fond funciar - declinare competenta

Dosar nr. 3094/205/2010
R O M A N I A

TRIBUNALUL ARGES
SECTIA CIVILA

DECIZIE Nr. 2137/2011
Sedinta publica de la 20 Iunie 2011

     
     S-a luat in examinare, spre solutionare, recursul formulat de petenta  S.C.
HIDROELECTRICA S.A. BUCURESTI-SUCURSALA HIDROCENTRALE
impotriva sentintei civile nr.1965/2010 pronuntata de Judecatoria Campulung in
dosarul nr. 3094/205/2010, intimati fiind OBSTEA MOSNENILOR, COMISIA
LOCALA DE FOND FUNCIAR, COMISIA JUDETEANA DE FOND
FUNCIAR ARGES, avand ca obiect fond funciar declinare de competenta.
     La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns: consilier juridic I. V.
pentru recurenta-petenta  si avocat C.G. pentru intimata  OBSTEA
MOSNENILOR, lipsa fiind intimatele COMISIA LOCALA DE FOND
FUNCIAR, COMISIA JUDETEANA DE FOND FUNCIAR ARGES.
     Procedura legal indeplinita.
     S-a facut referatul cauzei de catre grefier dupa care:
     Reprezentantul recurentei-petente si aparatorul intimatei OBSTEA
MOSNENILOR avand pe rand cuvantul, arata ca nu mai au alte cereri de formulat
in cauza.
     In raport de aceasta imprejurare, instanta constata recursul in stare de
judecata si acorda cuvantul asupra acestuia.
     Reprezentantul recurentei-petente, avand cuvantul, solicita admiterea
recursului, iar pe fond admiterea cererii, constatarea nulitatii  absolute partiale a
Hotararii comisiei judetene  nr.87/2006, modificata conform sentintei civile
nr.2053/2007 , a titlului de proprietate nr.139340/2009 si a procesului verbal
depunere in posesie  pentru terenul in suprafata de 5673 m.p..
     Aparatorul intimatei OBSTEA MOSNENILOR, avand cuvantul, solicita
respingerea recursului, mentinerea sentintei de fond ca legala si temeinica, cu
cheltuieli de judecata. Arata ca terenul din litigiu este proprietatea obstei, dobandit
in baza legii fondului funciar, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si
irevocabila, acesta este liber, nu este afectat de constructii si de  detalii de
sistematizare.

