Civil - Fond funciar - Cerere de interventie respinsa

Prin Sentinta civila nr. 658/10.06.2013 pronuntata de Judecatoria C-lung. Mold. s-a dispus respingerea plangerii avand ca obiect "fond funciar", formulata de M.D., jud. Suceava, in contradictoriu cu Comisia Judeteana SV pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, Comisia Locala de Fond Funciar Vama si Directia Silvica SV, ca nefondata.
S-a constatat ca prin incheierea din 28 mai 2012 s-a respins incuviintarea in principiu a cererilor de interventie in interes propriu formulate de I.N. (in prezent decedat, mostenitori fiind I.G.O si I.D.D) si I.GL, , I.M, si N.G.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca procedura privind reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul legilor fondului funciar, chiar si dupa aparitia Legii 247/2005, este o procedura in trepte care presupune intai o cerere adresata in termenul legal Primariei localitatii pe raza teritoriala a careia se afla terenul, dupa care cererea impreuna cu documentatia se depune la comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, iar conform art. 53 din Legea 18/1991 cu modificarile si completarile ulterioare, impotriva hotararii comisiei judetene se poate face plangere la judecatorie in termen de 30 de zile de la comunicare.
In cauza instanta a fost investita cu o plangere impotriva Hotararii nr. 541/21.07.2010 a Comisiei Judetene Suceava prin care s-a respins contestatia formulata doar de catre reclamanta M.D., prin urmare, cat timp intervenientii nu au urmat intreaga procedura prealabila administrativ-jurisdictionala reglementata de legile de fond funciar, nu pot solicita direct in instanta reconstituirea dreptului de proprietate si implicit anularea Hotararii nr. 541/2010 a Comisiei Judetene Suceava.
Acesta a fost motivul pentru care instanta a respins incuviintarea in principiu a cererilor de interventie in interes propriu formulate de I.N. (in prezent decedat, mostenitori fiind I.G.O. si I.D.D.); I.GL, I.Mi si N.G. - prin mandatar I.Mi, prin incheierea din 28 mai 2012.
Referitor la plangerea formulata de numita M.D., aceasta a solicitat anularea Hotararii nr. _/21 iulie 2010 emisa de Comisia judeteana Suceava si reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 7,4115 hectare teren cu vegetatie forestiera, situat in com. Vama, in trupul de obste de la locul numit "Miclausa C. Brazilor", in calitate de mostenitoare dupa I. N. si P.
Referitor la sustinerile petentei M.D., instanta retine ca desi aceasta in plangerea formulata a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate dupa defunctii I. N. si P., in motivare si pe parcursul solutionarii dosarului, aceasta a sustinut ca desi dosarul s-a facut pe numele lui I.Ni, terenul in cauza a apartinut de fapt lui I.P a fiind primit ca mostenire de la parintii ei si ca de la aceasta a fost trecuta in mod abuziv padurea la stat, invocand in dovedirea dreptului sau de proprietate, extrasul eliberat de Directia Judeteana Suceava a Arhivelor Nationale.
Cu privire la aceste aspecte, instanta retine pe de o parte ca potrivit adresei emisa de Primaria Vama, numita I.P. a decedat la data de 07.05.1919.
De asemenea, potrivit actelor de stare civila si a arborelui genealogic existente la dosar, I.Pa si I.Ni au avut doi copii, I.D. si I.N., casatorit cu I.A. care la randul lor au avut mai multi copii, acesta din urma fiind bunicul patern, respectiv autorul petentei M.D. (fiica lui I.E.), care insa a decedat in anul 1942.
Prin urmare, I.Pa dupa care petenta M.D. solicita reconstituirea dreptului de proprietate, fiind decedata in anul 1919, aceasta nu poate avea calitatea de autor deposedat, in intelesul legii, art. 3 alin. 5 din Legea nr.1/2000 cu modificarile si completarile ulterioare, stabilind ca prin proprietar deposedat, se intelege persoana titulara a dreptului de proprietate in momentul deposedarii, strabunica petentei fiind decedata cu mult inainte si chiar bunicul acesteia era deja decedat in anul 1942, anterior deposedarii.
Pe de alta parte, instanta retine ca potrivit extrasului eliberat de Directia Judeteana Suceava a Arhivelor Nationale, de care se prevaleaza petenta, rezulta ca in tabloul Obstei de padure Vama din anul 1928 intocmit de Judecatoria Mixta Vama, la trupul de padure Miclausa C. Brazilor, figureaza P. N. I. cu ½ din 14 ha 8230 mp.
Raportat la mentiunile din decizia de casare, in cauza s-a dispus efectuarea unei expertize topo, avand ca obiective identificarea si masurarea vechiului amplasament al suprafetei de teren solicitate; stabilirea categoriei de folosinta a acestuia anterior deposedarii si in momentul actual si daca aceasta suprafata de teren face parte din suprafata de ½ din 14 ha 8230 mp la nr. crt. 9 din trupul de padure Miclausa Brazilor, inscrisa in extrasul din tabloul Obstii de padure Vama si daca vechiul amplasament este liber sau a fost atribuit altor persoane.
Potrivit raportului de expertiza, a rezultat faptul ca la nivelul anilor 1928-1929 cetateni ai comunei Vama detineau in comun suprafete de "padure" in diverse amplasamente, suprafete constituite in "Obstea de padure a locuitorilor comunei Vama". Aceste suprafete erau conduse dupa un amenajament silvic specific, fiind puse la dispozitie o harta silvica, continand suprafata de teren ce facea parte din acea obste de padure, cat si un document intocmit in anul 1926 prin care se consemneaza un proces-verbal incheiat de catre un expert silvic si un expert agricol, in urma hotararii Judecatoriei Campulung Moldovenesc din 28.09.1926 la nr. _.. din care se desprinde ca in baza acestei hotarari, expertii au intocmit o lucrare de evaluare si de partaj in vederea iesirii din indiviziunii a membrilor Composesoratului de padure Vama.
