Fond funciar. Plangere impotriva Hotararii Comisiei Judetene Dambovita de aplicare a Legii nr. 18/1991. Casarea hotararii cu trimitere spre rejudecare. Necercetarea fondului cauzei.

  Fond funciar. Plangere impotriva Hotararii Comisiei Judetene Dambovita de aplicare a Legii nr. 18/1991. Casarea hotararii cu trimitere spre rejudecare. Necercetarea fondului cauzei. Plangerea recurentei reclamante trebuia primita si analizata pe fond in conditiile in care autoarea acesteia formulase plangerea in baza Legii nr. 1/2000 iar art. 33 din Legea nr. 1/2000 in forma avuta pana la modificarea sa prin art. I din OUG 127/2005 permitea autoarei reclamantei recurente sa formuleze cerere pentru reconstituirea  dreptului de proprietate chiar daca nu a mai formulat o astfel de cerere in baza Legilor 18/1991 si 167/1998.

Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Racari sub nr.3402 la data de 2.10.2007, reclamanta DMM, in calitate de mostenitor a defunctilor MD si MP, solicita anularea hotararii Comisiei Judetene Dambovita si reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 1,50 ha teren situat pe raza comunei Cornatelu, judetul Dambovita.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca petitionara, bunica acesteia, defuncta MP a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de 1,50 ha astfel: 0,50 ha de la MD, teren situat in punctul "Moarta“ si 1 ha in nume propriu, nefiindu-i comunicat raspunsul la cerere si contestatia formulata; ca un astfel de raspuns i s-a comunicat acesteia, la data de 05.09.2007 si ca terenurile au apartinut bunicilor acesteia pana in anul 1958  cand au intrat in patrimoniul fostului ISA Cornatelu.
In drept au fost invocate prevederile art.53 si urmatoarele din Legea nr.18/1991 reperele si dispozitiile din Titlul XIII al Legii nr.247/ 2005.
Prin sentinta civila nr.2335, Judecatoria Racari a respins plangerea formulata de petitionara DMM in contradictoriu cu intimatele Comisia Locala de Fond Funciar Cornatelu si Comisia Judeteana de Fond Funciar Dambovita.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca defuncta MP, in viata la acea data, a formulat cerere in baza Legii 1/2000 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 1,50 ha teren arabil situat pe raza comunei Cornatelu, jud. Dambovita, atat in calitate de mostenitoare a defunctului MD  cat si in nume propriu, propunerea Consiliului Local Cornatelu fiind de respingere a cererii, solutie validata de Comisia Judeteana Dambovita, motivatia fiind aceea ca terenul i-a fost atribuit in baza Legii 18/1991; ca impotriva acestei solutii de invalidare s-a formulat contestatie la Comisia Judeteana, contestatie respinsa prin Amendamentul la hotararea nr.61/ 200; ca amendamentul s-a comunicat Primariei Cornatelu la data de 27.12.2001 procedandu-se la afisarea acestuia in conformitate cu prevederile art.27 alin.7 din HG 890/2005 fara a se proceda la comunicarea respectivei hotarari; ca in anul 2006 a decedat titularul cererii, la data de 2.10.2007, formulandu-se de catre mostenitorul legal al acesteia plangere impotriva Hotararii Comisiei Judetene din anul 2001, comunicarea amendamentului catre mostenitori fiind facuta la data de 5.09.2007; ca din cuprinsul inscrisurilor inaintate de catre comisia locala rezulta ca in privinta comunicarii hotararii Comisiei Judetene Dambovita nu au fost respectate prevederile legale privitoare la obligativitatea  acesteia de a comunica prin scrisoare recomandata celor interesati hotararea; ca potrivit art.53 din Legea 18/1991 act normativ care face trimitere la art.87 din HG 180/ 2000 plangerea impotriva hotararii Comisiei Judetene se introduce in termen de 30 de zile de la data comunicarii prin scrisoare recomandata; ca avand in vedere exprimarea categorica a textului, singurul moment din care incepe sa curga termenul de introducere a plangerii este acela in care hotararea Comisiei judetene contestata a fost comunicata cu confirmare de primire; ca daca o astfel de comunicare nu s-a realizat persoana indreptatita si nemultumita poate formula oricand plangere fara a se putea opune exceptia tardivitatii plangerii; ca in speta, exista o astfel de situatie, plangerea fiind introdusa de catre unicul mostenitor al celei care a formulat cererea in baza Legii 1/2000; ca plangerea formulata in baza Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii 18/1991 si ale Legii nr.169/1997 trebuie analizata prin prisma acestor dispozitii legale atata vreme cat nu s-a facut dovada ca petenta din prezenta plangere a formulat in calitate de mostenitoare a celor doi defuncti o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate in baza Legii 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, nefiind astfel urmata procedura prealabila; ca referitor