TRIBUNALUL

     Deliberand asupra recursului civil de fata, constata ca:
     Prin actiunea civila inregistrata sub nr.4920/280/2010, pe rolul Judecatoriei
Pitesti, reclamanta SC Hidroelectrica SA Bucuresti - Sucursala a chemat in judecata
paratele Obstea Mosnenilor, Comisia Locala de Fond Funciar si Comisia Judeteana
de Fond Funciar Arges, solicitand instantei sa se constate nulitatea absoluta partiala
a HCJ nr.87/07.09.2006, a titlului de proprietate nr.39340/25.03.2009 si a
procesului verbal de punere in posesie nr.18/05.02.2009, cat si actele
premergatoarea acestora si cheltuieli de judecata.
     In considerente reclamanta arata, in esenta, ca asupra unui teren pentru care
reclamanta detine acte de proprietate, situat in comuna D., s-a reconstituit dreptul
de proprietate Obstii Mosnenilor cu incalcarea dreptului sau de proprietate, iar
despre acest aspect reclamanta a aflat in momentul in care i-a fost restituita
declaratia de impunere.
     In acest fel, arata reclamanta, nu numai ca s-a incalcat dreptul sau de
proprietate ce isi are temei in lege, dar s-au incalcat si dispozitiile legilor speciale in
materie de reconstituire, avandu-se in vedere ca acest teren era exceptat de lege de
la reconstituirea  in natura, iar paratele comisii trebuiau sa atribuie persoanei juridice
care a cerut reconstituirea, alt teren, liber din punct de vedere juridic, sau
despagubiri conform art.4 din Legea 1/2000, republicata si modificata.
     Fata de actiunea principala, la data de 21.05.2010, s-a depus intampinare din
partea Obstii Mosnenilor, prin care s-a solicitat respingerea actiunii.
     In considerente parata arata ca cererea reclamantei este nefondata.
     Astfel, arata parata, reconstituirea dreptului de proprietate s-a efectuat cu
respectarea procedurii speciale, prevazute de legea de reconstituire, ca asupra
dreptului sau de proprietate instanta s-a pronuntat prin sentinta civila
nr.2053/17.10.2007, hotarare irevocabila si intrata in puterea lucrului judecat.
     Mai arata parata ca in contextul acelei judecati a facut dovada pe deplin
asupra dreptului sau de proprietate anterior, ca s-a efectuat expertiza de identificare
si s-a constatat ca acel teren nu se circumscrie nici uneia din situatiile de exceptare
expresa de la reconstituirea pe vechiul amplasament al proprietatii.
     Totodata, arata parata, reclamantul nu face dovada interesului in promovarea
actiunii, cata vreme nu probeaza ca acel teren este indispensabil desfasurarii
activitatii sale, conform obiectului de activitate.
In cauza s-a administrat proba cu acte si inscrisuri.
La data de 31 mai 2010, in cauza s-a pronuntat sentinta civila nr.4697/2010 a
Judecatoriei Pitesti prin care s-a admis exceptia necompetentei teritoriale in baza
art.158 si 159 din C.pr.civ. coroborate cu art.11  alin.2 din Legea 247/2005, iar
cauza a fost trimisa Judecatoriei Campulung.
Cauza a fost inregistrata pe rolul acestei instante sub nr.3094/205/2010
(numar in format vechi 3094/2010), iar partile au fost legal citate.
Dupa inregistrare, la data de 19.08.2010, reclamanta a depus la dosar raspuns
la intampinare prin care arata ca, pe de  o parte, justifica un interes legitim in
promovarea prezentei actiuni cata vreme acest teren se afla in patrimoniul sau pana
la momentul reconstituirii, iar pe de alta parte hotararea judecatoreasca nu-i este
opozabila, deoarece paratele nu s-au judecat in contradictoriu cu ea. Celelalte
aparari sunt reluate din cererea de chemare in judecata.
In cauza au fost din nou depuse acte.
La termenul de judecata din 03.11.2010, parata, prin aparator, a aratat ca
renunta sa mai invoce exceptia lipsei interesului reclamantei in promovarea actiunii.
In cauza a fost administrata proba cu acte si s-au solicitat relatiile de la
organele abilitate.
     Prin sentinta civila nr.1965/17.11.2010, Judecatoria Campulung a respins 
actiunea formulata de reclamanta S.C. HIDROELECTRICA S.A. BUCURESTI-
SUCURSALA in contradictoriu cu  paratii OBSTEA MOSNENILOR, COMISIA
LOCALA DE FOND FUNCIAR si COMISIA JUDETEANA DE FOND
FUNCIAR ARGES, obligand-o sa plateasca paratei suma de 1000 lei cu titlu de
cheltuieli de judecata.
     Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr.303 din 21.09.2005, parata a solicitat
reconstituirea dreptului de proprietate detinut anterior deposedarii abuzive, cerere
intemeiata pe actele primare de proprietate ale paratei.
Intr-o prima faza cererea reclamantei a fost partial validata de catre parata
Comisia Locala de Fond Funciar cu exceptia suprafetei de 6.312 mp teren.