S-a aratat in cadrul expertizei, ca partea ce i se cuvine fiecarui membru al obstei de padure, in conformitate cu drepturile/suprafetele cu care erau inscrisi in tabloul membrilor, sens in care suprafata obstei a fost lotizata in parcela cu valoare unitara, in scopul repartizarii echitabile catre membrii, in aceasta lucrare fiind inscrisa si I. N. P., careia ii revine jumatate din suprafata de 14 ha si 8230 mp amplasata la Miclausa - Coasta Brazilor localizata in parcelele 11,12, 13 amplasate in Paraul Pusca, adica u.a. 32 si parcela nr. 24 amplasata in Miclausa, adica in u.a. 35. 
Expertul a mentionat ca din compararea hartilor silvice ale obstii de padure Vama si a Ocolului Silvic Vama (proprietatea statului) la nivelul anului 1990 - 1991 (inaintea retrocedarilor) rezulta ca la acea data numai o parte din terenurile fostei obsti se aflau in proprietatea statului, restul suprafetelor constituind terenuri agricole, probabil pasuni si fanete in posesia persoanelor fizice, cetateni localnici. Aceasta situatie este explicabila prin prisma faptului ca o parte din terenurile din fosta obste au fost despadurite pentru a fi transformate in pasuni pentru animale.
Expertul a mai aratat faptul ca situatia prezentata mai sus este valabila la nivelul anilor 1926-1929 si ca hotararea de iesire din indiviziune nu a fost finalizata si pusa in aplicare prin documente de proprietate si inscrieri de carte funciara, acesta fiind motivul pentru care revendicarile facute dupa anul 1989 de membrii ai obstii, sunt facute de cetateni in calitate de proprietari deplin, individuali si nu de ,,Obstea de padure a locuitorilor comunei Vama", care nici nu s-a mai reconstituit.
Referitor la fosta parcela silvica de obste nr. 32 din Paraul Pasca in care ar trebui sa fie amplasata cea mai mare parte din suprafetele atribuite prin actul de partaj din anul 1926 - 1929 lui I. P., aceasta este numai partial inclusa in fondul forestier de stat, restul este teren agricol in posesia diversilor cetateni.
La fel, in amplasamentul Miclausa din fosta parcela silvica de obste 35, la nivelul anului 1990-1991 nu se afla in proprietatea statului nici o suprafata, rezultand ca suprafata in cauza s-a aflat inainte de 1990-1991 in posesia unor persoane fizice sub forma de teren agricol, probabil pasune sau faneata.
Expertul a aratat ca aceasta analiza conduce la concluzia ca din suprafetele ce faceau parte din fosta Obste de padure Vama la nivelul anului 1926-1929, o parte au ramas in posesia fostilor proprietari si numai o parte au ajuns in proprietatea statului, fara sa existe informatii concrete privind suprafetele in cauza.
Asupra suprafetei de 4600 mp din amplasamentul Miclausa, fosta u.a. 35, opinia expertului este ca aceasta nu se afla in proprietatea statului la nivelul anilor 1990 - 1991 si ca urmare, nu poate face obiectul revendicarii.
In final, expertul a concluzionat ca suprafata de 4600 mp a intrat in posesia fostilor proprietari dupa divizarea obstii ca teren agricol si nu a fost expropriata de stat. De asemenea, nu se poate stabili categoria de folosinta a restului terenului revendicat in baza informatiilor din dosarul cauzei sau celor obtinute pe parcursul efectuarii expertizei si nici nu s-a putut determina daca si cat din aceasta a facut obiectul nationalizarii in anul 1948, respectiv cat din acest teren se afla in posesia statului in anii 1990-1991.
Potrivit art. 6 din Legea 1/2000 la stabilirea prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si forestiere se va verifica in mod riguros existenta actelor doveditoare prev. la art. 9 alin. 5 din Legea 18/1991 republicata, precum si pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea si concludenta acestor acte.
De asemenea art.24 din Legea l/2000 cu modificarile si completarile ulterioare precizeaza ca reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferenta dintre suprafata primita prin aplicarea legilor fondului funciar si cea avuta in proprietate, persoanelor fizice sau juridice sau dupa caz mostenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente.
Instanta analizand intreaga documentatie existenta la dosarul cauzei, pornind de la faptul ca petenta solicita reconstituirea dreptului de proprietate dupa strabunica sa I.Pa care a decedat in anul 1919, neputand avea calitatea de autor deposedat, al carui fiu respectiv bunicul petentei era si el decedat in anul 1942, astfel ca la data nationalizarii, averea acestora era deja transmisa, iar potrivit mentiunilor din rolul agricol existente la nivelul anilor 1948-1955 pentru bunica petentei I.A., aceasta figura inscrisa doar cu o suprafata de 2 ha teren padure si 1 ha pasune bornata in 1952, (reconstituite anterior) coroborate cu concluziile raportului de expertiza potrivit carora situatia din tabloul obstei de padure era valabila la nivelul anilor 1926-1929 si ca numai o parte din terenul fostei obsti se afla in padurea statului, restul suprafetelor constituind terenuri agricole, astfel ca nu au facut obiectul nationalizarii in anul 1948 si nu se aflau in posesia statului in anii 1990-1991, considera ca intr-adevar, petenta nu a facut dovada continuitatii dreptului de proprietate, respectiv dovada preluarii terenului solicitat de catre stat de la I. N. si P.In consecinta, fata de cele expuse mai sus, instanta a respins plangerea formulata de M.D., ca nefondata