Anulare act administrativ suspendare executare act administrativ

Dosar nr. _.
Cod operator: 2443
R O M A N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECTIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentinta nr. 2311/2014
Sedinta publica din _.
Completul compus din:
PRESEDINTE L.B.
Grefier L.C.

Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamant SC ..in contradictoriu cu parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Regionala a Finantelor Publice _, avand ca obiect anulare act administrativ suspendare executare  act administrativ.
La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns pentru reclamanta avocat B.M. iar pentru parata consilier juridic P.D.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta.
Consilier juridic P.D. depune la dosarul cauzei raspunsul solicitat de instanta.
 Constatand ca nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciaza cauza in stare de judecata si o retine spre solutionare, acordand cuvantul atat pe exceptie cat si pe fondul cauzei.
Avocat B.M. pentru reclamanta apreciaza ca plangerea nu este tardiva, solicitand astfel respingerea acesteia iar pe fondul cauzei solicita admiterea contestatiei asa cum a fost formulata.
Consilier juridic P.D. pentru parata solicita admiterea excep?iei iar pe fondul cauzei respingerea contestatiei.

TRIBUNALUL
Asupra cauzei de fata.
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 20.03.2014 reclamanta SC _ SRL in contradictoriu cu Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Regionala a Finantelor Publice _. a formulat contestatie  impotriva Deciziei nr. 117/25.02.2014 privind solutionarea contestatiei formulate de subscrisa impotriva Deciziei de impunere nr. F-_. 288 din 27.02.2013 si a Raportului de inspectie fiscala nr. F-_. 186/27.02.2013, precum si impotriva Deciziei de impunere nr. F-_ 288 din 27.02.2013 comunicata in data de 06.03.2013 si a Raportului de inspectie fiscala nr. F-_. 186/27.02.2013 , acte administrativ - fiscale prin care organele de inspectie fiscala, din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, Directia Generala a Finantelor Publice _. - Inspec?ie Fiscala, au suplimentat valoarea impozitului pe profit datorat de societate cu suma de 37.745 lei ce reprezinta impozit pe profit 27.521 lei la care s-au adaugat majorarile de intarziere in cuantum de 6.096 lei si penalitati in suma de 4.128 lei.
Solicita admiterea contestatiei, anularea atat a Deciziei nr. 117/25.02.2014, cat si a Deciziei de impunere nr. F-_. 288 din 27.02.2013, si a Raportului de inspectie fiscala nr. F-_. 186/27.02.2013, deoarece apreciaza ca aceste acte administrative sunt nelegale si netemeinice.
 Solicita suspendarea executarii Deciziei de impunere nr. F-_ 288 din 27.02.2013 pana la solutionarea prezentei contestatii.
Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata pe care le vom face cu ocazia solutionarii prezentului litigiu.
In motivare arata ca la data de 19.09.2012 a fost Intocmit de catre intima Raportul de inspectie fiscala nr. F-_.955/l9.09.2012, fiind emise totodata Deciziile de impunere nr. F-_1539 din 19.09.2012 si Decizia de nemodificarea bazei de impunere nr. F-_. 1540/19/09/2012.
In termenul prevazut de dispozitiile art. 205 - 207 Cod proc. Fiscala am contestat actele administrativ-fiscale la organul fiscal emitent, iar ca raspuns la contestatia formulata intimata a emis Decizia nr. 283/20.12.2012.
Prin aceasta Decizie au fost desfiintate constatarile cuprinse la capitolul ,,Impozit pe profit‘‘ din Raportul de inspectie fiscala si decizia emisa in baza acestuia, urmand ca o alta echipa de control sa stabileasca obligatiile de plata accesorii atat pentru debitele pentru care s-a pronuntat solutia respingerii, cat si pentru debitele pentru care s-a pronuntat solutia desfiintarii si refacerii actelor.
La data de 27.02.2013 intimata a emis o noua decizie de impunere, respectiv Decizia de impunere nr. F-_. 288 din 27.02.2013, ce a fost emisa in baza noului Raport de inspectie fiscala nr. F-_ 186/27.02.2013.
