Actiune in constatarea nulitatii absolute a unui antecontract de vanzare cumparare pentru lipsa consimtamantului la incheierea lui, datorata erorii obstacol asupra naturii actului incheiat (reclamantii au crezut ca incheie un contract de ...

Actiune in constatarea nulitatii absolute a unui antecontract de vanzare cumparare pentru lipsa consimtamantului la incheierea lui, datorata erorii obstacol asupra naturii actului incheiat (reclamantii au crezut ca incheie un contract de comodat), lipsei discernamantului la momentul incheierii actului juridic si incalcarii prevederilor art. 65 lit. a coroborat cu art. 61 al. 3, 62, 59 si 49 lit. h din Legea nr. 36/1995.

        Pentru existenta consimtamantului definit ca fiind exteriorizarea hotararii de a incheia un act juridic  civil, acesta fiind o conditie esentiala, de fond, la incheierea unui act juridic civil se cere ca acesta sa provina de la o persoana cu discernamant, sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, sa fie  exteriorizat si sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.
       

       Prin sentinta civila nr. 6619/2010 a Judecatoriei Bistrita, a fost  respinsa exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parati, ca neintemeiata.
       A fost respinsa actiunea civila formulata de reclamantii VIl si VM, impotriva paratilor S MT, SVA si SES, avand ca obiect constatarea nulitatii antecontractului in cauza, ca neintemeiata. A fost respinsa cererea de obligare a reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.
        Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond, pe baza probatoriului administrat, a retinut urmatoarele:
       Cadrul procesual al unui anumit litigiu este fixat, in virtutea principiului disponibilitatii, de catre reclamant, prin cererea sa de chemare in judecata, el fiind cel care determina obiectul judecatii si partile fata de care intelege sa isi stabileasca drepturile. Pe acest taram, rolul activ al instantei, consacrat de prevederile art.129 din Codul de procedura civila a fost in speta doar cel de a le releva drepturile si obligatiile pe care le au, avand in vedere calitatea lor procesuala, raportat la obiectul cauzei, mai ales ca reclamantii au avut pe tot timpul procesului avocat, motiv pentru care acesta inca de la inceput a cunoscut cauza si obiectul pricinii si a solicitat inca de atunci a se constata de catre instanta nulitatea absoluta a antecontractului de vanzare-cumparare incheiat intre parti.
       De asemenea motivele de nulitate absoluta invocate de catre reclamanti se refera in primul rand la eroarea obstacol, care ar fi determinat si cauza ilicita si lipsa discernamantului unuia dintre promitentii vanzatori, dar din motivarea acestuia reiese de fapt ca eroarea obstacol a condus la lipsa consimtamantului acesteia. Un ultim motiv invocat ca fiind determinant pentru constatarea nulitatii absolute a antecontractului in speta este considerat de catre reclamanti a fi incalcarea prevederilor art. 65 lit. a, art. 61 alin. 3, art. 62, art. 59 si art. 49 lit. h din Legea 36/1995.
            Potrivit art. 948 Cod civil, conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt: capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partilor ce se obliga, un obiect determinat si o cauza licita. Art. 953 Cod civil prevede ca nu este valabil consimtamantul, cand este dat in eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol. Art. 954 Cod civil prevede ca eroarea nu produce nulitate decat cand cade asupra substantei obiectului conventiei.  Eroarea este o falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act juridic. Eroarea obstacol, luand in considerare definitia data de literatura de specialitate, este acea eroare care, datorita gravitatii sale deosebite, impiedica formarea actului juridic. Eroarea obstacol antreneaza nulitatea absoluta a actului juridic, intrucat consimtamantul celor doua parti la incheierea actului juridic a lipsit. Eroarea obstacol (numita si distructiva de vointa) este rezultatul falsei reprezentari asupra naturii actului ce se incheie, in sensul ca o parte crede ca incheie un anumit act juridic, iar cealalta parte are credinta gresita ca incheie un alt act juridic decat cel declarat, ceea ce permite caracterizarea acestuia din urma ca fiind lipsit de consimtamant si deci nul absolut.
