum contractul, dupa cum a sustinut si apelanta s-a incheiat ulterior dupa un scurt interval de timp de niciun an, nu se poate acredita ideea lipsei bruste a unei vointe constiente in lipsa altor probe. Mai mult, acelasi martor subliniaza ca dupa ce autoarea si-a rupt piciorul, din auzite a aflat ca aceasta avea pierderi de memorie. Instanta nu poate face aprecieri de natura medicala, insa intr-o logica simpla nu poate primi ca adevarata o astfel de sustinere, in sensul ca fractura de picior a condus la pierderi ale memoriei persoanei. Totodata, cel de-al doilea martor relateaza despre pierderi temporare de memorie ale autoarei pe care le-a perceput personal, insa este contrazisa de martorii I V si O A, care au perceput-o pe autoare ca pe o persoana constienta de faptele sale chiar in perioada in care locuia la parat.
Mai mult, constatarea existentei consimtamantului este si o obligatie a notarului public, care, investit cu autoritate de stat, percepe cu propriile simturi daca o parte cocontractanta este in masura sa isi exprime constient si liber consimtamantul. Or, raportat la art. 1171-1173 C.civil 1864, in privinta constatarilor personale ale notarului public, pana la inscrierea in fals, actul autentic face dovada deplina a acestor constatari. In speta, reclamanta apelanta nu s-a inscris in fals impotriva inscrisului contestat.
Faptul ca autoarea instrainatoare nu a semnat din cauza bolii actul autentic, desi stia carte, nu este de natura a conduce la concluzia lipsei consimtamantului, amprenta digitala fiind permisa de lege in astfel de situatii.
Nu se poate retine nici existenta unei operatiuni speculative din partea dobanditorului parat al imobilului si nici a unei cauze ilicite pe motiv ca imobilul constructie nu era proprietatea exclusiva a autoarei. In acest sens, se constata ca din inscrisul constatator al actului reprezentand autorizatia de construire a imobilului, datat 1973, rezulta ca s-a inceput edificarea constructiei dupa emiterea autorizatiei, incat, dat fiind ca sotul autoarei a decedat anterior, in 1958, nu poate fi vorba despre un bun comun al sotilor. Pe de alta parte, motivul dobandirii pentru sine a unui bun nu este altceva decat o cauza fireasca, legitima pentru incheierea unui act juridic translativ de proprietate.
Potrivit art. 1173 alin.1 C.civil 1864, actul autentic asigura opozabilitatea erga omnes in privinta celor convenite de partile conventiei. Or, considerarea ca secret a actului incheiat de catre notarul public nu poate fi primita drept argument in demonstrarea cererii de constatare a nulitatii absolute a contractului. Faptul ca reclamanta nu a avut cunostinta despre incheierea conventiei de intretinere nu echivaleaza cu un act ascuns, neexistand vreo obligatie legala de a i se aduce la cunostinta actul juridic pentru validitatea acestuia. Raportat la momentul incheierii actului - 2003 -, intabularea dreptului de proprietate este doar o conditie de publicitate imobiliara, nu de constituire valabila a dreptului de proprietate, cu alte cuvinte nu are efect constitutiv de drepturi reale.
Or, necunoasterea in mod particular de catre parte a conventiei in speta nu sanctioneaza actul juridic civil cu nulitatea absoluta, aceasta putand privi doar aspecte existente la momentul incheierii contractului.
Desi se invoca dolul ca viciu de consimtamant, nu s-a demonstrat existenta acestuia, in sensul probarii unor actiuni dolozive, frauduloase ale paratului, avand in vedere ca potrivit art. 960 alin.2 C.civil 1864 dolul nu se presupune. Niciun martor nu a facut referire la astfel de elemente dolosive.
Referirea la aplicarea de rele tratamente de catre parat autoarei nu reprezinta o cauza de nulitate a contractului, nulitatea interesand momentul incheierii contractului, pe cand modul de actionare a cocontractantului poate interesa intr-o actiune civila pentru rezolutiunea contractului, astfel ca nu poate fi primita sustinerea apelantei.
Fata de cele de mai sus, se retine ca in mod corect a apreciat instanta de fond ca au fost respectate dispozitiile art. 948 C.civil 1864 la incheierea conventiei, fiind aplicate intemeiat prevederile art. 1171 si urm. C.civil 1864 in analiza actului autentic, conventia partilor fiind expresia principiului consensualismului reglementat de art. 969 C.civil mentionat.
Ca urmare, in baza art. 480 C.p.civ., se va respinge ca nefondat apelul declarat, iar, in temeiul art. 453 C.p.civ., raportat la solutia asupra fondului apelului, va fi obligata apelanta la plata cheltuielilor de judecata efectuate de intimat in calea de atac, si anume contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE

Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelanta reclamanta S V cu domiciliul in comuna _impotriva sentintei civile nr. ___/14.04.2014 pronuntata de Judecatoria Motru in dosarul nr. ___ in contradictoriu cu intimatul parat B S. S. cu domiciliul _
Obliga  apelanta la plata a 1000 lei cheltuieli de judecata catre intimat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 15.10.2014, la Tribunalul Gorj.