Pretentii

Cu cererea inregistrata la nr_../207/19.02.2014 reclamantii O. M., O. V.  au chemat in judecata parata S.C. V. R. S.A. BUCURESTI, solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta:
-sa constate caracterul abuziv ai clauzei prevazute ia art. 5 lit. "a" din Conventia de credit nr. 0121893/22.11.2007, incheiata intre subsemnatii si S.C. V. R. SA, Sucursala Caracal, privind COMISIONUL DE RISC SI DE ADMINISTRARE si in consecinta sa dispuneti eliminarea lor;
-sa oblige parata la restituirea sumelor incasate in mod abuziv, respectiv suma de 10.000 C.H.F. in echivalent lei cu titlu de comision de risc si comision de administrare, reactualizata in iei la data platii efective conform inscrisurilor;
-obligarea  paratei la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale;
-obligarea  paratei la plata cheltuielilor de judecata ce le va face cu acest proces.
In motivarea actiunii arata ca,  la data de 22,11.2007, a incheiat cu V. R. SA, Sucursala Caracal, jud. Olt, conventia de credit nr, 0121893/22,11.2007 pentru un credit ipotecar in valoare de 58.340 CHF, garantat cu un imobil ,apartament cu 3 camere situat in Caracal, str. M. Eminescu,  jud. Olt.
Pe parcursul derularii conventiei a intampinat dificultati financiare motiv pentru care a solicitat bancii la 13.02 2009 si la 06,07,2011 cereri prin care a solicitat bancii sa inteleaga situatia in care se ala si sa se gaseasca  modalitati convenabile pentru ambele parti, si chiar a completat angajament de plata.
Acest lucru nu a fost posibil, banca dand dovada de o lipsa de flexibilitate, desi nu avea nici un motiv si nu a raspuns cererilor  .
In final  banca a trecut la executarea silita imobiliara, procedura derulandu-se rapid, astfel ca in aproximativ 2 luni s-a vandut imobilul, prin licitatie si in continuare sunt datori la  banca, oprindu-se din salariile lor si de cate doua ori aceeasi suma, astfel ca totalul popririlor depaseste cuantumul de 1/3  prevazut de lege, jar la sesizarea lor executorul  le-a comunicat ca este o greseala, insa in continuare greseala se repeta.
Asa cum rezulta din scadentarul anexat si din conventia de credit, in mod abuziv si este de notorietate acest aspect, li s-a  impus plata unui comision de risc (desi creditul era garant ipoteca, initial de rang II si din 2008 de rang I) in valoare de 15.515,06 CHF.
Mentionez reclamantii ca in anul 2010 banca a modificat unilateral conventia de credit schimband denumirea din comision de comision de administrare si acesta la randul sau avand caracter abuziv nefiind decat o incercare de eludare a legii in conditiile  in conventia de credit (pct. 3.6 conditii generale ) este prevazut separat comision de administrare aspect ce contravine dispozitiile  OUG nr. 50/2010.
Au solicitat bancii o situatie concreta a platilor privind debitul si comisionul   respectiv  insa   aceasta   refuza   sa  o prezinte comunicand doar extrase de cont fara raportare la situatia dupa executarea silita.
Din extrasele de cont rezulta ca au platit la 29.01.2010 de 1431,66 CHF cu titlul de comision de risc, insa suma este mai mare  deoarece in cauza s-a facut si executarea silita si popriri in continuare asupra acestui aspect doar banca putand sa-l  lamureasca , concludent si cu   buna credinta in consecinta, solicita  sa i se puna  in vedere sa depuna  o situatie  cu plata comisionului de risc si de administrare
Tot in acest sens, apreciaza ca se impune in cauza si incuviintarea si efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea cuantumului  exact al platilor facute de ei, motiv pentru care intelege sa-si rezerve dreptul de a  modifica, cuantumul pretentiilor dupa efectuarea expertizei si depunerea inscrisurilor de catre banca.
Prin conventia de credit incheiata  intre parti, prin Sucursala Caracal s-a impus plata unui comision de risc in conformitate cu conditiile speciale prev. la art. 5 lit a, aplicat ia soldul creditului, platibil lunar in zilele de scadenta pe toata perioada de derulare a conventiei, iar ulterior in anul 2010 Banca a modificat unilateral conventia de" credit schimband denumirea din comision de risc in comision de administrare.
Pe de alta parte, clauza privind obligarea lor la plata comisionului de risc o apreciaza ca fiind abuziva, creand un dezechilibru (in defavoarea lor si contrar cerintelor bunei credinte) dezechilibru semnificativ intre drepturi si obligatii.
Aceasta deoarece, conventia incheiata este dublu garantata, atat cu garantie imobiliara acoperita prin asigurare/dar si cu obligatia de plata a unui comision de risc ce reprezinta 1/3 din valoarea imprumutului.
Constituie dovada caracterului abuziv al obligarii lor la plata comisionului de risc urmatoarele imprejurari si aspecte, astfel:
- parata a fost cea care a impus conditiile de creditare :
-impunerea plafonului maxim de 75 % din valoarea imobilului ipotecat (banca alocandu-si o marja de risc de 25 %), astfel valoarea imobilului fiind net superioara creditului acordat, precum si obligarea la incheierea unui contract de asigurare de risc total cu o companie de asigurari agreata de banca , contract in urma caruia pe toata durata derularii conventiei de credit platind anual o prima de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor ce decurg din folosinta imobilului ipotecat;
 -art. 7 lit. b al Conventiei de credit stipuleaza in mod clar ca "se cesioneaza in valoarea bancii o polita de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul garantiei mentionate la punctul 7 - Garantii. Garantii ipotecari se obliga sa prelungeasca valabilitatea contractului de asigurare pana la rambursarea integrala a creditului".
Ori, in acest context, stipularea alaturi de garantiile convenite si a unui comision de risc apare drept abuziva in unui contract in care TOATE RISCURILE AU FOST GARANTE.
De asemenea, practica judecatoreasca a fost unitara in ce priveste declararea ca abuzive a clauzelor contractuale  care se  contrazic unele prin altele, creeaza confuzii si lasa loc de interpretari prin prisma faptului ca ele contravin dispozitiilor legale, respectiv  Legea 193/2000, care prevede in mod imperativ la art. 1 al. ca "orice contract incheiat intre comercianti si consumatori pentru prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare fara echivoc pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate". Astfel, potrivit aceluiasi act normativ, prin aliniatul 3 se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contracte incheiate cu consumatorii".
Conform art. 13 - "Alte clauze", pct. 13.1, solicita instantei sa  constate   caracterul    abuziv al comisionului de risc deoarece:
- nu a fost negociat cu consumatorul, contractul de fiind unul de adeziune in care clauzele sunt prestabilit catre imprumutator;
- incalcarea  bunei credinte s-a manifestat prin stabilirea comisionului de risc, in conditiile in care creditul acordat este unul   cu garantie imobiliara, riscurile  fiind  practic acoperite;
- crearea unui dezechilibru semnificativ in ceea ce priveste comisionul    de risc, acesta ridicandu-se    la o  suma considerabila;
- in conditiile achitarii integrale a creditului, inclusiv la data scadenta, institutia bancara nu a prevazut in contract o clauza  privind  restituirea  comisionului  de risc incasat  riscul prezumtiv fiind practic eliminat.
