Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Tribunalul Dambovita

Legea fondului funciar - Art. 13

(Decizie nr. 281/10.06.2014 din data de 10.06.2014 pronuntata de Tribunalul Dambovita)

Domeniu Fondul funciar | Dosare Tribunalul Dambovita | Jurisprudenta Tribunalul Dambovita


In temeiul art. 13 din legea fondului funciar legiuitorul a acordat beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor tuturor mostenitorilor autorului, cu respectarea proximitatii gradului de rudenie.

Prin cererea inregistrata pe rolul instantei la data de 01.09.2011 sub nr.  2690/284/2011 reclamanta  Regia Nationala a Padurilor Romsilva - Directia Silvica a chemat  in judecata  pe paratele Comisia Judeteana de aplicare a Legii Fondului Funciar,  Comisia  Locala de aplicare a Legii nr. 18/1991 si, de asemenea, pe paratii M.A., M.V. si I.B.G., solicitand  ca prin  hotararea ce se va  pronunta, in contradictoriu cu acestia sa se constate nulitatea absoluta partiala a Amendamentului la Hotararea nr. 72/1/20.06.2002, 81/2001 si 46/2006 cu privire la validarea anexelor si solutionarea contestatiilor prezentate de catre Comisia Locala emis de Comisia Judeteana de Aplicare a Legilor Fondului Funciar cu referire la art. 1 pct. 8 din acest Amendament.
In motivarea actiunii s-a aratat ca in urma analizarii contestatiei nr.433872011 formulata de catre I.B.G.impotriva masurilor stabilite cu ocazia analizarii cererii nr.175/2005, prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 216 ha teren cu vegetatie forestiera de pe urma autorului N.G., Comisia judeteana de fond funciar admite contestatia si aproba  validarea in anexa 37 a suprafetei de 216 ha teren  cu vegetatie forestiera pe raza comunei Racari, invalidandu-se totodata suprafata de 78,8 ha cu aceeasi categorie de folosinta, de la autorul G.C.A., aprobata prin Amendamentul nr. 23198/2010.
Prin urmare, in baza actelor doveditoare depuse de I.B.G., initial i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 78,8885 ha teren cu vegetatie forestiera de la autor G.C.A.
Impotriva hotararii prin care I.B.G.a formulat contestatie, sustinand ca este indreptatita la reconstituirea a 233,67 ha deoarece preluarea averii a fost facuta pe numele defunctului N.G., in actele de preluare fiind mentionat numele acestuia si ca nici unul dintre mostenitori nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
In urma contestatiei formulate, desi parata I.B.G.nu a depus alte inscrisuri ca sa aiba relevanta, Comisia Judeteana a dispus  reconstituirea dreptului de proprietate.
Se apreciaza ca prin admiterea contestatiei si validarea in anexa nr. 37 a suprafetei de 216 ha teren cu vegetatie forestiera au fost avute in vedere exclusiv sustinerile contestatoarei  I.B.G.si nu inscrisurile depuse chiar de catre aceasta din care rezulta ca nu este indreptatita la reconstituirea intregii suprafete ce a apartinut lui N.G..
Din actele doveditoare depuse la Comisia Locala Racari in sustinerea cererii de reconstituire, rezulta ca N.G., proprietarul suprafetei de 235 ha teren cu vegetatie forestiera a decedat in anul 1943, iar mostenitorii acestuia, A.C.B.G.G., I.G. si M.G. au solicitat instantei  deschiderea succesiunii partajarea averii acestuia.
Prin sentinta civila din 06.07.1944, pronuntata de Tribunalul Ilfov Sectia II CC se dispune  partajarea averii, inclusiv a padurii, in baza unui raport de expertiza prin care se stabilesc loturile fiecaruia dintre cei 4 mostenitori ai defunctului N.G..
Dupa deschiderea succesiunii, patrimoniul persoanei decedate se transmite catre mostenitori, iar in urma partajului succesoral, fiecare mostenitor va deveni unic proprietar asupra unor bunuri individual  determinate din patrimoniul succesoral, in cazul de fata prin sentinta  prin care se dispune partajarea averii si se stabilesc loturile, in baza raportului de expertiza.