Impotriva aceste validari partiale parata a formulat contestatia nr.1979 din
24.07.2006 catre Comisia Judeteana de Fond Funciar Arges, contestatie respinsa
prin Hotararea nr.87 din 07.09.2006, cu unica motivare ca terenul nu se afla in
administrarea Comisiei Locale de Fond Funciar.
Impotriva aceste Hotarari parata a formulat plangere la Judecatorie, conform
dispozitiilor art.56 si urmatoarele din Legea 18/1991, republicata.
In dovedirea dreptului sau de proprietate parata a utilizat actele sale primare
de proprietate, acte ce nu au fost nici un moment contestate de paratele din acea
cauza, respectiv Asezamantul Obstii Mosnenilor din anul 1946, Amenajamentul "
Domeniului Forestier", intocmit de Ministerul Agriculturii si Domeniilor in anul
1935, acte ce definesc averea obstii si precizeaza vecinatatile proprietatii
revendicate.
In baza acestor documente s-a procedat la efectuarea unei expertize, ocazie
cu care, la punerea in teren a actelor, s-a constatat ca se intalnesc doua situatii
distincte.
  Astfel, o prima portiune de teren, in suprafata de 871 mp, era situata chiar in
curtea sediului Obstii Mosnenilor, facand corp comun cu restul proprietatii
reconstituite deja.
O alta portiune de teren, in suprafata de 5.531 mp, avand ca vecinatati: N-
drum comunal, S- Pensiunea, E- Raul Dambovita, V- drum comunal, este ocupat
de reclamanta.
La momentul expertizei nu au fost identificate pe teren instalatii
hidrotehnice, hidroelectrice sau hidroamelioratii, nici alte obiective prevazute de
dispozitiile art.4 din Legea 1/2000 ca reprezentand categorii exceptate de la
reconstituirea pe vechiul amplasament.
In aceste conditii a fost posibila reconstituirea proprietatii paratei pe vechiul
amplasament, iar in baza hotararii judecatoresti s-au emis paratei titlul de
proprietate si procesul verbal de punere in posesie mai sus aratate.
In ceea ce priveste pe reclamanta, aceasta isi probeaza pretentiile cu actele ce
urmeaza  fi analizate mai jos.
Prin decretul nr.299 din 25 septembrie 1985, emis de Consiliul de Stat au
fost expropriate si trecute in proprietatea statului si in administrarea directa  a
Intreprinderii Electrocentrale Curtea de Arges, mai multe suprafete de teren din
bazinul hidrografic al raului Dambovita, in scopul amenajarii hidroenergetice a
acestui rau.
     Dupa cum rezulta din chiar cuprinsul acestui  decret (f. 33-37) numai o parte
din aceste terenuri urmau a fi definitiv afectate lucrarilor hidroenergetice si
hidroamelioratiilor necesare in mod strict desfasurarii obiectului de activitate al
unitatii economice, restul terenului urmand a fi repus in circuitul agricol si forestier
in perioada 1987-1990.
     Din actele si lucrarile dosarului nu rezulta ca unitatea economica ce primea
doar in administrare aceste terenuri ar fi procedat la repunerea in circuitul agricol si
forestier a terenurilor ce nu-i sunt strict necesare, conform dispozitiilor actului de
putere pe care-l invoca.
Dupa schimbarea regimului politic, statul roman a recunoscut caracterul
abuziv al actelor de expropiere in mod explicit.
Astfel, la aparitia Legii 18/1991, in forma sa initiala, art. 5 si 6, din lege au
definit in mod imperativ si limitativ categoriile de terenuri ce fac obiectul domeniul
public si privat al statului.
Forma acestor articole nu s-a modificat de-a lungul timpului, desi Legea
18/1991 a cunoscut numeroase modificari, ceea ce indeptateste instanta sa
aprecieze ca vointa legiuitorului este ferma si consecventa in aceasta problema.
In acelasi timp aceleasi texte de lege indreptatesc instanta sa aprecieze ca
aceste terenuri ce nu au fost enumerate nu mai sunt considerate de statul roman ca
facand parte din domeniul public sau privat al statului, recunoscandu-se astfel
caracterul abuziv al  unor acte de expropriere.
Ulterior prin HG 834/1991, prin art.1 se prevede ca terenurile aflate in
patrimoniul societatilor comerciale de stat, la data infiintarii acestora raman in
patrimoniul lor, dar numai daca sunt necesare desfasurarii activitatii conform
obiectului de activitate al acestora.
La momentul aparitiei acestui act, antecesoarea reclamantei nu avea in
patrimoniu nuda proprietate asupra acestui teren, ci doar un drept de administrare
in conditiile legislatiei anterioare dar si a celei prezente.
Abia in 2006, prin Certificatul de Atestare a dreptului de Proprietate asupra
terenurilor seria MO3 nr.10303 din 22.02.2006, se atesta dreptul de proprietate  al
reclamantei asupra terenului in cauza.
Din anexele depuse in vederea emiterii acestui certificat rezulta ca terenul
este afectat unui parc auto, avand ca subcategorii de folosinta platforma betonata,