Asadar, in conditiile in care creditul era garantat prin instituirea garantiei ipotecare asupra imobilului a carui valoare de piata acopera valoarea imprumutului, considera ca banca nu si-a asumat nici un risc in cazul neplatii creditului si in definirea comisionului de risc este confuza, fiind evidentiata numai valoric, acesta fiind definit in conditiile generale ale conventii la sectiunea 3,, punctul 3.5 ca fiind un comision pentru punerea la dispozitie a creditului, ceea ce se suprapune cu comisionul de acordare a creditului, comision care se achita o singura data, in momentul incasarii creditului.
In aceste conditii, in conformitate cu prevederile Legii nr. 193/2000 cu modificarile si completarile ulterioare privind clauzele abuzive din contract, precum si faptul ca aceste comisioane au fost impuse fara sa existe o clauza obiectiva care sa necesite plata lor, in conformitate cu sectiunea 13 "Alte clauze", pct. 13.1, solicita ca instanta sa procedeze la efectuarea de verificari conform competentelor in sensul stabilirii caracterului abuziv al incasarii comisionului de risc si de administrare.
Apreciaza in acest context, fata de modul in care banca a actionat in derularea relatiilor contractuale ca in mod evident le-au fost incalcate drepturile de consumatori protejati prin lege si in consecinta capatul III al cererii lor privind obligarea la plata daunelor morale in cuantum de 5000 lei este intemeiat.
Fata de considerentele expuse solicita admiterea cererii astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
In dovedire  actiunii inteleg  sa se foloseasca de mijloacele legate de probat (inscrisuri si expertiza contabila).
In drept, invoca dispoz. art. 14 din Legea. 193/2000.
In dovedire  au anexat urmatoarele inscrisuri in copii conform cu originalul:
CI, conventie de credit, grafic de rambursare, extrase cont, somatie, infiintare poprire, publicatie vanzare, cereri pentru gasirea unei solutii de ramburs convenabile ambelor parti, angajamentul de plata, extras C.F. ipoteca rang. I, de asemenea, va rugam sa solicitati intimate sa prezinte  o situatei la zi referitor la plata comisionului de risc si de administrare, certificat informare.
La data de 20.03.2014 parata a formulat intampinare solicitand instantei respingerea actiunii ca neintemeiata iar pe cale de exceptie sa fie  respinsa ca inadmisibila pentru lipsa medierii si a procedurii prealabile prevazute de art.193 C.p.c., ca lipsita de obiect,  ca fiind  lovita de nulitate.
In temeiul disp.art.411 C.p.c. solicita obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.
Pe fondul cauzei parata sustine ca in ceea ce priveste comisionul de risc nu sunt de natura sa creeze un dezechilibru intre intre drepturile si obligatiile partilor debitorul fiind obligat sa suporte dobanda si comisioanele .
Prin dispoz.art.3 alin.1 lit.g. din Normele BNR nr.17/18.12.2013 riscul de credit este definit ca fiind  riscul inregistrarii de pierderi sau al nerealizarii profiturilor preconizate. Ca urmare a neindeplinirii  obligatiilor contractuale.
 Riscul de credit este asumat in urma analizei economico-financiare a solicitantului de credit si a solidaritatii garantiilor reale sau personale.
Principala activitate pe care o are o banca, in momentul si ulterior acordarii unui credit este aceea de a administra posibilele riscuri pe care le-ar putea intalni pana la recuperarea sumelor acordate.
Deoarece activitatea de monitorizare si gestionare a riscurilor unui credit este principala activitate a bancii, dupa acordarea unui credit, OUG nr.50/2010 prin art.36 intareste aceasta concluzie, legand comisionul de administrate de operatiunile intreprinse de Banca de-a lungul desfasurarii creditului pentru monitorizarea utilizarii si rambursarii creditului.
Asa fiind, clauzele referitoare la dobanda si comisioane sunt elemente care determina costul total al creditului si impreuna cu marja de profit a bancii formeaza pretul contractului iar aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil, asa cum rezulta in cauza, in acest sens fiind si dispozitiile Legii 193/2000 (art.4 alin.5) care au transpus Directiva nr.93/13/C.E.E
Pentru a se putea trece la analiza caracterului eventual abuziv al clauzelor privind comisionul de risc si dobanda se impune o analiza a prevederilor care excepteaza anumite prevederi contractuale de la controlul caracterului abuziv.
Legea 193/2000 este legea de transpunere in dreptul national a cerintelor Directivei nr.93/13/CEE din 05 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.
La art.4 alin.6 din lege se prevede ca "Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb acestora, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil‘‘.
Clauzele referitoare la dobanzi si comisioane sunt elemente care determina costul total al creditului si impreuna cu marja de profit formeaza pretul contractului, iar aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor de drept nationale si comunitare suscitate, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, in raport cu serviciul furnizat, cu conditia ca aceste clauze sa fie clar si inteligibil exprimate.
Astfel, potrivit definitiilor cuprinse la art.3 lit.g si i din Directiva 2008/48/CE din 23.04.2008 privind contractele de credit pentru consumatori si de abrogare a Directivei 87/102/CEE:
(g) "costul total al creditului pentru consumatori inseamna toate costurile, inclusiv dobanda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul in legatura cu contractul de credit si care sunt cunoscute de catre creditor, cu exceptia taxelor notariale...."
(i) "‘ dobanda anuala efectiva inseamna costul total al creditului pentru consumator exprimat ca procent anual din valoarea totala a creditului ...."‘
Riscul de credit este in stransa legatura cu riscul de diminuare a valorii creeantei, riscul contraprestatiei, riscul de pozitie, riscul de decontare, riscul valutar, riscul de marfa, risculreputational si riscul operational, cum sunt acestea reglementate de art.126 alin.l din OUG 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului.
Din aceasta perspectiva, institutiile de credit trebuiau sa dispuna de un nivel de fonduri proprii care sa se situeze in permanenta cel putin la nivelul cerintelor de capital stabilite pentru acoperirea acestor riscuri.
Ulterior nasterii raportului juridic dedus judecatii, ca o transpunere in legislatia nationala a Directivei 2008/48/CE , a fost adoptata Ordonanta de Urgenta a Guvernului 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, care elimina conform enumerarii cuprinse la art.36, comisionul de risc.
Cu privire la aceasta, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a statuat prin Hotararea C-602/10, ca un stat membru UE poate limita comisioanele bancare percepute de creditor.
 Initial, dupa intrarea in vigoare a OUG 50/2010 cu obligarea bancilor de a percepe doar patru tipuri de comisioane la credite, dispozitiile sale sau aplicat atat pentru creditele noi acordate cat si pentru cele in derulare, prin incheierea unor acte aditionale cu clientii.
 Prin legea nr.288/2010 insa a fost eliminata obligatia bancilor de a limita comisioanele si la creditele in derulare.
Asa cum a argumentat ele constituie un element al pretului si, in speta, prevederea perceperii acestui comision a fost clara si fara echivoc, fiind insusita de consumatori, prin semnarea contractului si a planului de rambursare care face parte integranta din contract, devenind potrivit art.969 cod civil, lege intre parti.
Astfel, acest comision de risc a fost calculat procentual la soldul lunar al creditului iar acest fapt era cunoscut de reclamanti la data incheierii conventiei de credit astfel incat nu se poate sustine impiedicarea consumatorilor de a aprecia costurile creditului.
Consumatorii nu au fost obligati sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu au avut posibilitatea reala de a lua la cunostinta la data semnarii contractului, fiind in posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra intinderii obligatiilor acestora.
