Comisiile locale de fond funciar nu au obligatia comunicarii solutiei Comisiei Judetene privind cererea de reconstituire a dreptului de proprietate daca nu s-a contestat propunerea comisiei locale.

Inadmisibilitatea unei cereri de indreptare a erorii materiale strecurata in tranzactia partilor. Diminuarea onorariului de aparator prin solutia pronuntata de catre instanta de fond.

Prin cererea inregistrata la Judecatoria Targoviste sub nr. 13577/1995 din data de 27.08.2008, petentele C. C. M. si C. R. F. au formulat cerere de indreptare a erorii materiale a sentintei civile nr. 3127/19.03.1996 pronuntata de catre Judecatoria Targoviste in dosarul nr. 13577/1995 in contradictoriu cu C. T., C. E. si C. I. C.
Prin cererea formulata petentele au solicitat lamurirea dispozitivului hotararii de expedient pronuntate de instanta cu privire la obligatiile ce revin intimatilor C. T., C. E. si C. I. C. privind uzufructul rezultat de pe suprafata de 3000 m.p. teren livada intensiva de meri situata in punctul “Caminul Casei" din comuna V., teren ce a facut obiectul partajului prin tranzactie.
In motivarea cererii, petentele au aratat ca prin tranzactia incheiata intimatii si-au luat obligatia ca jumatate din fructele rezultate de pe terenul in suprafata de 3000 m.p. in perioada 19 martie 1996 (data tranzactiei) - 20 mai 2008 (data intrarii in posesie a petentelor) sa fie comercializate de intimati iar banii rezultati sa fie pusi la CEC pe numele petentelor, in cote egale, fara nici o persoana la clauza de imputernicire.
Petentele au mai aratat ca dupa majorat au procedat la executare silita, dar executorul judecatoresc a refuzat in mod justificat sa procedeze la executarea capatului de cerere privind obligarea intimatilor la restituirea a jumatate din uzufruct deoarece nu este precizat cuantumul despagubirilor datorate de intimati, acesta fiind si motivul pentru care se solicita indreptarea erorii materiale din tranzactia incheiata de parti.
Se solicita de catre petente ca, dupa luarea interogatoriilor intimatilor, instanta sa stabileasca cuantumul despagubirilor prin dispunerea unei expertize tehnice de specialitate, urmand ca prin sentinta ce se va pronunta sa fie stabilit acest cuantum pentru perioada 1996 -2008 astfel incat creanta sa devina certa, iar hotararea sa poata fi executata.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 281 alin.(1) Cod procedura civila.
Intimatii au depus la data de 13.10.2008 intampinare prin care au invocat exceptia inadmisibilitatii cererii privind indreptarea erorii materiale strecurata in sentinta civila nr. 3127/19.03.1996 motivat de faptul ca fiind vorba o tranzactie dispozitiile art. 281 alin.(1) C.proc.civ. nu sunt aplicabile. In sensul inadmisibilitatii cererii de indreptare a erorii materiale a fost invocata de intimati decizia nr. 205/2005 a I.C.C.J - completul de 9 judecatori. Mai arata intimatii in intampinare ca tranzactia nu poate fi atacata decat printr-o actiune in anularea conventiei, iar hotararea de expedient este supusa recursului numai pentru neregularitati de judecata si niciodata in ceea ce priveste continutul. Cu privire la fondul cererii s-a precizat ca obligatiile asumate de intimati prin tranzactie au fost respectate in intregime de acestia. Prin incheierea pronuntata de Judecatoria Targoviste in dosarul nr. 13577/1995 s-a admis exceptia inadmisibilitatii cererii privind lamurirea dispozitivului sentintei civile nr. 3127/19.03.1996, aceasta fiind respinsa, iar petentele au fost obligate la plata sumei de 750 lei reprezentand cheltuieli de judecata catre intimati.
Pentru a pronunta aceasta incheiere instanta de fond a retinut ca dispozitivul sentintei civile nr. 3127/1996 este reprezentat de intelegerea partilor realizata sub forma unei tranzactii judiciare, situatie in care dispozitiile art. 281 ind. 1 C.proc.civ  nu sunt aplicabile deoarece instanta nu poate cenzura intelegerea partilor si nici nu o poate modifica. Instanta de fond a mai retinut ca onorariul aparatorului intimatilor a fost nepotrivit de mare fata de valoarea pricinii si a facut aplicarea in cauza a dispozitiilor art. 274 alin.3 C.proc.civ. diminuand acest onorariu la suma de 750 lei si obligand petentele la plata acestei sume catre intimati cu titlu de cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei incheieri au declarat recurs atat petentele cat si intimatii.
