Fond funciar

JUDECATORIACAMPINA
DREPT CIVIL- FOND FUNCIAR
Sentinta civila nr.
930 din 23/03/2011
     
     
     Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr.796/204/2010, reclamantii O. N. si O. S. au chemat in judecata civila pe paratii C.L. M., C. J.P., P.Jud. P., B. E. si I. P., pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna anularea Ordinului Prefectului nr.250 din 11.04.2006 si obligarea paratei C.L. M. sa intocmeasca documentatia si sa o inainteze C. J. P. in vederea  eliberarii titlului de proprietate pe numele reclamantilor in temeiul art.36 din Legea 18/1991 si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
     In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca la data de 11.04.2006 a fost emis Ordinul nr.250/2006, dar acesta a fost emis nelegal intrucat paratii B.E. si I.P. nu sunt proprietarii constructiilor edificate pe terenul de 1.000 mp situat in com.M., sat C. nr.253 si nu au folosinta asupra terenului, conform sentintei civile nr.3372/1999 pronuntata de Jud. C.
     Reclamantii au mai precizat ca potrivit sentintei civile nr.3372/1999 ei sunt proprietarii de drept a terenului si constructiilor edificate pe acesta si paratii nu erau indreptatiti la obtinerea unui astfel de act intrucat acestia nu mai detineau in proprietate imobilul constructie.
     In drept, reclamantii si-au intemeiat actiunea pe disp.art.23, 36 din Legea 18/1991, art.III din Legea 169/1997.
     In dovedirea actiunii reclamantii au solicitat proba cu  inscrisuri, interogatoriu, martori si expertiza.
     Parata C. L. M. a depus in copie la dosar Decizia nr.390/20.02.1979 (f.8), Decizia nr.15/2.03.1979 (f.9), tabelul nominal (f.10).
     Prin intampinarea depusa la dosar, parata C. L. M. a invocat exceptia necompetetei materiale a Jud. C. fata de obiectul cererii ce consta in anularea unui act administrativ, iar legiuitorul a prevazut o procedura prevazuta de Legea 554/2004.
     Parata a invocat exceptia tardivitatii formularii actiunii intrucat reclamantii au luat cunostinta de existenta acestui ordin in cursul anului 2008 in cadrul dosarului nr.1197/204/2008 solutionat de Jud. C.
     Pe fondul cauzei parata a aratat ca Ordinul nr.250/2006 a fost emis cu respectarea dispozitiilor legale.
     In drept, parata si-a intemeiat cererea pe disp.art.115-118 din codul de procedura civila.
     In dovedirea sustinerilor sale, parata a depus in copie la dosar Decizia nr.15/02.03.1979 (f.21), Decizia nr.390/1979 (f.22) si a solicitat probe cu inscrisuri, interogatoriul reclamantilor.
     Comisia Judeteana Prahova a inaintat documentatia ce a stat la baza emiterii Ordinului nr.250/2006, respectiv Ordinul nr.250/2006 si tabelul nominal (f.30-31), memoriul justificativ nr.2204/30.03.2006 (f.32), Decizia nr.13/2010 pronuntata de Tribunalul Prahova (f.35).
     Paratii I. P. si B. E. au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii ca netemeinica si au aratat ca au cumparat, conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.4111/1978, o locuinta situata in com.M., iar terenul a trecut in proprietatea statului, iar prin sentinta civila nr.1285/1987 pronuntata  de J.C. s-au partajat bunurile realizate in timpul casatoriei, fara ca terenul in litigiu sa faca parte din masa bunurilor comune.
     Reclamantii au mai aratat ca abia in anul2006 parata B. E. a devenit proprietara terenului in suprafata de 1.000 mp, in indiviziune cu I. P. si in mod corect a fost emis titlul de proprietate nr.474/2006 conform art.36 alin.3 din Legea 18/1991.
     In drept, paratii si-au intemeiat cererea pe disp.art.115 din codul de procedura civila si Legea 18/1991.
