Cerere de reconstituire a dreptului de proprietate privind teren situat in perimetrul Gradinii Botanice

Prin Decizia Civila 1582/2009 A Tribunalului Iasi a fost trimisa spre rejudecare cererea prin care reclamantii C M. G - G, C M. M, C M. M, C I. Mihai - V , C A. A, C G. A si C N. I au solicitat instantei ca pe baza probelor ce se vor administra, in contradictoriu cu paratul Prefectul judetului Iasi, sa pronunte o hotarare prin care sa se dispuna anularea Ordinului emis de acesta si sa li se reconstituie dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren de 37430 mp situat in Iasi, Str. P. nr. 5.
Prin sentinta civila nr. 6294 din 20.04.2010 Judecatoria Iasi a admis actiunea formulata de reclamanti- in contradictor cu paratii Prefectul de Iasi si Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iasi,
 A anulat Ordinul emis de paratul Prefectul de Iasi si a reconstituit reclamantilor dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren de 37430 mp, situata in Iasi, str. P. nr. 5.
 A retinut instanta de fond urmatoarele considerente:
 Prin Decizia Civila a Tribunalului Iasi 1582/2009 prezenta cauza a fost trimisa spre rejudecare intrucat s-a retinut ca fiind necesara completarea materialului probator cu expertiza agricola avand ca obiective stabilirea faptului daca terenul ce face obiectul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate se afla in perimetrul declarat ca fiind rezervatie naturala sau monument al naturii din cadrul Gradinii Botanice Iasi si daca mutarea plantelor cultivate in acest perimetru ar conduce la disparitia lor .
 In ce priveste situatia de fapt a terenului revendicat de reclamanti instanta retine ca:
 Terenul in suprafata de 37430 mp , situat in Iasi, str. P. nr. 5, revendicat de catre reclamanti a fost dobandit de catre autorul lor, C. N., prin actul de Rascumparare din 26.03.1936.
In referatul de propunere de respingere a cererii de reconstituire a proprietatii si in ordinul atacat, se motiveaza ca terenul se afla in administrarea Universitatii Al. I. Cuza Iasi, facand parte integranta din Gradina Botanica Iasi, in baza Hotararii Consiliului Judetean Iasi nr. 41583/710/2.10.1991 si a deciziei nr. 4522/24.02.1993 .
In ce priveste dreptul de proprietate afirmat de parata Universitatea Al. I. Cuza, acesta nu exista deoarece acest teren, pretins apartine bazei sale materiale de cercetare nu a fost determinat printr-o Hotarare a Guvernului astfel cum prevede Legea invatamantului nr. 84/1995, ci a ramas fara titlu in administrarea acestei institutii.
Din cuprinsul raportului de expertiza instanta retine ca pe suprafata supusa litigiului Universitatea nu a facut investitii singurele lucrari fiind de combaterea eroziunii solului lucrari prezentate de expert ca fiind de imbunatatiri funciare si nu specifice unui teren destinat Gradinii Botanice.
La cel de-al doilea obiectiv sa se arate daca schimbarea locului speciilor aflate pe terenul in litigiu ar conduce la disparitia lor , expertul arata ca nu exista nici un pericol ca speciile sa dispara prin mutare.
La obiectivul al treilea al expertizei - daca terenul din litigiu este calificat ca fiind parc dendrologic, expertul arata ca nu exista aceasta calificare a terenului, el fiind declarata zona naturala protejata.
Instanta luand act de continutul raportului de expertiza prin care se concluzioneaza ca reconstituirea pe vechiul amplasament nu conduce la disparitia speciilor prin mutarea acestora cu conditia ca reclamantii sa pastreze destinatia actuala a terenului care are rol de protectie a admis actiunea ca urmare a aplicarii dispozitiilor art. 24 alin. (12) si (14) din Legea nr. 1/2000, prin care se impune regula reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente regula ce este aplicabila si in cazul terenurilor din ariile naturale protejate, constituite si declarate astfel potrivit legii.
Universitatea "Al.I Cuza" Iasi a declarat recurs, invocand urmatoarele motive de nelegalitate:
Expertul trebuia sa stabileasca doar daca terenul solicitat se afla ori nu in perimetrul declarat ca fiind rezervatie naturala sau monument al naturii din cadrul Gradinii Botanice si nu sa analizeze valabilitatea HCJ nr. 8/ 1994. Hotararea nr. 8/1994 a Consiliului Judetean Iasi prin care, potrivit Anexei 1 pozitia 6 Gradina Botanica Iasi este desemnata Parc Dendrologic cu regim de rezervatie naturala este un act pe deplin valabil, acesta nefiind contestat, modificat sau desfiintat pana in prezent.