            Fiind vorba despre o cauza de nulitate absoluta, actiunea intemeiata pe eroarea obstacol poate fi inaintata oricand, indiferent de timpul scurs de la incheierea actului. Eroarea nu produce nulitate decat cand cade asupra obiectului conventiei - art. 954 alin. 1 Cod civil, astfel ca in speta invocandu-se eroarea obstacol, motiv de nulitate absoluta, in mod evident  determina si lipsa consimtamantului.
           Cu toate ca in prezenta actiune este invocata lipsa discernamantului promitentei-vanzatoare, motivarea in fapt a acesteia este de fapt axata pe lipsa consimtamantului ei la incheierea actului, motiv de nulitate absoluta si nu relativa, cum in mod gresit se sustine de catre parati .
            Potrivit art. 948 alin. 4 din Codul civil, conditia esentiala pentru validitatea unei conventii este o cauza licita. Cauza este ilicita cand este prohibita de legi, cand este contrara bunelor moravuri si ordinii publice (art. 968 din Codul civil).Nulitatea absoluta este sanctiunea prin care actul juridic este lipsit de efectele ce contravin legii care intereseaza ordinea publica sau bunele moravuri, fraudeaza legea sau interesele individuale. Sanctiunea este fundamentata si in conditiile in care actului juridic ii lipseste cauza sau aceasta este ilicita, imorala sau falsa. Prevederile art. 966 din Codul civil statueaza asupra lipsei efectelor unei obligatii fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita, iar art. 968 defineste cauza nelicita ca fiind aceea prohibita de legi, contrara bunelor moravuri si ordinii publice.
            In ceea ce priveste incalcarea art. 65 lit. a coroborat cu art. 61 al. 3, art. 62, art. 59 si 49 lit. h din legea nr. 36/1995, sanctiunea prin care actului autentic ii lipsesc mentiunile continute in textele de lege citate este tot nulitatea absoluta.
       Raportat la textele de lege mai sus citate, la obiectul cauzei si la considerentele expuse mai sus, instanta de fond a respins exceptia prescrierii dreptului la actiune ca neintemeiata, avand in vedere ca  nulitatile absolute consemnate in petitele actiunii de catre reclamanti sunt imprescriptibile, in sensul ca pot fi invocate oricand pe cale de actiune si de exceptie in justitie, potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958.
       Pe fondul cauzei, coroborand inscrisurile dosarului, prima instanta a retinut urmatoarele:
       La data de 26.07.2002, reclamantii au incheiat cu paratii antecontractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 4550 de catre notarul public BDA, intitulat antecontract de vanzare-cumparare, prin care acestia s-au obligat sa instraineze reclamantilor  imobilul cumparat in baza Legii ll2/l995, atunci cand legea va permite. Acest contract a fost notat in CF sub nr. 8l57/2002, data de cand a devenit opozabil tertilor. In CF a fost notata anterior si interdictia de instrainare pe timp de l0 ani de la cumparare conform art. 9 din Legea ll2/l995.
       Potrivit art. l0 din contract, promitentii-vanzatori s-au obligat sa nu instraineze unei alte persoane imobilul si sa nu garanteze in nici un fel cu acesta, chiar si garantarea unui creditor chirografar  intrand sub incidenta infractiunii de inselaciune in conventii si fals in declaratii. Asa cum prevad disp.art. 9 din L. 112/1995 " apartamentele dobandite in conditiile  al.1 nu pot fi instrainate 10 ani de la data cumpararii", fapt ce li s-a pus in vedere de catre notar prin antecontractul in cauza la art. 4.
       Cu toate ca atat legea cat si actul dintre parti se refera expres la aceasta interdictie paratii din prezenta cauza au formulat actiunea ce a facut obiectul Dos. nr. 1817/190/2008 prin care au solicitat validarea antecontractului de vanzare-cumparare inainte de implinirea termenului de 10 ani  de la data cumpararii, in intentia lor de a valorifica acest antecontract desi cunosteau ca acest termen inca nu s-a implinit, invocand Decizia Civila nr. 79/2007 pronuntata de ICCJ , ca argument pentru posibilitatea de validare inainte de implinirea termenului de 10 ani prev. de art. 9 al. final din L. 112/1995. Paratii ( reclamantii din acel dosar) au interpretat gresit sensul dispozitiilor deciziei, care se refera la situatia in care imobilele dobandite in temeiul prevederilor L. 112/1995 pot constitui obiect al executarii silite, efectuata prin intermediul executorilor judecatoresti in scopul recuperarii prejudiciilor cauzate de proprietarii imobilelor achizitionate de la stat in temeiul  L. 112/1995, dar nu pot fi extinse si la executarea drepturilor si obligatiilor prevazute in antecontractele pe care ei le incheie, in calitate de promitenti-vanzatori cu alte persoane promitenti-cumparatori, inainte de implinirea termenului de 10 ani impus de disp. art. 9 al. final din L. 112/1995, ca interdictie legala, de aceea s-a respins actiunea lor ca prematura, conform sentintei civile nr. 347/2008 pronuntata de Judecatoria Bistrita in dosarul citat.
