Fond funciar; Succesiuni, mosteniri;

ROMANIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILA

DOSAR NR. ......./204/2012*

DECIZIA CIVILA NR.404
Sedinta publica din data de 20 martie 2014  
T R I B U N A L U L:

Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Campina, sub nr. ......./204/2012, reclamantul RN a chemat in judecata pe paratii RA, Comisia Judeteana Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Agricole si a Celor Forestiere si Comisia Locala De Aplicare A Legilor Fondului Funciar S solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa constate nulitatea partiala absoluta a Hotararii nr.3557 din data de 25.08.2004 emisa de Comisia Judeteana Prahova, in senul ca in mod gresit a fost mentionat si numitul RA.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca impreuna cu sora sa, in calitate de mostenitori ai defunctului RG, au facut cerere catre Comisia Locala de Fond Funciar - S pentru recunoasterea dreptului de proprietate. La data de 27.02.1992 s-a emis adeverinta nr.1270/1992 prin care s-a stabilit reconstituirea dreptului pentru cei doi petenti, pentru suprafata de 0,80 ha teren. A mai invederat reclamantul ca a asteptat o perioada lunga de timp si, fiind intr-un litigiu cu fratele sau, a mers sa se intereseze de titlu si cu acea ocazie a aflat ca si paratul a fost mentionat ca beneficiar al dreptului reconstituit, desi nu a facut cerere.
In drept, a invocat Legea nr.18/1991.
In probatiune a depus, in copie, adeverinta nr.1270/27.02.1992, adresa nr.7521/25.09.2012 emisa de Primaria com. S, Hotararea nr. 3557/25.08.2004, declaratie.
Actiunea este scutita de plata taxelor de timbru. 
Paratul RA a depus intampinare prin care a invocat exceptia tardivitatii formularii cererii de chemare in judecata, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata. In fapt, a aratat paratul ca a depus in termen legal cererea de reconstituirea a dreptului de proprietate cu respectarea termenului prevazut de dispozitiile Legii nr. 247/2005, respectiv in termen de 6 luni calculat cu incepere de la 25.07.2005.
In drept, a invocat art.115 C.pr.civ.
In sustinere, a depus, in copie, adresa nr.5595/28.06.2012, Hotararea nr.3557/25.08.2004, incheierea de la termenul din data de 15.06.2012 in dosarul nr.1592/204/2012, cerere inregistrata sub nr. 322/22.11.2005, cerere inregistrata sub nr. 317/1991, contract de vanzare cumparare autentificat sub nr.81/13.01.1962 de Notariatul de Stat Campina, act de vanzare, adresa nr.4826/10.11.2004, adresa nr. 1540/11.04.2005.
Parata Comisia Locala De Aplicare A Legilor Fondului Funciar S a formulat intampinare prin care a aratat ca in anul 1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru autor RG - cu most. PM si RA pentru suprafata de 0,80 ha teren agricol prin hotararea comisiei judetene de fond funciar nr.62/25.07.1991. Prin hotararea comisiei judetene de fond funciar nr.153/14.11.1991 s-a modificat pozitia 139/202 din anexa 3 prin inscrierea mostenitorilor PM si RN, fiind inlaturat RA. In anul 2004 a fost modificata anexa initiala si suplimentata prin care au fost inscrisi toti mostenitorii, respectiv PM, RN si RA, modificare validata prin hotararea comisiei judetene de fond funciar nr.3557/25.08.2004. A mai invederat parata ca reclamantul nu a depus certificatul de mostenitor de la def. RG  la data depunerii cererii de reconstituire astfel comisia locala de fond funciar de la acea data nu a avut cunostinta de faptul ca ceilalti mostenitori ai defunctului erau renuntatori.
In drept, a invocat disp. Legii nr.18/1991.
In sustinere a depus, in copie, cererea nr.318/1991, nr.317/1991, nr.322/2005, nr.6646/2006, 5139/2011, nr.370/1991, hotararea comisiei judetene de fond funciar nr.3557/25.08.2004, anexa 3 la aceasta hotarare, raspunsul nr.220/2007, nr.5772/2011, adresa nr.8986/2012 (f.39-51).