Ca urmare a noilor acte administrativ fiscale intocmite de organul de control, impozitul  pe  profit  stabilit  suplimentar dupa  solutionarea contestatiei  pe cale administrativa formulata de subscrisa este in cuantum de 27.521 lei, aferent unei baze impozabile suplimentar in cuantum de 172.006 lei. In plus, organul fiscal a stabilit dobanzi/majorari de intarziere in cuantum de 6.096 lei si penalitati de intarziere in cuantum de 4.128 lei.
Din actul de control rezulta ca impozitul suplimentar stabilit s-a datorat neacceptarii la deducere a cheltuielilor cu dobanzile in cuantum de 119.822 lei, a cheltuielilor cu combustibili in valoare de 49.563 lei, precum si a nedeclararii impozitului pe profit aferent trimestrului IV 2010 in suma de 3.275 lei si a impozitului pe profit aferent perioadei 01.01.2012 - 30.06.2012 in suma de 2.551 lei. In total, ca urmare a noului control , suma stabilita in sarcina subscrisei se ridica la valoarea de 37.745 lei.
Intrucat la momentul intocmirii si emiterii noilor acte administrativ fiscale, subscrisa avea deja inregistrata contestatie in instanta, la sectia Contencios Administrativ si Fiscal, si-au precizat aceasta actiune, ca fiind formulata impotriva Deciziei de impunere nr. F-_ 288 din 27.02.2013 comunicata in data de 06.03.2013 si a Raportului de inspectie fiscala nr. F-_ 186/27.02.2013, solicitand totodata instantei de judecata scoaterea de pe rol a cauzei si trimiterea cauzei la ANAF - DGFP _, pentru solutionarea contestatiei gresit indreptata de contestatoare la Tribunalul Gorj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, urmand ca dupa ce organele de control se vor pronunta asupra aspectelor mentionate in prezenta precizare, sa se adreseze instantei de judecata competenta cu solutionarea pricinii.
Prin Hotararea nr. 4186/2013 din data de 29.05.2013, Tribunalul _. - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a dispus trimiterea cererii, asa cum a fost modificata, organului de solutionare a contestatiei competent, D.G.F.P. _ - Biroul Solutionare Contestatii.
La data de 25.02.2014, DGRFP _. emite Decizia nr. 117/25.02.2014 privind solutionarea contestatiei formulate de subscrisa, decizie prin care se respinge contestatia subscrisei ca nedepusa in termen.
Mentioneaza faptul ca prin aceasta Decizie, organul fiscal nu antameaza in nici un fel fondul cauzei, solutionand contestatia pe cale de exceptie.
Cu privire la Decizia nr. 117/25.02.2014, aceasta este nelegala si netemeinica, pentru urmatoarele considerente:
A?a cum a aratat, prin Hotararea nr. 4186/2013 din data de 29.05.2013, Tribunalul _. - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a dispus trimiterea cererii, asa cum a fost modificata, organului de solutionare a contestatiei competent, D.G.F.P. _. - Biroul Solutionare Contestatii. Organul fiscal nu mai are competenta si posibilitatea legala de a analiza data formularii contestatiei, de vreme ce o instanta de judecata, in mod definitiv, a dispus in sarcina acestuia solutionarea contestatiei pe cale administrativa.
De altfel, contestatia depusa la instanta de judecata si precizata ulterior, a fost depusa in termen, in raport de data intocmirii si comunicarii actelor administrativ-fiscale contestate, fiind doar gresit indreptata.
Acest lucru a fost constatat si de instanta de judecata care in mod legal si temeinic a trimis contestatia spre competenta solutionare organului administrativ fiscal emitent.
Pe cale de consecinta, motivatia retinuta in Decizia nr. 117/25.02.2014 este nefondata, decizia fiind nelegala si netemeinica.
Sub aspectul fondului contestatiei, motivele pentru care considera ca actele contestate sunt nelegale si netemeinice sunt urmatoarele:
Societatea functioneaza din anul 1997, desfasurand de la infiin?are si pana in prezent activitate de "alte activitati de comercializare a bauturilor; spalatorie auto si inchirieri spatii." De la infiin?are si pana in anul 2012, vanzarile au mers bine, din bilanturile societatii depuse la Administratia finantelor publice, reiese ca din anul 2007 si pana in prezent, cifra de afaceri s-a mentinut in medie la suma de 286011 lei pe cei 5 ani de activitate.
Din analiza bilantului anului 2011 rezulta ca societatea a realizat in cursul anului venituri totale in suma de 354307 lei din care venituri din inchirieri in suma de 246167 lei.
