Fond funciar - respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, in conformitate cu prevederile art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997. Mama reclamantului a inteles sa ramana in pasivitate dupa intrarea in vigoare a Legii fondulu...

Prin plangerea inregistrata la aceasta instanta sub nr. de mai sus, reclamantul S.T. a chemat in judecata pe paratele H.M., Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, Comisia locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa constate nulitatea Titlului de proprietate nr. 32.324/2002 eliberat de Comisia judeteana in favoarea paratei H.M., pentru terenul in suprafata de 2,65 ha situat pe raza localitatii SM; sa dispuna reconstituirea dreptului sau de proprietate asupra a 3,03 ha teren situat pe raza localitatii SM in calitate de mostenitor al defunctei S.A. (A.) nascuta C. (ce include si suprafata de 2,65 ha, inscrisa in titlul de proprietate atacat).
In motivare, s-a aratat ca terenul in suprafata de 3,03 ha, pentru care reclamantul solicita reconstituirea dreptului de proprietate, a constituit bun propriu al defunctei S.A. (A.) nascuta C (decedata la data de 29 ianuarie 1961) si a figurat in registrul agricol anterior cooperativizarii la pozitia acesteia si a sotului ei, SD. Mama petentului, SA nascuta D (aceeasi cu SA, decedata la 2 martie 2000) a fost vara primara cu defuncta SA, avand astfel calitatea de mostenitoare legala a acesteia.  Prin Legea 247/2005 s-a instituit un nou termen pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate in temeiul Legilor fondului funciar. Intrucat la data intrarii in vigoare a acestei legi, mama petentului era decedata, dreptul ei la reconstituire s-a transmis in patrimoniul reclamantului, care a devenit astfel indreptatit la reconstituire.
Mai arata reclamantul ca a depus cerere in acest sens, insa Comisia locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor SM sustine ca nu poate fi admisa, intrucat pentru suprafata de 2,65 ha din terenul solicitat s-a emis titlul de proprietate nr. 32.324/2002 in favoarea paratei HM. Impotriva masurii comisiei locale, reclamantul a formulat contestatie, cu privire la care pana in prezent nu i s-a comunicat vreo hotarare a Comisiei judetene, insa daca exista vreo hotarare de respingere, reclamantul solicita anularea ei.
S-a mai aratat ca parata H.M. nu este indreptatita la reconstituire, cu privire la terenul de 2,65 ha, neavand calitatea de mostenitoare a defunctei S.A, astfel ca titlul de proprietate eliberat in favoarea acesteia este nul.
In drept, nu s-a invocat niciun temei legal.
In probatiune, s-au anexat inscrisuri (f. 4 - 14).
Legal citata, parata H.M. a formulat intampinare (f. 44-45), prin care a solicitat respingerea plangerii formulate de reclamant, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, s-a aratat ca, prin plangerea formulata reclamantul, desi nu neaga calitatea paratei de mostenitoare a lui S.D, sustine ca aceasta nu ar fi indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate dupa unchiul sau. Reclamantul omite insa sa precizeze ca SA a decedat anterior sotului sau, mai exact la 29.01.1961, iar sotul acesteia la data de 13.02.1974, deci SD a mostenit pe SA si nu invers, pentru a putea trage concluzia ca terenul ar fi fost bun propriu al lui SA. Chiar daca ar fi fost bunul propriu al lui SA, sotul acesteia era indreptatit sa vina la mostenirea ei, deci oricum terenul a intrat in patrimoniul unchiului paratei, cu titlu de mostenire. Pentru motivele expuse, intimata apreciaza ca in mod corect i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul in litigiu, acesta fiind proprietatea unchiului acesteia (1/2 parte fiind bun propriu, iar cota de 1 a lui SA a revenit sotului ei, ca singur mostenitor acceptant, iar ulterior, intimatei HM, ca succesoare a unchiului ei).
S-a mai aratat ca nu exista niciun motiv de nulitate absoluta a titlului de proprietate, iar motivul invocat de reclamant ca acest titlu este singurul motiv invocat de comisia de fond funciar pentru refuzul reconstituirii pretinsului sau drept nu este de natura a atrage vreo nulitate, nici macar relativa. Pe de alta parte, chiar daca ar exista vreo nulitate relativa, aceasta trebuia invocata in termenul general de prescriptie de 3 ani. Fiind un titlu legal emis, reclamantul nu putea pretinde a i se reconstitui decat diferenta de teren dintre ceea ce a existat si ceea ce i s-a reconstituit paratei HM, respectiv, 3,03 - 2,65 = 0,38 ha.