Astfel, caracterul terenului in litigiu- de zona speciala protejata- parte componenta a parcului Dendrologic Gradina Botanica Iasi, nu poate fi inlaturat, neexistand niciun document care sa fie contrar caracterului de parc dendrologic cu regim de rezervatie naturala, dimpotriva, hotararile judecatoresti definitive si irevocabile depuse la dosarul cauzei precum si inscrisurile specialistilor autoritatilor abilitate in domeniul stiintei botanice (Academia Romana) consfintesc acest statut al Gradinii Botanice Iasi, statut care face ca terenul in litigiu sa exceada categoriei de terenuri vizate de legea fondului funciar pentru reconstituire).
In sustinerea valabilitatii ordinului Prefectului este si faptul ca la data de 1.01.1990, cand terenul se afla in administrarea directa a Universitatii, in perimetrul terenului revendicat s-au realizat investitii specifice cercetarii stiintifice, ameliorarii plantelor si materialului saditor dar si de conservare a speciilor de plante-componente de activitate regasite in programul curent al fiecarei gradini botanice, la care se adauga cele corespunzatoare unei unitati pilot de practica pentru studentii Universitatii Al.I.Cuza Iasi.
Suprafata de teren in cauza cuprinde specii de plante de mare valoare stiintifica si avand varste inaintate , in medie de 30-40 de ani, se afla aici si specii rare in flora Romaniei precum si colectii importante din punct de vedere stiintific si ornamental. Avand in vedere aceste caracteristici, terenul nu poate face obiectul reconstituirii intrucat este parte integranta a parcului Dendrologic "Gradina Botanica" Iasi , amenajare de utilitate publica potrivit Hot. nr. 8/1994 a Consiliului Judetean. Invoca disp, Legii 47/2007 privind completarea art. 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 potrivit carora terenurile cu statutul celui dobandit de Gradina Botanica Iasi nu pot fi restituite.
Aplicarea acestor dispozitii ar fi in concordanta cu actele normative internationale, dar si cu normele comunitare care sunt rezultatul preocuparii pentru mediul inconjurator a Uniunii Europene.
 Prin decizia civila nr. 2675/10.12.1010 Tribunalul Iasi a retinut ca recursurile sunt fondate , pentru urmatoarele motive.
Tribunalul constata ca judecata se afla in faza recursului declarat impotriva sentintei civile nr. 6294/20.04.2010 pronuntata in rejudecare dupa casare cu trimitere a cauzei dispusa prin Decizia civila nr. 1582 din 26 iunie 2009 a Tribunalului Iasi.
Esentiale judecatii recursului de fata sunt constatarile evidentiate in ultimele doua alineate ale deciziei de casare in raport cu care, potrivit art. 315 din codul de procedura civila Tribunalul este tinut a da eficienta problemelor de drept aici dezlegate. Retine ca esentiale judecatii constatarile instantei de casare potrivit carora terenul este situat in perimetrul Gradinii Botanice., aspect asupra caruia va inlatura orice sustinere contrara a intimatei, fara o noua analiza Pe baza probatoriilor urma sa se analizeze daca terenul este rezervatie naturala potrivit HCJ 8/1994 si anexelor, daca are natura unui teren cu destinatie speciala conform art. 2 Lg. 18/1991 ce se coroboreaza cu art. 5 Lg.18/1991,. Urma sa se stabileasca daca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 34 Lg. 1/2000.
Raportat la aceste coordonate obligatorii Tribunalul constata urmatoarele:
Probatoriul administrat in rejudecare, respectiv expertiza tehnica judiciara intocmita de catre expert in silvicultura N M stabileste ca suprafata de teren ce face obiectul cauzei nu face parte din parcul dendrologic "Gradina Botanica" Iasi instituit prin HCJ nr. 8/1996, hotarare care se refera doar la suprafata de 72,25 ha administrata de Gradina Botanica anterior anului 1980, data la care s-a preluat de catre aceasta suprafata in cauza de la Institutul Agronomic. Nu constituie nici rezervatie naturala nici monument la naturii. Nu s-au executat aici nici macar lucrari de intretinere. Se mentioneaza ca trecerea suprafetei in administrarea Universitatii Al.i. Cuza Iasi s-a facut in baza unui Decret Lege, nr. 409/1955, abrogat prin legea 158/2004.