        Prin aceeasi sentinta s-a disjuns prezenta cauza avand ca obiect constatarea nulitatii antecontractului de vanzare-cumparare, cererea fiind promovata de promitentii vanzatori VI si VM impotriva promitentilor cumparatori SMT, SVA si SES.
        Sentinta civila nr. 3474/2008 a Judecatoriei Bistrita a ramas irevocabila prin respingerea recursului formulat de catre promitentii cumparatori, conform Deciziei civile nr. 126/R/2009 pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud.
        Pentru verificarea indeplinirii cerintelor de legalitate a antecontractului de vanzare-cumparare in cauza, trebuie analizate pentru inceput conditiile in care s-a facut autentificarea acestui act, avand in vedere nulitatea absoluta invocata de catre reclamanti in temeiul disp. art.  art. 65 lit. a, art. 61 alin. 3, art. 62, art. 59 si art. 49 lit. h din Legea 36/1995. Si pentru a se putea face aceste verificari  trebuie precizat daca promitentii vanzatori au fost apti de a-l incheia din punct de vedere fizic si psihic.
        In privinta starii de sanatate a reclamantului VI, prima instanta a retinut ca potrivit certificatului de incadrare in grad de handicap nr. 1481/13.07.2005 (fila 73 din dosar), reclamantul sufera de miopie fortissima degenerescenta retiniana si vitreana, cataracta complicata, iar din Decizia asupra capacitatii  de munca  nr.899/11.06.2001 (fila 74) se retine ca avand in vedere acest diagnostic reclamantul a fost incadrat in gradul 1 de invaliditate, iar intr-un prim raport de expertiza medico-legala efectuat de un medic specialist legist si doi medici primari oftalmologi depus la dosar la filele 93-94 se concluzioneaza ca reclamantul nu are capacitatea de a citi.
       In completarea la raportul in cauza  , solicitata de reclamanti si depusa la dosar la fila 104, semnata doar de catre medicul specialist legist, fara cei doi medici primari oftalmologi, se concluzioneaza ca si la data de 26.07.2002 cand s-a incheiat antecontractul de vanzare-cumparare in cauza reclamantul nu avea capacitatea de a citi, insa cand s-a solicitat de catre instanta contrasemnarea primei completari la raport si de catre ceilalti medici ce au facut parte din comisie la intocmirea raportului initial, prin completarea de la fila 118 din dosar, acestia (cei trei medici - un legist si doi medici primari oftalmologi) nu s-au mai putut pronunta asupra gradului de handicap vizual si  asupra capacitatii de a citi ale reclamantului la data de 26.07.2002. Astfel, chiar daca exista aceasta incertitudine din punctul de vedere al specialistilor in medicina mai sus mentionati, instanta a dedus ca reclamantul vede destul de rau, dar cu toate acestea s-a prezentat la interogatoriul ce i-a fost luat in prezenta cauza (fila 9) si l-a semnat exact in dreptul rubricii "Reclamant interogat", semnatura care este foarte asemanatoare cu cea de pe antecontractul in cauza de la rubrica "Promitenti-vanzatori" si cu cea de pe contractul de imprumut autentificat de la fila 54 din dosar, semnat de catre el la rubrica "Imprumutati", ea fiind lizibila si in parte descifrabila, constand intr-un V si alte litere ce nu se pot descifra.
        Reclamantii au aratat ca acest contract a fost incheiat cu incalcarea prevederilor art. 65 lit. a coroborat cu art. 61 alin. 3, art. 62, art. 59 si art. 49 lit. h din Legea 36/1995, conform carora, notarul public avea obligatia de  consemna in incheierea de autentificare ca s-a luat consimtamantul partilor respective.