Prin urmare, atat comisionul de risc, cat si dobanda, ca si componenta a pretului creditului care reprezinta cea  mare parte a costului creditului sunt exceptate de la controlul caracterului abuziv potrivit art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000 intrucat clauzele referitoare la aceste elemente ce definesc obiectul principal al conventiei de credit, respectiv pretul serviciului de finantare sunt exprimate fara echivoc, in mod clar, in asa fel incat sa conduca la concluzia ca, la momentul acordului de vointa, consumatorilor le-a fost ascunsa inserarea lor in cuprinsul conventiei, iar termenii utilizati pentru stipularea lor au fost pe deplin inteligibili, clari, limpezi, accsibili si apti de a fi intelesi cu ajutorul gandirii logice.
Asadar, potrivit celor mai sus retinute , fiind incidenta in speta exceptia prevazuta de art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000 raportat la art.4 alin.2 din Directiva 93/13/CEE, nu se poate trece la controlul asupra caracterului abuziv al celor doua clauze din perspectiva art.4 alin.l din lege, cu referire la lipsa negocierii, existenta dezechilibrului semnificativ intre drepturile si obligatiile panilor, precum si absenta bunei credinte.
Reclamantii in calitate de imprumutati, sunt consumatori de produse bancare iar acestia cunosteau conditiile acordarii creditelor bancare, avand accesate nu mai putin de 5 credite bancare la data incheierii conventiei de credit  ce face obiectul prezentei cauze;
O  alta dovada ca reclamantii cunosteau de existenta comisionului de risc si ca au negociat cuantumul acestuia, il constituie faptul ca acestia au accesat creditul de 58.340 CHF, pentru REFINANTAREA altor credite bancare care intre timp au devenit neperformante pentru acestia.
Astfel, in art.l lit.d) al conventiei de credit initiala, se face precizarea ca obiectul creditului il constituie refinantarea unor credite diferite aflate in derulare la 5( cinci) unitati bancare, astfel:
- Piraeus Bank Agentia Slatina;
- B.C Carpatica Sucursala Caracal,
- C.E.C SA Caracal,
- B.R.D. GSG Caracal
Unicredit Tiriak Bank Oltenia Craiova
La aceste credite, atat dobanda cat si comisioanele aferente erau sensibil mai mari, decat dobanda si comisioanele percepute V. R. SA care, in urma negocierii directe cu consumatorii, a stabilit initial un comision de risc de 0,15 % ( potrivit pachetului " optimus-refinantare" pentru care reclamantii au optat), comision eliminat de banca si implementat un comision de administrare credit in acelasi procent.
Totodata, la data acordarii creditului s-a convenit si acordarea unei facilitati reclamantilor, acordandu-le acestora o dobanda variabila de 4,25%, pe an.
In celelalte credite bancare contractate de reclamanti, dobanda era de 11,9% ( Raiffeisen) de 10,40 % ( BRD-GSG), de 13,75% ( CEC) sau de 17% CARPATICA SA fata de 3.99 % acordata de  V. R..
In ceea ce priveste comisioanele, au convenit cu reclamantii perceperea unui comision de risc de 0,15 %, in timp ce in celelalte conventii de creditare, pe langa faptul ca se percepea pe langa comisionul de risc, un comision de gestionare, un alt comision de administrare dar si alte comisioane de analiza etc, toate platibile lunar, (ex: 2,5% comisin de acordare perceput de Unicredit Tiriac).
Invoca aceste aspecte, intrucat, potrivit art.4 alin.5 din Legea nr. 193/2000, natura abuziva a clauzelor se stabileste in functie de: natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul incheierii acestuia; toti factorii care au determinat ‘incheierea contractului; alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, parata  invoca  neparcurgerea de catre reclamanti a procedurii prealabile obligatorii de informare privind medierea prevazuta de art.60/1 din Lg.nr. 192/2006 privind medierea astfel cum a fost modificata prin Lg.nr. 115 /2012.
 In conformitate cu disp.art.193 (1) din NCPC "sesizarea instantei se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile,daca legea prevede in mod expres aceasta. Dovada indeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata."
Conform art.2(l) din Lg.nr. 192/2006 "daca legea nu prevede altfel,partile,persoane fizice sau persoane juridice,sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind avantajele medierii, inclusiv,daca este cazul,dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente,in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor in materie civila,de familie,in materie penala,precum si in alte materii ,in conditiile prevazute de lege "iar conform alin.(l/l) "dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea".
In conditiile in care disp.art.60/1 lit. a din Lg.nr. 192/2006 prevad ca medierea este obligatorie in litigiile privind protectia consumatorului si cum in chiar conditiile generale ale conventiei de credit partile au convenit sa solutioneze litigiile dintre ei ,primordial,pe cale amiabila, apare cu atat mai necesara parcurgerea acestei proceduri de catre reclamant inaintea declansarii acestui proces .
Chiar daca prin OUG nr. 4/2013 sanctiunea inadmisibilitatii actiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile a premedierii ( sedinta de informare privind medierea) nu se aplica decat incepand cu data de 1.08.2013, sedinta de informare este totusi obligatorie pentru toate procesele incepute dupa data intrarii in vigoare a NCPC.
Asa dupa cum s-a aratat in doctrina recenta cu privire la aceasta problema pentru perioada de la data de 15.02. la 1.08.2013 , obligativitatea realizarii procedurii sedintei de informare exista insa nu i se aplica sanctiunea
Inadmisibilitatii. cu alte cuvinte sanctiunea in aceasta perioada nu este anulata ci numai amanata, pentru ca in acest timp partile sa treaca pe la mediator si sa incerce medierea astfel incat, la data de 1.08.2013. judecatorul sa aiba la dosarul cauzei certificatul de informare privind medierea .
Fata de cele de mai sus se poate observa ca reclamantii nu au indeplinit obligatia instituita in sarcina lor motiv pentru care cererea trebuie suspendata pina la depunerea dovezii privind indeplinirea acestei obligatii.
Cu privire la exceptia  inadmisibilitatii actiunii intemeiata pe disp. art.4 alin. (6) din Lg.nr.193/2000 privind clauzele abuzive incheiate intre profesionisti si consumatori parata sustine ca , in conformitate cu art. 4 alin.(6) din Lg.nr.93/2000 "evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata , pe de o parte, njci cu produsele si serviciile oferite in schimb pe de alta parte,in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil" .
Asa dupa cum este specificat in cuprinsul sau , mai precis in Cap.V "Dispozitii finale"
nr. 193/2000 transpune in dreptul intern prevederile Directivei nr. 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive incheiate cu consumatorii , publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 95 din 21 aprilie 1993.
Conform considerentului nr. 19 al preambulului acestei Directive, "aprecierea caracterului abuziv nu se efectueaza asupra clauzelor care descriu obiectul principal al contractului, nici asupra raportului, calitate/pret al bunurilor sau serviciilor furnizate " iar conform art.4 alin. 2 din aceasta directiva ;"aprecierea caracterului abuziv nu priveste nici definirea obiectului contractului ,nici justetea pretului sau remuneratiei,pe de o parte,fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora,pe de alta parte ,in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil".
Lecturand contractele de credit, se poate constata ca,in general, fiecare dintre acestea cuprind clauze referitoare la tipul dobanzii, fixa sau variabila la modalitatea de calcul a dobanzii,la comisioane , la modalitatile in care poate interveni scadenta anticipata a creditului si la efectele pe care anumite fapte si acte exterioare , atat legislative cat si economice,le pot avea asupra contraprestatiilor bancii.