Legal citata, Comisia Judeteana Prahova Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor Agricole Si A Celor Forestiere nu a trimis reprezentant in instanta si nici nu a formulat in cauza intampinare.
La termenul de judecata din data de 01.02.2013 s-a dispus atasarea dosarului nr. __./204/2012 al Judecatoriei Campina.
Prin sentinta civila nr. 314/01.02.2013 instanta a admis exceptia tardivitatii formularii cererii de chemare in judecata, invocata de paratul RA prin intampinare si a respins cererea ca tardiv formulata.
Prin decizia civila nr. 750/23.04.2013 pronuntata de Tribunalul Prahova a fost admis recursul declarat de recurentul reclamant RN, a fost casata sentinta atacata si trimisa cauza la Judecatoria Campina pentru solutionarea pe fond a pricinii, dosarul fiind reinregistrat pe rolul Judecatoriei Campina la data de 14.10.2013 sub nr. ......./204/2012*.
Sub aspectul probatoriului instanta a administrat proba cu inscrisuri in cadrul careia au fost depuse adresele nr. 7295/2013, 7055/2013 si 10514/2013 emise de Primaria com. S, adresa nr.16270/2013 emisa de Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor agricole si a celor forestiere si proba cu interogatoriul reclamantului si al paratului.
La termenul de judecata din data de 13.12.2013 paratul RA a invocat exceptia tardivitatii formularii cererii.
Prin sentinta civila nr. 3414/20.12.2013, Judecatoria Campina, a respins ca inadmisibila exceptia tardivitatii formularii cererii, invocata de paratul RA, a admis cererea formulata de reclamantul RN, in contradictoriu cu paratii RA, Comisia Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a comunei S si Comisia Judeteana Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Agricole si a celor Forestiere, a constatat nulitatea absoluta partiala a Hotararii Comisiei judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si a celor forestiere nr. 3557 din data de 25.08.2004 privind mentionarea paratului RA in calitate de mostenitor al defunctului RGG si a respins cererea de obligare a paratilor la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a analizat cu prioritate exceptia tardivitatii formularii cererii, invocata de paratul RA, exceptie ce a fost respinsa ca inadmisibila fata de dispozitiile art.315 C.pr.civ., potrivit carora in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecatorul fondului. Astfel, modalitatea in care instanta de recurs, prin decizia de casare, da dezlegare unui aspect litigios se impune, fara posibilitatea de a fi contrazisa cu ocazia rejudecarii, datorita efectului pozitiv al lucrului judecat potrivit caruia statuarile irevocabile ale unei hotarari judecatoresti se impun, deopotriva partilor si instantei ulterioare, care nu pot ignora efectele unei judecati anterioare, care a transat definitiv un aspect litigios.
Pe fondul cauzei, instanta de fond a retinut ca prin Hotararea Comisiei Judetene Prahova Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Agricole si Forestiere nr.62/25.07.1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru autor RG - cu most. PM si RA - in anexa 3, pozitia 139/202 pentru suprafata totala de 0,80 ha teren agricol.
Prin Hotararea Comisiei Judetene Prahova Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Agricole si Forestiere nr.153/14.11.1991 s-a modificat pozitia susmentionata din anexa 3 prin inscrierea mostenitorilor PM si RN, fiind inlaturat RA si a fost eliberata adeverinta Comisiei Locale S nr. 1270/27.02.1992.
Prin hotararea Comisiei Judetene Prahova Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Agricole si Forestiere nr.3557/2004 a fost modificata anexa initiala si suplimentata, fiind inscrisi toti mostenitorii defunctului RG, respectiv PM, RN si RA.
Din certificatele de mostenitor nr.376/30.03.1981 si nr.641/18.09.1979 rezulta ca paratul RA a renuntat la succesiunea dupa parintii sai, defunctii RG si Radu Maria, fiind strain de succesiune prin renuntare, conform declaratiilor autentice nr.R.891/1980 si nr.468/1979.
