Fond funciar

Dosar nr. 450/258/2009 - decizia civila nr. 264/R din 21.04.2010

          I. Prin sentinta civila nr. 600 din 30.03.2009, pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc, a fost respinsa cererea formulata de reclamanta BK,  in contradictoriu cu parata Comisia Locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata, precum si cererea de cheltuieli de judecata formulata de reclamanta.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare  prima instanta a retinut ca prin Sentinta civila nr. 335 din 09.03.2005  a Judecatoriei Miercurea Ciuc pronuntata in dosar nr. 2586/2003 s-a constatat nulitatea absoluta a Titlului de proprietate nr. 45811 din 18.04.2002 emis de Comisia Judeteana de aplicare a Legii nr. 18/1991 pe numele lui BR pentru suprafata de 1,50 ha, acesta fiind antecesorul reclamantei BK din prezenta cauza.
Din considerentele sentintei rezulta faptul ca terenul in cauza a apartinut unei alte persoane respectiv CI.
Impotriva acestei sentinte a fost promovat recurs, solutionat de Tribunalul Harghita prin Decizia nr. 176/R din 05.04.2006 in dosar nr. 1116/2005, in sensul respingerii recursurilor declarate si mentinerii sentintei civile nr. 335 din 09.03.2005 a Judecatoriei Miercurea Ciuc din dosar nr. 2586/2003.
Impotriva Deciziei civile nr. 176/R din 05.04.2006 a Tribunalul Harghita, reclamanta din prezenta cauza a promovat recurs solutionat de Curtea de Apel Targu Mures prin Decizia civila nr. 963/A din 27.06.2006 prin care calea de atac exercitata la Tribunalul Harghita a fost recalificata ca apel, iar cauza a fost trimisa spre rejudecare instantei de apel.
La Tribunalul Harghita cauza a fost solutionata in apel prin Decizia nr. 6 din 25.01.2007 in dosar nr. 554/96/2006, prin mentinerea dispozitiei privind constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate nr. 45811 din 18.04.2002 emis de Comisia Judeteana de aplicare a Legii nr. 18/1991 pe numele lui BR, pentru suprafata de 1,50 ha.
Impotriva acestei decizii s-a exercitat recurs solutionat de Curtea de Apel Targu Mures prin Decizia civila nr. 959 din 12.09.2007 in dosar nr. 554/96/2006, prin mentinerea dispozitiei privind constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate nr. 45811 din 18.04.2002 emis de Comisia Judeteana de aplicare a Legii nr. 18/1991 pe numele lui BR pentru suprafata de 1,50 ha.
     Fata de considerentele sentintei civile nr. 335 din 09.03.2005 pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc in dosar nr. 2586/2003, precum si fata de intampinarea depusa de parata, din care rezulta faptul ca urmare a aplicarii legilor fondului funciar nu mai exista suprafete de teren pentru punerea in posesie a solicitantilor prin compensare, instanta  de fond a respins cererea reclamantei, precum si cererea de cheltuieli de judecata, avand in vedere lipsa culpei paratei fata de prezenta cauza.
     II. Impotriva acestei hotarari a declarat  recurs reclamanta BK, solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei atacate si admiterea actiunii formulate in contradictoriu cu Comisia Municipala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, cu obligarea paratei-intimate sa identifice si sa o puna in posesie cu o suprafata de teren echivalenta ca valoare si intindere in cel inscris in Titlul de proprietate nr. 45811/2001, dupa defunctul BR, in suprafata de 1,50 ha.
     In motivarea recursului se arata ca astfel cum rezulta din actele dosarului nr. 2586/2003 al Judecatoriei Miercurea Ciuc, reclamanta-recurenta in calitate de proprietar in baza Titlului de proprietate nr. 45811 din 18.04.2002 emis de Comisia Judeteana de aplicare a Legii nr. 18/1991, a vandut terenul inscris in CF nr. 1731 sub nr. A.1, identificat sub nr. cadastral 2780, catre cumparatoarea B.E., conform Contractului  autentificat sub nr. 322 din 15.03.2003.
     Ulterior, ca urmare a sentintei civile nr. 335 din 09.03.2005 pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc in dosar nr. 2586/2003, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 959 din 12.09.2007 a Curtii de Apel Tg.Mures, s-a constatat nulitatea absoluta a titlului de proprietate emis pe seama sa si a comostenitorilor sai, pe considerentul ca acesta a fost emis pe vechiul amplasament ce a apartinut antecesorilor, numitului CI.