Aceste clauze sunt detaliate intr-o sectiune a contractelor de credit denumita Conditii Speciale , fiind explicate ulterior intr-o alta sectiune denumita Conditii Generale .
Clauzele sunt scrise intr-un limbaj accesibil, usor inteligibil iar termenii folositi au intelesul si semnificatia pe care limbajul comun il confera acestora,accesibil oricarei persoane nefiind necesare cunostinte de specialitate pentru a fi intelese.
Avand in vedere cele de mai sus se poate concluziona ca :
-conform prevederilor art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 notiunile de obiect al contractului si de pret cuprind elementele ce formeaza contraprestatia la care o institutie de credit este indrituita conform unui contract de credit de consum, respectiv dobanda anuala efectiva (DAE) care este formata in special din dobanda fixa sau variabila, comisioanele bancare si alte costuri incluse si definite de contract;
-chiar daca, asa dupa cum s-a apreciat in dese randuri de catre doctrina juridica si economica , transpunerea in norma interna a Directivei 93/13 a fost deficitara, totusi, in alin. 6 al articolului 4 Legea nr. 193/2000 transpune, in esenta, aceleasi prevederi ale art.4 alin. 2 al Directivei asa incat acestea sunt aplicabile mai ales ca legiuitorul roman stipuleaza ca norma comunitara are prioritate fata de norma interna atunci cand este lipsa de reglementare sau cand norma interna contravine normei comunitare;
-reclamantii solicita anularea clauzei de la art. 5 lit.a. privind  comisionul de risc ori,asa dupa cum am aratat, comisionul de risc este un element al pretului contractului (component a DAE) astfel ca , in lumina disp.art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 asa cum au fost transpuse in ari. 4 alin. (6) din Lg.nr. 193/2000,controlul instantei asupra acestei clauze este inadmisibil.
In ceea ce priveste exceptia lipsi de obiecta  actiunii parata arata ca reclamantii nu mai au inserata in Conventia de Creditare clauza prevazuta la art.5 lit.a) privind comisionul de risc - clauza ce se solicita a fi anulata si inlaturata din conventie.
Conventia initiala de Creditare avand nr.0121893/22.11.2007, a fost modificata in baza dispozitiilor OUG 50/2010 aprobata prin Legea nr.288/2010. Dupa intrarea in vigoare a acestor dispozitii legale, reclamantilor li s-a comunicat Actul Aditional la Conventia de creditare eliberandu-se si un nou grafic de rambursare, anexa a Actului Aditional din care rezulta costul conventiei, respectiv comision de administrare, evidentiat distinct, prin rubrica separata fata de rata si fata de dobanda si a incetand a fi achitat de catre reclamant incepand cu data de 20.09.2010, de la aceasta data fiind perceput un comision de administrare aplicabil la soldul creditului.
Prin urmare, atata timp cat reclamantii si-au insusit atat actul aditional cat si noul grafic de rambursare, noile conditii de creditare ce inlocuiesc  vechile prevederi contractuale, cererea formulata in instanta este lipsita de obiect, deoarece la data promovarii actiunii  acestia achitau catre banca un comision de administrare si nu comision de risc.
Asa cum rezulta din inscrisuri reclamantii nu a inteles, ca dupa intrarea in vigoare a Legii 288/2010 trebuia sa DENUNTE actul aditional, in termenul prevazut de legea nr. 288/2010 si sa notifice Banca, in mod expres, in sensul ca nu doresc implementarea in contractul de creditare a Legii 288/2010 - notificare care potrivit legii era obligatorie si trebuia facuta intre 31 decembrie 2010-03.03.2011.
In aceasta situatie, in care reclamantii, au inteles sa solicite instantei anularea unei clauze care anterior a fost inlaturata din conventia de creditare prin efectul Legii 288/2010, solicita instantei  sa aprecieze ca actiunea este lipsita de obiect.
Actele aditionale incheiate  si semnate pana la data intrarii in vigoare a Legii 288/2010 privind aprobarea OUG 50 / 2010 raman in vigoare si isi produc afectele in conformitate cu termenii contractuali agreati de parti, in timp ce actele aditionale nesemnate de catre consumatori si considerate a fi acceptate tacit pana la intrarea in vigoare a Legii 288 / 2010 isi vor produce efectele  le in conformitate cu termenii in care au fost formulate, cu exceptia cazului in care  consumatorul sau creditorul notifica cealalta parte in sens contrar, in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a Legii 288 / 2010.
In plus, prin angajamentul de plata inregistrat de O. M. sub nr.1857/06.07.2011 la  sediul Sucursalei Volksbank Caracal aceasta si-a asumat obligatia de a achita debitul restant, dobanda restanta dar si comisionul de administrare in suma la acea data de 1198. 49 CHF.
Intruct reclamantii nu si-au respectat obligatiile asumate prin contract, conventia de credit a fost declarata scadenta si s-a intocmit dosarul de executare silita nr.1516/0/2012 al BEJ Moraru Claudiu, pentru suma de 241864,04 lei reprezentand debit si 10227,91 lei cheltuieli de executare. Creeanta nu a fost contestat de reclamanti, in dosarul de executare silita.
Pe de alta parte, parata, in temeiul art.196 alin.l  C.p.c. solicita instantei de judecata sa constate nulitatea capetelor II si III de cerere privind restituirea sumei de 10.000 CHF reprezentand comision de risc si administrare si a sumei de 5000 lei reprezentand  daune morale.
In acest sens arata ca  cele doua capete de cerere nu sunt motivate in fapt si in drept iar acest lucru atrage nulitatea cererii de chemare in judecata conform dispozitiilor art.196 alin.l c.p.c.
Art.196 alin,( 1) NCPC sanctioneaza expres - cu nulitatea acelei cereri care nu cuprinde numele ori denumirea partii, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnatura partii ori a reprezentantului acesteia, iar partea finala a acestui text trimite direct la art. 200 NCPC.
Inseamna aceasta ca legiuitorul a voit sa permita judecatorului sa anuleze cererea in cazul lipsurilor la care se refera art. 196 alin.(l)
Reclamantii nu prezinta, in concret, modul de calcul privind comisionul de risc/administrare.
Cererea de chemare in judecata este nula fiind formulata cu incalcarea dispozitiilor art.194 alin. 1, lit.c) teza I c.pr.civ.- potrivit caruia cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea inscrisurilor corespunzatoare.
Prin cererea de chemare in judecata nu se face dovada caracterului cert, lichid si exigibil al acestei sume solicitate.
Totodata, reclamantii nu au facut dovada cu inscrisuri a achitarii efective catre banca, a acestei sume de bani, pentru ca. la randul ei, instanta sa poata verifica daca aceste sume au fost efectiv incasate de Banca, pentru a putea dispune restituirea lor.
Neindicarea valorii obiectului cererii de chemare in judecata atunci cand natura litigiului este una evaluabila in bani, reprezinta la randul sau un motiv de nulitate expresa a cererii de chemare in judecata, avand in vedere dispozitiile art.194 c.p.c raportat la art.200 pct.3 din codul de procedura civila.
 In sfarsit,  banca sustine ca in ceea ce priveste comisionul de risc ca acesta nu reprezinta o garantie suplimentara ci un cost al creditului.