S-a mai aratat ca, mama reclamantului a decedat in anul 2000 si pentru ca a stiut ca nu are niciun drept la aceste terenuri, nu a inteles sa formuleze cerere la Legea 18/1991 si nici ulterior, pana la data de 31.12.1998.
In privinta celui de-al doilea capat de cerere, parata solicita respingerea lui, intrucat instanta nu are posibilitatea legala de a dispune reconstituirea dreptului de proprietate, ci eventul doar aceea de a obliga comisia locala la reconstituirea dreptului de proprietate.
In drept, s-au invocat disp. art. 115 si urm. C.pr.civ.
Reclamantul ST a formulat raspuns la intampinare, prin care a aratat ca faptul ca in registrul agricol sunt inscrisi ambii soti nu justifica sustinerea paratei ca terenul a constituit bun comun al sotilor S. Registrul agricol constituie documentul oficial de evidenta primara unitara, in care se inscriu date cu privire la gospodariile populatiei si anume: capul gospodariei si membrii acesteia, terenurile pe care le detin, indiferent de titlu, pe categorii de folosinta, suprafetele cultivate, efectivele de animale, mijloacele de transport etc. Avand in vedere regimul registrului agricol, respectiv faptul ca inscrierea datelor se face pe baza declaratiilor persoanelor interesate, iar agentul instrumentator doar atesta aceste declaratii, se considera ca registrul agricol face dovada, in ce priveste mentiunile sale, doar pana la proba contrara.
Din textul art. 11 alin. 1 din Legea 18/1991, se evidentiaza ca suprafata adusa in cooperativa este, in primul rand cea care rezulta din actele de proprietate si carte funciara. In speta, terenul in litigiu, inscris in registrul agricol la pozitia defunctilor S.D si A, a constitut, la data preluarii la CAP, proprietatea tabulara a defunctilor DD a lui D si sotia nascuta FM (CF). Acestia sunt antecesorii defunctei SA, nascuta C. Faptul ca aceasta a decedat anterior sotului sau nu inseamna ca terenul a intrat in patrimoniul defunctului SD cu titlu de mostenire. Aceasta, pe de-o parte pentru ca, la 29 ianuarie 1961 terenul constituia proprietate CAP, fiind cooperativizat, iar pe de alta parte, sotii S nu au avut copii. Si SD a decedat in perioada cooperativizarii, astfel ca in niciun caz terenul nu a intrat in patrimoniul sau. Astfel, nu este reala sustinerea paratei HM, potrivit careia terenul defunctei SA i-ar fi revenit in intregime sotului ei, unic mostenitor acceptant.
Pe langa faptul ca in anul 1961, cand a decedat SA terenul era cooperativizat, ceea ce inseamna ca nu se gasea in patrimoniul succesoral al acesteia, cu privire la acceptarea mostenirii, disp. art. 13 din Legea 18/1991 prevad in mod expres ca mostenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate (respectiv ca au acceptat mostenirea), "intrucat terenurile nu s-au gasit in circuitul civil, sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor. Eu sunt considerati ca au acceptat mostenirea prin cererea pe care o fac Comisiei". Existenta titlului de proprietate atacat impiedica, intr-adevar comisiile de fond funciar sa-i reconstituie petentului dreptul de proprietate, legal neputandu-se face o dubla reconstituire. Terenul reconstituit prin titlul de proprietate atacat nu a fost adus in cooperativa de parata HM si aceasta nu mosteneste acest teren. SD si A nu au avut copii, astfel ca si in conditiile in care patrimoniul succesoral ramas dupa defuncta SA ar fi inclus si terenurile in litigiu, in concurs cu sotul supravietuitor vin la mostenire si colateralii ordinari.
In ceea ce priveste cererea de reconstituire, reclamantul o considera admisibila intrucat anterior s-a adresat ambelor comisii de fond funciar.
Prin notele de sedinta depuse de parata HM la termenul de judecata din data de 14.04.2011, aceasta a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, motivat de faptul ca acesta nu a indeplinit procedura prevazuta de lege pentru reconstituirea dreptului proprietate asupra terenurilor. Astfel, din adresa nr. 2518/17.03.2011 trimisa de Primaria comunei rezulta ca reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor in litigiu in baza Legii 247/2005, cerere ce i-a fost respinsa la 10.03.2006. Impotriva acesteia, reclamantul nu a formulat plangere, astfel ca hotararea a ramas definitiva. Fata de aceasta situatie, reclamantul nu mai avea dreptul sa porneasca actiunea civila pentru constatarea nulitatii titlului de proprietate emis intimatei. Actiunea reclamantului ar fi fost justificata in situatia in care, in termenul prevazut de lege, acesta ar fi formulat plangerea impotriva hotararii comisiei locale si concomitent, s-ar fi adresat si cu actiune in constatarea nulitatii. Prin persoana care justifica un interes legitim in acceptiunea art. III pct. 2 din Legea 18/1991 cu modificarile ulterioare, se intelege orice persoana care este in drept sa i se reconstituie dreptul de proprietate; ori, reclamantul a pierdut orice drept de a i se reconstitui dreptul prin neatacarea in termen legal a hotararii nr. 59/15.03.2006, ceea ce a determinat ca hotararea sa ramana definitiva.
