Fond funciar

Prin cererea inregistrata initiala la aceasta instanta sub nr. 420/204/2008 reclamantii A. M-V si A. O - R au chemat in judecata pe paratii Primaria C. si Ministerul de Finante, pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa fie obligati paratii sa le lase in deplina proprietate si posesie pentru terenul in suprafata de 862 mp situat in mun. C, trecut in proprietatea statului in mod abuziv, si sa se dispuna reconstituirea dreptului de proprietate, restituirea in natura sau acordarea de despagubiri pentru terenul de mai sus.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca sunt mostenitorii legali ai defunctilor R si E C, bunicul lor R. C. achizitionand in anul 1937 un teren avand o suprafata de 862 mp situat in orasul C., in vederea constructiei unei locuinte proprietate personala pe care ulterior a si edificat-o si in care au locuit pana la decesul lor, respectiv in anul 1969 si 1986.
Reclamantii au mai aratat ca dupa decesul bunicii lor, C. E., mama lor A.M.L. si sora ei P.V. ca singurele mostenitoare legale, au vandut in data de 16.06.1987 numai imobilul (locuinta) situat pe terenul in suprafata de 862 mp din orasul C, la pretul de 155.000 lei, in contractul de vanzare-cumparare inregistrat la fostul NSL Campina sub nr.1334-1335/26.06.1987 specificandu-se ca terenul aferent constructiei, in suprafata de 862 mp,  nu face obiectul vanzarii, trecand in proprietatea statului conf.art.30 din Legea 58/1974.
S-a mai aratat de catre reclamanti ca incepand din anul 2005, in timpul promulgarii Legii 247/2005, prin scrisoare recomandata s-au adresat Primariei mun. C. si institutiei Prefectului pentru a obtine reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 8962 mp intravilan, contestatiile lor facute la refuzurile acestor institutii nesoldandu-se cu nici un rezultat, ultima lor scrisoare, din 8.08.2007, adresata institutiei prefectului fiind ramasa fara nici un raspuns.
In drept, reclamantii au invocat art. 480 si 481 cod civil.
Prin intampinarea depusa la dosar Primaria mun. C a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive ca reprezentant al statului, acesta neputand fi reprezentat decat de Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice Prahova, si pe de alta parte intr-o astfel de actiune, calitate procesuala pasiva are numai Municipiul C. prin Primar avand in vedere prevederile Legii 215/2001.
De asemenea, parata a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii intrucat reclamantii trebuiau sa solicite imobilul conform legii 10/2001, aceasta reprezentand o lege speciala de reparatie, iar o actiune in revendicare formulata dupa aparitia acesteia este inadmisibila, avand in vedere prev.art.6 alin.2 din Legea 213/1998.
Prin raspunsul la intampinarea formulata de parata Primaria mun. C.  reclamantii au aratat ca Primaria mun. C. prin Ministerul Finantelor au fost citate la proces  si apreciaza ca au calitate procesuala pasiva, institutia Primarului mun. C. si Directia Finantelor Publice fiind organisme teritoriale care releva de organismele citate de instanta.
Reclamantii au mai aratat ca nu poate fi invocata exceptia inadmisibilitatii actiunii  in baza Legii 10/2001 intrucat actiunea lor intra sub incidenta Legii 18/1991 republicata, asa cum chiar Legea 10/2001 prevede la art.8 (1), la art.3 din Legea 18/1991 mentionandu-se ce se intelege prin detinatorii de terenuri, respectiv titularii dreptului de proprietate, ceea ce este cazul lor.
La termenul din 25.04.2008, reclamantii prin procurator au aratat ca inteleg in prezenta cauza sa se judece cu Municipiul C. prin Primar, sens in care a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Primariei mun. C., avand in vedere disp. Legii 215/2001 potrivit careia personalitate juridica are unitatea administrativ teritoriala prin primar, la acelasi termen instanta dispunand unirea cu fondul a exceptiei inadmisibilitatii actiunii intemeiata pe disp. Legii 10/2001, apreciind sustinerile paratei din intampinare ca aparari de fond.
In sedinta publica din 20.06.2008 la solicitarea paratului Municipiul C. s-a dispus introducerea in cauza, in calitate de intervenient, a numitului I. A. P. pe numele caruia s-a emis, pentru terenul in litigiu, adeverinta 8041/25.07.1999 si Decizia 515/19.07.1991 a Prefecturii jud. Prahova, pentru opozabilitatea hotararii.
Prin intampinarea depusa la dosar la data de 12.09.2008 intervenientul I. A. P. a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, intrucat fata de temeiul de drept invocat in cererea introductiva, respectiv art. 480 cod civil, actiunea reclamantilor trebuie calificata ca o actiune in revendicarea unui imobil teren si in consecinta calitate procesuala pasiva poate avea doar actualul posesor al imobilului revendicat.