Astfel, din corpul Legii 193/2000 lipseste transpunerea art.4 a Directivei 93/13/CEE care prevede ca in aprecierea caracterului abuziv al unei clauze contractuale se tine seama de natura bunurilor sau serviciilor care fac obiectul contractului, de toate circumstantele care privesc incheierea sa si, de asemenea, de toate celelalte clauze ale contractului sau ale altui contract de care acesta depinde. Prin urmare, in materia clauzelor abuzive, ceea ce se urmareste este inlaturarea dezechilibrului contractual, din perspectiva statica, surprins in secventa de timp a  incheierii sale si a imprejurarilor care ii preced. Pe de alta parte, o clauza poate fi declarata abuziva in caz de disproportie considerabila si nejustificata intre drepturile si obligatiile partilor. Contractul dezechilibrat care reclama interventia justitiei este acela caruia ii lipseste utilitatea sociala si personala.
Directiva 93/13/CEE a Consiliului a exclus din spatiul de incidenta a legii clauzele care privesc "adecvarea intre pret si remuneratie, pe de o parte si serviciile sau bunurile de furnizat in contraprestatie, pe de alta parte, adica a exclus leziunea.
Legea 193/2000 a introdus in ordinea juridica principiul echilibrului contractual si leziunea ca temei al ineficientei contractelor. In viziunea acesteia, absenta echivalentei prestatiilor nu este sinonima cu absenta echilibrului contractual. In sprijinul art.4 par.l din Directiva 93/13/CEE, sanctiunile legale intervin numai daca dezechilibrul este semnificativ, la nivelul intregului
contract, capabil sa afecteze insasi utilitatea acestuia (a se vedea sentinta nr.241/12.06.2012 pronuntata de Tribunalul Dolj).
In speta, reclamantii au incheiat cu banca contractul de credit in discutie in data de 22.11.2007, inainte de criza economica si a investit instanta cu cererea in constatarea ca abuziva a unora din clauze in 2013. in tot acest timp reclamantii neavand a se plange ca respectivele clauze sunt abuzive si creeaza un dezechilibru semnificativ , asa incat contractul insusi sa fie lipsit de utilitate in ceea ce ii priveste.
Analiza drepturilor si a obligatiilor reciproce ale partilor la data formarii contractului nu reliefeaza existenta unor disproportii considerabile si nejustificate care sa-1 faca lipsit de interes pentru reclamanti. Dimpotriva, reclamantii au preferat banca in considerarea conditiilor avantajoase de creditare .
Imprejurarea ca reclamantii achita in conditiile prezente o suma mai mare ca rata de credit nu inseamna ca a existat un dezechilibru semnificativ intre partiei contractante, ci doar o lipsa de echivalenta intre prestatii care a fost stipulata in clauzele contractuale.
In speta nu s-a probat ca vreuna din clauzele in discutie ar fi fost inserata cu rea credinta de catre banca, cu atat mai putin ca determina caracterul nevalabil al cauzei actului juridic si implicit compromite echilibrul acestuia.
Asa cum rezulta din insasi cererea formulata reclamantul a solicitat ANULAREA clauzelor din conventia de creditare, motivat de faptul ca acestea nu ar fi fost negociate, si ca banca ar fi impus aceste costuri la data semnarii conventiei de creditare, contractul semnat fiind unul preformulat.
Reclamantii nu au aratat in ce consta caracterul abuziv al acestor clauze,   care este dezechilibrul semnificativ dintre drepturile si obligatiile partilor si in ce mod a fost incalcata credinta, la data semnarii conventiei de creditare.
Se solicita anularea clauzei contractuale stipulata la. 5 Ut.a) din conventia de creditare iar temeiul de drept invocat de catre reclamant este Legea nr. 193/2000:
Riscul bancar este o notiune inerenta activitatii de creditare care are la randul sau sorginte economica si se transpune in variate tehnici juridice, precum imprumutul, descoperitul de cont, scont, acceptare, aval, garantie autonoma, cautiune. Prin intermediul creditului, bancile isi realizeaza functia esentiala de creatie monetara, ce presupune emiterea unei cantitati de moneda de cont a bancii care acorda creditul.
Astfel, notiunii de risc bancar i s-au rezervat varii semnificatii, in functie de diferite criterii de clasificare si pornind de la notiunea de risc care in contextul comercial imbraca forma unui pericol potential asupra unei operatii comerciale ce se intinde in timp, susceptibil sa genereze anumite inconveniente imprevizibile pentru debitorul unei obligatii comerciale.
Prin dispozitiile art. 3 alin. (1) lit. g) din Normele Bancii nationale Romane ( BNR) nr. 17 din 18 decembrie 2003), riscul de credit ca principal risc bancar este definit ca fiind riscul inregistrarii de pierderi sau al nerealizarii profiturilor preconizate, ca urmare a neindeplinirii de catre clienti a obligatiilor contractuale constand in rambursarea creditului si a costurilor aferente acestuia.
Totodata mentioneaza ca exista si alte categorii de risc pe care o banca trebuie sa le ia in calcul (riscul de tara, riscul produsului, riscul persoanei contractante a creditului, riscul devalorizarii garantiilor sau a altor piete cu implicare directa asupra costurilor de creditare).
Conditiile cumulative pe care o clauza trebuie sa le indeplineasca pentru a putea fi apreciata in concret de la caz la caz de catre judecator ca fiind abuziva:
a) sa nu fi fost negociata,
b) sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor ca o consecinta a abuzului;
c) sa nu se refere la obiectul  principal al contractului sau la pretul datorat pentru prestarea serviciului.
Clauza cuprinsa in contractul de credit incheiat intre banca si reclamanti reglementand perceperea comisionului de risc  nu indeplineste nici una dintre cele 3 conditii cumulative.
Instanta nu poate analiza aceasta clauza de cost fiind aplicabile dispoz.art. 4 al.6 din lege, asa Cuma  statuat ICCJ prin Decizia nr. 4685/27.11.2012.
In drept invoca dispoz.art.205 si urm.- C.p.c. art. 194, 196,200 C.p.c.969 V.c.civ. dispoz.art. 4 al.6 din lg.193/2000, principiul aplicabilitatii directe a Directivei 93/13 /CEE, art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, Lg.19272006, modificata prin lg.11572012.
La data de 28.03.2014 reclamantii O. M. si O. V.  au formulat raspuns la intampinare solicitand instantei ca in situatia nedepunerii in termen a intampinarii sa constate decazuta intimata din dreptul de a invoca exceptii si propune probe iar in  situatia depunerii in termen a intampinarii a solicitat respingerea exceptiilor, iar pe fond isi mentin solicitarea  de admitere a cererii :
Referitor la  respingerea exceptiilor arata ca inadmisibilitatea pentru lipsa medierii si procedurii prealabile a informarii este neintemeiata deoarece aceasta procedura prealabila a informarii privind avantajele medierii a fost parcursa.
Astfel, au anexat la cerere si mai depune o data procesul verbal al sedintei de informare privind avantajele medierii din 05.02.2014, sedinta la care intimata a fost invitata prin fax conform Invitatiei si Confirmarii acesteia pe care le anexeaza. Mai mult decat atat dupa primirea invitatiei, intimata le-a solicitat mai multe relatii privind obiectul sedintei de informare, relatii comunicate de noi tot prin fax, iar in data de 05.02.2014, intimata i-a instiintat ca nu se prezinta la sedinta de informare, motiv pentru care au procedat la chemarea in judecata (anexeaza inscrisurile doveditoare).
