Raspunderea patrimoniala a angajatorului in situatia in care angajatul a suferit un accident in timpul programului de munca; analizarea conditiilor ce trebuiesc a fi intrunite pentru angajarea raspunderii angajatorului

Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr. _, reclamantul _ a chemat in judecata pe parata S_, solicitand obligarea acesteia la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale si a cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantul a sustinut ca din anul 2007 a desfasurat la _ ce apartine paratei activitati de paza in fiecare noapte de vineri si sambata, precum si in alte zile ale saptamanii la solicitarea expresa a conducerii paratei. La data de 21.03.2009, in jurul orei 02.00, la punctul de lucru al paratei s-a creat o situatie conflictuala intre mai multi clienti, cu acea ocazie fiind lovit in ochiul drept de o bila de cauciuc ce provenea dintr-un pistol de aer comprimat. In urma acestui incident, a suferit o infirmitate permanenta prin pierderea ochiului drept. Mai sustine reclamantul ca a incheiat contractul individual de munca cu parata (antedatat 15.03.2009) abia la data de 25.03.2009, cand administratorul societatii a venit la spitalul unde era internat si i-a solicitat acest lucru. Tot la acea data a semnat si fisa de instruire individuala.
Reclamantul precizeaza faptul ca parata este vinovata de producerea acestei infirmitati permanente intrucat a incalcat mai multe prevederi referitoare la organizarea activitatii de paza si protectie, respectiv nu au fost luate masurile pentru prevenirea riscurilor la locul de munca, prevazute de Legea nr. 333/2003, H.G. nr. 355/2006 si Legea nr. 319/2006. Astfel, i s-a solicitat sa presteze activitatea de paza si protectie fara a avea calificarea si pregatirea necesara in acest sens. De asemenea, parata nu a intocmit un plan de paza, nu a l-a instruit cu privire la masurile ce trebuie respectate in vederea prevenirii accidentelor de munca, nu a intocmit fisa postului cu atributiile si raspunderile ce ii revin unui agent de paza, nu a elaborat instructiuni proprii de securitate si sanatate in munca. Reclamantul mai invedereaza si faptul ca parata nu a luat in considerare capacitatea sa de a presta activitati de paza si protectie.
In dovedirea actiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, in copie, contractul individual de munca, certificatul medico - legal nr. _, fisa de instruire individuala, un bilet de externare, formularul pentru inregistrarea accidentului de munca inregistrat sub nr. _ si a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriul paratei si proba testimoniala.
Parata _ a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii.
In motivarea pozitiei sale procesuale, parata a sustinut ca reclamantul a fost angajatul societatii, conform contractului individual de munca inregistrat la _, programul de lucru fiind de 4 ore pe noapte. Potrivit clauzelor acestui contract si actelor anexa, s-a efectuat instructajul general de angajare si instructajul la locul de munca la data de 12 - 13.03.2009, la data de 15.03.2009 reclamantul urmand sa inceapa activitatea. Cat priveste sustinerile reclamantului referitoare la faptul ca acest contract individual de munca s-ar fi inregistrat prin antedatare, parata precizeaza ca acestea sunt neintemeiate, data de 15.03.2009 reprezentand data de la care reclamantul urma sa inceapa activitatea si nu data la care s-a semnat contractul. De asemenea, nici data de 25.03.2009 nu reprezinta data semnarii contractului atat timp cat aceasta data este cuprinsa in stampila ITM Iasi aplicata odata cu depunerea contractului pentru inregistrare.
Parata mai sustine faptul ca la data semnarii contractului individual de munca, i-a solicitat reclamantului sa depuna dovezile necesare pentru exercitarea activitatii de agent de paza, acesta sustinand insa ca va aduce inscrisurile in perioada de proba. Intrucat pe durata efectuarii instructajului la locul de munca reclamantul a demonstrat abilitati care puteau forma convingerea ca acesta a urmat cursuri specifice de pregatire si ca detine atestarile necesare, a acceptat ca atestatele respective sa fie depuse in termenul de proba. De altfel, acesta este motivul pentru care s-a consemnat in cuprinsul contractului o perioada de proba de 15 zile.
