Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Tribunalul Gorj

Contestatie decizie de concediere

(Sentinta civila nr. 965/2014 din data de 17.04.2014 pronuntata de Tribunalul Gorj)

Domeniu Chemare in judecata (actiuni, cereri); Contracte de munca | Dosare Tribunalul Gorj | Jurisprudenta Tribunalul Gorj

Dosar nr.
Cod operator: 2443
R O M A N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECTIA CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE
SENTINTA Nr. 965/2014
Sedinta publica  de la 17 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PRESEDINTE
Asistent  judiciar
Asistent  judiciar
Grefier Pe rol judecarea cererii de chemare in judecata formulata de catre reclamanta  S.A. in contradictoriu cu parata S.C.  S.I.  S.R.L., avand ca obiect contestatie decizie de concediere - drepturi banesti.
Dezbaterile asupra fondului pricinii au avut loc in sedinta publica din data de _, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea data, incheiere ce face parte integranta din prezenta hotarare, instanta dispunand amanarea pronuntarii la data de _, cand a hotarat urmatoarele:

INSTANTA

Asupra cauzei de fata :
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Gorj - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in data de _, sub numarul _, reclamanta  S.A. in contradictoriu cu parata S.C.  S.I.  S.R.L., a solicitat ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la plata drepturilor salariale pentru lunile aprilie, mai, iunie, iulie, august 2013, anularea deciziei de incetare a contractului individual de munca nr. 12/23.08.2013 ca fiind nelegala, sa se dispuna reincadrarea pe postul detinut anterior desfacerii contractului individual de munca, obligarea paratei la plata drepturilor salariale la zi pana la reincadrarea in munca, obligarea paratei la plata indemnizatiei pentru concediul de odihna pe anul 2012-2013, obligarea paratei la plata dubla a zilelor de sambata si duminica, respectiv 64 de sambete si 64 de duminici, obligarea paratei la plata orelor suplimentare efectuate, precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu avocat si onorariu expert.
In fapt, reclamanta a aratat ca a fost angajata societatii parate conform contractului individual de munca nr. 6/21.01.2012. La data de 23.08.2013 prin decizia nr. 12/23.08.2013 reclamantei i-a fost desfacut contractul de munca motivat de absenta la serviciu.
S-a precizat ca desfacerea contractului de munca este abuziva si nelegala motivat de faptul ca la data emiterii deciziei de incetare a raporturilor de munca, reclamanta se afla in concediu medical. De asemenea, s-a mentionat ca nu s-a facut o cercetare prealabila pentru a putea justifica lipsa de la locul de munca, astfel ca decizia de desfacere a contractului individual de munca emisa in baza art. 61 lit.a din Codul muncii este vadit nelegala.
Reclamanta a mai mentionat ca inca de la angajare a fost obligata sa lucreze 12 ore in fiecare zi, precum si faptul ca a fost obligata sa lucreze in fiecare sambata si duminica fara sa fie retribuita conform art. 109 rap. La art.119, 120 din Codul muncii. De asemenea, nu i-a fost acordat concediul de odihna de la incadrarea in munca.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 114 Cod procedura civila si art. 109, 119, 120, art. 139, art. 141 alin.4 , art.145 alin.2 din Codul muncii.
La data de 02.12.2012 societatea parata S.C.  S.I.  S.R.L. a depus la dosarul cauzei intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata si mentinerea ca temeinica si legala a Deciziei nr.12/23.08.2013, aceasta fiind emisa in conformitate cu prevederile art. 251 din Codul muncii.
Parata a precizat ca procedura privind invitarea la ?edin?a de informare privind avantajele medierii a fost efectuata in mod defectuos in sensul ca a fost intentionat notificata la o adresa gresita si nu a fost respectat nici termenul de 15 zile de invitare a partii la sedinta de informare privind avantajele medierii, procesul verbal fiind intocmit cu incalcarea prevederilor art. 2 alin.1 si art. 43 alin. 1, 2 si 3 din Legea medierii.