Este evident ca mentionarea intr-un proces verbal incheiat la data preluarii averii, martie l949, a numelui N.G. este o greseala avand in vedere ca acesta nu mai traia la acest moment si averea acestuia era deja intrata in posesia mostenitorilor.
In procesul verbal emis de Directia Gospodaririlor Agricole de Stat in 1948 se mentioneaza ca se procedeaza la predarea primirea bunurilor mostenitorilor N.I.G.
Prin urmare, la data preluarii terenurilor de catre stat, in anul 1949 asa cum rezulta din procesele verbale depuse, N.G. nu mai traia, averea sa era deja impartita si intrata in posesia celor 4 descendenti.
La data de 02.03.2012, parata Comisia  Locala Racari  a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii si a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, aratand ca potrivit art. III din Legea nr. 169/1977, pe calea actiunii in constatarea nulitatii absolute se poate obtine desfiintarea actelor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate, respectiv titluri de proprietate si procese verbale de punere in posesie.
In ceea ce priveste hotararea comisiei judetene prin care s-au validat cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, prin Legea fondului funciar, legiuitorul a prevazut o procedura speciala obligatorie, careia impotriva acestor hotarari se pot formula numai plangeri in termen de 30 de zile de la comunicare.
Dispozitiile art. III lit. a din Legea 169/1997 sunt aplicabile numai actelor de reconstituire - constituire  a dreptului de proprietate (procese verbale de punere in posesie, titluri de proprietate, cu exceptia hotararii comisiei judetene pentru care se prevede doar plangere).
Fata de cele precizate, considera ca instanta urmeaza a cerceta  daca in prezenta cauza sunt intrunite conditiile prevazute de art. 53 din Legea nr. 18/1991 republicata, potrivit carora "impotriva hotararii comisie judetene se poate face plangere la judecatorie in a carui raza teritoriala este situat terenul, in termen de 30 de zile de la  comunicare".
Regia Nationala a Padurilor nu are calitate procesuala activa pentru a formula o plangere impotriva hotararilor de validare a cererilor de reconstituire a dreptului de  proprietate  pentru terenurile forestiere.
Desi, potrivit art. 4 alin. 1 lit. j din Regulament, din comisia judeteana de fond funciar fac parte si  Directorul Regiei Nationale a Padurilor sau un reprezentant al acesteia, aceasta dispozitie legala nu este de natura a conferi Regiei Nationale a Padurilor calitatea de parte in procedura  de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinatie forestiera si deci implicit legitimare procesuala activa pentru formularea unei plangeri in temeiul art. 53 alin. 2 din legea 18/1991.
La data de 09.05.2012, reclamanta a comunicat raspuns cu privire la exceptia lipsei calitatii sale procesuale si a invederat ca Regia Nationala a Padurilor - Romsilva prin directiile silvice aflate in subordonarea sa, nu se numara printre cei carora Comisia Judeteana Dambovita le comunica hotararile adoptate prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire astfel ca impotriva unei hotarari de reconstituire  RNP Romsilva nu poate formula contestatie  potrivit dispozitiilor  art. 53(1).
Calea contestatiei impotriva hotararilor comisiei judetene intemeiata pe dispozitiile art. 53 (2) o au persoanele care au formulat contestatii impotriva masurilor stabilite de comisiile locale.  RNP Romsilva - prin directiile aflate in subordinea sa nu poate contesta masuri ale comisiei locale.
Potrivit dispozitiilor art. III, alin. 2 Legea nr. 169/1997 modificata prin  Legea nr. 247/2005, text de lege pe care este intemeiata actiunea, pentru promovarea  unei actiuni in constatarea nulitatii absolute a unui act de reconstituire este necesar sa justifice  un interes legitim.
Unitatea justifica interesul de a promova actiunea, prin faptul ca terenul  figureaza in amenajamentul silvic si este administrat de ea potrivit HG 229/2009, privind reorganizarea  Regiei Nationale a Padurilor - Romsilva.