Impozitul pe profit ramas suplimentar dupa solutionarea contestatiei pe cale administrativa formulata de subscrisa este in cuantum de 27.521 lei, datorat neacceptarii la deducere a cheltuielilor cu dobanzile in cuantum de 119.822 Iei, a cheltuielilor cu combustibili in valoare de 49.563 lei, precum si a nedeclararii impozitului pe profit aferent trimestrului IV 2010 in suma de 3.275 lei si a impozitului pe profit aferent perioadei 01.01.2012 - 30.06.2012 in suma de 2.551 lei.
Pentru suma de 119.822 lei considerata nedeductibila de catre organele fiscale, arata urmatoarele:
Aceasta suma reprezinta dobanzi acumulate in cont 666, la creditele achizitionate pentru activitatea curenta a societatii dupa cum rezulta din extrasele de cont anexate precum si din achizitiile efectuate in perioada verificata de catre si pentru societate.
In interpretarea prevederilor actului normativ la care se face referire in raportul de inspectie fiscala, atat creditul cat si imprumutul, reprezinta o relatie baneasca ce se stabileste intre o persoana fizica sau juridica (creditor) si o alta persoana fizica sau juridica (debitor), ambii termeni intrand in categoria capitalului imprumutat.
Dobanzile aferente creditelor obtinute de la societatile bancare romane, intra sub incidenta prevederilor art. 23 alin.(l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificarile si completarile ulterioare.
In situatia in care s-a stabilit corect gradul de indatorare a capitalului, respectand prevederile pct. 59-68 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit prevederilor pct. 69 din Normele metodologice, in cazul in care gradul de indatorare al societatii este mai mare decat trei, suma cheltuielilor cu dobanzile si cu pierderea neta din diferen?e de curs valutar este nedeductibila in perioada de calcul al impozitului pe profit, urmand sa se reporteze in perioada urmatoare, devenind subiect al limitarii prevazute la art. 23 alin.(l) din Codul fiscal, pentru perioada in care se reporteaza.
In consecinta considera dobanzile bancare integral deductibile in perioada in care au fost achitate si Inregistrate pe costurile societatii si in sustinerea celor mentionate anexam extrasele de cont prin care s-au achitat integral aceste dobanzi.
Pentru cheltuielile cu combustibili in valoare de 49.563 lei, de asemenea apreciata ca nedeductibila fiscal de catre organul de control, aratam urmatoarele:
Aceasta suma a fost inregistrata pe costuri in contul de 6022 "cheltuieli privind combustibilii".
Suma nu a fost acceptata ca si cheltuiala deductibila de catre echipa de control, considerandu-se ca bonul fiscal existent,( pe care era trecut numarul de inmatriculare a autovehiculului si stampilat de societate), nu este document justificativ. Autovehiculele apartinand societatii si s-au deplasat pentru interesul societatii (vezi organizarea de evenimente, contractele de inchiriere, intrarile de marfa etc.) conform legislatiei in vigoare, honurile de combustibil fiind semnate si stampilate si avand numarul de inmatriculare mentionat.
Opineaza ca, dat fiind argumentul expus, masura de trecere in categoria cheltuielilor a sumei de 49.563 lei este perfect justificata si legala.
In cazul achizitionarii carburantilor auto pe baza de bon fiscal, bonurile sunt documente justificative care stau la baza inregistrarii cheltuielilor in contabilitate daca acestea sunt stampilate, au inscrise denumirea cumparatorului si numarul de inmatriculare a autovehiculului in conformitate cu Titlul VI art.146 pct.46 alin.2 din Codul fiscal.
Pentru carburantii auto achizitionati, deducerea taxei poate fi justificata cu bonurile fiscale emise conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, daca sunt stampilate si au inscrise denumirea cumparatorului si numarul de inmatriculare a autovehiculului.
Cu privire la impozitul stabilit suplimentar de organul de control ca urmare a nedeclararii impozitului pe profit aferent trimestrului IV 2010 in suma de 3.275 lei si a impozitului pe profit aferent perioadei 01.01.2012 - 30.06.2012 in suma de 2.551 lei, facem urmatoarele precizari:
Din evidentele financiar-contabile ale societatii reiese faptul ca impozitul suplimentar aferent perioadelor mentionate in actul de control nu este real, intrucat societatea a declarat in mod corect baza impozabila.