     In dovedirea sustinerilor lor, paratii au solicitat probe cu interogatoriul reclamantilor, inscrisuri si martori.
     A fost atasat dosarul nr.1197/204/2008 al Jud. C.
     La dosar a fost inaintata de P. com.M. adresa nr.1158 din 15.03.2011 din care rezulta ca paratii nu au fost membrii CAP (f.142).
     La cererea reclamantilor a fost audiata martora P. E. (f.135), iar la cererea paratilor a fost audiat martorul R. V. (f.136).
     Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta constata in fapt urmatoarele:
     In ceea ce priveste exceptia tardivitatii formularii actiunii invocata de parata C. L. M. instanta retine ca reclamantii si-au precizat actiunea in sensul ca solicita sa se constate nulitatea absoluta a ordinului nr. 250/2006 (f.76) si nu se prevede u  termen pentru formularea unei astfel de actiuni, nulitatea absoluta poate fi invocata oricand. 
     In sedinta publica din 26.05.2010 instanta a respins exceptia de necompetenta materiala invocata de parata C.L. M.
     Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.4111/1978 paratii B.E. si I. P. au dobandit in proprietate casa de locuit situata in com.M., iar terenul aferent a trecut in proprietatea statului conform art.30 din Legea 58/1974.
     Conform deciziei nr.390 din 20.02.1979 a fostului C. P.al jud.P. terenul in suprafata de 250 mp situat in com.M. sat C., a trecut in proprietatea statului, dobanditorii constructiei fiind paratii (f.34), iar prin decizia nr.15/02.03.1979 s-a atribuit paratilor I.P.si I.E., in folosinta pe durata existentei constructiei, terenul proprietate de stat, in suprafata de 250 mp aferent constructiei, in schimbul unei taxe anuale prevazuta de art.49 din Legea 4/1973 (f.33).
     Conform memoriului justificativ nr.2204/30.03.2006, C.L.M. a propus constituirea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 1.000 mp in favoarea paratilor (f.32) iar prin Ordinul nr.250/2006 s-a dispus trecerea in proprietatea actualilor proprietari ai locuintelor a terenurilor preluate in baza art.36 din Legea 58/1974 (f.30).
     Prin decizia civila nr.13 din 12.01.2010 pronuntata de T.P. a fost modificata in parte sentinta civila nr.2280/2009 a J. C. si a fost respinsa ca neintemeiata actiunea precizata si completata privind constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate nr.474/2006.
     Potrivit art.36 alin.3 din Legea 18/1991, sunt indreptatiti dea formula cerere de atribuire in proprietate a terenurilor intravilane, acele persoane care au in folosinta pe durata existentei constructiei astfel de terenuri ca efect al preluarii acestora conform art.30 din Legea 58/1974 si Legea 18/1991 prevede ca sunt indreptatiti actualii proprietari ai locuintelor.
     Totodata, instanta retine ca pentru constituirea dreptului de proprietate este necesara indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii, respectiv existenta unui contract de vanzare-cumparare a unei locuinte, existenta unui act de atribuire a terenului in folosinta si constructia sa existe la data intrarii in vigoare a Legii 189/1991.
     Dispozitiile art.36 alin.6 din Legea 18/1991 stabilesc ca atribuirea terenurilor se realizeaza prin ordin al Prefectului la propunerea primariilor, facuta pe baza verificarii situatiei juridice a terenurilor.
     Prin decizia nr.13 din 12.01.2010 pronuntata de T. P., au fost admise recursurile declarate de B.E. si I. P. si modificata in parte sentinta nr.2280/2009 a J.C., in sensul ca respinge actiunea precizata si completata privind constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate nr.474/2006 ca neintemeiata.
     In considerentele acestei decizii s-a retinut ca la emiterea titlului de proprietate au fost avute in vedere disp.art.36 pct.3 din Legea 18/1991, iar recurentii avand un drept de folosinta cu privire la teren si atribuirea terenurilor detinute in folosinta are loc in temeiul art.36 alin.3 din Legea 18/1991 si potrivit pct.6 se va face prin ordinul Prefectului la propunerea primariilor in baza verificarii situatiei juridice a terenurilor.