Petentele  au criticat incheierea pronuntata aratand ca aceasta este nelegala si netemeinica deoarece potrivit dispozitiilor art. 371 ind.1 alin.1 C.proc.civ., obligatia stabilita printr-o hotarare a instantei de judecata se aduce la indeplinire de bunavoie fara a distinge dupa cum este vorba de o hotarare de expedient sau de o alta hotarare. De asemenea, potrivit art. 371 alin.2 C.proc.civ, daca debitorul nu executa de bunavoie obligatia, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita, situatie care s-a intamplat in speta dedusa judecatii. Cererea privind lamurirea intelesului sentintei pronuntate viza stabilirea cuantumului despagubirilor datorate de intimati reclamantelor pe perioada 1996 - 2008, situatie in care instanta de fond era obligata ca, in temeiul dispozitiilor art. 129 C.proc.civ. sa dea dovada de rol activ si sa stabileasca exact temeiul juridic al cererii acestora. Cum legea nu face distinctie intre titlurile executorii, arata recurentele petente, calea aleasa de ele era corecta , in cauza neexistand nici o exceptie de inadmisibilitate.
Se mai arata in motivarea recursului petentelor recurente ca instanta de fond a lasat neterminata cercetarea judecatoreasca deoarece a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, a stabilit un onorariu de expert pe care petentele l-au achitat dupa care a admis exceptia inadmisibilitatii cererii fara a mai solutiona cererea de stabilire a contravalorii uzufructului. Se solicita ca, potrivit dispozitiilor art. 312 alin.1 C.proc.civ, sa fie admis recursul, sa fie casata incheierea recurata, iar cauza sa fie trimisa spre rejudecare instantei de fond pentru a se pronunta pe cererea de indreptare eroare materiala.
Intimatii au declarat recurs criticand incheierea pronuntata de instanta de fond in privinta diminuarii cheltuielilor de judecata solicitate de acestia. Se arata in motivarea recursului intimatilor ca instanta de fond a interpretat abuziv prevederile art. 274 C.proc.civ. pierzand din vedere faptul ca, in practica masura diminuarii onorariului de aparator se ia atunci cand exista o disproportie vadita intre complexitatea pricinii si onorariul perceput. In cauza dedusa judecatii nu a existat o astfel de disproportie, suma stabilita ca onorariu fiind de 1500 lei si ingloband consultatii juridice, redactare intampinare, studiul practicii judiciare precum si reprezentarea clientilor. Se considera de catre intimatii recurenti ca instanta de fond si-a depasit rolul activ, savarsind in fapt un abuz prin restrictionarea dreptului la un proces echitabil al justitiabililor, aducand atingere prestigiului si importantei profesiei de avocat prin fortarea avocatului fie sa accepte onorarii derizorii fie sa emita chitante pentru sume mai mici decat cele primite de teama ca onorariul va fi cenzurat de instanta de judecata. Se mai arata ca prin intampinarea depusa de aparatorul intimatilor s-a facut lumina in cauza deoarece judecatorul fondului nu sesizase exceptia de inadmisibilitate si dispusese deja efectuarea unei expertize. Se solicita admiterea recursului si modificarea incheierii recurate in sensul obligarii petitionarelor la plata intregii sume de 1500 lei ce a reprezentat onorariul pentru aparator. Recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 299 si urm. C.proc.civ.
In recurs nu au fost depuse acte noi. Petentele reclamante intimate au depus intampinare prin care solicita respingerea recursului formulat cu privire la reducerea onorariului de aparator de catre instanta intrucat dispozitiile art. 274 alin. 3 C.proc.civ. sunt in vigoare si ele au fost supuse cenzurii Curtii Constitutionale care s-a pronuntat prin decizia nr. 422/2008 in sensul ca acest articol este constitutional intrucat instanta nu intervine in raportul juridic dintre client si avocat ci doar apreciaza in ce masura onorariul stabilit de partea care a avut castig de cauza trebuie suportat de adversarul sau. Se mai invoca in intampinarea depusa si jurisprudenta CEDO care se orienteaza in astfel de cazuri catre sume rezonabile precum si imprejurarea ca in cauza culpa procesuala nu apartine intimatelor petente ci recurentilor intimati intrucat datorita atitudinii acestora s-a declansat procesul de fata.
