Concediere colectiva. In ipoteza desfiintarii integrale a unui department/compartiment sau a unei structuri distincte nu se poate pretinde angajatorului sa evalueze realizarea obiectivelor de performanta si sa aplice criterii de prioritate la concediere,

Cuprins:

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta, sectia I civila sub nr. 6710/118/2014, reclamanta ... a chemat in judecata pe parata .... prin sucursala ..., solicitand instantei sa pronunte o hotarare prin care sa se dispuna:
- anularea deciziei de concediere nr. C.Z.2.3./1083 din data de 07.08.2014 ca nelegala;
- repunerea partilor in situatia anterioara;
- obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, de la data concedierii pana la data ramanerii irevocabile a hotararii pronuntate in cauza.
In fapt, reclamanta sustine ca decizia de concediere este nelegala, deoarece nu respecta criteriile de stabilire o ordinii de prioritate la concediere, conform art. 69 al. 2 lit. d) coroborat cu art. 69 al. 3 din Codul muncii, motiv pentru care este lovita de nulitate absoluta.
Reclamanta a invederat ca, in conformitate cu legea, la luarea unei masuri de concediere colectiva trebuie sa prevaleze evaluarea realizarii obiectivelor de performanta, fata de celelalte criterii din lege sau din contractele colective de munca.
Or, la art. 4 lit. B din decizie sunt prevazute numai criteriile sociale de acordare a ordinii de prioritati, impartite in criterii prioritare si minimale. In acelasi timp, in decizie s-a mentionat ca salariatul nu a avut stabilite obiective de performanta specifice postului ocupat, desi trebuie prevazute in contractul individual de munca.
Inexistenta criteriilor de evaluare a facut imposibila evaluarea performantelor salariatului, desi este o obligatie esentiala in situatia concedierilor colective.
Reclamanta a mai invederat ca decizia de concediere a venit de la nivel central, desi conducerea locala nu a fost de acord cu aceasta masura, pentru ca postul sau de tehnician era singurul.
Reclamanta arata ca nu s-au avut in vedere criteriile minimale de la art. 57 al. 3 din Anexa la Acordul inregistrat la ... cu nr. 94/06.05.2014, pentru ca masura concedierii trebuia sa aiba in vedere numai in ultimul rand femeile care au in ingrijire copii.
Reclamanta a mai sustinut ca printr-o decizie pronuntata de Curtea de Apel Constanta la data de 03.09.2012 a fost anulata o alta decizie de concediere dispusa impotriva sa, pentru nerespectarea interdictiei de a emite decizia de concediere in perioada de sase luni de la data revenirii salariatei in unitate, cand aceasta se afla in concediul de crestere a copilului.
In drept, au fost invocate art. 17, 69, 76 si 78 din Codul muncii.
In probatiune, s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, precum si orice alte probe a caror necesitate ar rezulta din dezbateri.
Reclamanta a solicitat ca judecata sa se faca si in lipsa sa, conform art. 223 C. Pr. Civila.
Au fost anexate actiunii preaviz nr. CZ2.3/701/10.07.2014 si decizia contestata.
In aparare, parata ... a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, cu cheltuieli de judecata.
In fapt, parata a invederat ca reclamanta a fost inclusa in Programul de Reorganizare si Restructurare si in Proiectul de Concediere Colectiva, ce au fost aplicate in luna august 2014.
Motivele de fapt ale concedierii colective au fost determinate de situatia economico-financiara a societatii, care a impus masuri de echilibrare a cheltuielilor in raport cu nivelul veniturilor.
In ceea ce priveste masurile de protectie sociala aplicabile, parata sustine ca a facut aplicarea prevederilor O.G. nr. 36/2013 privind aplicarea in perioada 2013-2018 a unor masuri de protectie sociala acordata persoanelor disponibilizate prin concediere colectiva.
Reclamanta a detinut functia de tehnician la subunitatea ..., care s-a desfiintat conform art. 65 al. 2 din Codul muncii.
Motivele care justifica aceasta masura constau in scaderea volumului activitatii de transport de marfa si diminuarea numarului de vagoane incarcate ori descarcate, care au impus luarea masurilor necesare pentru a echilibra balanta de venituri si cheltuieli.
In drept, s-au invocat art. 55 lit. c) si art. 65 din Codul muncii, prevederile contractului colectiv de munca, programul de restructurare, Proiectul de concediere colectiva al ... S.A.
In probatiune, s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, interogatoriu si orice alte probe ce vor rezulta din dezbateri.
Parata a anexat documentatia care a stat la baza deciziei contestate.
Actiune scutita de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine:
In baza deciziei de concediere nr. C.Z.2.3./1083 din data de 07.08.2014 emisa de parata _., incepand cu data de 11.08.2014 s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantei ..., avand functia de tehnician I in cadrul ..., pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 55 lit. c) coroborat cu art. 65 al. 1 din Codul muncii.
Conform art. 2 din decizia contestata, motivele de fapt ale concedierii colective sunt determinate de situatia economico-financiara a societatii, care impune masuri de echilibrare a cheltuielilor in raport cu nivelul prestatiilor si al veniturilor, masuri concretizate prin Planul de disponibilizare a salariatilor ... , Programul de restructurare si reorganizare a ... si Programul de concediere colectiva.
Reclamanta a beneficiat de un preaviz de 20 de zile lucratoare, intre 14.07.2014 si 08.08.2014, conform art. 75 din Codul muncii. (fila nr. 9)
La nivelul paratei .... a fost instituit un program de restructurare si reorganizare, aprobat in conditiile legii, care prevede efectuarea de disponibilizari colective pentru un numar de 2.500 de persoane, acestea urmand sa beneficieze de protectie sociala in conformitate cu O.G. nr. 36/2013.