     Potrivit art.36 alin.6 din Legea 18/1991, modificata si completata prin Legea 247/2005, atribuirea in proprietate a terenurilor prevazute de alin.2-5 se face prin decizia prefecturii la propunerea primariilor facuta pe baza verificarii situatiei juridice a terenurilor.
     Aceasta propunere a primariei apare ca fiind un act conditie, in absenta caruia prefectul nu poate emite ordinul de atribuire in proprietate a terenului.
     In acest sens, s-a pronuntat si fosta Curte Suprema de Justitie prin decizia nr.664/1.04.1996.
     Dispozitiile alin. 6 ale art.36 din Legea 18/1991 a constituit o procedura speciala de solicitare si emitere a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate in posesia statului, potrivit careia dupa verificarea situatiei juridice a terenului, propune emiterea ordinului de punere in posesie.
     In practica judiciara, in acelasi sens s-a pronuntat decizia nr.88 din 6.02.1995 a Curtii Supreme de Justitie.
     In ceea ce priveste intinderea suprafetei de teren ce poate forma obiectul constituirii dreptului de proprietate asupra terenului aferent constructiei cumparata sub imperiul Legii 58/1974, prin decizia nr.1/1997 a Curtii Supreme de Justitie, cu majoritate de voturi s-a statuat ca,  in lipsa unor prevederi, atat spiritul Legii 18/1991 cat si dispozitiile art.36 alin.4 din aceeasi lege de trimitere la art.22, prin care este extinsa recunoasterea dreptului de proprietate si asupra altor suprafete decat cele aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, impun concluzia ca intinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent unei constructii, dobandite prin cumparare sau sub imperiul Legii 58/1974, poate fi determinata prin deducerea intentiei partilor din conventie si din ansamblul probelor administrate.
     In acest sens, instanta retine declaratia martorului audiat la cererea paratilor, R.V. care a aratat ca in anul 1960 tatal sau a vandut terenul in litigiu catre B. C. teren in suprafata de 1.000 mp si casa aflata pe teren si terenul a fost luat de CAP inca din timpul cat era stapanit de tatal sau.
     Martorul a precizat ca in anul 1960 se putea vinde doar 250 mp, dar tatal sau a vrut sa vanda tot terenul deoarece era imprejmuit si a fost folosit la fel cum era in timpul tatalui sau (f.136).
     In consecinta, rezulta ca intentia comuna a partilor din actul de instrainare a fost sa transmita dobanditorilor intreaga suprafata detinuta de teren aferent casei de locuit, precum si curtea si gradina din jurul acestora, astfel ca dobanditorii terenului sunt indreptatiti la constituirea dreptului de proprietate asupra intregii suprafete de teren conform vointei comune a partilor, justificat pe considerente de echitate dar si pe principiul vointei interne, prevazute de art.977 din codul civil.
     In acelasi sens au fost pronuntate deciziile nr.1448/12.09.1996 si 754 din  25.03.1998 ale Curtii Supreme de Justitie.
     In dosarul nr.1197/204/2008 C.J.P. a formulat recurs impotriva sentintei civile nr.2280/2009 a J.C., invocand ca instanta de fond in mod gresit a retinut ca Prefectul a emis ordinul si a fost emis titlul de proprietate privind constituirea dreptului de proprietate, fara ca paratii sa fi formulat cerere pentru stabilirea dreptului de proprietate in suprafata de 1.000 mp, mentionand ca potrivit legilor fondului funciar Prefectul emite ordin in temeiul propunerii Primariei localitatii, pe baza verificarii situatiei juridice a terenului.