Parata a mentionat ca reclamanta a fost angajata societatii in perioada 22.01.2013 - 23.08.2013 incadrata cu contract individual de munca nr. 6/22.01.2013, activitatea acesteia incetand prin decizia nr. 12/23.08.2013 conform art. 61 lit.a din Codul muncii.
S-a aratat de catre parata faptul ca reclamanta incepand cu data de 01.08.2013 nu s-a mai prezentat la punctul de lucru din Tg-Jiu, _, unde isi desfasura activitatea de 8 ore de luni pana vineri, prin rotatie, astfel o saptamana era de dimineata program lucru 07:00 - 15:00, iar o saptamana era dupa amiaza 14:00 - 22:00, fiind incadrata pe functia de lucrator gestionar, diferenta de 7 ore fiind realizata de catre administrator.
Parata a mentionat ca reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu din data de 01.08.2013 orele 14:00 cand intra in tura, motiv pentru care a contactat-o telefonic, insa aceasta nu a raspuns. Ulterior, la cateva zile administratorul societatii a fost contactat de catre reclamanta cu solicitarea sa-i elibereze o adeverinta de salariat fiind-i necesara la medicul legist motivand ca a fost batuta de catre sot, precum si faptul ca a fost plecata un timp la tara. Totodata reclamanta a solicitat plata salariului pe luna iulie 2013, urmand sa vina sa semneze statul de plata. Reclamanta a promis ca revine la serviciu incepand cu data de 08.08.2013, fapt ce nu s-a intamplat.
S-a precizat de catre parata ca in baza art. 251 alin.2 Codul muncii a formulat invitatia nr. 10/12.08.2013 prin care a invitat reclamanta sa se prezinte in ziua de 16.08.2013 ora 09:00  la punctul de lucru din Tg-Jiu, _, pentru a-si justifica lipsa de la serviciu. Reclamanta, desi a primit invitatia in data de 04.08.2013, semnand personal pe conformarea de primire, totusi nu a dat curs solicitarii, motiv pentru care s-a emis decizia nr. 12/19.08.2013 prin care s-a dispus suspendarea contractului de munca pana la data de 23.08.2013.
Totodata parata a mentionat faptul ca nu avea cunostinta de concediul medical al reclamantei si nici ca aceasta a fost internata in spital, afland despre toate acestea cu ocazia comunicarii cererii de chemare in judecata.
In ceea ce priveste reintegrarea in munca a reclamantei, societatea parata a mentionat ca nu este de acord deoarece intre unitate si reclamanta nu mai pot exista relatii contractuale avand in vedere comportamentul reclamantei si mai mult decat atat, pe postul detinut de reclamanta a fost angajata o alta persoana, respectiv F.N..
Cu privire la drepturile salariale, parata a mentionat ca acestea au fost primite de catre reclamanta integral prin semnarea statelor de plata, iar drepturile salariale aferente lunii iulie precum si concediul de odihna au fost platite ca urmare a faptului ca reclamanta a facut sesizare la ITM , iar in urma controlului inspectorii ITM au dispus ca masura atat plata drepturilor salariale pe luna iulie cat si a concediului de odihna pentru anul 2013, acestea au fost achitate de catre unitate cu factura nr. 12832/12.09.2013 si au fost primite personal de catre reclamanta prin mandat postal in data de 13.09.2013 prin semnarea confirmarii de primire nr. 9056.
De asemenea, parata a precizat ca reclamanta nu era angajata societatii in anul 2012, asa cum reiese si din continutul CIM cat si Revisalul depus la ITM, motiv pentru care nu poate fi  obligata la plata concediului de odihna si a sambetelor si duminicilor aferente anului 2012.