  Expertiza tehnica judiciara intocmita de catre expert O G stabileste ca nu rezulta, din actele contabile prezentate, ca pe suprafata in litigiu Universitatea Al.I. Cuza Iasi ori Gradina Botanica sa fi facut investitii pe aceasta suprafata. Lucrarile de combatere a eroziunii solului sunt lucrari de imbunatatiri funciare. Dovada investitiilor prezentate prin fotografii argumenteaza retinerea ca lucrari de investitii efectuate de Gradina Botanica Iasi, ele fiind efectuate prin planul de investitii a lucrarilor de combatere si stabilizare a alunecarilor de teren si drenarea izvoarelor de catre Oficiul de Gospodarire a Apelor. Se impune, prin restituirea terenului, mentinerea categoriei de folosinta actuala, mutarea speciilor de plantatii aici existente nu poate conduce la disparitia lor ci, cel mult, la pierderea catorva exemplare.
Raportat la cele doua expertize instanta de fond retine indreptatirea reclamantilor la reconstituire, sens in care opineaza si expertii.
Tribunalul apreciaza insa ca nu sunt indeplinite conditiile pentru restituirea terenului, analizate atat din perspectiva art. 34 din Legea 1/2000 cat si prin raportare la art. 5 din Legea 18/1991.
Conditiile art. 34 din Legea 1/2000 nu sunt indeplinite.
Mai intai, este stabilit-prin considerentele retinute de instanta de casare- faptul ca la data intrarii in vigoare a Legii 1/2000, chiar a Legii 18/1991, terenul in litigiu nu se afla in proprietate statului ori a unitatilor administrativ teritoriale, ci in administrarea Gradinii Botanice si a Universitatii Al.I Cuza Iasi.
  Nici conditia ca terenul sa fie liber de constructii, lucrari de investitii sau cu lucrari ce au fost deteriorate nu este indeplinita.
  Expertul judiciar desemnat pentru efectuarea expertizei agricole constata ca pe acest teren au fost efectuate lucrari de imbunatatiri funciare(defrisare, nivelare, drenare, plantare cu specii de arbori si arbusti specii ierboase, lemnoase, leguminoase). Nu are relevanta constatarea expertului specialist in silvicultura, Neacsu, privind faptul ca niciuna dintre investitii nu este specifica Gradinii Botanice. Se retine ca terenul este acoperit de vegetatie de tip forestier pe cca 30%, cu arbusti pe cca 30% si restul cai de acces si iarba. Nu are de asemenea relevanta faptul ca asupra terenului nu s-au executat plantatii de specii rare.
In baza acestor constatari nu poate fi retinuta teza potrivit careia nu exista lucrari de investitii( exista lucrarile de combatere a eroziunii solului) care nu pot fi incadrate categoriei de lucrari distruse ori care nu mai prezinta nici o valoare de intrebuintare.
In plus Tribunalul nu este investit pentru a analiza modalitatea in care Universitatea Al.I.CUza Iasi gestioneaza activitatea de cercetare stiintifica asupra terenului in litigiu, fiind evident accentul pe care si expertii si intimatii il pun pe componenta materiala/economica a acestei activitati.
Raportarea expertilor si a intimatilor doar la incadrarea terenului in litigiu in conceptul de parc dendrologic este inutila si excesiva pentru ca legea nu limiteaza terenurile exceptate doar la aceasta categorie.
Este fara indoiala ca lucrarile CES(singurele probate cu evidenta, reflectate in constatarile d-lui expert Oghina) confera terenului o "valoare de intrebuintare " cu titlu economic, esentiala. Insasi reclamantii au sustinut in cererea adresata comisiei municipale (fila 30 dosar fond initial) ca asupra terenului Gradina Botanica nu a efectuat nicio investitie datorita faptului ca terenul din zona este supus alunecarilor. Tot astfel, valoarea de intrebuintare avuta in vedere de legiuitor este subliniata de insasi concluziile expertului O. potrivit carora in ipoteza restituirii terenului acestia "pot efectua constructii de suprafata ce nu vor afecta lucrarile CES si se obliga sa pastreze destinatia actuala a terenului, care are rol de protectie a mediului prin consolidarea versantilor , cu respectarea prevederilor regulamentului rezervatiilor floristice[_.] pastrandu-se zona verde , cu specii de foioase, rasinoase, arbusti, toate contribuind la imbunatatirea calitatii mediului, mentinerea echilibrului ecologic, si a genofondului autohton, plante ornamentale ambiante favorabile , reducerea poluarii, imbogatirea cu oxigen, combaterea eroziunii si alunecarilor"
In acest mod, concluziile expertului nu numai ca justifica valoarea de intrebuintare a terenului in sensul art 34 din Legea 1/2000 dar justifica si incadrarea terenului in categoria de terenurilor de interes public stabilita prin art. 5 Legea 18/1991(alin 1 ) , exceptata de la stabilirea dreptului de proprietate.
