CIVIL-Excludere din profesie. Neregularitatea convocarii la cercetarea disciplinara prealabila

Prin contestatia inregistrata la Tribunalul Dambovita sub nr. 1386/120/2009, N. M. a solicitat anularea deciziei nr. 27/05.03.2009, emisa de angajator prin care s-a dispus excluderea sa din profesie, repunerea in functia avuta anterior emiterii deciziei, obligarea angajatorului sa-i plateasca despagubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca nu era exclusa din profesie, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata pe care le va efectua in acest proces.
Motivand contestatia a aratat ca in perioada 24.02.2009- 05.03.2009 a desfasurat activitatea de grefier - sef, iar prin decizia contestata a fost exclusa din profesie pe motiv ca " ar fi savarsit fapte ce constituie abateri disciplinare prevazute de art. 84 lit. h si l si din Legea nr. 567/2004, modificata", masura dispusa in baza art. 84 lit. h si l, art. 85 alin.1 lit. f coroborat cu art. 52 lit. e, art. 86 alin.2, art. 87, art. 89 din Legea nr. 567/2004, modificata.
A aratat ca decizia atacata este lovita de nulitate absoluta deoarece in continutul ei nu sunt descrise in concret faptele ce constituie abateri disciplinare asa cum prevad disp. art. 89 alin.3 lit. a din Legea nr. 567/2004 modificata.
Pe fond a aratat ca sanctiunea excluderii din profesie a fost aplicata la data cand indeplinea functia de grefier - sef, pentru fapte pretins a fi comise in perioada in care a indeplinit functia de grefier, ca s-a motivat decizia pe imprejurarea ca a continuat sa savaseasca fapte ce constituie abateri disciplinare dupa revocarea sa din functia de grefier - sef, prin decizia nr. 42/12.03.2008, astfel ca nu poate fi aplicata sanctiunea de revocare din functia de conducere, ca nefiind posturi vacante nu poate fi aplicata nici sanctiunea mutarii disciplinare la alta unitate.
 A precizat ca a fost repusa in functia de grefier -sef la data de 24.04.2009, in baza deciziei nr. 23/20.02.2009, iar la data de 05.03.2009 a fost exclusa din profesie, ca motivarea deciziei constituie nu doar o inadvertenta, ci o anomalie in aplicarea si interpretarea legii, fiindu-i aplicata cea mai severa sanctiune, desi se recunoaste implicit ca ar putea exercita profesia din care a fost exclusa daca ar fi fost posturi vacante la o alta unitate, insa masura disciplinara luata impotriva sa se datoreaza starii conflictuale cu conducatorul institutiei.
A mai aratat ca dupa solutionarea recursului declarat impotriva sentintei civile nr. 1403/19.09.2008 pronuntata de Tribunalul Dambovita prin care i s-a dat castig de cauza a fost facuta o noua sesizare de catre conducerea institutiei la care a fost angajata privind deficiente constate in activitatea sa de grefier, desi de la data revocarii din functia de grefier - sef ( 20.03.2008) nu a mai avut acces la grefa institutiei, nu a mai inregistrat lucrari si dosare, nu a expediat comunicari si corespondenta, nu a arhivat si conexat dosare, de aceste activitati ocupandu-se celelalte grefiere.
In continuarea motivarii contestatiei a precizat ca, fiind citata la data de 06.02.2009, sub sanctiunea amendarii conform art. 198 Cod proc civ., la data de 11.02.2009 s-a prezentat, in vederea cercetarii prealabile, ca nu a dat o declaratie scrisa deoarece nu a avut timpul util pentru a-si exercita dreptul la aparare, faptele si probele in acuzare fiindu-i prezentate succint, incalcandu-se astfel legislatia interna si internationala ( art. 6 CEDO) referitor la exercitarea dreptului la aparare.
In drept, si-a intemeiat contestatia pe disp. art. 89 alin.4 din Legea nr. 567/2004, modificata.
S-au anexat contestatiei, copii de pe inscrisurile mentionae in cuprinsul contestatiei.
A solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriu si orice alt mijloc de proba admis de lege.
Prin intampinare intimatul a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata, motivat de faptul ca sanctiunea aplicata a fost rezultatul Hotararii nr. 3 a Colegiului de conducere din data de 17.02.2009, Hotarare bazata in principal pe referatele nr. 1312/1//7/08 din 30.12.2008,  nr. 868/I/7/08 din 15.08.2008,  informarea nr. 730/I/07.08. din 30.06.2008 precum si pe referatele, notele de serviciu, actele de constatare etc., depuse la dosarul cauzei.