Urmeaza ca o expertiza contabila sa stabileasca cu certitudine suma datorata.
Solicitam totodata suspendarea executarii actului atacat (decizia de impunere) , in temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 R, pana la solutionarea contestatiei, apreciind ca o posibila executare ne-ar aduce grave prejudicii.
Dovada celor invederate in?eleg sa o faca cu orice mijloc de proba, respectiv acte, expertiza contabila.
In dovedirea ac?iunii reclamanta a depus la dosarul cauzei copie bonurile fiscale, bonurile de consum aferente obiectelor de inventar, carburantilor copie dupa facturile de aprovizionare a obiectelor de inventar cat si extrasele de cont emise de banca , contractele de credit apartinand asociatilor cu care s-au adus aportul in societate.
In drept si-a intemeiat prezenta contestatie pe dispozitiile art. 218 alin.2 Cod proc. Fiscala, art. 10-12 din Legea nr. 554/2004 R, art. 453 Cod proc. Civ.
La data de 22.05.2014 parata a formulat intampinare prin care solicita respingerea contestatiei ca neintemeiata.
Considera ca actiunea reclamantei este neintemeiata pentru motivele pe care le vom dezvolta in continuare.
In fapt, prin Decizia privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscal nr. F-_ 288/27.02.2013 emisa in baza raportului de inspectie fiscala nr. F_186/27.02.2013 s-au stabilit in sarcina petentei obligatii fiscale suplimentare in suma de 27.521 lei reprezentand impozit profit, 6.096 majorari de intarziere si 4.128 penalitati de intarziere.
Reverificarea fiscala s-a efectuat ca urmare a desfiintarii Deciziei de impunere F_ 1539/19.09.2012 pentru suma de 54.127 lei.
Astfel, SC _. SRL contesta masurile dispuse de organele de inspectie fiscala din cadrul AIF _. prin Decizia privind obligatiile fiscal suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. F-_. 288/27.02.2013, respectiv suma de 37.745 lei,
Din cererea formulata in instanta de SC _.. SRL, precum si din actele anexate la dosar, rezulta ca la data de 07.03.2013, SC _..SRL, a formulat la Tribunalul _. o actiune prin care sa se anuleze Decizia nr.283/20.12.2013, emisa de DGFP _. - Biroul solutionare contestatii, Decizia de impunere nr. F-_ 1539/19.09.2012 si Raportul de inspectie fiscala nr. F-_. 955/19.09.2012.
La data de 10 mai 2013, SC _.. SRL depune la dosarul cauzei o precizare la actiune prin care mentioneaza ca actiunea este formulata impotriva Deciziei de impunere nr. F-GJ 288/27.02.2013, comunicata in data de 06.03.2013..."
Instanta de judecata dispune prin Sentinta civila nr.4186/29.05.2013, a Tribunalului _. ca in cauza dedusa judecatii nu a fost indeplinita procedura prealabila prevazuta de lege, trimite cererea, a?a cum a fost modificata, organului de solutionare competent.
Avand in vedere sustinerile petentei, dosarul instantei, conditiile procedurale impuse de OG nr.92/2003, republicata, privind Codul de procedura fiscala si Legea 554/2004, a Contenciosului Administrativ,cauza supusa solutionarii este daca Agentia Nationala de Administrare Fiscala prin Directia Generala Regionala a Finantelor Publice _.. se mai poate investi cu analiza pe fond a cauzei in conditiile in care, SC _.. SRL a formulat actiune in contencios direct la Tribunal, iar prin neindeplinirea procedurii administrative prealabile a pierdut termenul in care putea formula contestatie.
Prin Decizia nr.283/20.12.2012, DGFP _.., biroul solutionare contestatii, referitor la contestatia formulata de SC _. SRL, impotriva Deciziei de impunere nr. F _1539/19.09.2012, intocmita de AIF _., desfiinteaza constatarile cuprinse la capitolul Impozit pe profit din decizia de impunere nr. F .. 1539/19.09.2012, pentru suma de 54.127 lei urmand ca o alta echipa de control sa procedeze la refacerea
constatarilor, cu privire la acelasi tip de impozit, cu mentiunea ca si aceasta decizie poate fi atacata la Tribunalul _., in termen de 6 luni de la comunicare.