In acest sens, intervenientul a aratat ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 6097/11.10.1991, anexat, a instrainat imobilul in litigiu catre doamna S.S.
La termenul din 10 oct. 2008 instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intervenientului I. A. P. si a dispus scoaterea acestuia din cauza si, fata de solicitarea reclamantilor, introducerea in cauza, in calitate de intervenienta a numitei S. S. cumparatoarea imobilului in litigiu.
Prin intampinarea depusa la doar la data de 4.11.2008, intervenienta S.S. a solicitat respingerea actiunii in principal  pe cale de exceptie, ca fiind inadmisibila, iar in subsidiar ca fiind neintemeiata, cu obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare, intervenienta a invocat inadmisibilitatea actiunii dedusa din principiul unanimitatii proprietarilor reclamanti intr-o actiune in revendicare, aratand ca autoarea reclamantilor a detinut numai cota de l/2 din terenul in litigiu in calitate de mostenitoare a parintilor sai C. R. si E., cealalta comostenitoare fiind sora acesteia, P. R. V. care insa nu figureaza ca reclamanta in litigiul de fata.
De asemenea, intervenienta a invocat inadmisibilitatea actiunii dedusa din prevederile Legii 10/2001, aratand ca potrivit precizarilor reclamantilor din raspunsul la intampinarea formulata de catre Primaria mun. C., actiunea cu care a fost investita instanta este intemeiata pe prevederile Legii 18/1991 si pe dispozitiile art. 480, 481 cod civil. Intrucat terenul revendicat prin cererea introductiva este un teren fara destinatie agricola care nu s-a aflat in patrimoniul unui CAP, teren aflat in intravilanul orasului C. si a carei reconstituire facea obiectul unei alte legi de reparatie, respectiv Legea 10/2001, orice cerere de restituire in natura sau prin masuri reparatorii in echivalent intra sub incidenta prevederilor acestei legi, ceea ce atrage inadmisibilitatea actiunii in revendicare dupa aparitia legii speciale.
Pe fondul cauzei, intervenienta a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata intrucat prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 6097/11.10.1991 de catre fostul NSL C. a facut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu, prin cumparare de la fam. I. care a dobandit constructia casa de locuit in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 2392/1987 incheiat cu vanzatoarele A. M. L. si P. R. V., coproprietare ale acestuia, urmare a mostenirii legale primite de pe urma autorilor lor C. R. si C. E.
La termenul din 7 nov. 2008 intervenienta a depus la dosar o completare a intampinarii, prin care a solicitat, ca pe cale de exceptie, sa se constate implinirea termenului prescriptiei achizitive de 10-20 de ani in ceea ce priveste terenul in suprafata de 862 mp situat in C., cu consecinta respingerii actiunii in revendicare.
Prin sentinta civila nr. 196/16.01.2009 Judecatoria Campina a solutionat cererea prin respingerea acesteia.
Impotriva acesteia s-a formulat apel si prin decizia nr. 492/24.06.2009 Tribunalului Prahova s-a desfiintat in parte sentinta si cauza a fost trimisa spre rejudecare la instanta de fond pentru a se pronunta asupra capatului de cerere privind acordarea de despagubiri, mentinandu-se restul dispozitiilor.
Si impotriva acestei hotarari s-a formulat recurs si prin decizia nr. 759/21.10.2009 Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul si a modificat in parte decizia nr. 492/24.06.2009, in sensul ca a desfiintat in totalitate  sentinta atacata si cauza a fost trimisa spre rejudecare Judecatoriei Campina.
Astfel cauza a fost din nou inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 6412/204/2009 la data de 10.11.2009 si la solicitare partilor s-au incuviintat probe cu inscrisuri si expertiza topografica.
In urma analizarii actelor dosarului instanta a retinut referitor la exceptia inadmisibilitatii actiunii dedusa din prevederile Legii nr. 10/2001, ca are in vedere in primul rand faptul ca reclamantii si-au intemeiat actiunea pe disp. art. 480 cod civ. si pe disp. Legii fondului funciar, motivat de faptul ca prin art. 30 din Legea nr. 58/1974  a avut loc o preluare abuziva a terenului, astfel ca sunt indreptatiti la despagubiri.
De asemenea se au in vedere disp. art. 8 din Legea nr. 10/2001 prin care au fost excluse de la incidenta acestei legii terenurile al caror regim juridic este reglementat  de Legea nr. 18/1991.
Fata de acestea considerente instanta a respins aceasta exceptie.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intervenientei S. S. instanta a admis-o pentru urmatoarele considerente:
Prin actiunea formulata reclamantii au revendicat terenul in suprafata de 862 mp situat in mun. C., si au solicitat sa se dispuna reconstituirea dreptului de proprietate, restituirea in natura sau acordarea de despagubiri pentru acesta.