rampe, magazii, fundatie de beton si chiar spatiu verde ( f 20 ).
Or, o data ce legiuitorul nu a definit aceste categorii de terenuri ca facand
parte din domeniul public sau privat al statului, pe de o parte, iar antecesoarea
reclamantei nu a avut vreodata un drept de proprietate asupra terenului, se ridica
intrebarea al cui drept de proprietate este atestat prin acest inscris?
In alta ordine de idei, acest certificat a fost emis la mult timp dupa ce Inalta
Curte de Casatie si Justitie, printr-o jurisprudenta constanta in aceasta materie, arata
ca statul nu poate atribui in deplina proprietate nimanui imobile pe care el insusi nu
le detinea in conditiile legislatiei in vigoare, ci prin abuz.
Pentru ca reclamanta sa poata beneficia de o atribuire a dreptului de
proprietate in conditiile HG 834/1991, trebuia sa faca dovada ca acest teren este
absolut necesar desfasurarii activitatii prestate.
Activitatea prestata de reclamanta este producerea energiei electrice, iar
transportul produselor sale nu se face cu mijloace auto, pentru ca instanta sa poata
aprecia ca reclamanta are stricta nevoie de parc auto sau teren pe care sa-l
amplaseze. Asa se explica faptul ca, la data efectuarii expertizei, expertul constata ca
spatiul nu este afectat unei activitati economice efective.
In aceste conditii instanta de fond a constatat ca vocatia reclamantei la
dobandirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, care nu este nicidecum
afectat vreunei amenajari hidroenergetice productive, nu exista.
     Impotriva sentintei civile nr.1965/17.11.2010, reclamanta SC
HIDROELECTRICA SA BUCURESTI - SUCURSALA HIDROCENTRALE
CURTEA DE ARGES a formulat in termen legal recurs, criticand-o pentru
nelegalitate si netemeinicie si aratand ca:
     1. Instanta de fond a interpretat gresit dispozitiile legale apreciind ca
imobilele terenuri care nu sunt prevazute de art.5 si 6 din Legea nr.18/1991 nu mai
sunt considerate de staul roman ca facand parte din domeniul public sau privat al
statului, recunoscandu-se astfel caracterul abuziv al actelor de expropriere prin care
au fost preluate de la proprietarii lor de drept. Astfel, prima instanta desi apreciaza
ca terenul in litigiu a fost preluat cu titlu, anume Decretul nr.299/1985 emis de
Consiliul de Stat al RSR, considera ca acest act normativ are care caracter abuziv
desi pricina nu s-a judecat pe taramul Legii nr.10/2001, ci pe cel al Legii nr.18/1991
care se refera la terenuri preluate abuziv de CAP de la persoane fizice care nu s-au
inscris in cooperativa sau de catre stat, fara nici un titlu, ceea ce nu e cazul in speta.
     2. In mod gresit, instanta de fond a avut in vedere faptul ca pana la aparitia
HG nr.834/1991 reclamanta nu a avut in patrimoniu decat dreptul de administrare,
iar nu cel de proprietate, si a nesocotit legislatia in vigoare, in speta Legea
nr.15/1990, HG nr.834/1991, HG nr.627/2000, potrivit carora dreptul de
proprietate a fost intarit, iar mai apoi confirmat prin emiterea certificatului de
atestare care a fost emis in considerarea faptului ca terenul in litigiu este necesar
desfasurarii activitatii ce presupune nu numai transport de energie electrica prin
cabluri electrice, ci si conductori electrici, stalpi de sustinere, mijloace auto care sa
transporte materiale pentru indiguiri, garaje, canale de aductiune, care sa amplaseze
hidroagregate in centrale etc. Se conchide ca terenul in litigiu este necesar pentru
intretinerea obiectivului energetic 02 pe sectorul x
     3. Prima instanta valideaza titlul de proprietate al paratei care a fost emis in
baza unei hotarari judecatoresti care nu este opozabila recurentei, nefiind
pronuntata in contradictoriu si cu aceasta. Astfel, se arata ca in procesul civil
solutionat prin sentinta civila nr.2053/2007, comisia locala a depus la dosar un alt
certificat de atestare al recurentei, care nu privea terenul in litigiu, astfel ca s-a
incuviintat reconstituirea vechiul amplasament in baza concluziilor expertului V.
care a mentionat, nereal, ca terenul este liber.
     Analizand sentinta instantei de fond prin prisma criticilor aduse acesteia prin
motivele de recurs, privite unitar intrucat privesc aceleasi linii directoare si converg
catre o solutie unitara, tribunalul constata urmatoarele:
     Prin decretul nr.299 din 25 septembrie 1985 au fost expropriate si trecute in
proprietatea statului si in administrarea directa a Intreprinderii Electrocentrale
Curtea de Arges mai multe suprafete de teren din bazinul hidrografic al raului