Prin urmare, Romsilva ca regie de interes national, aflata sub autoritatea statului, prin autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura - Ministerul Mediului si Padurilor, ii este conferit prin lege un drept real de administrare asupra  fondului forestier proprietate publica a statului, drept in virtutea caruia poate exercita actiuni in justitie  in scopul apararii si asigurarii integritatii acestui fond forestier, in cadrul actiunilor prevazute de art. III alin. 2 Legea nr. 169/1997.
In virtutea acestui drept real de administrare, regia poate exercita in nume propriu actiune in justitie pentru apararea, conservarea si asigurarea integritatii fondului forestier national.
Prin incheierea pronuntata in sedinta din 16.05.2012, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active.
La data de 23.11.2012 a fost inregistrata cererea formulata de numita Madar Ionica (fosta Lila) prin care invedereaza ca are dreptul la mostenire conform actelor mentionate in cerere.
La data de 03.04.2013 aparatorul paratei I.B.G.a depus un inscris prin care a invocate exceptia lipsei de interes in promovarea actiunii, sustinand ca    din actiunea  introductiva  avand ca petit  anularea Amendamentului la Hotararile  nr. 72/1/20.06.2002, 81/2001 si 46/2006 prin care s-a admis contestatia noastra nr. 4338/2011 cu consecinta validarii  sale in anexa  37 cu suprafata de 216 ha teren cu vegetatie forestiera, reclamanta invoca  in esenta, ca suprafata totala de padure - 235 ha a apartinut initial defunctului N.G., ca prin sentinta din 06.07.1944 a Tribunalului Ilfov sectia II CC s-a dispus partajarea averii defunctului - inclusiv  suprafata de 235 ha padure, aceasta fiind atribuita astfel: G.N.G. - lot.2 - 78,8885 ha; A.C.B. - lot. 3 - 78,8885 ha; I.P.G. - lot. 4 - 38,4033 ha; M.G. - lot 5 - 38,4033 ha, ca dupa deschiderea succesiunii, patrimoniul persoanei decedate  se transmite catre mostenitori iar in urma partajului succesoral fiecare mostenitor va deveni unic proprietar asupra unor bunuri individual  determinate,  din  patrimoniul succesoral, in cazul de fata prin sentinta prin care se dispune partajarea averii si se stabilesc loturile, in baza raportului de expertiza, ca padurea apartine pe loturi unor rude, respectiv unchii G.G. si G.M. (I.P.G. primindu-si lotul nr. 4 - 38,4033 ha iar A.B., fiind autoarea sa directa).
In aceste circumstante, reclamanta nu poate invoca niciun "folos practic imediat_" in urma admiterii actiunii, astfel ca nu justifica nici un interes, terenul cu vegetatie  forestiera nerevenind Statului, ci unchilor sai. Or, suprafetele unchilor sai- G.G. si G.M.  -  78,8885 ha + 38,4033 ha - ii revin tot ei, in calitate de mostenitor legal, acestia neavand descendenti directi.
Revenind la exceptia invocata, este evident insa ca reclamanta nu justifica nici un interes in promovarea actiunii, acesta fiind justificat doar in cazul  in care ar exista alti mostenitori acceptanti ai lui G.G. si G.M..
Au fost inaintate de reclamanta note cu privire la exceptia lipsei de interes, iar prin incheierea din 17.05.2013 instanta a respins aceasta exceptie.
      Prin incheierea din 20.11.2013 instanta a respins cererea de interventie formulate de M.I., ca fiind informa.
La data de 20.11.2013, dupa strigare cauza, a fost inaintata de catre M.I. motivarea in drept a cererii de interventie, in cuprinsul acesteia aratand ca plangerea indreptata impotriva Comisiei Locale Racari, Comisia Judeteana Dambovita, Directia Silvica Dambovita  si I.B.G. actuala B.I., in care vizeaza nereconstituirea dreptului de proprietate in baza Legii nr.247/2005, in care a solicitat prin cererea formulata dreptul de proprietate pentru terenurile si constructiile  aferente  ce fac  obiectul procesului verbal din data de 10.06.1949 si suprafata de 38 ha teren forestier, din care 14 ha se include in suprafata de parc si suprafata de 37 ha padure fiind trecute in patrimoniul Silvic conform expertizei juridice din anul 2010, suprafata totala expropriata este de 75 ha teren forestier, terenuri ce fac obiectul Procesului verbal 10.06.1949.
