Conflict de munca. Drepturi banesti. Solicitarea de catre personalul auxiliar de specialitate din justitie a ajutorului banesc pentru nasterea unui copil conform contractului colectiv de munca unic la nivel national 2007 - 2010.

Prin cererea inregistrata pe rolul acestui tribunal, reclamanta A.M. a chemat in judecata paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Bucuresti si Tribunalul Ialomita solicitand obligarea  acestora la plata ajutorului banesc, egal cu un salariu de baza actualizat la data platii efective pentru nasterea unui copil , conform  art.51 lit. c din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National 2007 - 2010.
  In  motivarea  cererii sale, reclamanta,  grefier la Judecatoria  Slobozia, a aratat ca la data de 5 martie 2007 a dat  nastere unui copil si ca, in  conformitate cu dispozitiile  Contractului Colectiv de Munca Unic la  Nivel National pentru anii 2007 - 2010, trebuia sa  primeasca un ajutor  banesc egal cu un salariu de baza, platit de unitate mamei, pentru nasterea fiecarui copil .
Aceasta  obligatie  este  imperativa  pentru  toate  unitatile  angajatoare din tara, intrucat prin  unitate se intelege, potrivit art.2 alin.2 din C.C.M. unic 2007 - 2010 si  institutiile publice, asociatiile  de orice fel si organele de stat .
Mai mult decat atat, arata  reclamanta,  toate drepturile  cuprinse in contractul colectiv  unic  sunt garantate  tuturor  salariatilor, incadrati la toti  angajatorii din  tara,  inclusiv personalului incadrat in  justitie,  care desi are o lege de salarizare speciala, beneficiaza totodata si de drepturile si ajutoarele prevazute pentru toti  ceilalti  salariati  din tara, fara  nicio distinctie si  fara  nicio  discriminare .
Daca  s-ar  proceda altfel,  sustine  reclamanta, s-ar  incalca prevederile  legale, privind nediscriminarea, garantate pe plan  intern, atat  prin  Constitutia  Romaniei  cat si prin O.G. nr.137/2000 cat si pe plan  international,  prin Conventiile O.I.M.  nr.100/1951  asupra  egalitatii de  remunerare, 111/1958,  privind  discriminarea  in  domeniul fortei de munca si exercitarii  profesiei si 183/2000,  privind   protectia  maternitatii  cu  scopul  de a proteja  egalitatea  tuturor  femeilor  care  muncesc .
  Cererea reclamantei se dovedeste a fi nelegala si netemeinica urmand a fi respinsa pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiile art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996,  privind   contractul colectiv de munca pentru salariatii  institutiilor bugetare,  prin  contractele de munca nu se pot  negocia clauze referitoare la  drepturile  ale  caror acordare si cuantum  sunt  stabilite prin dispozitii legale,  prevederi  cuprinse si la art.3 alin.3 din Contractul  Colectiv de Munca Unic la nivel  national pe anii 2007 - 2010 .
In acest sens,  este de observat  ca  dreptul solicitat de reclamanta si prevazut la art.51 lit.c din C.C.M. 2007 - 2010,  constand  in  contravaloarea  unui  salariu pe unitate  platit  mamei pentru  nasterea  fiecarui  copil  este  reglementat  prin  art.25 din Legea nr.416/2001 .
Prin  urmare, in  raport de cele aratate mai sus, reclamantei nu i se poate acorda  dreptul  reglementat la art.51 lit.c din C.C.M. 2007 - 2010,  intrucat  astfel de drept  este  reglementat prin Legea nr.416/2001 .
Mai mult decat atat, drepturile  salariale  si de orice natura pentru personalul auxiliar de  specialitate din  justitie, din care face parte  si  reclamanta  este reglementat de legi  speciale (Legea nr.567/2004 si O.G. nr.8/2007)  iar  printre  drepturile cuvenite  acesteia  nu se prevede  si  dreptul  solicitat  prin  cererea de chemare in  judecata .
In  cauza nu se poate retine nici faptul ca reclamanta, fata de alte categorii  profesionale, se afla intr-o   situatie de discriminare  in  conditiile  reglementate de O.G. nr.137/2000 .
Astfel,  C.E.D.O, legat de art.14, privind   interzicerea  discriminarii, a apreciat ca  diferenta  de tratament  devine discriminare atunci cand se induc  distinctii  intre situatii analoage si  comparabile, fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare  rezonabila  si  obiectiva (18 februarie 1991- cauza FREDIM contra  Suediei  sau  23 iunie 1993 - cauza HOFFMAN  contra Austriei) .
Ori,  justificarea  rezonabila si obiectiva in cazul in  speta rezida in aceea ca drepturile  salariale si de alta  natura  cuvenite  legal  reclamantei  sunt achitate  de o institutie  publica finantata  integral  de la bugetul de stat iar  interesul legislatiei  privind  gestionarea acestui  buget  face ca drepturile cuvenite angajatilor   unei astfel de institutii sa fie  stabilite  prin lege si sa nu se poata constitui  obiect al  unor negocieri  colective, asa cum  prevad  de altfel si dispozitiile art.157 alin.2 Codul  muncii .
Asa fiind, pentru aceste considerente,  urmeaza a respinge ca neintemeiata  cererea  formulata de reclamanta A. M.,  impotriva  paratilor  Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Bucuresti  si  Tribunalul  Ialomita .
Tribunalul Ialomita - sentinta civila nr. 155/F/12.02.2008.