Parata precizeaza ca dupa cateva zile de la inceperea activitatii, reclamantul a fost implicat intr-un incident conflictual dintre cativa clienti, incident ce a generat starea de invaliditate si incetarea activitatii. Referitor la pretentiile reclamantului, parata sustine ca acestea sunt neintemeiate intrucat sarcina probarii calificarilor sale ii revenea acestuia. Singura culpa a societatii o constituie faptul ca a avut incredere in sustinerile reclamantului, insa acesta si-a asumat pe deplin riscurile generate de o declaratie falsa, astfel incat societatea nu poate fi obligata la daune.
In dovedirea sustinerilor sale, intimata a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriul reclamantului si proba testimoniala.
Analizand actele si lucrarile dosarului cauzei, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Incepand cu data de 15.03.2009, reclamantul _ a fost salariatul paratei _ pe postul de agent de interventie paza si ordine, conform contractului individual de munca inregistrat sub nr. _. Din cuprinsul acestui contract rezulta ca programul de munca era de 4 ore/noapte. Referitor la contractul individual de munca, instanta retine faptul ca din cuprinsul acestui contract nu rezulta data la care a fost semnat de catre parti. Cu toate acestea, instanta retine si faptul ca nici una dintre parti nu contesta existenta raporturilor de munca la data de 21.03.2009.
La data de 21.03.2009 a avut loc la punctul de lucru unde isi desfasura reclamantul activitatea un incident in urma caruia acesta a suferit o invaliditate permanenta prin pierderea acuitatii vizuale a ochiului drept. In acest sens, din cuprinsul certificatului medico legal nr. _ rezulta ca la data de 21.03.2009 s-a practicat evisceratie OD si ca evisceratia chirurgicala de necesitate a globului ocular drept constituie pierdere de organ si ii confera reclamantului infirmitate fizica permanenta cu scaderea capacitatii de munca in procent de 35%.
La data de 23.07.2009, parata a inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Iasi accidentul de munca din data de 21.03.2009 (formularul inregistrat sub nr. _).
Din cuprinsul procesului - verbal de cercetare incheiat la data de _ de catre Inspectoratul Teritorial de Munca Iasi rezulta ca evenimentul produs in data de 21.03.2009, in jurul orei 02.00, in urma caruia reclamantul a suferit o invaliditate evidenta prin pierderea acuitatii vizuale a ochiului drept este accident de munca, incadrandu-se in prevederile art. 5 lit. g si art. 30 alin. 1 lit. e din Legea nr. 319/2006 si in prevederile art. 2 pct. 5 si 13 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006. S-a mai retinut prin procesul verbal faptul ca angajatorul nu a obtinut autorizatia de functionare din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca, fiind incalcate prevederile art. 13 lit. c din Legea nr. 319/2006. De asemenea, s-a retinut ca parata nu a prezentat documentele solicitate, respectiv fisa postului, evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala generate de activitatile desfasurate, planul de prevenite si protectie corespunzator riscurilor identificate, instructiuni proprii de securitate a muncii in raport cu activitatea care se desfasoara, fisa de aptitudine a agentului de paza, planul de paza al unitatii, atestatul agentului de paza ...
Din cuprinsul adresei nr. _ emisa de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale - Inspectia Muncii rezulta ca, in urma analizarii dosarului de cercetare privind evenimentul din data de 21.03.2009, s-a confirmat faptul ca sunt intrunite conditiile legale pentru a fi inregistrat si evidentiat ca accident de munca urmat de invaliditate permanenta. De asemenea, din cuprinsul acestei adrese rezulta ca s-a avizat dosarul de cercetare a accidentului de munca din data de 21.03.2009.