la plangerea formulata in conditiile Legii nr.1/2000, se constata ca o astfel de plangere nu poate fi primita, autoarea petentei neincadrandu-se in categoria persoanelor indreptatite sa beneficieze de prevederile acestui act normativ, care a avut ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenta dintre 10 ha si cea adusa in CAP sau preluata prin legi speciale au in orice mod de la membrii cooperatori; ca nu sunt aplicabile nici prevederile art.33 din Legea nr.1/2000, nefacandu-se dovada ca terenul a fost solicitat in baza Legii nr.18/1991, ori in baza Legii nr.169/1997, iar cererea a fost respinsa, Legea nr.1/2000 fiind o lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit Legii nr.18/1991 si ale Legii nr.169/1997.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termenul legal reclamanta care a criticat hotararea invocand dispozitiile art. 3041 din Codul de procedura civila si pe cele ale art. 304 pct. 8 si 9 din Codul de procedura civila aratand ca instanta de fond  a  interpretat gresit actul juridic dedus judecatii si a schimbat natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia; ca hotararea pronuntata este lipsita de temei legal; ca bunica sa a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1,50 ha teren;  ca prima instanta a interpretat gresit dispozitiile Legii nr. 1/2000 cand a retinut ca in baza acesteia se poate reconstitui dreptul de proprietate doar pentru terenurile solicitate deja in temeiul dispozitiilor Legii nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997; ca instanta trebuia sa analizeze dovezile dreptului de proprietate si ca a urmat procedura administrativa prevazuta de legile fondului funciar. 
Prin decizia nr. 15/08.01.2010, Tribunalul Dambovita a admis   recursul declarat de reclamanta, a casat hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Primul motiv de recurs invocat de recurenta reclamanta nu este fondat intrucat in speta instanta de fond nu a procedat la interpretarea unui act juridic si, ca atare, nu a  schimbat natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al vreunui act juridic.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, tribunalul constata ca acesta este fondat pentru considerentele ce urmeaza:
Prin cererea de chemare in judecata, recurenta reclamanta a formulat plangere impotriva Hotararii Comisiei Judetene Dambovita de Fond Funciar prin care i s-a respins contestatia formulata de autoarea sa - MP solicitand admiterea acesteia si reconstituirea dreptului de proprietate pe numele acesteia pentru suprafata de 1,50 ha, solicitata de autoarea sa in baza dispozitiilor Legii nr. 1/2000.
Instanta de fond de fond a respins actiunea formulata de reclamanta recurenta  retinand in considerente ca plangerea formulata in baza Legii nr. 1/2000 de reclamanta recurenta nu poate fi primita intrucat autoarea recurentei reclamante nu se incadreaza in categoria persoanelor indreptatite sa beneficieze de prevederile acestui act normativ, care a avut ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenta dintre 10 ha si cea adusa in CAP sau preluata prin legi speciale au in orice mod de la membrii cooperatori si ca nu sunt aplicabile nici prevederile art.33 din Legea nr.1/2000, in conditiile in care nu s-a facut dovada ca terenul a fost solicitat in baza Legii nr.18/1991, ori in baza Legii nr.169/1997, iar cererea a fost respinsa, Legea nr.1/2000 fiind o lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit Legii nr.18/1991 si ale Legii nr.169/1997.
Procedand astfel, prima instanta a pronuntat o hotarare nelegala, fiind incalcate dispozitiile art. 33 din Legea nr. 1/2000 in forma avuta pana la modificarea sa prin art. I din OUG 127/2005 prevedea ca "Persoanele fizice si persoanele juridice, care nu au depus in termenul prevazut de Legea nr. 169/1997 cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, dupa caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri si pot depune actele doveditoare in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi".
Astfel, in raport cu aceste dispozitii, tribunalul constata ca plangerea recurentei reclamante trebuia primita si analizata pe fond in conditiile in care autoarea acesteia formulase plangerea in baza Legii nr. 1/2000 iar legea permitea acesteia sa formuleze cerere pentru reconstituirea  dreptului de proprietate chiar daca nu a mai formulat o astfel de cerere in baza Legilor 18/1991 si 167/1998.
Pentru aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 304 pct. 9Cod procedura civila cu art. 312 alin. 5 Cod procedura civila, tribunalul a admis recursul declarat de reclamanta si, intrucat prima instanta a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, a casat hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.