            Potrivit art. 49 lit. h din Legea nr. 36/1995 "Indeplinirea actelor notariale, in afara de redactarea inscrisurilor si de consultatiile juridice notariale, se constata prin incheiere, care va cuprinde  constatarea indeplinirii actului notarial si a citirii acestuia de catre parti". Articolul 59 din aceeasi lege prevede ca atunci cand " notarul public are indoieli cu privire la deplinatatea facultatilor mintale ale vreuneia dintre parti, procedeaza la autentificare numai daca un medic specialist atesta in scris ca partea poate sa-si exprime in mod valabil consimtamantul in momentul incheierii actului".
             Pe de alta parte, conform art. 61 al. 3 din legea nr. 36/1995 "Pentru a lua consimtamantul unui nevazator, notarul public va intreba daca a auzit bine cand i s-a citit inscrisul si daca cele auzite reprezinta vointa sa, consemnand acestea in incheierea de autentificare", iar art. 62 din aceeasi lege prevede ca " In cazul acelora care din pricina infirmitatii, a bolii sau din orice alte cauze nu pot semna, notarul public, indeplinind actul, va face mentiune despre aceasta imprejurare in incheierea pe care o intocmeste, mentiunea astfel facuta tinand loc de semnatura".
               Potrivit art. 65 din legea mai sus citata" Incheierea care constata autentificarea unui inscris va cuprinde, sub sanctiunea nulitatii, pe langa datele prevazute la art. 49, si constatarea ca s-a luat consimtamantul partilor.
         Instanta , din lecturarea antecontractului de vanzare-cumparare constata ca in cuprinsul incheierii de autentificare nr. 4550/26.07.2002 intocmita de BNP BDA se mentioneaza ca in fata notarului public s-au prezentat partile "care dupa citirea actului au consimtit la autentificarea prezentului inscris si au semnat toate exemplarele". Ca atare, chiar daca reclamantul are miopie fortissima, prin semnarea interogatoriului luat de instanta cat si din intreg probatoriul testimonial administrat in cauza, care au declarat ca acesta a putut si poate sa citeasca si sa scrie si fara ochelari, dar mai greu, apropiind foarte mult hartia de ochi, instanta considera ca notarul public a intocmit actul in mod legal , indeplinindu-si obligatia prevazuta  de dispozitiile legale mai sus aratate, deoarece reclamantul a putut sa citeasca actul .
       In privinta starii de sanatate a  reclamantei, nu s-a facut dovada ca aceasta ar fi bolnava psihic, nefiind depuse la dosar acte medicale, iar din declaratiile martorilor audiati in cauza nu reiese decat ca este o persoana recalcitranta, care se enerveaza destul de repede, dar a semnat si ea antecontractul de vanzare-cumparare ce face obiectul prezentei cauze. Este adevarat ca nu i s-a luat acesteia interogatoriu, dar reclamantul a declarat ca nu este nebuna si a fost internata doar o data in Bistrita la Spitalul de pe Str. Somesului, din cauza unei depresii, asa incat chiar el a infirmat sustinerile din actiunea civila de fata . Ca atare, nefiind dovedita starea de boala a reclamantei  si neavand indoieli asupra deplinatatii facultatilor ei mintale, notarul a indeplinit intocmai prevederile art. 65 din L. 36/1995, reclamanta citind antecontractul de vanzare-cumparare si semnandu-l si ea alaturi de sotul ei , la rubrica "Promitenti vanzatori".