A mai aratat ca faptele ce constituie abaterile disciplinare au fost in mod concret precizate in decizia de sanctionare si se refera la neglijente repetate si grave in modul de inregistrare al lucrarilor, in expedierea comunicarilor si corespondentei, in arhivarea si conexarea dosarelor, in faptul ca nu s-au identificat in arhiva unitatii unele lucrari nici pana in prezent si in refuzul nejustificat de a aduce la indeplinire indatoririle care ii reveneau potrivit legii.
Pe fondul cauzei intimatul a aratat ca i-a acordat contestatoarei posibilitatea sa-si exprime punctul de vedere cu privire la acuzatiile care i s-au adus, insa a refuzat sa dea o declaratie scrisa, fapt mentionat in inscrisurile depuse in cauza, ca era in interesul acesteia sa se apere avand in vedere si antecedentul sanctionator.
A solicita proba cu inscrisuri si interogatoriu.
A anexat intampinarii copii de pe inscrisurile mentionate in cuprinsul acesteia.
S-a admis la cererea partilor proba cu inscrisuri si interogatoriu care a fost administrat, iar la termenul de judecata din 09.06.2009 tribunalul a invocat din oficiu exceptia tardivitatii aplicarii sanctiunii prevazuta de art. 268 alin.1 din Codul muncii, intimatul a invocat exceptia prematuritatii formularii capatului de cerere prin care s-a solicitat reintegrarea in functia detinuta anterior fata de imprejurarea ca pana la data de 30.04.2009, contestatoarea s-a aflat in concediu medical, iar decizia de sanctionare n-a produs efecte.
Contestatoarea prin aparator a aratat ca citatia emisa pentru data de 11.02.2009 nu indeplineste cerintele legale referitoare la continutul convocarii la cercetarea disciplinara prealabila,  nefiind respectata procedura anterioara emiterii actului de constatare, ca odata cu citatia contestatoarea nu a primit convocarea iar la termenul urmator a precizat temeiul juridic al exceptiei invocate, respectiv prevederile art. 267 alin.2 din Codul muncii, solicitand constatare nulitatii deciziei de sanctionare.
La termenul de judecata din 23.06.2009, tribunalul a ramas in pronuntarea cu privire la exceptiile invocate.
Examinand exceptiile invocate tribunalul retine urmatoarele.
In ce priveste exceptia prematuritatii formularii cererii de reintegrare pe postul detinut anterior, invocata de intimat, tribunalul constata ca aceasta este neintemeiata deoarece potrivit certificatelor medicale depuse la dosar, coroborate cu raspunsul la interogatoriu din data de 09.06.2009, contestatoarea s-a aflat in concediu medical pana la data de 30.04.2008, iar contestatia a fost introdusa la instanta de judecata la data de 26.03.2009, anterior intrarii in concediu medical.
Tribunalul mai retine ca cererea de reintegrare pe postul detinut anterior nu este prematura deoarece aceasta urmeaza a fi analizata la data pronuntarii hotararii, iar nu la data introducerii cererii de chemare in judecata, fiind o consecinta a eventualei admiteri a contestatiei.
Pe de alta parte, contestatia impotriva deciziei de sanctionare putea fi introdusa in termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei si nu de la data producerii efectelor acesteia, potrivit art. 268 alin.5 din Codul muncii,  astfel ca cererea privind reintegrarea pe postul detinut anterior, formulata ca un capat de cerere accesoriu al celei privind anularea deciziei de sanctionare, a fost formulat in termenul prevazut de lege.
Nici exceptia tardivitatii aplicarii sanctiunii peste termenul de 6 luni de la data savarsirii abaterilor privind faptele de la 10,11,12 si 13 din actul de constatare, nu este intemeiata deoarece Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, prevede in art. 89 alin.1 termenul de un an pentru aplicarea sanctiunii disciplinare, care incepe sa curga de la data savarsirii abaterii, fiind o dispozitie derogatorie de la prevederile art. 268 alin.1 din Codul muncii.
Referitor la exceptia nulitatii deciziei de sanctionare pentru nerespectarea prevederilor art. 267 din Codul muncii invocata de contestatoare tribunalul retine urmatoarele.