Ca urmare a celor dispuse prin Decizia de solutionare a contestatiei nr. 283/20.12.2012, AIF _. a procedat la reverificarea fiscala a impozitului pe profit, concretizata prin intocmirea Raportului de inspectie fiscala nr. F _ 186/27.02.2013, document care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. F _. 288/27.02.2013.
Decizia de impunere nr. F _ 288/27.02.2013 cat si Raportul de inspectie fiscala nr. F _. 186/27.02.2013, au fost inaintate SC _. SRL _. si confirmate de primire la data de 06.03.2013, prin remitere sub semnatura (confirmare de primire anexata la dosarul cauzei), cu mentiunea ca aceasta decizie poate fi contestata in termen de 30 zile de la comunicare, la organul fiscal emitent, sub sanctiunea decaderii.
Invedereaza instantei de judecata faptul ca organul fiscal pentru considerentele aratate si in temeiul prevederilor legale invocate in continutul deciziei, precum si in baza art.217 alin.(1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborat cu prevederile pct.12.1 lit.a) din Ordinul Presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr.450/2013, privind aprobarea Instructiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, privind Codul de procedura fiscala a respins ca nedepusa in termen legal contestatia formulata de SC _. SRL, impotriva Deciziei de impunere nr. 288/27.02.2013, emisa de _...
Referitor la capatul de cerere prin care se solicita suspendarea efectelor Deciziei nr FGJ 288/27.02.2014, invoca prevederile art.215 alin.1 si 2 din O.G 92/2003, privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora: (l)
Introducerea contestatiei pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal, (2) Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executarii actului administrativ fiscal, in temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificarile ulterioare.
Instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune de pana la 20% din cuantumul sumei contestate, iar in cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil in bani, o cautiune de pana la 2.000 lei.
Fata de motivele invocate, solicita admiterea exceptiei invocate si pe fond respingerea actiunii formulate de SC _. SRL, ca neintemeiata.
In temeiul art. 411 alin.1, pct.2 din Codul de procedura civila solicita judecarea cauzei in lipsa.
Analizand inscrisurile existente la dosar, instanta constata ca prin Decizia privind obligatiile fiscale suplimentare de plata nr. 288/27.02.2013 in baza raportului de inspectie fiscala s-a stabilit in sarcina contestatoarei obligatii fiscale suplimentare in suma de 27.521 lei reprezentand impozit profit, majorari si penalitati de intarziere.
Aceasta decizie a fost emisa ca urmare a reverificarii fiscale, ce s-a efectuat in urma desfiintarii deciziei de impunere nr. 253/19.09.2012, decizie ce a fost contestata in procedura administrativa fiind emisa in aceeasi procedura decizia 283/20.12.2012, prin care au fost desfiintate constatarile cuprinse la capitolul impozit pe profit din raportul de inspectie fiscala si decizia emisa in baza acestuia, respectiv decizia 1539/2012 , urmand  ca o alta echipa de control  sa stabileasca obligatiile de plata accesorii atat pentru debitele pentru care s-a pronuntat solu?ia respingerii cat si pentru debitele pentru care s-a pronuntat solutia desfiintarii si refacerii actelor, fiind astfel emisa la Decizia nr. 288/27.02.2013
Cu privire la aceasta decizie, se constata ca a fost comunicata contestatoarei la 06.03.2013, iar la 07.03.2013 contestatoarea a formulat contestatie impotriva acestei decizii insa nu la organul emitent asa cum prevad dispozitiile legale ci la instanta de judecata formandu-se astfel dosarul nr. 2991/95/2013, motiv pentru care, prin precizarea la actiune din 10.05.2013, s-a solicitat scoaterea de pe rol a cauzei si trimiterea acestuia la organul emitent pentru solutionarea contestatiei in procedura administrativa.
Prin aceeasi cerere precizatoare formulata in dosarul mai sus aratat, contestatoarea arata ca intelege sa formuleze contestatie impotriva Deciziei de impunere nr. 288 comunicata la 06.03.2013 si nu a Deciziei nr. 283/20.12.2012 cum a solicitat initial.
Astfel, prin sentinta 4186 din 29.05.2013 a fost trimisa cererea asa cum a fost precizata organului de solutionare a contestatiei competent, respectiv intimatei.