Totodata, s-a mentionat ca reclamanta nu a prestat munca suplimentara si nu a lucrat in zilele de sambata si duminica in anul 2013, motiv pentru care cererea reclamantei de a i se plati aceste drepturi este neintemeiata, reclamanta fiind de rea credinta si urmarind o imbogatire fara justa cauza.
Intampinarea nu a fost intemeiata in drept.
La data de 11.12.2013 reclamanta S.A. a depus la dosarul cauzei raspuns la intampinarea formulata de catre societatea parata prin care a aratat ca isi mentine punctul de vedere exprimat prin cererea de chemare in judecata si a solicitat admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
La termenul de judecata din data de 16 ianuarie 2014 instanta a dispus acordarea unui termen in vederea indeplinirii procedurii de mediere, avand in vedere sustinerea paratei in sensul ca aceasta procedura a fost viciata, ulterior fiind depus procesul verbal de informare privind avantajele medierii.
In dovedirea actiunii, reclamanta a solicitat admiterea probei cu inscrisuri, a probei testimoniale si cu expertiza de specialitate.
Parata, in contra-proba a solicitat admiterea probei cu inscrisuri, interogatoriu si proba testimoniala.
Instanta a incuviintat si administrat probele solicitate de parti, in cauza fiind desemnat expert D.G.. De asemenea au fost audiati martorii B.M.E. pentru reclamanta si C.C. pentru parata, depozitiile acestora fiind consemnate in scris si atasate la dosarul cauzei, iar raspunsurile la interogatoriu se regasesc la fila 77 din dosar.
Analizand cererea reclamantei, raportat la probatoriul administrat si dispozitiile legale aplicabile in cauza, tribunalul constata si retine urmatoarele:
In fapt, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta a investit instanta cu solutionarea urmatoarelor capete de cerere:
-plata salariului restant pentru lunile aprilie, mai, iunie, iulie, august 2013;
-anularea deciziei de incetare a contractului individual de munca nr.12 din 23.08.2013, reincadrarea pe postul detinut anterior desfacerii contractului individual de munca si obligarea paratei la plata drepturilor salariale la zi pana la reincadrarea in munca;
- obligarea paratei la plata indemnizatiei pentru concediul de odihna pe anul 2012-2013;
- obligarea paratei la plata dubla a zilelor de sambata si duminica, respectiv 64 de sambete si 64 de duminici;
-obligarea paratei la plata orelor suplimentare efectuate, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Conform contractului individual de munca de la fila 10 din dosar reclamanta a fost angajatul societatii parate incepand cu data de 22.01.2013 pana la data de 23.08.2013 cand acesta a incetat prin decizia nr.12 din 23.08.2013, in baza art.61 litera a din codul muncii.
Astfel, cu privire la primul capat de cerere constand in plata salariului restant pentru lunile aprilie, mai, iunie, iulie, august 2013 instanta retine ca in conformitate cu prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligatia de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca.
Potrivit art.159 alineat 2 din Legea nr.53/2003 "Pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat  are dreptul  la un salariu exprimat in bani". De asemenea, art.272 din Legea nr.53/2003 prevede ca sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare. Plata salariului se dovedeste conform art.168 din Legea nr.53/2003, prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit, documente care se pastreaza si se arhiveaza de catre angajator
In speta, societatea parata a depus la dosarul cauzei state de plata privind achitarea salariului reclamantei in perioada aprilie, mai, iunie, iulie 2013, semnate si insusite asadar de catre aceasta din care rezulta ca si-a primit integral drepturile salariale aferente perioadei respective. In acelasi sens au fost si concluziile expertului desemnat in cauza.
