Fond funciar-modificare actiune

    Granituire
    
    
    (Tribunalul Mehedinti - d.c. 16/R/23.02.2013)
      
      
      
      Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Dr.Tr.Severin la data de 28.06.2012, sub nr. 9847/225/2012, reclamantul P.I. in contradictoriu cu paratul L.C. a solicitat instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se stabileasca linia de hotar care desparte cele doua proprietati; obligarea paratului sa-i respecte dreptul de proprietate si posesie asupra fasiei de teren pe care a acaparat-o din proprietatea sa, dupa stabilirea liniei de hotar; cu cheltuieli de judecata.
      In motivarea actiunii, a aratat ca este proprietarul terenului situat in municipiul Drobeta Turnu Severin, str.Adrian nr.132, judetul Mehedinti, si in mod abuziv, paratul a desfiintat semnele vizibile de hotar care separau proprietatile lor, ocazie cu care i-a acaparat din terenul sau o fasie de cca 7 m lunga si 20 cm lata.
      In dovedirea cererii legal timbrata cu 19 lei (chitanta seria DTS nr.264336/05.09.2012 - f.9) si timbru judiciar de 0,3 lei, reclamantul a depus la dosarul cauzei: imputernicire avocatiala (f.8), plan de situatie proprietatea P.I. din str.Adrian nr.132 - Dr.Tr.Severin, contract de vanzare-cumparare aut.sub nr. 2317/31.07.1979, schite imobil, contract de vanzare-cumparare din 01.06.1965, autorizatie pentru instrainare sau imparteala de teren cu sau fara constructii nr. 14077/15.05.1965, adresa nr. 391/C/05.06.2012 emisa de MAI-Arhivele Nationale-Serviciul Judetean Mehedinti catre P.I., precum si foto imobile nr. 132 si 130 (f. 10-20).
      Prin incheierea de sedinta din data de 26.09.2012, instanta in baza art. 129 alin.5 Cpc coroborat cu disp.art. 167 alin.1 Cpc a incuviintat pentru reclamant, proba cu inscrisurile de la dosarul cauzei, proba testimoniala cu martorul R.S., proba cu expertiza specialitatea topo avand ca obiective: sa se identifice atat proprietatea reclamantului din municipiul Drobeta Turnu Severin, str.Adrian nr. 132, judetul Mehedinti, cat si proprietatea paratului din municipiul Drobeta Turnu Severin, str.Adrian nr.130, judetul Mehedinti, fata de actele fiecaruia de proprietate, sa se stabileasca linia de hotar dintre cele doua proprietati.
      Paratul a  depus la dosarul cauzei fotocopia actului de vanzare din data de 01.08.1908, proces verbal nr.1832, plan de situatie (f. 21-23).
      Prin incheierea de sedinta din data de 24.10.2012, s-a consemnat ca la data de 27.09.2012, prin serviciul registratura al instantei, reclamantul a depus la dosarul cauzei dovada achitarii onorariului provizoriu pentru expert in cuantum de 500 lei, respectiv chitanta nr. 3490636/1/26.09.2012 (f.28-29), iar la data de 17.10.2012, numita G.M.A. a depus la dosarul cauzei o cerere de interventie in interes propriu (f. 30-31). De asemenea, s-a constatat ca la data de 22.10.2012, prin serviciul registratura al instantei, expertul B.S. a depus la dosarul cauzei raportul de expertiza intocmit in cauza (f.33-38).
      Avocat R.M.N., aparator ales al paratului a depus la dosarul cauzei imputernicire avocatiala si fotocopia certificatului de mostenitor nr.96/20.12.2002 privind succesiunea defunctei L.E., din care reiese ca mostenitori legali sunt L.C.-sot supravietuitor, parata in prezenta cauza si G.M.A. fiica, cea care a formulat cererea de interventie in interes propriu, cu acest inscris intelegand sa dovedeasca faptul ca numita G.M.A.  are interes in cauza de fata.