A aratat ca a formulat cerere de reconstituire in baza Legii nr. 247/2005 inregistrata la Primaria Racari sub nr.58/29.09.2005 si cerere in baza Legii 67/2012 in care a solicitat terenurile ce fac obiectul Procesului verbal din 10.06.1949, ca a   revenit la cererea depusa de ea nr.58/2005, a solicitat in calitate de mostenitoare a def. S.D.C., sa i se restituie terenurile acestor defuncti, facand in cuprinsul cererii mentiunea despre aplicatiunea legilor funciare ce fac obiectul procesului verbal din data de 10.06.1949.
La aceasta cerere a primit un raspuns formal si incomplet din partea Primariei, sub nr.3977/13.05.2008.
A depus un memoriu la Prefectura Dambovita trimis la data de 04.06.2008 in care se aduce la cunostinta aceasta situatie.
La aceasta  cerere s-a dat un raspuns din partea Prefecturii, iar  Comisia Locala da un raspuns de un formalism iesit din comun sub nr.10945/03.12.2008 prin care se invoca faptul ca  nu a dovedit proprietatea, ca nu a depus cerere de retrocedare decat pentru 17.25 ha cu toate ca exista o sentinta definitiva si irevocabila din anul 2009.
Motivul de nelegalitate  consta in faptul ca a nesocotit dispozitiile art. 11 si 13 din Legea nr. 18/1991, ignorand cu desavarsire probele pe care le-a facut, in privinta intinderii dreptului de proprietate si a calitatii sale de mostenitor.
In temeiul art.nr.51 din Legea nr. 18/1991, a solicitat terenurile ce fac obiectul Procesului verbal din 10.06.1949, unde au fost expropriati autorii sai.
In sedinta din 18.12.2013, instanta a admis in principiu cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienta M.I. si a dispus disjungerea ei, urmand a se forma dosar separat.
Prin sentinta civila nr. 1367/23.12.2013 Judecatoria Racari a admis cererea, a constatat nulitatea absoluta partiala a Amendamentului la Hotararea nr. 72/1/20.06.2002, 81/2001 si 46/2006 cu privire la validarea anexelor si solutionarea contestatiilor prezentate de catre Comisia Locala Racari emis de Comisia Judeteana Dambovita de Aplicare a Legilor Fondului Funciar cu referire la art. 1 pct. 8 din acest Amendament si a mentinut Amendamentul nr. 23198/2010 cu privire la validarea suprafetei de 78.8 ha cu aceeasi categorie de folosinta, de la autor G.C.A.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca prin cererea inregistrata sub nr. 175/26.10.205 la Primaria Racari, parata I.B.G. (casatorita B.) a solicitat in temeiul Legii nr. 247/2005, in calitate de mostenitoare a defunctului N.G., reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de teren silvic de 216 ha situata pe raza orasului Racari, Ghergani din totalul de 233 ha preluata de stat prin nationalizare, pe vechiul amplasament, sau pe un altul daca nu este posibil.
Prin Amendamentul nr. 23198/2010 cu privire la anexa 37 s-a dispus inscrierea paratei in aceasta anexa, respectiv validarea suprafetei de 78.8 ha cu aceeasi categorie de folosinta, de la autor G.C.A.
Impotriva acestui Amendament, parata a formulat contestatie inregistrata la Primaria Racari sub nr. 4246/29.04.2011, inaintata Comisiei Judetene spre solutionare, inregistrata sub nr. 4338/17.05.2011.
 Prin Amendamentul la Hotararea nr. 72/1/20.06.2002, 81/2001 si 46/2006 cu privire la validarea anexelor si solutionarea contestatiilor prezentate de catre Comisia Locala Racari emis de Comisia Judeteana Dambovita de Aplicare a Legilor Fondului Funciar cu referire la art. 1 pct. 8 din acest Amendament s-a admis contestatia  si s-a aprobat validarea in anexa 37, la regulament, a suprafetei de 216 ha teren cu vegetatie forestiera si s-a invalidat suprafata de 78.8 ha cu aceeasi categorie de folosinta.