Reclamantii apreciaza ca fiind neintemeiata si  exceptia lipsei de obiect a actiunii  si solicita sa fie respinsa , deoarece sustinerile intimatei nu au relevanta, faptul ca, s-a modificat conventia de credit din 2007 nu inseamna ca cererea lor de constatare a caracterului abuziv a clauzei privind comisionul de risc si de restituire a acestuia impiedica instanta sa analizeze respectivele aspecte, modificarea unui act nu inseamna ca cel anterior nu a existat si nu a produs efecte niciodata
De altfel, solutiile din practica instantelor judecatoresti sunt tot in sensul respingerii acestor exceptii.
Pe de alta parte, avand in vedere ca in cererea de chemare in judecata au solicitat restituirea si comisionului de administrare, iar intimata face vorbire de un act aditional din 2010, in urma caruia comisionul de risc s-a transformat in comision de administrare facem, in termen legal (pana la primul termen de judecata) , intelege sa  solicite instantei, sa constate caracterul abuziv si al clauzei din Actul Aditional art. 3 lit. a privind comisionul de administrare cu eliminarea sa din act si obligarea intimatei la restituirea sumelor incasate cu titlu de comision de administrare pana la punerea in executare a hotararii definitive.
Motivele pentru care  au aceasta solicitare constau in aceea ca, actul aditional despre care se face vorbire (nici macar nu s-a anexat si comunicat cu intampinarea ) nu este negociat,  este tot un act tipizat, contractul cuprinzand clauze prestabilite care le-au fost impuse reclamantilor care prin cuantumul comisionului de administrare creeaza un dezechilibru fiind de aproape 10% din totalul intimatei (conform graficului de rambursare totalul este de 111.071,53 CHF).
Cu privire la exceptia nulitatii de chemare in judecata  reclamantii solicita de asemenea respingerea acesteia, deoarece solicitarile lor privind obligarea la plata sumei de 10.000 CHF incasata abuziv cu titlu de comision de risc si comision de administrare si a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale sunt motivate atat in fapt in considerente cat si in drept prin invocarea dispozitiilor legii 193/2000, OUG 50/2010, insa cum legea le permite ca pana la primul termen de judecata sa precizeze, sa modifice actiunea precizeaza ca inteleg  sa  invoce in concret disp. art. 1,4,6,13,14 legea 193/2000, art. 35,36 OUG 50/2010, art. 992,948,966,1092 C.civ.
Referitor Ia modul de calcul au precizat ca au avut in vedere graficul de rambursare si aspectul ca s-a efectuat executarea silita, insa pentru o justa stabilire au solicitat incuviintarea efectuarii in cauza a unei expertize contabile, intrucat dupa executare, intimata a refuzat sa ne intocmeasca la zi cu plata celor 2 tipuri de comisioane.
Totusi pentru ca partile si instanta sa isi formeze o parere fata de modul de calcul precizeaza ca au calculat suma de restituit raportandu-se la suma totala de plata catre banca in conformitate cu graficul de rambursare respectiv 111.071,53 CHF careia ii corespunde un comision de risc in cuantum de 15515,06 CHF conform aceluiasi grafic anexat de ei la cererea de chemare in judecata si scazand suma achitata pana la data executarii silite dar si prin efectuarea executarii silite  apreciaza ca s-a achitat din debit circa 70.000 CHF careia ti corespunde un cuantum de 10.000 CHF comision de administrare si de risc (toate acestea la un curs mediu de 3 lei /CHF).
Pe fond, intelege sa-si mentina solicitarea de admitere a cererii astfel cum a fost formulata, se opun probei cu interogatoriu apreciind ca nu este relevanta si concludenta rezulta nici utila solutionarii cauzei (aspect statuat si de practica judecatoreasca in astfel de spete) avand in vedere atat considerentele din actiunea lor cat si faptul ca sustinerile intimatei nu sunt intemeiate (nici cele cu privire la refinantare - nu au nici un credit contractat la PIRAEUS BANK, iar celelalte au fost tot impuse de banca, tipizate, fara negociere fiind constransi de imprejurari) ele fiind infirmate in mod constant de catre Instantele Nationale prin solutiile pronuntate in astfel de spete, raportat la legislatia in vigoare atat nationala cat si comunitara.
Tot in sustinerea solicitarilor lor de admitere a cererii lor de chemare in judecata mai aratam ca, intimata recunoaste implicit caracterul abuziv al comisionului de risc atunci cand prin act aditional ii schimba denumirea in comision de administrare, iar pe de alta parte in conditiile in care intimata accepta ca noul comision de administrare (introdus prin act aditional fara numar de inregistrare, necomunicat, neacceptat, fara negociere - art 35 al. 1 lit.b OUG 50/2010 interzice introducerea de noi comisioane - iar potrivit art. 95 art. 4 OUG 50/2010 clauzele ce contravin OUG amintite sunt nule de drept) asadar in acest context al acceptarii, ca noul comision de administrare este vechiul comision de risc, fiindu-i schimbata denumirea, toate aspectele mentionate in considerentele din cererea principala privind comisionul de risc sunt aplicabile pentru aceleasi ratiuni si comisionului de administrare credit, el fiind perceput de banca tot pentru administrarea creditului din perspectiva riscurilor asumate, efectele asupra consumatorului fiind aceleasi.
De asemenea, nici sustinerea intimatei ca respectivele comisioane ar fi parte din pretul contractului nu pot fi primite, neprezentandu-se vreodata o contraprestatie a produsului bancar oferit ci doar cel mult, un cost in plus perceput de banca, anticipat si fara obligatia restituirii la expirarea contractului, pentru riscuri deja asigurate prin aducerea de catre consumator a altor garantii si fara ca acesta din urma la randul sau sa beneficieze de o prestate corespunzatoare din partea unitatii bancare, clauza privind comisionul de risc sau de administrare credit pastrandu-si caracterul abuziv, cu atat mai mult cu cat si suma perceputa de banca creditoare cu acest titlu este una apreciabila in raport de suma imprumutata si poate fi supusa executarii silite in aceleasi conditii si in temeiul aceluiasi titlu executoriu.
Legea nr. 193/2000 modificata este aplicabila indiferent de alte reglementari adoptate ulterior atata vreme cat sunt incidente situatiile speciale prevazute de acest act normativ, in conditiile in care prin OUG 50/2010, asa cum a fost aprobata prin legea 288/2010, contractele de credit pentru consumatori nu au fost exceptate.
Sustinerile intimatei in sensul ca, reclamanta O. M. ar fi semnat un angajament de plata in 2011 din care rezulta ca era de acord sa achite comisionul de administrare restant nu pot duce automat la concluzia ca actul aditional a fost negociat.
Pentru aceste considerente solicita respingerea exceptiilor si pe fond admiterea cererii lor de chemare in judecata.
Referitor la solicitarea lor din actiunea principala arata ca insista in cererea de a pune intimatei in vedere sa ataseze la dosar o situatie la zi referitoare la plata comisionului de risc si administrare pentru o justa solutionare a cauzei.
Depune raspunsul in 2 ex. insotit de copii certificate conform cu originalul de pe invitatie, confirmare trimitere, scrisoare solicitare relatii intimata, instiintare din partea intimatei de neprezentare la sedinta de informare.
La  14.05.2014 SC V. R. SA a comunicat instantei ca in perioada 20.12.2007 - 05.08.2010 reclamantii au achitat suma de 2717,66 CHF cu titlul de comision de risc iar in perioada 30.08.2010 - 01.04.2011 reclamantii au achitat suma de 702,24 CHF cu titlul de comision de administrare.