Societatea a dovedit faptul ca la baza concedierii colective a stat un Program de Concediere Colectiva, care a fost adus la cunostinta I.T.M. _-Agentia Teritoriala pentru Ocuparea Fortei de Munca si a organizatiei sindicale reprezentative sub forma unei Notificari, conform art. 70 din C. muncii (fila nr. 85)
Reclamanta a anexat la dosar un proces-verbal incheiat in data de 07.05.2014, din care rezulta ca reprezentantii angajatorului au inmanat situatia numerica a unui numar de 2.299 posturi ocupate care fac obiectul aplicarii programului de restructurare si reorganizare a activitatii ..., conform celor stabilite in prealabil prin Hotararea nr. 11/02.04.2014 a Adunarii Generale a Actionarilor .... (fila nr. 74)
Societatea a probat astfel ca a initiat consultarii cu reprezentantii organizatiei sindicale reprezentative, ocazie cu care acestia si-au exprimat dezacordul fata de programul de reorganizare si de disponibilizare cu 2.299 de salariati.
Reclamanta nu a contestat insa respectarea procedurii prevazute de lege in cazul concedierii colective, ci aplicarea gresita a criteriilor prevazute de Codul muncii in vederea stabilirii ordinii de prioritate la concediere, care ar fi trebuit sa afecteze numai in ultima instanta pe femeile care au in ingrijire copii.
Reclamanta a mai invederat ca art. 69 al. 3 din Codul muncii impune angajatorului sa evalueze in primul rand realizarea obiectivelor de performanta, obligatie care nu a fost executata din culpa angajatorului, care nu i-a stabilit obiective de performanta specifice postului.
Este real ca potrivit art. 76 din Codul Muncii, decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu: a) motivele care determina concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.
Pentru respectarea dispozitiilor art. 76 alin. (1) lit. c) din Codul muncii republicat, nu este suficienta o enumerare a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritati, ci trebuie justificat motivul pentru care, potrivit acestor criterii, salariatul respectiv a fost ales printre cei concediati.
Legiuitorul a reglementat aplicarea criteriilor pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere in scopul evitarii situatiei ca angajatorul sa savarseasca un abuz, respectiv sa procedeze la inlaturarea subiectiva a anumitor salariati.
Dupa cum insasi reclamanta admite in actiunea formulata, postul pe care il ocupa in cadrul structurii era singurul, aspect care rezulta si din statul de functii pentru _.
Astfel, reclamanta era unicul salariat al societatii in Compartimentul Tehnic, Calitate, Mediu din cadrul _, motiv pentru care instanta urmeaza a retine temeinicia deciziei contestate sub acest aspect.
Dispozitiile art. 76 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, republicat, coroborate cu cele ale art. 69 alin. (2) lit. d) si art. 69 alin. (3) din Codul muncii, republicat, sunt aplicabile in situatia in care se desfiinteaza doar o parte din posturile aferente unui departament sau unei structuri, ca o entitate distincta si este necesara realizarea unei departajari a salariatilor care ocupa acelasi tip de post.
In ipoteza desfiintarii integrale a unui department/compartiment sau a unei structuri distincte nu se poate pretinde angajatorului sa evalueze realizarea obiectivelor de performanta si sa aplice criterii de prioritate la concediere, dat fiind ca inceteaza contractele individuale de munca ale tuturor salariatilor acestui departament sau structuri distincte.
In aceste conditii, inexistenta unor obiective de performanta specifice postului reclamantei nu au cauzat vreo vatamare in contextul analizei legalitatii deciziei, pentru ca nu exista un alt salariat in cadrul aceluiasi compartiment.
Cat priveste critica conform careia prin desfiintarea postului se genereaza o supraaglomerare a volumului de munca, instanta subliniaza ca oportunitatea desfiintarii unui departament sau unei structuri distincte din cadrul unitatii angajatoare este o masura de management, care nu poate fi cenzurata de catre instanta de judecata, aceasta fiind tinuta sa verifice doar motivele de nelegalitate si netemeinicie ale deciziei de concediere raportat la cerintele dispozitiilor art. 65 din Codul Muncii.
Sensul legii nu este ca angajatorul sa dovedeasca oportunitatea desfiintarii postului in privinta rezultatelor activitatii, intrucat tine de libertatea fiecarui profesionist de a-si conduce propria activitate in conformitate cu obiectivele si priceperea proprie, ci de a garanta cenzurarea de catre instantele judecatoresti a posibilei conduite abuzive a acestuia, in cazurile in care desfiintarea postului se face exclusiv pentru a concedia salariatul respectiv in lipsa incidentei altui motiv de incetare a contractului individual de munca.
O.G. nr. 36/2013 stabileste ca procedura de urmat in cazul concedierii colective este cea reglementata de Codul muncii si reglementeaza masuri speciale de atenuare a consecintelor masurii concedierii salariatilor din societati nationale, regii autonome, companii nationale si societati comerciale cu capital majoritar de stat, institute nationale de cercetare-dezvoltare, precum si societati comerciale si regii autonome subordonate autoritatilor administratiei publice locale, realizate in perioada 2013-2018.
Retinand si ca desfiintarea locului de munca al reclamantei a fost impusa de reale dificultati economice si are la baza imperativul eficientizarii activitatii societatii parate, instanta urmeaza a respinge actiunea ca nefondata.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Respinge actiunea formulata de reclamanta ... domiciliata in_, in contradictoriu cu paratele _cu sediul in _, si _, ca nefondata.
Cu apel in 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Constanta.
Pronun?ata in ?edin?a publica, azi 04 februarie 2015.

    PRE?EDINTE,    ASISTEN?I JUDICIARI    GREFIER,