      Instanta, fata de disp.art. 52 Cpc a incuviintat in principiu cererea de interventie in interes propriu formulata de G.M.A..
      Avocat B.I., aparator ales al reclamantului, a depus la dosarul cauzei certificat de stare materiala nr.15443/31.5.1965 (f. 47).
      In cauza a fost audiat la data de 24.10.2012 martorul R.S. propus de reclamant (f.48).
      La termenul de judecata din data de 14.11.2012 instanta, in baza art. 167 alin.1 Cpc a incuviintat pentru intervenienta proba cu interogatoriul reclamantului si proba testimoniala cu martorul S.G..
      Instanta, fata de disp.art. 219-221 Cpc, a procedat la administrarea interogatoriului reclamantului P.I., propus de intervenienta G.M.A., raspunsurile acestuia fiind consemnate in scris si atasate la dosarul cauzei (f. 50).
      Intrucat paratul si intervenienta au formulat obiectiuni la raportul de expertiza, instanta a dispus a se reveni cu adresa catre exp. B.S. pentru a preciza instantei daca masurarea s-a facut in prezenta partilor, inclusiv a intervenientei G.M.A., daca exista erori cu privire la dimensiunile indicate in raportul de expertiza.
      La data de 10.12.2012, prin serviciul registratura al instantei, expertul B.S. a depus la dosarul cauzei precizari la raportul de expertiza.
      In considerarea probelor de la dosar si prin raportare la dispozitiile legale incidente in cauza, prin sentinta civila nr.8567/12.12.2012 Judecatoria Dr.Tr.Severin, a respins actiunea formulata de reclamantul P.I. si a admis  cererea de interventie a intervenientei G.M.A., pentru urmatoarele considerente:
      Potrivit disp. art. 584 C.civil orice proprietar poate obliga pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite de a sa, prin actiunea in granituire urmarindu-se determinarea, prin hotarare judecatoreasca, a limitelor dintre proprietati si stabilirea traseului real pe care trebuie sa-l urmeze titularul. Granituirea reprezinta o operatiune de delimitare prin semne exterioare a doua proprietati vecine ce apartin unor titulari diferiti. Astfel, prin actiunea in granituire instanta este chemata sa determine, prin semne exterioare, limita celor doua fonduri invecinate, atat in situatia in care intre proprietati nu exista vreo delimitare, cat si in situatia in care exista semne de delimitare, insa acestea nu au fost stabilite prin intelegerea partilor sau prin hotarare judecatoreasca si sunt contestate de parti.
      Astfel, instanta trebuie sa determine, prin semne exterioare, intinderea celor doua fonduri vecine, prin restabilirea hotarului ce separa fondurile invecinate si marcarea acestora prin semne materiale vizibile.
      Reclamantul a achizitionat prin contractul de vanzare cumparare 2317/31.07.1979, imobilul casa de locuit situat pe un teren in suprafata de 312,17 mp. din str. Adrian nr. 132 in timp ce paratul are in proprietate imobilul casa de locuit situat pe un teren in suprafata de 312,17 mp. din str. Adrian nr. 130.
      In urma masuratorilor efectuate de expertul topo cu ocazia efectuarii expertizei,  instanta a retinut ca in  realitate reclamantul are in posesie 324 mp. fata de 312,17 mp. conf. actelor de proprietate iar paratul are in posesie 295 mp. fata de 288 de mp..
      Coroborand declaratiile martorilor R.S. si P.G. cu sustinerile partilor si raportul de expertiza topo intocmit in cauza instanta a retinut ca intre cele doua proprietati este edificat un gard din anul 1985 din scanduri sustinut de stalpi din fier ziditi in ciment, fara sa se poata stabili, din cuprinsul materialului probator  analizat mai sus cine a edificat gardul respectiv.
