Din perspectiva dezlegarilor de drept date de instanta de recurs, retinerea in considerentele hotararii primei instante a inexistentei vreunui motiv pentru care constituirea dreptului de proprietate pentru petent ar fi fost efectuata cu incalcarea pr...

      Din perspectiva dezlegarilor de drept date de instanta de recurs, retinerea in considerentele hotararii primei instante a inexistentei vreunui motiv pentru care constituirea dreptului de proprietate pentru petent ar fi fost efectuata cu incalcarea prevederilor legale, a imprejurarii ca pentru valorificarea pretentiilor sale, petentul poate formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate si nu modificarea unui titlu de proprietate legal emis, chiar daca sunt fondate, apar ca nelegale.

(Trib. Bistrita-Nasaud, s. civ., dec. nr. 166/R/28 mai 2010, nepublicata)

      Prin sentinta civila nr. 3473  din 4 iunie 2009 pronuntata de Judecatoria Bistrita  s-a admis actiunea formulata de reclamantul O si in consecinta s-a dispus  modificarea partiala a titlului de proprietate  nr. 8080/22.07.1994, emis in favoarea  reclamantului in sensul inscrierii in titlu a suprafetei de  2588 m.p. identificat in tarla nr.194  parcela 77 (alaturi de suprafata de 700 mp. din aceeasi tarla si parcela) si radierea corespunzatoare a suprafetei  de 2.588 mp. din terenul identificat in tarlaua  82 parcela, unde va ramane o suprafata de 632 mp.
Impotriva acestei hotarari  a declarat recurs  intimata Comisia Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Bistrita-Nasaud.
solicitand ca in baza art. 304 pct. 8 si 9 din Codul de procedura civila sa fie admis recursul,sa se caseze hotararea si in cadrul rejudecarii pe fond sa fie anulata sentinta civila nr. 3473/4.06.2009 ca fiind nelegala si netemeinica.
Examinand recursul prin prisma criticilor din motivele acestuia, precum si prin  prisma  disp. art. 304/1 Cod procedura civila tribunalul  a retinut ca fondat  recursul pentru considerentele ce urmeaza: este fondata critica referitoare la gresita interpretare  a art. 23 din Legea nr. 18/1991, republicata, insa nu in sensul aratat in critica, ci dintr-un  alt sens.
Astfel potrivit disp.art. 23 al. 2 din Legea nr. 18/1991 republicata "suprafetele de terenuri aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora sunt acelea evidentiate ca atare in actele de proprietate in cartea funciara, in registrul agricol sau in alte documente funciare la data intrarii in cooperativa agricola de productie".
Acest text nu se afla in contradictie cu alin. 1 al aceluiasi articol, decat in aparenta, in realitate fiind unul de lamurire, in vederea aplicarii a art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990 care in al. 1 nu stabileste suprafata aferenta casei de locuit, curtii si gradinii aferente si nu stabileste nici criteriile de determinare a acesteia.
Concluzia, la care a ajuns si recurenta, trasa din alin. 2 al art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990 este una teoretica, intrucat membru cooperator poate sau nu sa fi primit lot, in folosinta in suprafata aratata in art. 4 din acelasi decret pe de-o parte, iar suprafata care putea sa o primeasca nu este stabilit rigid la 5000 mp., intrucat potrivit textului suprafata primita in folosinta putea sa fie pana la 5000 mp.
Asadar textul art. 23 al. 2 este cel care rezolva intr-un mod corect intinderea suprafetei in discutie, evitandu-se astfel o prejudiciere a fostului  membru C.A.P.  sau o avantajare injusta a acestuia cu prejudicierea eventual a altor persoane indreptatite.
In raport de cele aratate, in temeiul art. 312 al. 1, 2 rap. la art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, recursul a fost admis prin Decizia nr. 320/R/2009 pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud, iar hotararea a fost casata in intregime, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleasi instante.