     Mai arata ca nu au fost aplicabile prevederile art. III alin. 2 indice 4 din Legea nr. 169/1997 modificata, intrucat titlul lor de proprietate nu a fost anulat pe motivele prevazute de art. III alin. 1 din aceeasi lege, ci pe considerentul ca acesta s-a emis pe un alt amplasament decat cel vechi.
     Potrivit Deciziei nr. 117/083320 din 1993 s-a stabilit calitatea de actionar al defunctului BR pentru suprafata de 1,50 ha in SC A SA, conditie stabilita de lege prin "restituirea in perimetrul societatii" la care este actionar fostul proprietar, astfel recurenta considera ca este indreptatita la reconstituirea terenurilor detinute de antecesorul sau BR, care a avut in proprietate 2,11 ha arabil si 2,48 ha faneata.
     Recurenta considera de ca pentru emiterea a doua titluri de proprietate pe acelasi amplasament, inainte ca unul dintre titluri sa fie retras sau anulat,  culpa ii apartine Comisiei locale, precizand totodata ca inainte ca titlul numitului CI sa fie emis, titlul recurentei a fost emis si intabulat, mai mult a fost chiar si instrainat.
      Astfel considera ca nu se poate retine faptul ca antecesorul sau nu ar fi fost indreptatit la reconstituirea dreptului de proprietate.
     Chiar din intampinarea depusa la dosarul nr. 3160/258/2007 al Judecatoriei Miercurea Ciuc, Comisia municipala recunoaste ca ei sunt persoane indreptatite a li se reconstitui titlul de proprietate, dar in acelasi timp comisia aratand ca nu se afla in culpa pentru aceasta situatie deoarece nu au solicitat sa se dispuna prin instanta reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui amplasament. Astfel, pe aceasta cale a solicitat sa fie obligata comisia sa ii puna in posesie pe un alt amplasament, insa instanta de fond a retinut gresit sustinerile comisiei locale in sensul ca nu ar mai exista terenuri pentru punerea sa in posesie si astfel i-a respins actiunea, fara sa existe nici un fel de dovada care sa intemeieze sustinerile comisiei.
     De asemenea recurenta invoca faptul ca instanta de fond nu a cercetat cauza sub toate aspectele, retinand doar dispozitiile sentintei civile nr. 335 din 09.03.2005 din dosar nr. 2586/2003, fara insa a motiva solutia pronuntata.
     In drept sunt invocate prevederile art. 304 pct. 7-9 din Codul de procedura civila, Legea nr. 1/2000 si HG nr. 890/2005.
     III. Prin intampinarea depusa, intimata Comisia Locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin primar, solicita respingerea recursului ca fiind netemeinic si nelegal si mentinerea sentintei civile atacata ca temeinica si legala, precum si scutirea intimatei de la plata cheltuielilor de judecata solicitate de recurenta.
     In motivare se arata ca instanta de fond in mod corect a respins actiunea reclamantei prin sentinta atacata, impotriva careia s-a declarat recurs motivat de catre reclamanta, prin aceea ca, in  fata instantei de fond nu s-ar fi dovedit faptul  ca Comisia locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor nu mai are suprafete libere ce pot fi oferite prin compensare recurentei.
     Se mentioneaza faptul ca nu este o simpla afirmatie cum ca Comisia locala nu mai are suprafete libere ce pot fi oferite prin compensare, ci acest fapt este unui real ce poate fi dovedit cu o serie de acte pe care le-a anexat intampinarii, ca urmare singura solutie ramasa este propunerea acordarii de despagubiri pentru suprafata solicitata de reclamanta-recurenta.
     In drept sunt invocate prevederile art. 115 din Codul de procedura civila si HG nr. 890/2005.
     IV. A fost administrata proba cu inscrisuri.
V. In lipsa unor motive de ordine publica, Tribunalul va analiza recursul in limita motivelor invocate de recurenta. In acest sens, contrar celor retinute de Judecatorie, Tribunalul constata ca intimata este in culpa pentru faptul ca i-a atribuit recurentei un teren care i se cuvenea altei persoane, deoarece, potrivit art. 5 lit. c si i din Regulamentul privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. nr. 890/2005 (in continuare Regulamentul), Comisia locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor stabileste amplasamentele suprafetelor de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate, propune alte amplasamente cand este cazul si pune persoanele indreptatite in posesie.