       La fel s-a procedat de catre notar si atunci cand s-a semnat de catre reclamanti  contractul de imprumut, prin care au imprumutat suma de 50.000 Euro, obligandu-se ca o vor restitui pana la data de 1 decembrie 2007, declarand ca in ipoteza in care nu o vor restitui sunt de acord ca "imprumutatorul sa ne urmareasca silit asupra bunurilor mobile si imobile, proprietatea noastra", iar urmare neplatii datoriei a inceput executarea silita asupra imobilului pentru care cu cinci ani in urma au incheiat cu paratii S antecontractul de vanzare-cumparare ce face obiectul cauzei. Trebuie spus ca in acest antecontract promitentii vanzatori au consimtit ca imobilele ce fac obiectul sau " se vor preda in folosinta promitentilor cumparatori azi data autentificarii prezentului contract, libere de orice sarcini", obligandu-se totodata sa le asigure acestora folosinta pasnica si netulburata, avand dreptul de a aduce imobilelor toate modificarile si imbunatatirile pe care le considera necesare pentru ridicarea gradului de confort, de la data semnarii prezentei conventii, au consimtit la intabularea in CF, s-au obligat sa nu instraineze unei alte persoane fizice sau juridice prezentul imobil, fie prin act sub semnatura privata ori autentic, sa nu ipotecheze ori sa garanteze cu prezentul imobil obligatii in favoarea tertelor persoane fizice sau juridice, sa inchirieze acest imobil, ori sa aduca modificari constructive, in caz contrar facandu-se vinovati de savarsirea infractiunilor de inselaciune in conventii si fals in declaratii prevazute si pedepsite de Codul Penal roman cu inchisoarea.
        Contractul de imprumut in care reclamantii au fost de acord sa fie urmariti silit atat asupra bunurilor mobile cat si imobile a fost incheiat ulterior si executarea silita a inceput asupra imobilelor asa cum reiese din actele de executare depuse la dosar ,iar contestatia la executare ce a facut obiectul cauzei la Judecatoriei Bistrita, in care paratii din prezenta cauza au fost contestatori s-a respins ca neintemeiata.Pe de alta parte, asa cum rezulta din contractul de vanzare-cumparare incheiat in forma autentica la data de 18.07.2002 intre CL al MB,  si reclamanti, prin care acestia au cumparat imobilul in discutie in temeiul L. 112/1995, se precizeaza in mod expres ca "Dupa citirea actului incheiat in fata notarului  au consimtit la autentificarea prezentului inscris", semnand toate exemplarele, acesta fiind incheiat doar cu 8 zile inainte de prezentul antecontract de vanzare-cumparare. Ca atare si atunci reclamantii au avut aceeasi stare de sanatate, fiind la fel de apti de a incheia acte juridice, ca si ulterior, avand discernamantul pastrat in acelasi grad.
        Fata de considerentele expuse mai sus, instanta de fond a constatat ca notarul public a intocmit antecontractul de vanzare-cumparare cu respectarea tuturor dispozitiilor legale mai sus amintite din Legea nr. 36/1995, nefiind motive de nulitate absoluta sub acest aspect.
        In privinta erorii obstacol invocata de catre reclamanti, sustinand ca nu stiau ca au incheiat un antecontract de vanzare-cumparare ci unul de comodat nu s-a dovedit in cauza, in motivarea actiunii introductive de instanta se arata ca totusi este important ca in antecontract s-a trecut  ca pret o suma mult mai mica decat valoarea imobilului la acea data, desi contractul de comodat in esenta lui este un contract gratuit, astfel ca reclamantii se contrazic in afirmatii. Important este ca acest motiv de nulitate nu este dovedit in speta din nici o proba, nici cu inscrisuri, nici cu martori sau din interogatoriile luate partilor. De asemenea, nu s-a dovedit nici incalcarea disp. art. 968 din Cod civil, nu s-au depus acte in sensul confirmarii existentei unei cauze ilicite, iar prin sustinerea reclamantilor ca pretul imobilului este disproportionat in raport de valoarea acestuia,  ar fi trebuit sa se invoce o cauza falsa si nu ilicita. Potrivit articolului de lege citat, cauza este ilicita cand este prohibita de legi, cand este contrara bunelor moravuri si ordinii publice.
        Avand in vedere considerentele expuse mai sus, s-a respins ca neintemeiata actiunea civila, precum si cererea formulata de catre parati de obligare a reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata, ca urmare a lipsei de dovezi in sensul suportarii unor asemenea cheltuieli.
         Impotriva acestei sentinte a formulat apel, in termen legal, reclamantii VI si VM solicitand admiterea apelului, modificarea sentintei ,in sensul de a se admite actiunea civila.
        Intimatii parati au depus intampinare prin care au solicitat respingerea ca nefundat a apelului declarat si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei atacate f.23-26.
        Examinand sentinta atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si din oficiu potrivit art. 3041 Cod procedura civila, tribunalul a constatat ca nu exista temeiuri care sa atraga casarea ori modificarea hotararii atacate, motiv pentru care recursul declarat a fost respins ca nefondat.