Raporturi de munca - raspundere patrimoniala angajat

Sentinta civila nr. 1187/LM/2010, raporturi de munca - raspundere patrimoniala angajat.

Prin sent. civ. nr. 1187/LM/2010 Tribunalul Bihor a respins actiunea precizata formulata de reclamanta S.C. H.L. S.A. in contradictoriu cu parata M.C. S.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut urmatoarele:
Prin actiunea formulata reclamanta S.C. H.L. S.A. a solicitat sa se constate ca parata a produs societatii un prejudiciu in cuantum de 19.971,24 lei  reprezentand lipsa in gestiune si obligarea acesteia la plata acestei sume.
Instanta a constat ca parata a fost angajata a unitatii reclamante cu contract individual de munca pe durata nedeterminata incepand cu data de 20.08.2004 in functia de gestionar.
Avand calitatea de gestionar in sarcina paratei opereaza o prezumtie simpla de culpa si raport de cauzalitate pentru paguba constand in lipsa in gestiune.
Prezumtia simpla de culpa a fost inlaturata de catre parata prin probele cu inscrisuri si martori administrate in cursul dezbaterilor.
Art. 270 din Codul muncii care prevede ca salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
Dispozitiile Legii nr. 22/1969 cu privire la angajarea raspunderii gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor se coroboreaza cu dispozitiile Codului muncii referitoare la raspunderea patrimoniala a angajatilor.
Astfel instanta a retinut ca asa cum rezulta si din cuprinsul contractului individual de munca punctul F, unitatea avea obligatia sa ii intocmeasca paratei fisa postului ca anexa la contractul individual de munca in care sa evidentieze concret atributiile postului pe care il ocupa, fisa a postului care nu se regaseste depusa la dosar. De altfel in sedinta publica din 09 martie 2009 reclamanta, prin reprezentant, a aratat ca nu detine un astfel de document in ce o priveste pe parata.
De asemenea potrivit art.10 din Legea nr.22/1969 in situatia in care parata desfasura o activitate de gestiune exista obligatia de a constitui o garantie materiala, aspect care nu a fost dovedit de catre reclamanta.
In ce priveste predarea - primirea gestiunii materii prime si materiale aceasta de asemenea nu este evidentiata prin vreun script care sa fie existent la dosar, reclamanta aratand ca nu exista un act de numire a paratei in aceasta functie .
Singurul document existent la dosarul cauzei este acela de numire a paratei in functia de gestionar la gestiunea deseuri (decizia nr. 92/15.12.2004).
Potrivit art. 29 din Legea nr.22/1969 unitatea angajatoare avea obligatia sa asigure gestionarului masurile necesare pentru pastrarea bunurilor in conditii corespunzatoare, ori din intreg probatoriul existent la dosarul cauzei, respectiv declaratiile martorilor audiati rezulta ca marfurile nu erau depozitate corespunzator, parata nu era singura care ar fi avut acces la materialele din gestiune, existand chei la diferite persoane care avea acces la materiale, nu doar in timpul celor 8 ore de serviciu ale paratei. De altfel se preluau de multe ori materiale, fara ca sa fie evidentiate sau fara a-i fi aduse la cunostinta paratei, aspecte cunoscute de conducerea unitatii, aceasta fiind metoda de lucru in unitate.
De altfel la fila 101 la dosar se regaseste copia unui mail trimis paratei de catre conducatorul unitatii, in cuprinsul caruia acesta recunoaste ca parata nu are vreo vina in producerea vreunui minus in gestiune, actiunea in justitie fiind o consecinta a nesemnarii de luare la cunostinta a unui document.
In lumina tuturor acestor considerente instanta retinand ca nu sunt intrunite conditiile antrenarii raspunderii materiale a paratei, neexistand culpa acesteia, un prejudiciu cert si real si nici un raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, a respins actiunea ca neintemeiata.