 Totodata, instanta de fond a retinut ca prin intampinarea formulata in cauza, parata Comisia Locala S a aratat ca la dosarul de reconstituire a dreptului de proprietate nu au fost depuse certificatele de mostenitor, asa incat nu a avut cunostinta, la momentul reconstituirii dreptului de proprietate, de imprejurarea ca ceilalti mostenitori erau renuntatori.
In solutionarea prezentei cauze, instanta de fond a retinut ca prin decizia nr. XI/05.02.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a fost admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, statuandu-se, in aplicarea disp. art. 8 si art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 rep., ca beneficiaza de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii numai mostenitorii care nu au acceptat succesiunea in termenul prevazut de art. 700 din C. civ., iar nu si cei care au renuntat la mostenire.
Pentru aceste considerente, constatand ca in mod gresit paratul RA a fost inscris in calitate de mostenitor al defunctului RGG, fiind strain de succesiunea acestuia prin renuntare, instanta de fond a admis cererea de chemare in judecata si a constatat nulitatea absoluta partiala a Hotararii Comisiei judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si a celor forestiere nr.3557 din data de 25.08.2004 privind mentionarea paratului RA in calitate de mostenitor al defunctului RGG.
Impotriva sentintei civile nr. 3414/20.12.2013 pronuntata de Judecatoria Campina, in dosarul nr. ......./204/2012*, a declarat recurs, paratul RA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea recursului, recurentul - parat a aratat ca, in mod neintemeiat instanta de fond a respins exceptia tardivitatii promovarii cererii de chemare in judecata, invocand dispozitiile art. 315 Cod pr.civ., intrucat paratul a sustinut exceptia tardivitatii formularii cererii de chemare in judecata motivat de faptul ca reclamantul a avut cunostinta de cuprinsul Hotararii Comisiei Judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si a celor forestiere nr. 3557 din 25.08.2004  ca urmare a depunerii acesteia intr-un alt dosar ce se afla pe rolul Judecatoriei Campina.
A sustinut recurentul - parat ca, intrucat reclamantul nu a formulat cererea de chemare in judecata in interiorul termenului de 30 de zile de la data la care a luat cunostinta de continutul acesteia, paratul a invocat exceptia tardivitatii, iar instanta de fond a admis-o, solutie impotriva careia reclamantul a formulat recurs si Tribunalul Prahova a admis recursul apreciind ca la dosar nu exista o dovada a comunicarii hotararii catre reclamant de catre comisiile de aplicare a legii fondului funciar astfel incat exceptia este neintemeiata, si se impune trimiterea cauzei la instanta de fond in vederea solutionarii pe fond a acesteia.
A precizat recurentul - parat ca, in momentul cand s-a reluat judecarea cauzei la Judecatoria Campina, la solicitarea paratului, s-a depus la dosar adresa nr. 10514/05.12.2013 a Primariei S la care a fost atasata in copie Adresa nr. L272/dosarV/C/2 din 31 martie 2006 emisa de Institutia Prefectului - Judetul Prahova prin care reclamantului RN i se comunica urmatoarele: "Din verificarile efectuate la Comisia locala de aplicare a legilor fondului funciar S s-a constatat ca pentru RA, fratele dvs.  s-a intocmit anexa modificatoare, validata prin Hotararea Comisiei Judetene nr. 3557/2004 unde este trecut ca mostenitor al defunctului RG alaturi de ceilalti mostenitori "
A aratat recurentul - parat ca, fata de aceasta situatie, avand in vedere chiar motivarea decizie Tribunalului Prahova, conform careia se poate pune in discutie tardivitatea formularii cererii de chemare in judecata numai daca se face dovada comunicarii hotararii atacate de catre comisii, a invocat din nou exceptia tardivitatii, avand la baza alta motivare ca prima data, aratand ca reclamantul trebuia sa solicite anularea hotararii in anul 2006 cand a luat cunostinta de existenta acesteia ca urmare a comunicarii sus-mentionate.