Analizand incheierea recurata, prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, precum si a dispozitiilor legale incidente in cauza, tribunalul retine incheierea pronuntata de catre instanta de fond, incheiere prin care a fost admisa exceptia inadmisibilitatii cererii de lamurire a dispozitivului sentintei, iar petentele au fost obligate la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecata este legala si temeinica urmand a fi mentinuta de catre instanta de control judiciar prin respingerea recursurilor formulate pentru motivele ce vor fi expuse in cele ce urmeaza.
Exceptia inadmisibilitatii este o exceptie absoluta si dirimanta, situatie in care ea trebuie pusa in discutia partilor in orice stadiu al procesului si poate fi ridicata fie de instanta din oficiu, fie de catre parti. In conformitate cu dispozitiile art. 137 C.proc. civ. instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii. Este de observat ca instanta de fond, desi admisese proba cu expertiza, era obligata, odata ridicata aceasta exceptie de catre intimati, sa o puna in discutia contradictorie a partilor si sa se pronunte asupra ei. Instanta de fond s-a conformat acestor imperative procedurale si, constatand exceptia intemeiata a pronuntat incheierea recurata.
Invocarea de catre recurentele petente in motivele de recurs a dispozitiilor art. 371 C.proc.civ. in justificarea caii alese, anume cea a lamuririi dispozitivului unei hotarari de expedient, nu isi gaseste justificare deoarece  aceste dispozitii puteau fi invocate doar daca aceasta cale ar fi fost cea a contestatiei la executare.
Motivul de recurs vizand lipsa de rol activ a instantei de fond este, de asemenea, neintemeiat intrucat calea aleasa de petentele recurente a fost exact stabilita in cererea formulata, ea fiind cea a lamuririi intelesului tranzactiei, iar procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilitatii, judecatorul nu poate interveni prin modificarea obiectului cererii de chemare in judecata. Judecatorul poate doar cere lamuriri atunci cand obiectul nu este clar indicat sau poate incadra in drept o situatie de fapt exprimata de parte insa, o astfel de masura nu a fost necesara in speta dedusa judecatii.
De asemenea, nu este intemeiat motivul de recurs care sustine ca aceasta cale aleasa de petente era admisibila cata vreme se solicita lamurirea intelesului unei hotarari de expedient. Cata vreme hotararea de expedient reprezinta intelegerea partilor, iar instanta de judecata nu face decat sa o preia in dispozitivul sentintei dandu-i valoarea unui inscris autentic, este inadmisibil ca, pe calea unei cereri de lamurire a intelesului hotararii sa se modifice continutul tranzactiei care reprezinta un contract al partilor procesului.
Pentru toate aceste considerente recursul declarat de catre petentele recurente urmeaza a fi respins.
Nici recursul declarat de catre intimatii recurenti nu este intemeiat intrucat dispozitiile art. 274 C.proc.civ. nu au fost interpretate abuziv de catre instanta de fond ci au fost interpretate corect, iar masura luata, anume cea de reducere a cuantumului onorariului de avocat a fost motivata. Este corect retinut de catre instanta de fond ca suma de 750 lei ar reprezenta echivalentul rezonabil al muncii avocatului intrucat judecatorul are obligatia pastrarii unui echilibru procesual corect intre parti. Reducerea onorariului de aparator nu are nici o influenta asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau si nici nu este o masura de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei de avocat sau de restrictionare a accesului la justitie al partilor, iar judecatorul fondului nu a apreciat munca avocatului ca fiind insuficienta, astfel cum se sustine in motivele de recurs, ci a stabilit o suma rezonabila la care sa fie obligata partea adversa.
  Fata de aceste considerente, tribunalul constata ca ambele recursuri sunt nefondate urmand a fi respinse si mentinuta incheierea pronuntata de catre instanta de fond.