Dambovita, in scopul amenajarii hidroenergetice a acestui rau.
     Legislatia ce a urmat anului 1989 a venit sa definitiveze si sa delimiteze strict
proprietatea de stat, astfel ca prin Legea nr.15/1990 unitatile economice de stat,
indiferent de organul in subordinea caruia isi desfasoara activitatea, intre care se
inscria la acel moment si antecesoarea recurentei, s-au organizat urmand sa
functioneze, in conformitate cu dispozitiile prezentei legi, sub forma de regii
autonome sau societati comerciale, devenind proprietarele bunurilor din
patrimoniul sau (art.1 si 5 alineatele 1 din Legea nr.15/1990).
     Antecesoarea recurentei era proprietara bunurilor, intre care se inscria si
terenul in litigiu, in temeiul Decretului nr.299/1985 emis de Consiliul de Stat al
Republicii Socialiste Romania privind exproprierea unor imobile, scoaterea din
productia agricola si fondul forestier a unor terenuri, defrisarea unor suprafete
impadurite precum si demolarea unor constructii.
     Capitalul social al unitatilor economice foste de stat a fost stabilit si evaluat
prin HG nr.834/1991, in temeiul art.19 din Legea nr.15/1990.
     Prin HG nr.627/2000 se infiinteaza SC Hidroelectrica SA care demareaza
procedura de obtinere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate intocmai
cum prevad disp.art.5 din HG nr.834/1991, certificat care se obtine la data de
22.02.2006.
     Sentinta civila nr.2053/2007, definitiva si irevocabila prin nerecurare, este
obtinuta de catre parata aproximativ un an mai tarziu, astfel ca emiterea titlului de
proprietate si a procesului verbal de punere in posesie nu trebuia sa se faca decat pe
un teren care se afla la acel moment la dispozitia comunei D., terenul in litigiu
nemaifiind inca de dinainte de 1990, aceasta operatiune, desigur, neinsemnand
nerecunoasterea dreptului de proprietate al Obstii ci doar valorificarea dispozitiilor
legale potrivit carora atunci cand vechiul amplasament nu este liber reconstituirea
se face pe un altul aflat dispozitia comisiei locale de fond funciar.
     In plus, din lectura sentintei in discutie rezulta ca reconstituirea dreptului de
proprietate in favoarea intimatei Obsti s-a dispus pe raza D., iar nu expres pe
vechiul amplasament dovedit cu actele primare.
     Este adevarat ca se mentioneaza in dispozitiv ca se are in vedere expertiza
V., insa inca de atunci acest expert atesta existenta pe terenul in litigiu a unor
constructii - baraci - apartinand unui tert, in contradictoriu cu care pricina nu s-a
judecat pentru ca acesta sa-si faca apararea si sa prezinte instantei situatia juridica
reala  a imobilului.
     De aceste constructii, sub numele de magazii, aminteste si expertul din
prezenta cauza, astfel ca ele nu pot fi minimizate pana la a considera ca nu exista. In
atare situatie, se poate conchide ca terenul in litigiu a fost afectat scopului pentru
care a fost expropriat si nu a fost cuprins in certificatul de atestare doar fictiv,
lipsind abuziv fostul proprietar de dreptul sau.
     In plus, se constata ca actele de proprietate ale recurentei reclamante, asa
cum au fost acestea enumerate, acte care sunt emise anterior paratei, nu au fost
anulate, aparand ca emise cu respectarea normelor legale in materie.
      Prin urmare, avand in vedere toate cele ce preced, in temeiul art.312
C.pr.civ., tribunalul, apreciind recursul fondat, il va admite si va modifica sentinta
recurata in sensul ca va admite in parte actiunea si va dispune numai anularea
titlului de proprietate nr.139340 din 23.03.2009 si a procesului-verbal de punere in
posesie nr.18/05.02.2009, acte emise in favoarea paratei Obstea Mosnenilor, HCJ
nr.87/07.09.2006 referindu-se la validarea dreptului de proprietate al intimatei
parate care a fost apreciata, asa cum s-a aratat mai sus, ca temeinic si legal dispusa.
     

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE       Admite recursul formulat de petenta  S.C. HIDROELECTRICA S.A.
BUCURESTI-SUCURSALA HIDROCENTRALE, impotriva sentintei civile
nr.1965/2010 pronuntata de Judecatoria Campulung in dosarul nr. 3094/205/2010,
intimati fiind OBSTEA MOSNENILOR, COMISIA LOCALA DE FOND
FUNCIAR, COMISIA JUDETEANA DE FOND FUNCIAR ARGES.
      Modifica sentinta in sensul ca admite in parte actiunea si dispune anularea
titlului de proprietate nr.139340 din 23.03.2009 si a procesului-verbal de punere in
posesie nr.18/05.02.2009, acte emise in favoarea paratei Obstea Mosnenilor .
      Irevocabila.
      Pronuntata in sedinta publica azi, 20.06.2011, la Tribunalul Arges, sectia
civila.
  
Presedinte,

Judecator,

Judecator, Grefier,