Cat priveste luna august 2013, din foaia colectiva de prezenta intocmita de societate, rezulta ca reclamanta a fost pontata ca fiind nemotivata. S-a sustinut de catre aceasta ca in luna august s-a aflat in concediu medical, sustinere dovedita cu cele doua certificate medicale de la filele 13,14 din dosar. Din intreg probatoriul administrat nu a rezultat insa ca cele doua certificate medicale au si fost depuse la societatea parata, fiecare dintre partile litigante avand puncte de vedere contrarii in privinta acestui aspect. Intr-adevar in litigiile de munca regula este aceea ca sarcina probei revine angajatorului, insa aceasta obligatie nu trebuie absolutizata, astfel ca in situatia in care angajatul sustine o anume stare de fapt, care nu poate fi dovedita pe baza inscrisurilor intocmite in mod uzual de angajator, acestuia ii revine in egala masura obligatia de a dovedi faptul pretins. Or, in cazul de fata, nu s-a dovedit faptul ca certificatele medicale ar fi fost depuse la societatea parata, desi reclamanta avea posibilitatea de a solicita un numar de inregistrare care sa confirme acest lucru.
Prin urmare, reclamanta nu este indreptatita la plata drepturilor salariale pentru luna august, in conditiile in care aceasta s-a aflat in concediu medical, iar certificatele medicale nu au fost depuse la societatea parata, pentru ca aceasta din urma sa poata proceda la stabilirea indemnizatiei de concediu medical, corespunzator codului de indemnizatie.
 Cat priveste capatul de cerere avand ca obiect anularea deciziei de incetare a contractului individual de munca nr.12 din 23.08.2013 cu consecinta reincadrarii pe postul detinut anterior desfacerii contractului individual de munca si obligarea paratei la plata drepturilor salariale la zi pana la reincadrarea in munca, retine instanta ca  prin decizia nr.12 din 23.08.2013 s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantei S.A. , in temeiul art.61 litera a din Codul Muncii, incepand cu data de 23.08.2013, pe motiv ca in perioada 01.08.2013-23.08.2013 aceasta a savarsit abaterea disciplinara constand in lipsa nejustificata de la locul de munca.
Conform certificatelor medicale aflate la filele 13 si 14 din dosar, in perioada 01.08.2013-27.08.2013 reclamanta s-a aflat in concediu medical, certificate care, dupa cum s-a retinut mai sus, nu au fost depuse la societatea angajatoare. Instanta retine insa ca potrivit OUG 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, persoanele asigurate, incadrate in munca  au dreptul la concedii medicale si la plata indemnizatiei aferente, pierderea capacitatii de munca in cadrul unui contract individual de munca implicand plata unor drepturi banesti si de catre angajator.
Conform art.12 din acest act normativ indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca se suporta dupa cum urmeaza:
    A. de catre angajator, din prima zi pana in a 5-a zi de incapacitate temporara de munca;
    B. din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, incepand cu:
    a) ziua urmatoare celor suportate de angajator, conform lit. A, si pana la data incetarii incapacitatii temporare de munca a asiguratului sau a pensionarii acestuia;
    b) prima zi de incapacitate temporara de munca, in cazul persoanelor asigurate prevazute la art. 1 alin. (1) lit. C si alin.
De asemenea,potrivit art.36 1) Calculul si plata indemnizatiilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta se fac pe baza certificatului de concediu medical eliberat in conditiile legii, care constituie document justificativ pentru plata.
    (2) Certificatul de concediu medical se prezinta platitorului pana cel mai tarziu la data de 5 a lunii urmatoare celei pentru care a fost acordat concediul.
    (3) Plata indemnizatiilor se face lunar de catre:
    a) angajator, cel mai tarziu odata cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectiva, pentru asiguratii prevazuti la art. 1 alin. (1) lit. A si B_."
Instanta aminteste totodata ca in conformitate cu disp.art.60 alin.1 lit.a Codul muncii, concedierea salariatilor nu poate fi dispusa pe durata incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat medical, conform legii.
Pentru a retine  in cauza incalcarea dispozitiilor art. 60 alin.1 lit.a Codul muncii se impune a se face dovada faptului ca paratei i se adusese la cunostinta pana la momentul emiterii deciziei de incetare a contractului de munca starea de incapacitate in care se afla reclamanta, fiind evident ca nulitatea deciziei de concediere nu poate opera in situatia in care angajatorul a luat cunostinta de aceasta stare ulterior deciziei de incetare a contractului de munca.