De asemenea parata a  atasat confirmarea de primire a reclamantilor a actului aditional  nr.2/30.08.2010 la Conventia de credit  si actul aditional respectiv.
Au fost luate interogatorii la solicitarea paratei celor doi parati la termenul de judecata din 14.05.2014.
Reclamantii au solicitat sa se depuna al dosar in original de catre parata recipisa prin care a fost transmis actul aditional la conventia de credit recomandata nr.449319 precum si factura si chitanta motivat de faptul ca reclamantii contesta semnatura si faptul ca li s-a comunicat acest act aditional si au solicitat efectuarea unei expertize contabile.
Avand in vedere ca reclamantii au contestat semnaturile de pe actul aditional  potrivit art.302 N.c.p.civ. instanta a procedat la verificarea semnaturii de pe actul aditional respectiv prin compararea cu semnatura de pe alte acte prezentate  la termenul de judecata din 25.05.2014  si a apreciat ca nu se poate pronunta asupra acestui aspect , aspect cu care a fost de acord si aparatorul paratilor.
Acesta a solicitat instantei sa incuviinteze sa inainteze o adresa catre oficiul postal Caracal nr. 1 pentru a comunica o copie de pe borderou, registrul sau tabelul in care s-a consemnat data si semnatura de primire a actului aditional la Contractul de credit nr.0121893/22.11.2007 intocmit cu ocazia comunicarii .
Oficiul postal cu adresa nr.1060/1.07.2014 a facut cunoscut ca  nu poate inainta copia actelor solicitate deoarece conform normelor de pastrare si arhivare a documentelor de posta este de 2 ani si acest termen este depasit in cauza.
La termenul din 10 sept.2014 instanta a pus in discutia partilor efectuarea unei expertize grafologice de catre INEC prin care sa se stabileasca daca semnatura de pe confirmarea de primire apartine unuia dintre cei doi reclamanti  dar acestia nu au fost de acord cu efectuarea acestei expertize deoarece nu  au disponibilitati financiare.
La data  de 28 mai 2014  reclamantii si-au precizat actiunea in sensul ca solicita sa se constate caracterul abuziv al clauzei prevazute la art.5  lit.a  din Conventia de Credit nr.0121893/22.11.2007 privitor  la comisionul de risc si al clauzei prevazuta al art. 3 din  Actul aditional nr.2/20.08.2010 la aceasta conventie de credit, privitor la transformarea comisionului de risc in comision de administrate si pe cale de consecinta  sa se constate nulitatea absoluta a acestor clauze, sa se dispuna restituirea catre ei de catre parata a sumelor platite in baza acestor clauze, cu titlul de comision de risc/administrare respectiva  sumei de 3419,87 ( 2717,66 + 702,21) CHF , sa fie obligata parata la daune morale in cuantum de 5000 lei si la cheltuieli de judecata, sa se ia  act ca renunta la administrarea probei cu expertiza contabila incuviintata in cauza.
Cu privire la exceptiile ridicate de catre parata instanta prin incheierea din 16 aprilie 2014 le-a respins .
Astfel, in ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru  lipsa indeplinirii procedurii de informare privind avantajele medierii, prevazuta de art. 2 din lg. Nr. 192/2006, a constatat ca ,  avand in vedere ca reclamantii au atasat la dosar, chiar la data inregistrarii cauzei, proces-verbal incheiat la data de 05.02.2014, care face dovada indeplinirii acestei proceduri, exceptia este neintemeiata.
Exceptia inadmisibilitatii actiunii,  , avand ca temei dispozitiile art. 4 al. 6 din Lg.nr. 193/2000, este de asemenea neintemeiata deoarece aceste prevederi legale nu interzic partilor contractante, din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori, sa solicite instantelor judecatoresti sa constate caracterul abuziv al clauzelor abuzive decat in cazurile expres si limitativ prevazute si de prevederile legale mentionate si anume numai in cazul clauzelor referitoare la definirea obiectului principal al contractului, calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata sau cele referitoare la produsele si serviciile oferite in schimb si numai in masura in care aceste clauze nu sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil.
Ca atare, legea nu interzice punerea in discutie a altor aspecte legate chiar de clauzele mentionate, altele decat cele referitoare la definirea obiectului contractului, obiect care consta in actiunile sau inactiunile la care sunt indreptatile partile ori la care sunt tinute sa le respecte sau la raportul dintre pret si serviciile furnizate.
Ori, in speta, nu se pun in discutie asemenea clauze ce privesc aspectele mentionate de parata, ci faptul ca nu au fost negociate cu tertii clauza prevazuta la art. 5 lit. a din contractul de credit nr. 0121893/22.11.2007 si clauza prev.in art. 3 lit. a din actul aditional la acest contract si pentru  ca s-a creat un dezechilibru semnificativ in ceea ce priveste comisionul de risc si de administrare.
Exceptia lipsei de obiect a actiunii, instanta a respins-o de asemenea, pentru  ca reclamantii solicita instantei sa constate caracterul abuziv a doua clauze si anume, cea prevazuta in art. 5 lit. a din contractul de credit nr. 0121893/22.11.2007 si cea prevazuta in art. 3 lit. a din actul aditional la acest contract, privind comisioanele de risc si de administrare si restituirea sumelor incasate de rata cu acest titlu. Ori, in cererea de chemare in judecata, obiectul il reprezinta pretentia concreta a reclamantului. In cauza, lipsa obiectului ar presupune ca partea si-a executat obligatia pe care reclamantii sustin ca le revine, ceea ce nici parata nu sustine.
Pe de alta parte , exceptia nulitatii capetelor II si III, a fost respinsa deoarece si in cazul  acestor capete de cerere reclamantii au respectat prevederile art. 194-196 NCPC, precizand natura pretentiilor ( restituirea comisioanelor pentru  ca au fost incasate abuziv), daune morale, precum si valoarea pretentiilor 10000 CHF, respectiv 5000 lei.

Pe fond , instanta constata ca actiunea precizata a reclamantilor este intemeiata in parte.
Astfel, instanta  retine ca  intre reclamantii O. M. si O. V.  si parata S.C. V. R. S.A. Bucuresti, prin Sucursala Caracal, s-a incheiat conventia de credit nr. 0121893/22.11.2007 prin care acestia au primit un credit de 58340 CHF   pe o perioada  de utilizare de 300 luni  de la data  incheierii conventiei .
Potrivit art. 5 litera a) din conventia de credit mentionata mai sus, banca a perceput un comision de risc de 0,15% , la soldul creditului,platibil lunar in zile de scadenta pe toata perioada de derulare a conventiei.
Conventia de credit nr. 0121893/22.11.2007 reprezinta contract de credit bancar, ale carui clauze intra sub incidenta Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, intrucat parata S.C. V. R. S.A. are calitatea de comerciant, iar  reclamantii , in calitate de imprumutati,  au calitatea de consumatori.
Intr-adevar conform jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene  a reusit sa contureze definitia consumatorului ca fiind acea parte vulnerabila din punct de vedere economic si mai putin experimentata in materie juridica  si a statuat ca cel care actioneaza in calitate profesionala, nu poate fi considerat consumator ( CJCE 19.01.1993 cauza C.89/91 Shearson).