Procedand la solutionarea contestatiei in procedura administrativa intimata a emis Decizia nr. 117/25.02.2014, care se contesta in prezenta cauza, insa nu a analizat pe fond aceasta decizie ci a respins-o ca tardiv formulata, retinand ca a fost depasit termenul de 30 zile de la data comunicarii actului administrativ, prevazut de art. 207 din codul de procedura fiscala.
Verificand legalitatea deciziei contestate, cu privire la tardivitatea introducerii acesteia, exceptie retinuta de intimata in procedura administrativa si urmare a careia a fost respinsa contestatia, instanta constata ca in mod nelegal intimata nu a procedat la solutionarea pe fond a cauzei si a retinut tardivitatea formularii contestatiei.
Astfel, este evident faptul ca s-a formulat contestatie in urmatoarea zi dupa comunicarea acesteia contestatoarei, respectiv pe 07.03.2013 asa cum reiese din inscrisurile existente la dosar, contestatia fiind comunicata la data de 06.03.2013, insa in contesta?ie, contestatoarea a mentionat decizia 283/20.12.2012 in loc de 288/27.02.2013.
Este adevarat ca cererea precizatoare formulata in dosarul 2991/95/2013 a fost formulata la 15.05.2013, la primul termen de judecata, insa nu se poate retine ca nu a fost formulata in termenul prevazut de codul de procedura fiscala intrucat contestatia a fost formulata in mod initial la 07.03.2013 iar imprejurarea ca in contestatia formulata initial si care a investit instanta a fost mentionat eronat un alt numar de decizie, nu poate duce la tardivitatea contestatiei, fiind evident faptul ca, in speta, contestatoarea nu avea interes sa formuleze contestatie impotriva Decizie 283/2012, intrucat prin aceasta decizie a fost admisa contestatia in procedura administrativa si desfiintate constatarile din raportul de inspectie fiscala si decizia de impunere, stabilite in sarcina contestatoarei.
In raport de prevederile normative cu caracter special din codul de procedura fiscala, in ceea ce priveste calea administrativa de atac al unui act administrativ fiscal si competentele legale in materie, rezulta ca in situatia unei contestatii nesolutionate pe fond de autoritatea administrativ fiscala, instanta de contencios administrativ nu are competenta de a analiza direct, pe fond actul administrativ fiscal contestat in procedura administrativa, ci doar dupa solutionarea pe fond a contestatiei impotriva acestui act.
Prin urmare, in situatia in care se constata ca exceptia in temeiul careia a fost solutionata contestatia formulata de contribuabil a fost gresit retinuta, instanta de contencios administrativ va admite actiunea formulata de reclamant, va anula decizia emisa in solutionarea contestatiei si va obliga autoritatea administrativ fiscala competenta in solutionarea contestatiei sa treaca la solutionarea pe fond a cesteia.
Acest aspect rezulta cu claritate din dispozitiile art. 218 alin. 2 C.pr.fiscal, care arata ca obiectul actiunii in contencios administrativ, in situatia actelor administrativ fiscale il constituie decizia emisa in solutionarea contestatiei iar nu in mod direct actul administrativ fiscal contestat.
Cu alte cuvinte, se poate afirma ca in materia actului administrativ fiscal controlul judecatoresc ala acestuia nu se poate face omissio medio ci numai dupa ce autoritatea administrativ fiscala competenta in solutionarea contestatiei contribuabilului a  analizat pe fond contestatia formulata in procedura administrativa.
In consecinta, avand in vedere ca in mod gresit a fost respinsa ca tardiva in procedura administrativa contestatia, va fi anulata decizia 117 din 25.02.2014 emisa de parata, in procedura administrativa si obligata parata sa solutioneze pe fond contestatia reclamantei impotriva deciziei de impunere nr. 288 din 27.02.2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Admite contestatia formulat de reclamanta SC _. S.R.L., in contradictoriu cu parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Regionala a Finantelor Publice _.
Anuleaza decizia 117 din 25.02.2014 emisa de parata, in procedura administrativa.
Obliga pe parata sa solutioneze pe fond contestatia reclamantei impotriva deciziei de impunere nr. 288 din 27.02.2013.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare ce se va depune la sediul Tribunalului ...
Pronuntata in sedinta publica din 20 Octombrie 2014, la Tribunalul _.

Presedinte,
L.B.

Grefier,
L.C.