In ceea ce priveste obligatia salariatului de a aduce la cunostinta angajatorului starea de incapacitate, trebuie avute in vedere dispozitiile art.81 din Ordinul nr.60/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor OUG nr.158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, ce statueaza ca asiguratii au obligatia de a instiinta platitorii de indemnizatii de asigurari sociale de sanatate asupra acordarii concediilor medicale in termen de 24 ore de la data acordarii, obligatie ce exista in sarcina salariatului chiar daca, separat de aceasta, el are posibilitatea de a prezenta certificatul de concediu medical pana cel mai tarziu la data de 5 a lunii urmatoare celei pentru care a fost acordat concediul, astfel cum se stipuleaza in art.67 din acelasi Ordin, precum si in art.36 alin.2 din OUG nr.158/2005.
Desi parata a sustinut ca nu a avut cunostinta despre starea de incapacitate temporara de munca a reclamantei, aceasta sustinere este contrazisa de  adeverinta de la fila 12 din dosar, emisa chiar de societatea angajatoare si in care se face mentiunea ca aceasta a fost eliberata fiindu-i necesara numitei S.A. la spital. Rezulta asadar ca intre reclamanta si reprezentantul legal al societatii parate a parata au existat discutii anterior eliberarii adeverintei in cauza cu privire la faptul ca reclamanta avea probleme de sanatate.
Asa fiind, in mod nejustificat societatea parata a emis decizia nr.12 din 19.08.2013 prin care a dispus suspendarea contractului individual de munca al reclamantei pana la data de 23.08.2013, avand in vedere ca suspendarea opera de drept in conditiile art.60 alineat 1 litera a din codul muncii, parata avand cunostinta despre incapacitatea de munca a reclamantei asa cum s-a retinut mai sus.
Pe de alta parte, in conditiile in care reclamanta si-a indeplinit obligatia de instiintare a societatii parate despre incapacitatea sa de munca, in mod nelegal a fost emisa in data de 23 august 2013 decizia de concediere,  inainte de expirarea perioadei in care reclamanta avea obligatia de a depune certificatele medicale - 05 septembrie 2013, prin aceste certificate fiind practic justificata absenta reclamantei de la serviciu.
Constatandu-se ca fiind nelegala decizia de concediere, reclamanta este indreptatita si la restituirea drepturilor salariale ce i se cuvin, incepand cu data emiterii acestei decizii- 23.08.2013 si pana la reintegrarea pe postul detinut anterior.
In ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratei la plata indemnizatiei pentru concediul de odihna pe anul 2012-2013, din probatoriul administrat in cauza a rezultat faptul ca reclamanta a beneficiat de concediu in aceasta perioada. In acest sens este de remarcat recunoasterea reclamantei din raspunsul la intampinare, in sensul ca a primit banii pe concediul de odihna(fila 51 din dosar), fapt confirmat de altfel si de catre expertul desemnat in cauza.
Cu privire la capetele de cerere avand ca obiect obligarea paratei la plata dubla a zilelor de sambata si duminica precum si la plata orelor suplimentare efectuate, , instanta retine ca in baza art. 137alin.1 din Codul Muncii republicat, salariatii beneficiaza de repaus saptamanal de 2 zile consecutive , de regula sambata si duminica . In situatia in care cele 2 zile de repaus se acorda in alte zile , salariatii beneficiaza de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau prin contractul individual de munca potrivit  prevederilor art.137 alin. 2 si  3 din Codul Muncii republicat, iar in situatiile de exceptie, in care zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat ,  dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, salariatii au dreptul la dublul compensatiilor , conform prevederilor art. 137 alin.4 si 5 din Codul Muncii republicat.