     Prin decizia civila nr.13 din 12.01.2010 pronuntata de T.P. a fost admis recursul declarat de C.J.P. i s-a retinut ca atribuirea terenurilor detinute in folosinta are loc in temeiul art.36 pct.3 din Legea 18/1991, iar potrivit pct.6 se va face prin Ordinul Prefectului la propunerea primariilor, facuta pe baza verificarii situatiei juridice a terenurilor.
      Natura juridica a acestei propuneri a primariilor este aceea a unui act administrativ conditie.
     Din adresa nr.2204 din 30.03.2006 emisa de P. com.M. rezulta propunerea acestei primarii pentru constituirea dreptului de proprietate in favoarea paratilor, pentru suprafata de 1.000 mp, care nu a fost solicitata si nici nu a fost reconstituita fostilor proprietari (f.32).
     Astfel, disp.art.36 alin.6 din Legea 18/1991, modificata si completata prin Legea 247/2005, prevad ca atribuirea in proprietate a terenurilor prevazute la alin.2-5 ale art.36 se va face, prin ordinul prefectului la propunerea primariilor facuta pe baza verificarii situatiei juridice a terenurilor.
     In ceea ce priveste cazul de constituire prevazut de art.36 alin.3 din Legea 18/1991 republicata, in sensul daca dreptul de proprietate se naste in baza legii sau este necesar ca beneficiarul normei legale sa formuleze o cerere, in practica judiciara s-a remarcat doua opinii, respectiv atribuirea in proprietate a terenului la care se refera art.36 alin.3 din lege nu este conditionata de formularea unei astfel de cereri, opinie ce este intemeiata in drept pe coroborarea disp.art.36 alin.3 si 4 cu cele ale art.23 din Legea 18/1991 care prevede ca terenurile  sunt si raman  in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor.
     In acest sens poate fi mentionata decizia civila nr.76/R/26.01.2008 a Tribunalului Cluj.
     In cea de-a doua opinie, dispozitiile art.36 alin 3 din Legea 18/1991 republicata, reprezinta un beneficiu constitutiv de drept real in patrimoniul proprietarilor constructiilor, conditionat insa de formularea unei cereri potrivit Legii 18/1991, fiind retinuta decizia civila nr.1217/2004 a Curtii de Apel Bucuresti.
     In cadrul acestei opinii s-a apreciat ca nu exista o limita in timp pentru a formula o astfel de cerere.
     Fata de cele aratate mai sus, instanta retine din considerentele deciziei civile nr.13 din 12.01.2010 a T. P. ca a fost dmis recursul declarat de C.J.P. pe aspectul neformularii unei astfel de cereri de catre parati (f.35).
     Prin actiunea formulata reclamantii au aratat ca din analiza sentintei civile nr.3372/1999 pronuntata de J. C. prin care s-a  luat act de tranzactia incheiata intre parti, rezulta ca reclamantii sunt proprietarii de drept ai terenurilor si constructiilor edificate pe teren.
     Din motivarea deciziei nr.13 din 12.01.2010 pronuntata de T. P., hotarare irevocabila, rezulta cu privire la tranzactia intervenita intre parti ca aceasta nu cuprinde locatia imobilelor, doar se precizeaza ca sunt situate in intravilanul satului C. nr.253 (f.38).
     In ceea ce priveste indeplinirea cumulativa a cerintelor pentru constituirea dreptului de proprietate, instanta retine ca paratii indeplinesc aceste conditii, in sensul ca au dobandit  o locuinta printr-un contract de vanzare-cumparare, respectiv contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.4111/1978 (f.63 dosar atasat), existenta unui act de atribuire a terenului prin care s-a constituit un drept de folosinta, act ce trebuie sa provina de la autoritatile publice locale, respectiv decizia nr.15 din 02.03.1979 (f.33) precum si faptul ca aceasta constructie sa existe la data intrarii in vigoare a Legii 18/1991.
     Avand in vedere probele administrate in cauza, instnata urmeaza sa respinga actiunea reclamantilor ca neintemeiata.
     Instanta urmeaza a lua act de declaratia paratilor ca nu solicita cheltuieli de judecata.
     

   

1