In cadrul rejudecarii s-au dat urmatoarele dezlegari de drept si indrumari cu privire la necesitatea administrarii unor probe. Astfel, pentru pronuntarea unei hotarari legale si temeinice, instanta de fond, in aplicarea art. 23 al. 2 din Lege nr. 18/1991 republicata, va pune in discutia partilor necesitatea depunerii de acte de proprietate extrase de C.F., evidente din registrul agricol de la data intrarii in cooperativa sau alte documente funciare, pentru dovada intinderii dreptului de proprietate asupra suprafetei de teren aferenta constructiei, curtii si  gradinii. Se va pune in discutie  necesitatea efectuarii unei expertize pentru identificarea suprafetei ce rezulta din actele de proprietate si va pune in discutia partilor administrarea oricaror altor probe pe care le apreciaza necesare pentru justa solutionare a cauzei, in limitele investirii.
      In al doilea ciclu procesual s-a pronuntat sentinta civila nr. 1046/2010 in dosarul nr. 8577/190/2009 prin care s-a respins ca neintemeiata cererea de modificare a titlului de proprietate nr. 8070 din data de 22.07.1994 formulata de reclamant.
      Impotriva sentintei expuse a declarat recurs reclamantul.
Examinand hotararea ce formeaza obiectul prezentului recurs, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si din oficiu potrivit art. 304 1 Cod procedura civila, tribunalul constata ca aceasta a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii, pentru considerentele ce urmeaza a fi relevate:
Potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedura civila, in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.
Tribunalul, prin decizia de casare, a stabilit ca in speta sunt aplicabile disp. art. 23 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicata, in sensul dovedirii intinderii dreptului de proprietate asupra suprafetei de teren aferenta constructiei, curtii si gradinii, cu acte de proprietate, extras de C.F., evidente din registrul agricol sau alte documente funciare (de la data intrarii in cooperativa).
Din perspectiva dezlegarilor de drept date de instanta de recurs, retinerea in considerentele hotararii primei instante a inexistentei vreunui motiv pentru care constituirea dreptului de proprietate pentru petent ar fi fost efectuata cu incalcarea prevederilor legale, a imprejurarii ca pentru valorificarea pretentiilor sale, petentul poate formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate si nu modificarea unui titlu de proprietate legal emis, chiar daca sunt fondate, apar ca nelegale.
Prima instanta avea obligatia sa se limiteze la analizarea intinderii dreptului de proprietate al petentului asupra suprafetei de teren aferenta constructiei, curtii si gradinii, prin raportare la actele de proprietate existente la dosar pentru a da eficienta disp. art. 23 al. 1 si 2 din Legea nr. 18/1991, republicata.
In ultima parte a considerentelor, instanta de fond a analizat cererea petentului si din prisma disp. art. 23 din Legea nr. 18/1991 rep., apreciind insa ca nu sunt indeplinite conditiile prev. de acest text de lege, deoarece din actele de proprietate depuse de petent rezulta ca acesta ar fi cumparat doar constructia, impreuna cu cei 800 mp, pe care ii are deja in proprietate.  S-a mai retinut ca suprafata de 800 mp este situata in intravilan, iar suprafata din litigiu de 2521 mp este situata in extravilan, conform extraselor de carte funciara, astfel ca nu se poate retine ca ar fi avut acelasi regim juridic de curte si gradina aferente casei de locuit.
Tribunalul constata ca prima instanta a apreciat gresit probele administrate, ceea ce a dus la retinerea unei stari de fapt eronate si implicit la neaplicarea disp. art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Astfel, in luna august 1968, proprietarul tabular AM si sotia S au vandut recurentului OD si sotiei OL, casa, curtea si gradina in suprafata de 0,30 ha (suprafata totala a terenului instrainat fiind de 0,35 ha, astfel cum rezulta din ultimul alineat al conventiei - curte - 0,05 ha, gradina - 0,30 ha), pentru pretul de 28.000 lei, achitat in intregime in fata martorilor contractului. In cuprinsul conventiei s-au identificat imobilele ca fiind inscrise in C.F. nr. 138 Ghinda nr.top.119, 120, 121.
Prealabil incheierii acestei conventii, vanzatorii au obtinut autorizatia pentru instrainare teren cu constructii nr.38/10 aprilie 1968, unde se mentioneaza suprafata terenului ca fiind de 3301 mp si imprejurarea ca imobilul se instraineaza in intregime fara defalcare.