De asemenea, potrivit art. 120 alin.1 din Codul muncii republicat, munca prestata in afara duratei normale a timpului de lucru saptamanal prevazuta la art. 112 din Codul muncii republicat, este considerata munca suplimentara.
In continuare, art. 123 alin.1 din Codul Muncii republicat, prevede ca, in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art.122 alin.( 1) din Codul muncii republicat in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu  corespunzator duratei acesteia .
La alin.2 din acelasi articol se prevede ca sporul pentru munca suplimentara acordat in conditiile prevazute la alin.1, se stabileste prin negociere in cadrul contractului colectiv de munca sau dupa caz, in cadrul contractului individual de munca ,insa nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.
In speta, din coroborarea tuturor probelor administrate in cauza nu a rezultat  faptul ca reclamanta a prestat munca suplimentara si nici in zilele de  sambata si duminica. Singura proba in sensul ca reclamanta ar fi prestat activitate in perioada de repaus saptamanal este depozitia martorului  B.M.E., care a declarat ca pentru o perioada scurta, respectiv mai-iunie 2013 a fost colega de serviciu cu reclamanta, lucrand in ture, iar sambata si duminica lucrau prin rotatie. Sustinerile acestui martor sunt in totala contradictie cu declaratia celuilalt martor audiat in cauza - C.C.L., care a declarat ca mergea aproape zilnic la cumparaturi la magazinul unde lucra reclamanta in ture, impreuna cu administratorul si nu-si aminteste sa o fi gasit vreodata pe reclamanta sambata sau duminica. De asemenea, a declarat ca nu a vazut-o niciodata pe numita  B.M.E. la magazinul la care lucra reclamanta.
Pe de alta parte, desi B.M.E. a declarat ca in perioada mentionata a intocmit si semnat receptii, expertul desemnat in cauza, in urma verificarilor efectuate, a constatat insa ca nu au fost identificate astfel de receptii, iar in perioada aprilie-iulie 2013 doar reclamanta S.A. a fost angajatul societatii.
In ceea ce priveste orele suplimentare, nici macar martorul propus de reclamanta nu a declarat ca reclamanta ar fi prestat activitate in astfel de conditii, precizand ca lucrau in ture de cate 8 ore. Oricum, asa cum s-a aratat mai sus, depozitia acestui martor este privita cu reticenta de catre instanta, in conditiile in care nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza.
Se retine totodata ca si expertul desemnat in cauza a constatat cu ocazia intocmirii raportului de expertiza faptul ca din evidentele contabile existente la societate nu a rezultat ca s-au prestat ore suplimentare, ori sambata si duminica. De altfel, la dosarul cauzei au fost depuse si foile de prezenta si statele de plata pentru perioada in discutie, din care rezulta un program de lucru de 8 ore zilnic de luni pana vineri si plata integrala a drepturilor salariale.
Din considerentele mai sus expuse instanta nu va avea in vedere suplimentul la raportul de expertiza, prin care a fost calculata o varianta cu luarea in calcul a unui numar de 2 ore suplimentare pe zi si sambetele si duminicile, avand in vedere ca aceasta varianta a fost intocmita exclusiv pe baza sustinerilor reclamantei, sustineri care nu sunt insa in concordanta cu probatoriul administrat in cauza. 
Fata de cele ce preced, tribunalul va admite in parte cererea reclamantei, in sensul ca va dispune anularea deciziei de concediere nr.12 din 23.08.2013 si reintegrarea reclamantei pe postul detinut anterior, precum si obligarea paratei la plata catre reclamanta a drepturilor salariale cuvenite acesteia in perioada 23.08.2013 pana la reintegrarea efectiva, respingand celelalte capete de cerere.
In baza art. 453 alin.2 din Codul de procedura republicat, raportat la pretentiile admise, instanta va obliga parata sa plateasca reclamantei  suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand din onorariu avocat, apreciind ca onorariul pentru expert se impune a fi suportat de catre reclamanta in conditiile in care nici una dintre pretentiile pentru care s-a dispus efectuarea expertizei nu a fost admisa.