      Totusi la termenul de judecata din 12.12.2012 au fost depuse de catre reclamant un set de fotografii in care este relevat gardul despartitor al proprietatilor si pe care instanta l-a gasit util pentru solutionarea cauzei. Astfel, in urma analizarii acestora instanta a constatat ca gardul despartitor este orientat cu fata catre locuinta paratului, acest lucru constituind o prezumtie simpla in sensul ca gardul a fost edificat de proprietarul imobilului detinut de reclamant. A avut in vedere instanta faptul ca gardul este edificat si zidit in ciment, continuandu-se in mod natural cu cimentul din fata casei reclamantului .
      Coroborat cu faptul ca acest gard se continua in linie dreapta, pana in capatul proprietatilor partilor, portile de acces in imobil constituie un corp comun, fiind evident ca au fost construite prin intelegerea partilor, iar din zona portilor de acces gardul este edificat in dreptul stalpului portii paratului si ambii proprietari au in posesie mai mult decat suprafata mentionata in actul de proprietate, instanta a retinut ca nu a existat o incalcare a hotarului despartitor dintre proprietati de catre parat, conturul acestuia fiind acelasi pe parcursul transmiterii succesive  a proprietatilor.
      Faptul ca reclamantul deschide poarta de acces intr-o nisa aflata in zidul casei, fata de vechimea gardului si a limitelor proprietatilor, nu poate constitui un motiv pentru a concluziona ca reclamantul nu a respectat limita proprietatii, zidul casei putand fi ingrosat cu ocazia efectuarii unor lucrari de amenajare, inclusiv termica, a locuintei. Imprejurarea ca in urma cu aproape 30 de ani reclamantul ar fi fost pus in situatia sa darame zidul casei pentru a deschide poarta de acces in curtea locuintei nu este pertinenta pentru a putea fi retinuta de instanta, fata de situatia reala a delimitarii existente intre cele doua proprietati, asa cum a fost mentionata mai sus.
      Instanta a inlaturat concluziile retinute in cuprinsul raportului de expertiza topo constatand astfel ca nu se impune  restabilirea hotarului ce separa cele doua proprietati invecinate si a respins actiunea reclamantului.
      Vazand prevederile art. 49 alin. 2 din C.proc. civ., avand in vedere calitatea de coproprietar a intervenientei asupra imobilului din str. Adrian nr. 130, instanta a admis cererea de  interventie a intervenientei G.M.A..
      In temeiul art. 274 alin. 1 C.p.c., avand in vedere ca reclamantul a fost cel care a cazut in pretentii, instanta l-a obligat la plata catre parat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat.
      Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
      Arata ca, instanta in temeiul art.584 cod civil, a fost investita cu o cerere privind stabilirea liniei de hotar ce desparte cele doua proprietati, iar din probele administrate si din plansele foto rezulta ca paratul ocupa o portiune de teren cu lungimea de 7 m si latimea de 0,20 m din terenul sau, prin amplasarea unor stalpi de fier pentru sustinerea gardului in mod necorespunzator.
      Datorita acestui fapt, a fost nevoit sa creeze o nisa in zidul casei pentru a putea deschide poarta de acces pe proprietatea sa, iar instanta de fond nu a retinut corect faptul ca gardul a fost edificat de parat, acesta schimband linia de hotar pentru a avea posibilitatea de acces pe proprietatea lui cu autoturismul.
      Sustine reclamantul ca instanta de fond nu a dat dovada de rol activ, nu a cercetat cu atentie actele si lucrarile dosarului, in caz contrar ar fi putut observa din simpla vizualizare a planselor foto depuse ca stalpul de fier de la intrare pe care este amplasat gardul este deplasat cu cca 20 cm in interiorul proprietatii sale.
      Fata de cele invocate, solicita admiterea apelului, casarea hotararii pronuntata de instanta de fond si admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
      Analizand apelul prin prisma motivelor invocate tribunalul il apreciaza ca neintemeiat pentru urmatoarele considerente:
      Partile sunt proprietarii a doua imobile vecine situate in Drobeta Turnu Severin str.Adrian nr.132 si 130 iar reclamantul apelant a solicitat prin cererea formulata stabilirea linie de hotar intre cele doua proprietati si obligarea paratului la respectarea dreptului sau de proprietate asupra unei fasii de teren pe care acesta i-a acaparat-o.