Din inscrisurile depuse la dosar, acte de stare civila, reiese ca parata I.B.G. este fiica defunctului G.C.A., aceasta din urma fiind fiica defunctului N.G., autor de pe urma caruia parata a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. Urmare a decesului acestuia din urma, prin sentinta civila din 6 iulie 1944 pronuntata de Tribunalul Ilfov s-a constatat ca de pe urma defunctului au ramas ca mostenitori trei fii G.G., A.C.B. si M.G. precum si o nepoata - I.G., fiica lui I.G. - fiu predecedat.
Conform aceleiasi sentinte, in patrimoniul defunctului s-a aflat la data decesului mosia si padurea Ghergani impreuna cu conacul in intindere totala de 602 ha, padure fiind 235,4 ha, conform procesului verbal din 22.12.1943 intocmit in cadrul dosarului nr. 4867/943 al Tribunalului Ilfov.
Suprafata de padure a revenit mostenitorilor, conform loturilor stabilite prin aceeasi sentinta, astfel G.N.G. si A.C.B. - cate 78.8 ha, iar pentru I.G. si M.G. - cate 38.4 ha.
In tabelele si procesele verbale intocmite in anul 1949 pentru preluare bunuri, se mentioneaza numele N. G., aspect fata de care, in concluziile puse in fata instantei in sedinta din 18.12.2003, aparatorul paratei a invederat ca a fost nevoit sa solicite reconstituirea dupa acest defunct, actele fiind intocmite pe numele acestuia.
Insa, chiar si in aceste conditii, fata de disp. art. 651 si art. 653 Cod civil, in vigoare din 1864, data decesului - data deschiderii mostenirii semnifica si data transmiterii acesteia catre succesori, iar partajul care a fost efectuat in speta si-a produs efectul declarativ pana la acelasi moment.
Ori, chiar daca in scripte a fost mentionat defunctul, in puterea legii, de drept, chiar din momentul decesului, mostenirea sa a fost trecuta la succesori, acest efect fiind mai puternic decat consemnarile din inscrisurile mentionate.
Astfel, in mod corect, prin Amendamentul nr. 23198/2010 cu privire la anexa 37 s-a dispus inscrierea paratei in aceasta anexa, respectiv validarea suprafetei de 78.8 ha cu aceeasi categorie de folosinta, de la autor G.C.A., fiind respectata cota cuvenita mamei paratei in urma partajului.
Sustinerea paratei in sensul ca ea este singura mostenitoare si a celorlalti urmasi ai def. N.G., fapt ce ar constitui un argument in plus pentru respingerea cererii reclamantei, nu poate intemeia solutia instantei in acest sens intrucat, nu a facut dovada formularii unei cereri de reconstituire si dupa ceilalti mostenitori, iar analizarea  direct in instanta apare ca inadmisibila.
In plus, de pe urma def. G.I., a fost reconstituit dreptul de proprietate pe numele beneficiarei G.I. pentru suprafata de 10 ha teren cu vegetatie forestiera ( titlu de proprietate nr. 123769/2002) si pentru suprafata de 28,4 ha teren silvic reconstituit pe raza comunei Runcu ( conform adresei nr. 734/23.01.2013 a Primariei Racari) ceea ce atesta ca, a fost facuta dovada existentei terenului in patrimoniul def. G.I.
Este de retinut si faptul ca, potrivit sentintei civile nr. 716/19.02.1993 pronuntata de Judecatoria Gaesti in dosarul nr. 6976/1992, petitionarul Alexandru Stefan a cumparat de la G.G.  1 ha padure, cel din urma neputand sa vanda decat in conditiile in care avea respectivul bun in patrimoniu, toate acestea fiind dovezi ce sustin intrarea bunurilor in patrimoniul mostenitorilor.