Dispozitiile Legii nr. 193/2000 mentionate mai sus transpun prevederile Directivei Consiliului European nr. 93/13/CEE din 05.04.1993, privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, legiuitorul european si cel national  dand instantei de judecata posibilitatea de a obliga la modificarea clauzelor unui contract sau de a-l anula , in masura in care retine ca acesta cuprinde clauze abuzive.
O asemenea interventie  a instantei nu este de natura sa infranga principiul fortei obligatorii a contractului consacrat in art. 969 al.1 C.civ./1864, aplicabil in cauza in raport de dispozitiile art.6 al.2 N.c.civ. si art.3 din Lg.71/2011 si tinand seama de data incheierii Conventiei de credit intre parti intrucat libertatea contractuala nu este una absoluta sau discretionara de a contracta.
Un contract are putere de lege intre partile contractante pentru ca este prezumat a fi dominat  de buna credinta si utilitate pentru ambele parti, forta juridica deplina fiind recunoscuta numai acelor conventii  care nu intra in conflict  cu ordinea publica si bunele moravuri .
Intr-adevar, potrivit art. 5  C.civ./1864. nu se poate deroga prin conventie sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri
De aceea, conform dispozitiilor art. 1, alin. 1 din Legea nr. 193/2000 "orice contract incheiat intre comercianti si consumatori, pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale, clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate", dandu-se in acest fel posibilitatea atat partilor dar si instantei de a verifica si constata legalitatea  fiecarei clauze .
Asigurarea respectarii acestui principiu o  asigura prevederile alineatului 3 din acelasi articol, potrivit carora" se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii".
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, "O clauza contractuala care nu a fost  negociata direct cu consumatorul, va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor".
Parata S.C. V. R. S.A, nu a facut dovada negocierii directe cu imprumutatii,  a clauzei prevazute la art. 5 litera a) din Conditiile speciale ale conventiei de credit si art.3 .5 din Conditiile generale ale Conventiei de credit nr. 0121893/22.11.2007.
De asemenea parata nu a reusit sa dovedeasca faptul ca perceperea comisionului de risc este justificata din moment ce  le-a impus reclamantilor conditiile de creditare si anume plafonul maxim de 75% din valoarea bunului ipotecat, banca alocandu-si o marja de risc de 25% si obligarea acestora la incheierea unui contract de asigurare de risc total cu o companie de asigurari agreata chiar de banca, cesionarea a politei de asigurare in favoarea bancii pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul garantiei.
In ceea ce priveste acest comision de risc, instanta constata ca intra sub incidenta prevederilor Legii nr.193/2000, intrucat motivatia perceperii acestui comision nu este detaliata nici in conditiile generale, dar nici in conditiile speciale ale conventiei, astfel ca nu numai reclamantii, la momentul incheierii conventiei, insa nici instanta nu poate aprecia asupra legalitatii perceperii acestui comision.
Pe de alta  parte, aceasta clauza este de natura sa creeze un dezechilibru semnificativ  intre drepturile si obligatiile partilor si anume in detrimentul consumatorilor avand in vedere perioada pentru care se achita si cuantumul comisionului .
Aceasta concluzie se impune , avand in vedere ca si in situatia ipotetica ca reclamantii sa nu mai plateasca rate creditului, care poate surveni la un moment dat in cursul executarii, pana la acel moment banca a  incasat sume de bani, recuperandu-si astfel o parte a creditului acordat si obtinand profitul scontat si  se impune astfel doar recuperarea diferentei ramasa neachitata.
In aceasta situatie, cu atat mai mult, garantiile puse la dispozitie de catre reclamanti, in calitate de consumatori ar acoperi aceasta diferenta.
Intr-adevar, conform dispozitiilor art.1 alin.1 din Legea nr.193/2000, orice contract incheiat intre comercianti si consumatori, pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate, iar in alin.2 al aceluiasi articol se prevede ca, in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului.
Totodata, potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000, ,, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor".
De retinut este si faptul ca, o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul, daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse mai sus, instanta urmeaza sa admita actiunea ,precizata cu privire la clauza de la  art. 5  pct.1.lit. a  din Conventiei de credit bancar nr. 0121893/22.11.2007 anterior modificarii prin actul aditional nr.2/20.08.2010, si sa constate ca fiind o clauza abuziva, in sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, considerent pentru care  va constata nulitatea acestei.
Avand in vedere efectele juridice ale nulitatii acestei clauze care -si gasesc aplicarea de la data incheierii conventiei de credit, instanta constata ca reclamantii au platit pe perioada 20.12.2007 - 05.08.2010 suma de 2717,66 CHF necuvenit paratei.
Ori, potrivit art. 1092 C.civ. orice plata presupune o datorie iar ceea ce s-a platit fara sa fie debit este supus repetitiunii.
Pentru aceste considerente instanta urmeaza sa oblige parata sa le restituie reclamantilor suma de 2717,66 CHF, reactualizata in lei la data platii.
In ceea ce priveste  capatul de cerere privind caracterul abuziv al clauzei prevazuta la art. 3 din actul aditional nr.2/20.08.2010 la Conventia de credit nr.0121893/22.11.2007 si constatarea nulitatii acestei clauze, instanta constata ca este neintemeiat.
Astfel, asa cum s-a mentionat parata a  atasat al dosar recipisa de confirmare a primirii a actului aditional si prin mijlocul procedural al verificarii semnaturii de pe aceasta recipisa nu s-a putut constata ca semnatura de primire a paratei nu-i apartine acesteia.
Pe de alta parte, instanta constata ca nu  s-a putut dovedi in mod cert ca aceasta semnatura nu-i apartine reclamantei pentru ca s-a renuntat la administrarea probei cu expertiza grafologica de catre reclamanti si de aceea culpa le apartine acestora.
Prin urmare, instanta constata ca in actul aditional clauza prin care s-a prevazut un comision de administrare  de 0,15% nu a fost contestata de catre reclamanti si ca atare nu are caracter abuziv, avand in vedere ca reclamantii nu au administrat probe din care sa rezulte ca parata  i-a determinat fie prin folosirea de manopera doloziva , fie prin violenta fizica sau psihica care sa fi  afectat libertatea de vointa a acestora si care ar fi constituit cauze d e viciere a consimtamantului lor la incheierea actului aditional si ar fi atras anularea  actului juridic respectiv in conditiile art. 953 si urm.C.civ./1864.
De asemenea, nu a fost dovedita nici cauza ilicita urmarita de catre parata la data incheierii acestui act aditional, pentru a trage nulitate  absoluta a clauzei inserata la art.3 din actul aditional privitor la comisionul de administrare.
Pentru aceste considerente, instanta urmeaza sa respinga acest capat de cerere si pe cale de consecinta si capatul de cerere privind restituirea comisionului de administrare in suma de 702,24 CHF pe care le-au achitat bancile pe perioada 30.08.2010 - 01.04.2011.
Instanta constata ca este neintemeiat si capatul de cerere prin care reclamantul solicita obligarea paratei la plata sumei de 5000 lei deoarece din probele administrate de acestia nu rezulta prejudiciul moral pe care l-au suferit ca urmare a inserarii in conventia de credit a clauzei privind comisionul de risc si de administrare.
Este evident ca incheierea unei conventii de credit presupune o stare psihica tensionata atat la incheierea conventiei cat si pe parcursul derularii ei dar acest risc si-l asuma atat banca cat si clientul iar urmarirea eficientizarii interesului de catre fiecare parte nu reprezinta o cauza  care sa atraga raspunderea delictuala  sau contractuala a partilor.
Postat 28.11.2014