A invederat recurentul-parat ca in solutionarea exceptiei instanta de fond a apreciat in mod gresit ca, in conformitate cu art. 315 Cod pr.civ., trebuie obligatoriu sa solutioneze pe fond cauza, iar anularea unei hotarari de catre instanta de recurs pe motiv ca instanta de fond a solutionat in mod gresit cauza pe exceptie presupune si mentiunea trimiterii cauzei spre judecare pe fond, insa acest lucru nu inseamna ca instanta de fond nu poate sa mai ia in discutie nici o exceptie, indiferent care ar fi aceasta, ci conform art. 315 Cod pr.civ. trebuie sa se pronunte numai pe fondul cauzei.
A aratat recurentul-parat ca particularitatea acestei cauze o reprezinta faptul ca exceptia invocata este aceeasi ca si prima data, insa motivarea acesteia este cu totul alta, astfel incat nu se poate eventual retine ca a existat deja o pronuntare asupra exceptiei.
Pe acest capat de cerere, recurentul-parat a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei pronuntate de instanta de fond si respingerea cererii de chemare in judecata, ca fiind tardiv formulata.
A aratat recurentul-parat ca un al doilea motiv de recurs il vizeaza faptul ca, in mod gresit, pe fondul cauzei, instanta a admis cererea de chemare in judecata si pe cale de consecinta a constatat nulitatea absoluta partiala a Hotararii Comisiei judetene nr.3557/25.08.2004 privind mentionarea subsemnatului in calitate de mostenitor al defunctului RGG, motivarea instantei de fond in ceea ce priveste admiterea cererii avand la baza decizia nr. XI/05.02.2007 a I.C.C.J. prin care a fost admis recursul in interesul legii si s-a stabilit ca in aplicarea disp. art. 8 si art.13 alin.(2) din Legea nr. 18/1991 beneficiaza de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii numai mostenitorii care nu au acceptat succesiunea in termenul prevazut de art. 700 din C.civ. iar nu si cei care au renuntat la mostenire.
A precizat recurentul - parat, cu privire la acest aspect, ca hotararea a carei nulitate absoluta partiala s-a constatat a fost data in anul 2004, iar decizia I.C.C.J. s-a pronuntat in anul 2007 si, nulitatea absoluta a unui inscris este data de o cauza existenta la data intocmirii inscrisului respectiv ori, in anul 2004 nici nu se putea pune in discutie o interpretare a dispozitiilor legale de maniera celei data de I.C.C.J. in conditiile in care textul de lege era clar prin a preciza ca este vorba de o repunere in termenul de acceptare a succesiunii.
A sustinut recurentul-parat ca prin modul de solutionare a cererii de chemare in judecata, instanta de fond a realizat si o discriminare vadita intre parat si sora acestora, PM, in sensul ca s-a constatat nulitatea hotararii numai cu privire la parat, in timp ce sora acestuia a ramas ca persoana indreptatita la reconstituire desi din cuprinsul certificatului de mostenitor nr. 376/1981 emis la dezbaterea succesiunii defunctului RG rezulta ca si aceasta a renuntat la succesiune, conform declaratiei autentificata sub nr. 1168/1981.
A apreciat recurentul-parat ca in mod gresit instanta de fond a admis cererea de chemare in judecata, deoarece aplicarea deciziei I.C.C.J. se putea discuta la solutionarea cererii de iesire din indiviziune asupra terenurilor asupra carora s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate.
A solicitat recurentul-parat admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei pronuntata de instanta de fond in sensul respingerii cererii de chemare in judecata, cu obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, a invocat disp. art. 3041 C.pr.civ.
Legal citat, intimatul-reclamant RN, a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului, aratand ca instanta de fond a analizat corect aceasta cerere si a facut aplicarea disp. art.315 C.pr.civ., iar dupa trimiterea in rejudecare,aceasta exceptie nu mai putea fi invocata, interpretarea recursului cu privire la decizia de casare fiind eronata.
A aratat intimatul-reclamat ca este clar ca instanta de casare a apreciat ca nu poate fi vorba de tardivitate si, chiar daca s-ar reanaliza aceasta exceptie, conform probelor administrate, nu rezulta ca H.C.J. a fost comunicata, conform dispozitiilor Legii 18/1991 cu modificari si ca intimatul nu a respectat termenul.