Fata de cele expuse, in baza art. III din Legea nr. 169/1997 instanta de fond a admis cererea si a constatat nulitatea absoluta partiala a Amendamentului la Hotararea nr. 72/1/20.06.2002, 81/2001 si 46/2006 cu privire la validarea anexelor si solutionarea contestatiilor prezentate de catre Comisia Locala Racari emis de Comisia Judeteana Dambovita de Aplicare a Legilor Fondului Funciar cu referire la art. 1 pct. 8 din acest Amendament, urmand a mentine ca valabil Amendamentul nr. 23198/2010 cu privire la validarea suprafetei de 78.8 ha cu aceeasi categorie de folosinta, de la autor G.C.A.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs parata Comisia locala pentru aplicarea legilor proprietatii Racari si parata I.B.G., ambele invocand aceleasi motive de nelegalitate.
Recurentele au sustinut ca reclamanta nu indica in actiunea introductiva temeiul de drept invocat, art.III din Legea nr. 169/1997 la alin.l prevazand 6 cazuri de nulitate diferite (cu regim juridic diferit) la lit.a alin.l si 7 cazuri de nulitate diferite prevazute la Iit.b - h ale alin.l. Cum nici instanta nu indica in ce caz de nulitate se incadreaza, solutia acesteia nu poate fi cenzurata, cu consecinta incalcarii dispozitiilor art.261 alin. 1 pct.5 C.proc.civ. si a anularii acesteia.
S-a sustinut ca singura referire a instantei asupra motivului de admitere a actiunii o reprezinta constatarea ca parata nu a facut dovada formularii unei cereri de reconstituire si dupa ceilalti mostenitori, iar analiza direct in instanta apare ca inadmisibila, insa daca admiterea actiunii se intemeiaza pe neformularea cererii de reconstituire exprese de pe urma unchilor Gheorghe si Matei, solutia instantei trebuia sa fie de anulare a Amendamentului in totalitate, nu doar in parte, caci a fost reconstituit dreptul de proprietate de pe urma defunctei A.B.G. - 78,8885 ha desi, nici de pe urma acesteia nu a fost formulata cerere, reclamanta, recunoscand dreptul de proprietate pentru terenul revenit defunctei A.B.G.prin sentinta din 06 iulie 1944 - 78.8885 ha - accepta, implicit, ca cererea facuta pentru averea lui N.G., are valoarea juridica de cerere facuta si pentru cel putin unul dintre mostenitorii acestuia si ca instanta, mentinand Amendamentul nr.23198/2010 - validarea suprafetei de 78,8 ha "de la autor G.C.A." confirma ca cererea facuta pe numele lui N.G., reprezinta si cerere facuta pentru mostenitoarea acesteia - A.B.G.
Recurentii au aratat ca normele Legii nr.18/1991 sunt interpretate cu dubla masura pentru situatii juridice identice, solutia fiind astfel nelegala, ca art. III din Legea nr. 169/1997 nu prevede niciun caz de nulitate pentru neformularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel cum este motivata solutia instantei, ca   nici nu s-a solicitat o nulitate in functie de gradul de rudenie fata de persoana in numele careia s-a formulat cererea de reconstituire, astfel ca sentinta este lovita de nulitate in absenta temeiului de drept pe care s-a intemeiat.
De asemenea, s-a aratat ca legea nu impune indicarea numelui autorului, cererea fiind facuta in nume propriu sau in calitate de mostenitor (art. 13 HG 890/2005), ca eroarea din actele de preluare, nu poate fi ignorata sau minimalizata, actul de preluare fiind un inscris care probeaza calitatea de persoana indreptatita iar   motivarea instantei nu are temei legal atata timp cat, in baza unei unice cereri de pe urma unui autor comun se recunoaste calitatea de persoana indreptatita de pe urma unuia dintre mostenitori si se infirma aceasta calitate de pe urma celorlalti mostenitori aflati in grad succesoral egal.