Se mai arata ca, chiar daca s-ar accepta sustinerea potrivit careia s-ar fi adresat cu plangere impotriva hotararii comisiei locale, la Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, aceasta comisie avea obligatia de a solutiona plangerea in termen de 30 de zile si in alte 30 de zile era indreptatit reclamantul sa atace solutia la instanta, in cazul in care nu era multumit de modul de solutionare. Totodata, chiar si in situatia in care Comisia judeteana nu ar fi raspuns, reclamantul putea sa se indrepte cu plangere la Judecatoria B., in intervalul de 30 de zile de la data la care comisia era obligata sa solutioneze plangerea.
Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor a formulat intampinare, prin care a aratat ca persoane indreptatite la reconstituire sunt atat reclamantul ST, ca mostenitor dupa DA cat si parata HM, ca mostenitoare dupa SD, si pe cale de consecinta ar trebui modificat Titlul de proprietate nr. 32342/21.03.2002 emis in favoarea paratei HM, in sensul diminuarii suprafetei reconstituite pana la suprafata de 1,78 ha, iar in favoarea numitului ST, ar trebui emis titlu de proprietate pentru suprafata de 0,87, cat dovedeste cu extrase de carte funciara, in calitate de mostenitor dupa DA.
Prin Adresa nr.4048/08.09.2011, inregistrata la Institutia Prefectului sub nr.II D 10005/09.09.2011, Comisia locala a precizat ca numitul ST a formulat contestatia nr. 7715/24.10.2008, impotriva modului de solutionare a cererii nr.59/2005, depusa de sus-numit in baza Legii nr.247/2005. In conformitate cu art.5, lit. e din H.G.R nr.890/2005, comisiile locale, in speta data Comisia locala este cea care primeste si transmite comisiei judetene contestatiile formulate de persoanele interesate, iar in conformitate cu art.6, lit. d din acelasi act normativ comisia judeteana, in speta data Comisia Judeteana este cea care solutioneaza contestatiile formulate impotriva masurilor stabilite de comisiile locale.
Comisia locala a precizat in cuprinsul adresei inaintate, ca a comunicat raspunsul la contestatia depusa de petent, dar in considerarea articolelor sus-mentionate, comisiile locale nu au competenta legala sa se pronunte cu privire la contestatii, singura competenta in materie in conformitate cu art.6 lit. d din H.G.R nr.890/2005 este comisia judeteana, dar subliniem ca la Comisia Judeteana nu a fost inaintate o astfel de contestatie in vederea solutionarii.
Atat prin raspunsul la cererea nr.59/2005 depusa de numitul ST, cat si prin Adresa nr.7715/20.11.2008, inaintate de Comisia locala numitului ST, este precizat ca intreaga suprafata de teren solicitata este reconstituita in Titlul de proprietate nr.32342/21.03.2001 emis in favoarea numitei HM in calitate de mostenitoare dupa SD.
In consecinta Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor considera ca si numitul ST este indreptatit la terenurile inscrise in Titlul de proprietate nr. 32342/21.03.2002, intrucat parte din aceste terenuri provin de la proprietarul tabular DA, fata de care numitul ST are vocatie succesorala, si totodata sus-numitul a urmat procedura speciala de reconstituire a dreptului de proprietate reglementata de Legea nr. 18/1991.
In drept, s-au invocat prev. art. 115 si 116 din Codul de procedura civila, art.6 din H.G.R nr.890/2005, art.52 din Legea nr. 18/1991, modificata si completata de Legea nr.247/2005.
Analizand actele dosarului, prin prisma prevederilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanta constata ca exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, invocata de parata HM, nu este intemeiata, pentru considerentele ce se vor arata.
In conformitate cu prevederile art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, nulitatea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate poate fi invocata de primar, prefect, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor si de "alte persoane care justifica un interes legitim".
In cauza, reclamantul justifica un interes in promovarea actiunii in desfiintarea titlului de proprietate emis in favoarea paratei HM, deoarece a formulat in temeiul Legii 247/2005 o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au apartinut defunctei SA (verisoara primara cu mama sa, SA). Avand in vedere ca existenta titlului de proprietate a constituit impedimentul invocat de comisiile de fond funciar in justificarea refuzului reconstituirii dreptului de proprietate al reclamantului, este evident interesul acestuia in a solicita anularea acestui titlu, existenta interesului justificand si calitatea sa procesuala activa.