VI. Intimata nu contesta dreptul recurentei la reconstituire, dar sustine ca nu are suprafete de teren libere. Pentru a dovedi aceasta imprejurare, intimata trebuia sa depuna situatia centralizatoare privind terenurile aflate la dispozitia sa, sub semnatura tuturor membrilor comisiei, avizata de comisia judeteana de fond funciar, care sa ateste ca in rezerva comisiei nu mai exista teren, pe baza situatiei suprafetelor de teren pentru care s-au emis titluri de proprietate, situatie comunicata de catre oficiul de cadastru si publicitate imobiliara, situatie prevazuta de art. 10 alin. 3 din Regulament. Intimata nu s-a conformat si nu a depus nici inventarul terenurilor agricole extravilane, solicitat de instanta, sustinand ca nu detine asa ceva, cu toate ca asigurarea inventarierii bunurilor din patrimoniul public si privat al unitatii administrativ-teritoriale este atributia primarului, potrivit art. 63 alin. 5 lit. d din Legea nr. 215/2001, iar primarul este si presedintele Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate. Avand in vedere ca intimata nu si-a dovedit sustinerea cu acest inventar, Tribunalul considera dovedite pretentiile recurentei, in sensul ca acesteia i se poate atribui un teren echivalent ca valoare cu cel din titlul de proprietate care i-a fost anulat.
VII. Pe de alta parte, chiar daca nu ar fi avut alt teren la dispozitie pentru a-l oferi recurentei, art. 10 alin. 2-6 din Regulament prevedea o procedura pe care intimata nu a dovedit ca a urmat-o. Dispozitiile legale mentionate prevad ca:
"(2) In situatia in care intr-o anumita localitate nu mai exista suficient teren in rezerva comisiei de fond funciar care sa fie atribuit in proprietate fostilor proprietari deposedati sau mostenitorilor acestora, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localitati care vor pune la dispozitie terenurile ramase disponibile.
(3) Comisiile locale de fond funciar vor atasa la cerere o situatie centralizatoare privind terenurile aflate la dispozitia lor, sub semnatura tuturor membrilor comisiei, avizata de comisia judeteana de fond funciar, care sa ateste ca in rezerva comisiei locale de fond funciar nu mai exista teren, pe baza situatiei suprafetelor de teren pentru care s-au emis titluri de proprietate, situatie comunicata de catre oficiile de cadastru si publicitate imobiliara.
(4) Atunci cand nu mai exista teren in rezerva comisiei de fond funciar, aceasta se va putea adresa, prin intermediul comisiei judetene de fond funciar, institutiilor si autoritatilor publice care administreaza teren proprietate a statului.
(5) Toate institutiile si autoritatile publice care au in administrare terenuri proprietate publica a statului sunt obligate sa raspunda cererilor formulate de comisiile de fond funciar si sa comunice acestora suprafetele de teren care pot fi disponibilizate, in conditiile legii, in termen de 45 de zile de la data primirii cererii.
(6) Comisiile de fond funciar vor putea solicita teren pentru compensarea cu teren echivalent de la statiunile si institutele de cercetare doar daca nu mai exista teren disponibil administrat de alte institutii si autoritati publice in judetul respectiv sau in judetele invecinate."
Tot ceea ce a facut intimata a fost sa adreseze cate o cerere comisiilor locale ale unor comune harghitene, de la care a primit raspuns negativ, actiuni ce nu acopera indeplinirea obligatiilor legale citate, ceea ce o plaseaza in culpa fata de recurenta.
VIII. Respingand integral actiunea reclamantei, Judecatoria a pronuntat o hotarare cu aplicarea gresita a prevederilor legale analizate mai sus, ceea ce atrage incidenta motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civila, cu consecinta modificarii sentintei in parte, in mod corespunzator, in temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civila. Modificarea partiala se refera la faptul ca recurentei i se cuvine un teren echivalent numai ca valoare cu cel avut, nu si ca intindere, pentru ca aceasta ar presupune un teren identic, care este putin probabil sa existe la dispozitia intimatei.