In sedinta publica din data de 03.12.2010 reclamantii au precizat ca inteleg sa solicite numai acordarea de despagubiri pentru terenul in cauza, potrivit raportului de expertiza.
Intrucat intervenienta a fost introdusa in cauza prin incheierea de sedinta din data de 10.10.2008 ca urmare a faptului ca prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 6071/11.10.1991 a devenit proprietara terenului revendicat, iar despagubirile solicitate de reclamantii nu o vizeaza pe aceasta, calitatea procesuala pasiva a intervenientei nu se mai justifica.
De altfel reclamantii au fost de acord cu admiterea acestei exceptii, tocmai urmare a precizarii actiunii pe care au facut-o.
Pe fondul cauzei s-au retinut urmatoarele:
Terenul ce face obiectul prezentei cererii a apartinut autorilor reclamantilor, potrivit actului de vanzare-cumparare din 17.07.1937, aspect necontestat de parti, ca si calitatea reclamantilor de mostenitori ai numitilor R. C. si E. C.
Desi reclamantii au depus la dosar o declaratie de renuntare la succesiune de catre reclamanta A.O.R. la succesiunea parintilor - A. E. V. si A. M. L., instanta nu o poate lua in considerare nefiind facuta in termenul legal (art. 700 cod civ.)  pentru a produce efecte.
Asa cum s-a retinut si initial mostenitoarele defunctilor R. C. si E. C., A. M.L.  si P. V., in calitate de fiice, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2392/16.06.1987 de fostul NSL C. au vandut numitului I. Al. P. locuinta situata in C., locuinta aflata pe un teren aferent de 862 mp care nu a facut obiectul vanzarii, trecand in proprietatea statului conform art. 30 din Legea 58/1974.
Prin decizia nr. 215/26.09.1987 Biroul Executiv al Consiliului Popular al orasului C., urmare a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2392/16.06.1987, a stabilit  cu titlu de despagubiri pentru teren, suma de 1293 lei platita fostilor proprietari A.M. L. si P.V.
Tot prin aceasta decizie s-a atribuit cumparatorului I. Al. P. suprafata de 100 m.p. in folosinta pe durata constructiei, iar suprafata de 762 mp, a fost inchiriata tot acestuia.
Astfel ca intregul teren a fost folosit de catre cumparatorul locuintei I. Al. P., fara ca vanzatoarele sa mai fi emis vreo pretentie asupra terenului si fara sa fi exercitat asupra acestuia vreun atribut al dreptului de proprietate.
De altfel se retine si faptul ca reclamantii, prin cererea introductiva, au mentionat ca terenul aferent constructiei instrainate nu a facut obiectul vanzarii si incepand cu anul 2005 au incercat obtinerea reconstituirii dreptului de proprietate.
Asa fiind de la momentul vanzarii de catre A. M. L. si P. V. si pana in anul 2005, nici acestea si nici reclamantii nu au manifestat vreun interes pentru terenul in cauza.
Abia in temeiul Legii nr. 247/2005 reclamantii au formulat cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, potrivit inscrisurilor de la filele 27-31.
Insa, anterior acestor demersuri ale reclamantilor, I. Al. P. a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate si prin decizia Prefecturii judetului Prahova nr. 515/19.07.1991 i s-a stabilit  acest drept pentru suprafata totala de 862 mp situata in C., fiind mentionat in anexa 1 si 6 din decizie,  in temeiul Legii nr.18/1991, fiindu-i eliberata si adeverinta nr. 8041/25.07.1999 de catre Comisia Oraseneasca C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenului.
S-a constatat astfel ca in mod legal a fost constituit dreptul de proprietate asupra terenului in favoarea lui I. Al. P., ca persoana indreptatita in baza art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, potrivit caruia terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor, dobanditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, in conditiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, care sunt proprietari ai constructiilor.
In acest sens, in practica judiciara (d.c. nr. 1448/1996 CSJ) s-a decis ca, avand in vedere spiritul legii, precum si continutul dispozitiilor art. 35 alin. 4 din Legea nr. 18/1991, prin care se arata ca dispozitiile art. 22 raman aplicabile, se impune concluzia ca dobanditorul unei constructii trebuie sa primeasca in proprietate ceea ce a detinut ca teren aferent casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si daca este cazul, curtea si gradina din jurul acestora, adica tot ce s-a avut in vedere de partile conventiei de instrainare si ca urmare a acesteia, ce a detinut in fapt dobanditorul.
In cauza, fata de cele anterior mentionate, rezulta fara dubiu ca intreg terenul de 862 mp, a fost folosit de cumparator, astfel ca intentia partilor la momentul conventiei a vizat cu certitudine intreaga suprafata.