O alta critica adusa sentintei de fond este in sensul ca din dispozitivul sentintei civile nu rezulta pentru ce suprafata a fost declarat nul si pentru ce suprafata ramane valid Amendamentul nr. 23198/2010. In plus Amendamentul nr.23198/2010 nu este susceptibil de a fi mentinut atata timp cat el a fost desfiintat si ca orice hotarare, el trebuie sa fie adoptat conform art.8 din HG 890/2005 iar acesta nu este atributul instantei, adoptarea facandu-se in procedura administrativa a legilor speciale, nu in procedura jurisdictionala a instantei.
Se mai sustine ca prin aceasta solutie instanta si-a depasit limitele competentei generale adoptand un act administrativ care nu face obiectul jurisdictiei sale, solicitandu-se de catre recurenti admiterea recursului si modificarea in tot a Sentintei civile nr. 1367/23.12.2013 in sensul respingerii actiunii.
Intimata Regia Nationala a Padurilor ROMSILA a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, aratand ca pentru a pronunta sentinta atacata instanta de fond a avut in vedere sentinta civila din 06.07.1944 a Tribunalului Ilfov, din care rezulta ca de pe urma defunctului N.G. au ramas ca mostenitori G.G., A.C.B.G., M.G. si I.G., ca instanta a constatat ca la data decesului, in patrimoniul defunctului se afla mosia si padurea Ghergani, suprafata totala a padurii fiind de 235,4 ha, din aceste inscrisuri rezultand fara echivoc loturile revenite mostenitorilor.
A mai aratat intimata ca in mod corect a retinut prima instanta ca, chiar daca in actele de preluare a suprafetei figura proprietar N.G., este fara dubiu ca acesta era decedat la data preluarii terenului, iar averea sa intrase in patrimoniul succesorilor, astfel ca in mod corect s-a concluzionat ca Amendamentul nr. 23198/2010, prin care s-a dispus inscrierea paratei in anexa 37, cu suprafata de 78,8 ha este in concordanta cu situatia de fapt ce rezulta din sentinta din 1943, respectandu-se cota cuvenita mamei paratei prin sentinta de partaj.
Examinand sentinta civila in raport de motivele de recurs, de actele si lucrarile dosarului ca si de dispozitiile legale incidente in cauza, tribunalul va admite recursurile pentru considerentele ce se vor arata in continuare, si intrucat cele doua recursuri vizeaza aceleasi critici, acestea vor fi analizate impreuna.
Prin cererea nr. 175/26.10.2005 recurenta parata I.B.G. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 216 ha teren de categoria padure, ramas de pe urma bunicului sau N.G.
Potrivit art. 13 din legea fonului funciar beneficiari ai reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor sunt toti mostenitorii autorului de pe urma caruia au ramas terenurile, singura conditie fiind formularea cererii de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, prin cererea formulata mostenitorii fiind considerati ca au acceptat mostenirea prin actul personal pe care il fac.
Este adevarat ca prin sentinta civila din 06.07.1944 a Tribunalului Ilfov averea ramasa de pe urma defunctului N.G. a fost impartita intre mostenitorii acestuia, mamei paratei recurente revenindu-i suprafata de 78,8 ha iar unchilor sai G.G. revenindu-i tot 78,8 ha si respectiv lui M.G. si I.G. suprafata de cate 38,4 ha insa procesele verbale cat si tabelele intocmite in anul 1949 pentru preluarea bunurilor mentioneaza ca proprietar pe bunicul recurentei parate, acest aspect determinand ca recurenta sa solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul padure ramas de pe urma defunctului N.G., cu atat mai mult cu cat unchii acesteia, respectiv G.G. si M.G. nu au avut mostenitori si nu a solicitat nici o persoana reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile care le-au revenit acestora prin sentinta civila din 06.07.1944, asa cum rezulta din adresa nr.  734/23.01.2013 emisa de Primaria Orasului Racari.
Ori, intr-o atare situatie, in mod corect prin Amendamentul la Hotararea nr. 72/1/20.06.2002, 81/2001 si 46/2006 cu privire la validarea anexelor si solutionarea contestatiilor prezentate de catre Comisia locala de fond funciar emis de catre Comisia Judeteana Dambovita cu referire la art. 1 pct. 8 din amendament s-a aprobat validarea in anexa 37 a suprafetei de 216 ha teren cu vegetatie forestiera si s-a invalidat suprafata de 78,8 ha cu aceeasi categorie de folosinta.