     Potrivit art.584 C.civ,orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa. Daca scopul granituirii este tocmai acela al stabilirii liniei de demarcatie intre cele doua proprietati, granituirea fiind deci un atribut al dreptului de proprietate, este absolut necesar ca in urma administrarii probelor incuviintate in cauza sa se identifice hotarul real, trasarea topometrica a acestuia si asezarea semnelor de hotar. Identificarea implica aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate, ascultarea partilor si a martorilor.
     In cauza, tribunalul constata nu numai ca linia de demarcatie dintre cele doua proprietati a fost stabilita pe aliniamentul actual de mai mult timp si ca aproximativ din anul 1985 acesta nu a mai fost modificat, dar si ca, potrivit raportului de expertiza, ambele imobile au intinderea mai mare decat cea aratata in cuprinsul actelor de proprietate.
     Chiar daca expertul desemnat in cauza a aratat ca gardul este edificat gresit si ca paratul nu respecta distanta de un metru stabilita intre gard si cladirea reclamantului aceste aspecte nu pot fi primite.
     In primul rand tribunalul retine ca reclamantul nu a facut dovada vechii linii de hotar pe care paratul trebuia sa o respecte in conditiile in care aceasta este de esenta granituirii. Astfel desi martorul R.S. arata ca aproximativ in anul 1985 stalpul de lemn de la strada fusese inlocuit cu unul metalic acesta nu stie vechea linie de hotar sau daca la reconstituire s-a respectat aceasta. De remarcat este faptul ca, nici expertul desemnat in cauza nu a aratat care este vechea linie de hotar, iar sustinerile sale cu privire la nerespectarea distantei de un metru intre gard si cladire nu se intemeiaza pe nici un aspect ce decurge din actele de proprietate sau din elemente de fapt(ex.vechi repere sau alte elemente utilizate in trecut de parti pentru a delimita cele doua proprietati).
     In acest sens este de subliniat faptul ca in cuprinsul aceluiasi raport de expertiza expertul mentioneaza ca, fata de actele de proprietate, paratul are un teren lat de 8 metri si lung de 36 metri, insa cand intocmeste schita anexa la raport stabileste ca latimea terenului paratului este de 7,67 m in partea de N, la str.Adrian, adica tocmai in partea in care sustine ca acesta nu respecta dreptul reclamantului. Prin urmare cum latimea terenului paratului nu este conforma cu actul de proprietate nu se poate sustine ca, in conditiile in care nu s-a dovedit amplasamentul vechii linii de hotar, acesta a schimbat linia de hotar si a ocupat terenul reclamantului. De altfel, chiar expertul la pct.b din raportul de expertiza a aratat ca nu se poate constata o incalcare a hotarului despartitor.
     In al doilea rand nu se poate retine ca paratul a mutat gardul despartitor.
     In acelasi context este de mentionat ca martorul P.G., f.60, arata ca nu a vazut niciodata ca gardul despartitor sau poarta de la intrare sa fie mutate, iar martorul R.S., f.48, nu stie daca s-a respectat linia de hotar sau cine a reconstruit sau a adus imbunatatiri gardului despartitor, acesta afland doar de la reclamant ca paratul i-a ocupat terenul.
     In ceea ce priveste plansele foto tribunalul apreciaza ca indiferent de ce subliniaza acestea, elementele reiesite din cuprinsul raportului de expertiza, actele de proprietate si declaratiile martorilor sunt relevante pentru a stabili daca paratul a incalcat linia de hotar.
     Pentru toate aceste motive, cum din probele administrate in mod corect a retinut instanta de fond ca nu a fost incalcata linia de hotar, sentinta apelata fiind legala si temeinica, tribunalul apreciind ca apelul este nefundat, in baza art.296 il va respinge.
     Fata de solutia ce va fi pronuntata in baza art.274 C.pr.civ., apelantul va fi obligat catre intimatul-parat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat in apel.