      La data de 14 ianuarie 1972 s-a incheiat actul de dezmembrare de imobil si contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr.77/1972 de fostul Notariat de Stat Judetean Bistrita-Nasaud, prin care s-au dezmembrat imobilele constructii si teren in suprafata totala de 3321 mp inscrise in CF nr. 138 Ghinda nr.top.119, 120 si 121, in doua parcele: parcela avand nr.top. noi 119/1, 120/1, 121/1, compusa din casa de piatra, dependinte, sura, grajd si curte, teren in suprafata totala de 800 mp intravilan si parcela cu nr.top. noi 119/1, 120/2, 121/2, compusa din teren extravilan fara constructii in suprafata totala de 2521 mp, urmand ca dreptul de proprietate asupra parcelelor nou create sa fie intabulate tot in favoarea vechiului proprietar tabular EM.  Apoi aceasta, in calitate de vanzator, a vandut recurentului prima parcela, constand din constructii si teren aferent in suprafata de 800 mp cu pretul de 28.000 lei.
In cuprinsul actului autentic notarial mentionat mai sus, s-a consemnat ca vanzatorul consimte si la intabularea dreptului de proprietate in favoarea CAP-ului Bistrita asupra celei de a doua parcele rezultata din dezmembrare in suprafata de 2521 mp teren extravilan, facandu-se urmatoarea mentiune "intrucat am vandut intreg imobilul in urma cu patru ani cumparatorului OD, pe care figureaza de atunci intreaga pozitie agricola si astfel, aceasta parcela a devenit proprietatea CAP-ului prin efectul art.3 combinat cu art.5 din Statutul C.A.P.".
Deci, chiar si din cuprinsul actului autentic rezulta ca recurentul a cumparat in anul 1968 intreg terenul (se observa ca s-a mentionat in actul autentic pretul din actul sub semnatura privata ce viza de fapt tot imobilul). Tocmai datorita acestui fapt, in actul autentic notarial de dezmembrare de imobil si contract de vanzare-cumparare, s-a consemnat expres si acordul cumparatorului OD, adica al recurentului, la intabularea terenului extravilan de 2521 mp in favoarea C.A.P.-ului Bistrita, aceasta parcela de teren trecand in proprietatea CAP-ului prin efectul art.3 combinat cu art.5 din Statutul CAP.
Mentiunile din Registrul agricol confirma acest aspect, recurentul figurand la pozitia sa, in anii 1971-1973 cu o suprafata totala a gospodariei de 0,35 ha, din care - curti si cladiri - 5 ari, suprafata de 30 ari, situata tot in vatra satului, fiind inclusa la categoria de folosinta - total teren agricol.  Din cei 30 ari, in registrul agricol, figurau in 1971 - 3 ari de teren arabil si 27 ari fanete naturale, iar in anii 1972-1973, 10 ari teren agricol si 20 ari fanete naturale, categoria de folosinta schimbandu-se in functie de destinatie conferita terenului de persoana care-l folosea, in functie de necesitatile acesteia, cu mentiunea ca inscrierile din registrul agricol au caracter declarativ, avand la baza simpla declaratie a persoanei pentru a se putea stabili impozitul pe teren.
Tocmai pentru a da eficienta transmiterii dreptului de proprietate in favoarea recurentului asupra intregului teren, deoarece la momentul vanzarii membrii cooperatori nu puteau detine in proprietate personala decat 800 mp, numai aceasta suprafata putand fi intabulata pe cumparator, la data de 28 ianuarie 1970, ulterior vanzarii, s-a intocmit un testament autentic in favoarea recurentului si a sotiei acestuia, avand ca obiect imobilele casa, anexe, curte si gradina in suprafata totala de 3321 mp inscrise in C.F.nr.138 Ghinda nr.top 119, 120, 121, deci intreg terenul din litigiu.
      Raportat la cele retinute mai sus, tribunalul, avand in vedere ca suprafetele de teren aferente prevazute la alin. 2 al art. 23 din Legea nr. 18/1991, astfel cum au fost convenite de parti la data instrainarii, includ si terenul din litigiu, in temeiul art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si art. 3041 Cod procedura civila, va admite recursul declarat ca fiind fondat.