In mod eronat instanta de fond a considerat ca, chiar daca recurenta parata este singura mostenitoare si a celorlalti urmasi ai defunctului N.G. aceasta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma acestora intrucat in conditiile retinerii unei astfel de situatii atunci prima instanta ar fi trebuit sa anuleze integral amendamentul de vreme ce nu s-a formulat cerere de catre recurenta nici pentru terenul ramas de pe urma defunctei sale mame ci asa cum s-a aratat mai sus, cererea este formulata pentru terenul ramas de pe urma bunicului sau matern.
Din aceasta perspectiva sustinerea recurentelor este fondata in sensul ca atat timp cat nu s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma defunctei A.C.B., recurenta nu ar fi putut fi beneficiara reconstituirii dreptului de proprietate nici pentru suprafata de 78,8885 ha teren cu vegetatie forestiera ramas de pe urma defunctei sale mame.
Prin urmare, cum recurenta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 216 ha teren ramas de pe urma bunicului sau, in aceasta suprafata fiind incluse suprafetele de teren mostenite de mama sa si unchii sai G.G. si M.G., acestia din urma avand ca mostenitor tot pe recurenta si avand in vedere ca defunctul G.G. a instrainat un teren in suprafata de 1 ha, asa cum rezulta din sentinta civila nr. 716/19.02.1993 se impune mentinerea amendamentului contestat in limita a 215 ha teren cu vegetatie forestiera.
In ce priveste critica potrivit careia din dispozitiile sentintei civile nu rezulta pentru ce suprafata a fost anulat si pentru ce suprafata ramane valid Amendamentul nr. 23198/2010, nu este fondata de vreme ce prima instanta a mentionat ca respectivul amendament este mentinut cu privire la suprafata de 78,8 ha de la autor G.C.A., adica mama recurentei parate, iar constatarea nulitatii amendamentului a fost doar partiala, cu referire la terenurile ramase de pe urma defunctilor unchi ai recurentei.
Pe cale de consecinta, fata de considerentele de mai sus, tribunalul, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, va admite recursul.

(decizia civila 281/10.06.2014 pronuntata de Tribunalul Dambovita in dosarul nr. 2690/284/2011).
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Fondul funciar

Carte funciara - Sentinta civila nr. 224 din data de 30.07.2013
Actiune oblica. Legea nr. 18/1991 - Sentinta civila nr. 805 din data de 21.09.2017
Contestatie in anulare speciala intemeiata pe motivul erorii materiale - Decizie nr. 452 din data de 10.05.2012
Constatarea nulitatii absolute partiale a titlului de proprietate - Decizie nr. 18 din data de 13.01.2011
Atribuirea unui teren revolutionarilor - Decizie nr. 45 din data de 19.02.2010
Actiune in revendicare - Decizie nr. 289 din data de 22.04.2010
Fond funciar - Decizie nr. 835 din data de 17.12.2009
Fond funciar - Sentinta civila nr. 680 din data de 12.09.2012
Fond funciar - Sentinta civila nr. 629 din data de 19.07.2012
Fond funciar - Sentinta civila nr. 376 din data de 18.04.2012
Fond funciar - Sentinta civila nr. 333 din data de 04.04.2012
Modificare titlu - Sentinta civila nr. 230 din data de 01.03.2012
Fond funciar - Sentinta civila nr. 561 din data de 16.02.2011
Actiune in constatare - Sentinta civila nr. 1387 din data de 16.12.2010
Fond funciar - Sentinta civila nr. 992 din data de 27.10.2010
Revendicare - Sentinta civila nr. 842 din data de 06.10.2010
Modificare titlu proprietate - Sentinta civila nr. 620 din data de 14.07.2010
Proprietate privata - Sentinta civila nr. 549 din data de 16.06.2010
Anulare titlu proprietate - Sentinta civila nr. 22 din data de 29.04.2010
Fond funciar - Sentinta civila nr. 116 din data de 17.02.2010