Opinia asistentilor judiciari este conforma cu prezenta hotarare.


PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:


Admite in parte cererea formulata de catre reclamanta  S.A., cu domiciliul in _, avand CNP _,  in contradictoriu cu parata S.C.  S.I.  S.R.L., cu sediul in ... .
Dispune anularea deciziei de concediere nr.12 din 23.08.2013 si reintegrarea reclamantei pe postul detinut anterior.
Obliga parata la plata catre reclamanta a drepturilor salariale cuvenite acesteia in perioada 28.08.2013 pana la reintegrarea efectiva.
Obliga parata la 250 lei cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronuntata in sedinta publica de la 17 Aprilie 2014, la Tribunalul Gorj.

PRESEDINTE,                      ASISTENTI JUDICIARI,                         GREFIERI,
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Chemare in judecata (actiuni, cereri); Contracte de munca

Fond funciar.Actiune intemeiata pe art.III din Legea nr.169/1997 - Decizie nr. 192/2015 din data de 08.05.2015
Anulare sentinta cu retinere spre rejudecare. Incalcarea principiului disponibilitatii si al contradictorialitatii. - Decizie nr. 691/2015 din data de 28.05.2015
Fond funciar.Exceptia lipsei interesului reclamantilor. - Decizie nr. 230/2015 din data de 09.06.2015
Punere in executare a sentintei in granituire.Posibilitatea de a fi pusa in executare de catre oricare dintre parti - Decizie nr. 780/2015 din data de 11.06.2015
Timbraj. Examinarea cu prioritate a exceptiei netimbrarii apelului. - Decizie nr. 1052/2014 din data de 15.10.2014
Recurs tardiv. Formularea cererii de recurs in termenul indicat in hotarare - Decizie nr. 198/2015 din data de 13.05.2015
Contestatie la executare. Apel tardiv. - Decizie nr. 600/2015 din data de 12.05.2015
Art.453 si urm.c.p.civ.Cheltuieli de judecata. Punere in intarziere. - Decizie nr. 508/2015 din data de 22.04.2015
Suspendare apel pentru lipsa partilor - Decizie nr. Incheiere din data de 24.06.2015
Admiterea contestatiei si a cererii de liberare conditionata - Sentinta penala nr. 193/2015 din data de 19.05.2015
Admiterea contestatiei si a cererii de liberare conditionata - Sentinta penala nr. 194/2015 din data de 19.05.2015
Actiune in constatare - Sentinta comerciala nr. 279/2015 din data de 21.04.2015
Constatare nulitate act - Decizie nr. 209/2015 din data de 18.05.2015
Temeiul prevazut de art. 16 lit. a C.pr.pen. Fapta nu exista. - Sentinta penala nr. 27/2015 din data de 31.03.2015
Retragerea cererii de liberare conditionata. - Sentinta penala nr. 102/2015 din data de 17.03.2015
Calea de atac poate fi exercitata doar de par?ile din dosar, mandatarul uneia dintre par?i nu poate formula apel in nume propriu ci doar in numele ?i pentru mandantul sau - Decizie nr. 431/2015 din data de 03.04.2015
Respectarea principiului disponibilita?ii . solu?ionarea cauzei in limitele investirii - art 22 alin 6 Cproc.civ. - Decizie nr. 309/2015 din data de 12.03.2015
Lipsa semnaturii pe cererea de apel atrage nulitatea caii de atac declarata - art 470 C.proc.civ. - Decizie nr. 405/2015 din data de 01.04.2015
Obligativitatea instan?ei de a solu?iona cu prioritate excep?iile de procedura sau de fond care fac inutila administrarea de probe sau cercetarea in fond a cauzei - Decizie nr. 421/2015 din data de 02.04.2015
Reconstituirea dreptului de proprietate legea 18/1991 - Decizie nr. 307/2015 din data de 11.03.2015