Prin urmare, se va respinge exceptia invocata de parata, ca neintemeiata, iar pe fondul cauzei, avand in vedere actele depuse la dosar, probatiunea administrata si sustinerile partilor, instanta retine in fapt urmatoarele :
Prin cererea inregistrata sub nr. 263/20.02.1991 la Primaria comunei, parata HM a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor situate pe raza localitatii SM, ce au apartinut unchiului sau, SD (f. 27). Comisia locala SM, in urma analizarii cererii depuse si a documentatiei anexate, a propus inscrierea paratei HM cu suprafata de 2,65 ha. pe anexa nr. 3, la pozitia 3 (f.39), anexa ce a fost validata de Comisia judeteana, care a emis ulterior Titlul de proprietate nr. 32342/21.03.2002 pe numele paratei, in calitate de mostenitoare a defunctului SD (f.5).
Nu exista nici un considerent pentru care sa poata fi primita teza invocata de reclamant potrivit careia parata nu este indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului litigios deoarece aceasta a facut dovada calitatii de mostenitoare in conditiile art. 13 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, republicata, prin acte de stare civila (f.28-34) din care reiese ca este nepoata de frate (SA) a defunctului SD, care a fost figurat, alaturi de sotia SA, cu teren de 3,03 ha. in Registrul agricol din anii 1956-1958 (f.37-38) si pe care l-au inscris ulterior in CAP, prin cererea din data de 5.02.1960 adresata "Gospodariei Agricole Colective - 8 Martie"(f.35).
Faptul ca dupa aparitia Legii nr. 247/2005, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, invocand calitatea de mostenitor dupa defuncta SA, nu este de natura sa conduca la anularea titlului de proprietate in discutie, de vreme ce acest act a fost emis in conditiile si cu procedura reglementata de art. 8-14 din Legea 18/1991, republicata, fiind incidente sub acest aspect dispozitiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, care confirma valabilitatea actelor de reconstituire emise cu respectarea dispozitiilor legale.
Sustinerea potrivit careia terenul de 2,65 ha. ar reveni reclamantului nu poate fi primita nici prin prisma faptului ca mama reclamantului, numita SA (decedata la data de 2.03.2000), in timpul vietii, nu a inteles sa uzeze de prevederile Legii fondului funciar, in termenul initial prevazut de Legea nr. 18/1991 si nici ulterior pana la data de 31 decembrie 1998, urmare a modificarilor aduse prin Legea nr. 218/1998, pentru a fi repusa in termenul de acceptare a succesiunii dupa defuncta SA (verisoara sa), in conditiile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
In speta, reclamantul nu se regaseste in ipoteza textului de lege indicat pentru a beneficia de repunerea in termen, deoarece mama sa, SA nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului ce i se cuvenea dupa defuncta SA (inauntrul termenului prevazut de art. 9 alin. 10 din Legea nr. 18/1991, sau cel mai tarziu pana la data decesului), astfel ca a inteles sa ramana straina de mostenirea acesteia si ca atare reclamantul nu poate solicita personal sa i se reconstituie un drept de proprietate asupra vreunei suprafete de teren dupa verisoara mamei, neavand calitatea de mostenitor dupa defuncta SA.
Este adevarat ca prevederile art. 33 si 37 din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate prin Legea 247/2005, acorda beneficiul repunerii in termenul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri agricole sau forestiere, insa aceasta posibilitate este limitata la anumite categorii de persoane, si anume acelea care au solicitat terenurile in termenul initial prevazut de Legea nr. 169/1997, dar nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate, cele ale caror titluri de proprietate au fost anulate in conditiile art. III din Legea nr. 169/1997, precum si acelea ale caror terenuri nu au fost atribuite in mod legal altor persoane.
In cauza pendinte, mama reclamantului a inteles sa ramana in pasivitate dupa intrarea in vigoare a Legii fondului funciar, astfel ca reclamantul nu poate invoca in favoarea sa cazul special de repunere in termen pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu, inscris in Titlul de proprietate nr. 32342/21.03.2002, care a fost emis in favoarea paratei HM cu respectarea dispozitiilor legale (neexistand nici un motiv de nulitate absoluta a acestuia), si drept urmare instanta, constatand ca plangerea formulata nu este intemeiata, o va respinge ca atare, in considerarea prevederilor art. 53 si urm. din Legea nr. 18/1991, art. III al. l din Legea l69/l997, modificata prin Legea 247/2005.