Instanta de casare indica corelarea art. 2, mai exact a conceptului de terenuri cu destinatie speciala cu art. 5 din Legea 18/1991 pentru a se stabili daca terenul in litigiu intra in aceasta categorie si , prin urmare, daca este exceptat de la procedura stabilirii dreptului de proprietate. In analiza aplicabilitatii acestor texte Tribunalul constata ca art. 2 din Legea 18/1991 nu include o enumerare limitativa a terenurilor cu destinatie speciala( asa cum rezulta din sintagma "si altele asemenea " asa cum si art. 5 alin 1 din Legea 18/1991) contine determinarea terenurilor domeniu public pe de o parte prin enumerarea terenurilor stabilite de legiuitor ca fiind de interes public respectiv prin determinarea criteriilor dupa care se poate stabili acelasi regim juridic, respectiv "terenurile[_]care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public."
Este adevarat ca terenurile aflate in administrarea Gradinilor botanice nu au o reglementare individuala, in considerarea functiei stiintifice si sociale complexe pe care acestea o au prin definitie. Prin urmare Tribunalul are de stabilit regimul juridic al terenului in speta, ca parte componenta a suprafetei de cca 100 ha aflata in administrarea Gradinii Botanice Iasi prin raportare la categoriile juridice reprezentative pentru situatia sa.
Legea 84/1995, insistent invocata de catre recurenta Universitatea Al.I Cuza Iasi in sustinerea recursului sau, nu excepteaza terenurile aflate in administrarea sa , prin art. 166 , de la actele de reconstituire, asa cum s-a dispus expres in alin 4 indice 6 din Legea 84/1995.
Cu toate acestea, aplicarea art. 34 din legea 18/1991 in corelatie cu disp. art 5 din Legea 18/1991, astfel cum stabileste decizia de casare nu implica doar incadrarea acestuia in notiunile de parc dendrologic ori cele care au o protectie legala special. Tribunalul constata ca terenul revendicat de reclamanti nu este parc dendrologic, nu este zona naturala protejata, monument al naturii, parc national ori arie naturala protejata. Cu toate acestea nu poate fi negat interesul public deservit de catre activitatea Gradinii Botanice ( prin finalitatea cercetarii stiintifice careia ii este destinat) si nici uzul public, in conditii speciale, a spatiilor acesteia (spatii de recreere, odihna, repere turistice consacrate). De aceea nu se poate refuza incadrarea acestui teren in categoria juridica a terenurilor de domeniul public prin raportare la criteriile stabilite in art 5 alin 1 din Legea 18/1991 pentru determinarea acestora.
Potrivit acestui text , in redactarea sa initiala " Apartin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate constructii de interes public, piete, cai de comunicatii, retele stradale si parcuri publice, porturi si aeroporturi, terenurile cu destinatie forestiera, albiile raurilor si fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale, tarmurile Marii Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervatii naturale si parcuri nationale, monumentele, ansamblurile si siturile arheologice si istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apararii sau pentru alte folosinte care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public."
Modificarea adusa textului prin Legea 47/2007 , respectiv adaugarea aliniatului 3 prin care terenurile pe care sunt amplasate si parcuri publice nu pot fi dezafectate din domeniul public decat in cazuri de exceptie pentru lucrari de interes national este intr-adevar inaplicabila in speta pentru ca a intervenit dupa data formularii cererii reclamantilor de reconstituire, insa ea nu face decat sa sublinieze functia juridica a aliniatului 1 din Legea 18/1991 , de excludere din sfera terenurilor supuse restituirii a celor care apartin domeniului public dupa enumerarea aici facuta ori dupa criteriul de determinare inscris.
De aceea, situatia terenului, asa cum este ea relevata prin cele doua expertize efectuate in rejudecare scoate terenul din categoria stiintifica a parcului dendrologic insa nu si din categoria juridica a terenurilor de interes si uz public.