Se mai retine de catre instanta ca art. 13 din Legea nr. 319/2006 cuprinde obligatiile ce revin angajatorilor in vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate in munca si pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale. Astfel, in conformitate cu aceste dispozitii legale, angajatorul are obligatia de a intocmi un plan de prevenire si protectie bazat pe evaluarea riscurilor, de a obtine autorizatia de functionare din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca inainte de inceperea oricarei activitati, de a stabili pentru lucratori, prin fisa postului, atributiile si raspunderile ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii in munca, de a elabora instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca tinand seama de particularitatile activitatilor si ale locurilor de munca aflate in responsabilitatea lor, de a angaja numai persoane care, in urma examenului medical si, dupa caz, a testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute.
In speta, parata nu a facut dovada faptului ca si-ar fi indeplinit obligatiile prevazute de art. 13 din Legea nr. 319/2006.
Potrivit disp. art. 269 Codul muncii, angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul. In consecinta, pentru a exista raspunderea angajatorului este necesar sa fie indeplinite urmatoarele conditii: calitatea de salariat a persoanei pagubite, fapta ilicita a angajatorului, prejudiciul cauzat salariatului, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia angajatorului.
Or, in speta, instanta retine ca sunt intrunite conditiile necesare pentru a fi angajata raspunderea paratei. Astfel, reclamantul avea calitatea de salariat, iar incidentul din data de 21.03.2009 s-a produs in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu. De asemenea, prejudiciul cauzat salariatului consta in infirmitatea fizica permanenta cu scaderea capacitatii de munca in procent de 35%. Cat priveste fapta ilicita, instanta retine ca angajatorul nu si-a indeplinit toate obligatiile legale referitoare la prevenirea accidentelor de munca, obligatii prevazute in art. 13 din Legea nr. 319/2009. De altfel, si prin procesul - verbal de cercetare incheiat la data de 17.04.2009 incheiat de Inspectoratul Teritorial de Munca Iasi se retine faptul ca societatea parata este raspunzatoare de faptul ca nu a obtinut autorizatia de functionare din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca si nu a prezentat documentele solicitate.
In consecinta, retinand ca sunt indeplinite toate conditiile necesare pentru angajarea raspunderii societatii, instanta constata ca este intemeiata cererea reclamantului de obligare a paratei la plata de daune morale pentru prejudiciul moral suferit.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, instanta retine faptul ca aceasta nu este supusa unor criterii legale de determinare. Astfel cum s-a retinut si de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 4505/03.07.2008, in privinta daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecatorul fiind singurul care, in raport de consecintele, pe orice plan, suferite de reclamant, trebuie sa aprecieze o anumita suma globala, care sa compenseze prejudiciul moral cauzat, fara ca prin aceasta sa se incerce o reparare cu mult peste vatamarea produsa, determinand o imbogatire fara justa cauza in persoana reclamantului. Totodata, in cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate conditiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs victimei. Stabilirea cuantumului daunelor morale include o doza de aproximare avandu-se in vedere consecintele negative suferite de reclamant, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala. Totodata insa, la stabilirea cuantumului daunelor morale instanta are si vedere si gradul de vinovatie al angajatorului in producerea prejudiciului. In legatura cu acest aspect, instanta retine faptul ca starea de infirmitate fizica permanenta a reclamantului este nu doar consecinta neindeplinirii de catre angajator a obligatiilor legale ce-i reveneau, ci si rezultatul direct al actiunii altor persoane care au fost trimise in judecata. De altfel, prin raspunsul la interogatoriu reclamantul a precizat faptul ca in dosarul penal are calitatea de parte civila.
Fata de toate aceste aspecte, instanta apreciaza ca este intemeiata cererea reclamantului de obligare a paratei la plata de daune morale doar pentru suma de 10.000 lei.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanta constata ca este intemeiata in parte actiunea formulata de reclamantul _ in contradictoriu cu parata _ urmand sa o admita astfel si sa oblige parata sa achite reclamantului suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.