S-a retinut de CSJ prin dec. 754/1998 ca prin Legea nr. 18/1991 s-a urmarit sa se normalizeze o serie de situatii, printre care si aceea a detinatorilor de terenuri trecute in proprietatea statului ca urmare a instrainarii locuintelor aflate pe ele. Daca s-ar fi urmarit acordarea dreptului de proprietate asupra unor suprafete de tren restranse la anumite limite, legiuitorul ar fi reglementat regimul juridic aplicabil restului terenului, respectiv daca ramane in proprietate statului si detinatorul il poate cumpara sau primi in folosinta, ori daca se restituie vanzatorului. In lipsa acestor prevederi se impune concluzia ca intinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent unei constructii, dobandita prin cumparare sau sub imperiul Legii nr. 58/1974, poate fi determinata prin deducerea intentie partilor din conventie si din ansamblul probelor administrate. Or, atat din conventia partilor, cat si din analiza celorlalte probe rezulta, asa cum s-a retinut si mai sus, ca vanzatoarele imobilului au instrainat atat imobilul, cat si terenul aferent, nerezervandu-si nici un drept asupra terenului.
Rezulta astfel ca in mod legal a fost constituit dreptul de proprietate in persoana cumparatorului I. P., care ulterior prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 6097/11.10.1991 la fostul NSL C., impreuna cu sotia, au vandut intervenientei S. S. terenul in suprafata de 862 mp situat in intravilanul orasului C., impreuna cu locuinta aflata pe acesta.
 Fata de aceasta situatie actiunea in revendicare formulata de reclamantii s-a apreciat de instanta ca fiind neintemeiata, dar si cererea de acordare a despagubirilor, reprezentand contravaloarea terenului revendicat.
Desi reclamantii si-au precizat actiunea solicitand numai obligarea paratilor la plata contravalorii terenului pe care l-au revendicat initial, aceasta cerere alternativa (ori restituire teren ori despagubire prin plata contravalorii acestuia) decurge din pretinsul drept de proprietate asupra acestuia, astfel ca solutia nu poate fi decat aceiasi.
In conditiile in care reclamantii nu au facut dovada ca sunt persoane indreptatite la reconstituirea terenului, carora le sunt aplicabile disp. art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, nu li se poate admite cererea de acordare a contravalorii terenului, teren asupra caruia s-a constituit in mod legal dreptul de proprietate in favoarea unei alte persoane.
Asa cum s-a mentionat mai sus, reclamantii cunoscand regimul juridic aplicabil terenului in cauza, au formulat  cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, dar ulterior cererii formulate de catre cumparatorul locuintei si nici nu s-a solicitat anularea actelor emise acestuia din urma.
Se mai are in vedere si decizia nr. 5/1993 a Curtii Constitutionale potrivit careia " sub imperiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, in cazul instrainarii constructiilor, cel care instraina stia ca pierde  si dreptul de proprietate asupra terenului, primind si o despagubire"  (ca si in prezenta cauza) si ca "actul era incheiat in cunostinta de cauza", iar "Decretul Lege  nr. 42/1990 si Legea nr. 18/1991 nu au facut altceva decat sa inlature situatia nefireasca ca proprietarul locuintei, care de cele mai multe ori o achizitiona si in vederea terenului, platind in cazul vanzarii-cumpararii si un pret ce reflecta, de regula, existenta terenului, sa fie doar titularul unui drept real de folosinta, si au transformat acest drept in drept de proprietate"
In practica judiciara (ICCJ dec. nr. 604/2004) s-a stabilit si ca fostul proprietar al terenului trecut in proprietatea statului in momentul vanzarii locuintei, conform art. 30 din legea nr. 58/1974, nu are dreptul la masuri reparatorii in temeiul Legii nr.10/2001, regimul juridic al bunului fiind reglementat prin art. 36 al Legii nr. 18/1991, in beneficiul cumparatorului locuintei, iar nu in beneficul vanzatorului.
De altfel instanta a avut in vedere si faptul ca reclamantii au pretins o preluare abuziva a terenului si totusi nu insista in solutionarea cererii de revendicare, astfel ca interesul acestora consta in obtinerea unei sume de bani si nicidecum reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului in cauza.
Insa Legea nr.18/1991 este o lege precumpanitor reparatorie prin constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, iar nu prin acordarea de despagubiri banesti, reprezentate de contravaloarea acestora.
Raportat la cele analizate si retinandu-se ca reclamantii nu au facut dovada ca sunt indreptatiti la restituirea in natura a terenului de 862 mp, nu li s-a admis nici cererea privind acordarea de despagubiri reprezentand contravaloarea acestui teren, astfel ca cererea formulata a fost respinsa ca neintemeiata.