Potrivit art. 267 alin.1 si 2 din Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute nici o masura cu exceptia avertismentului nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, iar in vederea desfasurarii acesteia, salariatul trebuie convocat in scris, de catre persoana imputernicita de angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.
De asemenea, potrivit art. 267 alin.3 si 4 din Codul muncii, neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin.2, fara motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, iar in cursul cercetarii salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa, precum si dreptul sa fie asistat la cererea sa de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.
In ce priveste cercetarea disciplinara prealabila, exista dispozitii speciale si in art. 87 din  Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, care stabilesc ca in cadrul cercetarii prealabile se vor stabili faptele si urmarile acestora, imprejurarile in care au fost savarsite, existenta sau inexistenta vinovatiei, precum si orice date concludente, ca citarea si ascultarea persoanei in cauza si verificarea apararilor acesteia sunt obligatorii, iar refuzul persoanei cercetate de a face declaratii sau de a se prezenta la cercetari se constata prin proces - verbal si nu impiedica finalizarea cercetarii.
De asemenea, acelasi act normativ prevede ca cercetarea disciplinara prealabila se finalizeaza printr-un act de constatare.
          Intimatul a solicitat respingerea exceptiei invocate motivat de faptul ca actul normativ invocat mai sus nu prevede obligativitatea indicarii obiectului cercetarii, ci doar obligativitatea citarii in vederea cercetarii disciplinare prealabile, ca dispozitiile acestea sunt dispozitii derogatorii de la prevederile Codului muncii.
Sustinerea intimatului nu poate fi primita deoarece prevederile legii speciale referitoare la desfasurarea cercetarii disciplinare prealabile se completeaza cu prevederile Codului muncii, acesta reprezentand dreptul comun in materie, dispozitiile sale nefiind contrarii celor din legea speciala, pentru a se putea sustine aplicabilitatea doar a acestora din urma.
In plus, tribunalul constata ca prevederile din Codul muncii referitoare la obligativitatea indicarii obiectului cercetarii constituie o garantie a respectarii principiului protectiei salariatilor, prevazut de art. 6 din acest act normativ, precum si a principiului dreptului la aparare prevazut de Constitutia Romaniei si de art. 6 din C.E.D.O.
In fapt, contestatoarea a fost invitata in vederea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile conform art. 87 din Legea nr. 567/2004, pentru data de 11.02.2009, ora 10.00, printr-un formular care se utilizeaza in cadrul activitatii de urmarire penala, neindicandu-se in concret obiectul cercetarii, respectiv faptele care constituie abaterile disciplinare pentru care s-a dispus cercetarea si fara a i se comunica odata cu acesta actele prin care s-au constatat abaterile pentru care este cercetata disciplinar.
Imprejurarea ca abia la data de 11.02.2009, contestatoarea a luat cunostinta verbal de continutul referatului nr. 1312/I/7/2008 si de anexele acestuia, rezulta din procesul-verbal intocmit la aceeasi data de catre persoana desemnata sa efectueze cercetarea disciplinara prealabila, precum si din sustinerile reprezentantului intimatului consemnate in incheierea de sedinta din 09.06.2009.
In aceste conditii refuzul contestatoarei de a da o declaratie este un refuz obiectiv, avand in vedere expunerea verbala a faptelor pentru care s-a dispus cercetarea disciplinara, efectuata chiar la termenul la care i se cerea sa formuleze aparari scrise, neavand la posibilitatea reala si concreta de a se apara, uzand de toate mijloacele legale de care dispune.
Neregularitarea convocarii in vederea cercetarii disciplinare prealabile prin neindicarea in concret a obiectului cercetarii atrage dupa sine nulitatea tuturor actelor de cercetare disciplinara efectuate dupa aceasta data.
Se poate, prin urmare, afirma ca sanctiunea disciplinara a excluderii din profesie a fost aplicata in lipsa cercetarii disciplinare prealabile reale si efective, incalcandu-se astfel prevederile art. 267 din Codul muncii care sanctioneaza cu nulitatea absoluta masurile disciplinare dispuse, cu exceptia celei prevazute la art. 264 alin.1 lit. a din Codul muncii, mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
Consecinta  nulitatii masurii dispuse, o reprezinta nulitatea deciziei de sanctionare, admiterea contestatiei, reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior si  obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva, precum si la 1000 lei cheltuieli de judecata.