A sustinut intimatul-reclamant ca potrivit art. 53 din Legea 18/1991 H.C.J. se comunica partilor interesate cu scrisoare recomandata, cu confirmare de primire, ceea ce nu s-a dovedit in prezenta cauza, iar faptul ca la un raspuns de la Prefectura catre recurent, in urma unei sesizari a acestuia, se mentioneaza ca ar exista o H.C.J. care opereaza modificari, nu reprezinta o comunicare conform art.53 din Legea 18/1991 si care poate conduce la exceptia tardivitatii, astfel ca, a solicitat respingerea acestui motiv de recurs.
Cu privire la fond, intimatul-reclamant a aratat ca recurentul apreciaza eronat mentiunile  deciziei XI/05.02.2007 a I.C.C.J. cu privire la o repunere in termen a acceptarii mostenirii, intrucat aceste dispozitii se aplica mostenitorilor care nu au acceptat succesiunea in termenul de optiune si nu renuntatorilor si, in plus, optiunea persoanei cu vocatie succesorala, care nu a acceptat succesiunea, de a fi respinsa in termen, se manifesta prin formula cererii de reconstituire, in intervalul prevazut de Legea 18/1991.
A precizat intimatul-reclamant ca, in prezenta cauza, recurentul nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul in litigiu, el avand cerere pentru alte terenuri si nu cele de la parinti, paratul renuntand expres la succesiune si nici nu a formulat cerere de reconstituire, astfel ca, nu-i sunt aplicabile dispozitiile deciziei XI/05.02.2007 a I.C.C.J.
A apreciat intimatul-reclamant ca solutia instantei este legala si temeinica, sens in care, solicita respingerea recursului, cu cheltuieli de judecata.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost inregistrata sub nr. ......./204/2012* la data de 20.02.2014.
Tribunalul examinand cauza in raport de sentinta recurata, situatia de fapt retinuta, de probele administrate in cauza, de criticile formulate si tinand seama de dispozitiile legale incidente in cauza, constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la critica potrivit careia in mod gresit instanta fondului a respins exceptia tardivitatii promovarii cererii de chemare in judecata reiterata de recurentul parat in al doilea ciclu procedural, tribunalul retine ca prin decizia de casare nr.750/23.04.2013 s-a retinut irevocabil ca, impotriva Hotararii Comisiei Judetene se poate face plangere la judecatoria in a carei raza teritoriala este situat terenul, in termen de 30 de zile de la comunicare, ca la dosar nu exista nicio dovada depusa de vreuna din cele doua comisii implicate in procedura de reconstituire (Comisia Locala S si Comisia Judeteana Prahova) din care sa rezulte ca au comunicat in mod legal si intr-un termen rezonabil hotararea respectiva catre reclamantul RN.
De asemenea, tribunalul a mai retinut ca, anterior, intre parti, a existat un alt litigiu, ce a facut obiectul dosarului nr.1592/204/2012, in cursul caruia, la data de 29.06.2012, Comisia Locala S a depus la dosarul cauzei o serie de inscrisuri, printre care si Hotararea Comisiei Judetene Prahova nr. 3557/25.03.2004, ce face obiectul prezentei plangeri, respectiv ca, la data de 24.09.2012 reclamantul RN s-a adresat cu o cerere la Primaria com.S, inregistrata sub nr. 7508/24.09.2012, prin care a solicitat comunicarea in mod oficial a unei copii dupa hotararea respectiva (fila 5 dosar fond), fiindu-i astfel comunicata o copie dupa aceasta hotarare la data de 25.09.2012.
Din aceasta perspectiva, tribunalul a constatat ca in mod gresit instanta de fond a apreciat ca termenul de 30 de lege mentionat anterior ar curge de la data de 29.06.2012, data la care Comisia Locala S ar fi depus la dosar, printre alte inscrisuri, Hotararea Comisiei Judetene Prahova nr. 3557/25.03.2004.
Stabilirea datei de la care incepe sa curga termenul de 30 de zile prevazut de art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991 trebuie realizata, in principal,  in mod obiectiv, prin raportare la mijloace de proba care sa ateste faptul ca, in mod cert, la acea data reclamantul a luat la cunostinta de aceasta hotarare.
In cauza de fata, s-a statuat ca nu se poate prezuma ca reclamantul ar fi luat la cunostinta de continutul hotararii atacate (nr.3557/2004), la data de 29.06.2012, prezumtia simpla invocata de paratul RA, in sensul ca prin depunerea la dosar la acea data a hotararii atacate, in mod firesc reclamantul a luat la cunostinta despre continutul sau de indata, fiind neverosimila, neavand greutatea si puterea de a naste probabilitatea, asa cum mentioneaza art. 1203 C.civ.
Tribunalul a constatat ca fiind data certa, la care reclamantul a luat la cunostinta de continutul Hotararii Comisiei Judetene nr. 3557/25.03.2004, data de 25.09.2012, cand i-a fost comunicata in mod expres de catre Comisia Locala S hotararea respectiva si tinand cont ca acesta a formulat plangerea la data de 03.10.2012, a statuat irevocabil ca plangerea a fost formulata in termenul de 30 de zile prevazut de art. 53 alin. 3 din Legea 18/1991.
Ca atare, in mod corect, in al doilea ciclu procesual, exceptia tardivitatii formularii plangerii a fost respinsa ca inadmisibila, fiind incidente prevederile art.315 c.pr.civ., devreme ce deja, prin hotarare irevocabila, s-a stabilit la ce data a fost legal comunicata reclamantului hotararea ce face obiectul prezentei cauze dar si faptul ca plangerea a fost formulata in termenul legal de 30 de zile de la comunicare.
Este lipsit de relevanta ca recurentul parat invoca o alta data de comunicare referindu-se adresa nr. L272/dosarV/C/2 din 31 martie 2006 fata de considerentele deciziei de casare care a transat irevocabil problema formularii in termen a plangerii de catre reclamant.
Ca atare primul motiv de recurs este nefundat si va fi respins ca atare.
Nici cel de al doilea motiv de recurs potrivit caruia in mod gresit s-ar fi admis cererea de chemare in judecata, motivat de faptul ca nu ar fi aplicabila decizia ICCJ fata de data pronuntarii, nu este fondat.
 Decizia invocata de instanta fondului a fost corect retinuta ca motiv de admitere a cererii reclamantului, dat fiind faptul ca prin admiterea recursului in interesul legii prin decizia nr. XI/05.02.2007, obligatorie pentru instante, Inalta Curte de Casatie si Justitie a lamurit o situatie, care genera practica neunitara, cu privire la aplicarea disp. art.8 si art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991 republicat statuand ca beneficiaza de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii numai mostenitorii care nu au acceptat succesiunea in termenul prevazut de art. 700 din C.civ., iar nu si cei care au renuntat la mostenire.
Astfel, prin plangerea formulata reclamantul a solicitat constatarea nulitatii absolute partiale a hotararii nr.3557/25.08.2004 privind reconstituirea dreptului de proprietate de la defunctul RG, la a carui succesiune recurentul a renuntat  prin declaratia de renuntare nr.891/1980, astfel cum rezulta din copia certificatului de mostenitor nr.376/1981.
Nu se poate pune problema unei discriminari intre recurent si intimata PM, intrucat din continutul aceluiasi certificat de mostenitor rezulta ca aceasta a fost declarata straina de succesiune in temeiul art.700 c.civ. si nu ca renuntatoare, astfel incat potrivit aceleiasi decizii aceasta beneficiaza de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii.
Nici sustinerile potrivit carora gresit s-a admis cererea de chemare in judecata motivat de faptul ca aplicabilitatea deciziei ICCJ s-ar fi putut discuta odata cu iesirea din indiviziune nu sunt fondate, recurentul fiind renuntator cu privire la succesiunea defunctului RG acesta nu poate beneficia  de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii acestui defunct si nici de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe urma acestuia.
Concluzionand, pentru considerentele expuse, tribunalul, in temeiul art.312 c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul, ca nefondat.
Irevocabila.
        Pronuntata in sedinta publica, azi, 20 martie 2014.